Posts Tagged ‘stiri’

Un veac de existență (cu statut) a ziaristului…român


În data de 26 septembrie 2019, în Sala de concerte a Radiodifuziunii Române, a avut loc evenimentul:

„Ziaristul român – promotor al Marii Uniri.  Sărbătorirea a 100 de ani de jurnalism profesionist în România (1919-2019)”

”Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România organizează, în parteneriat cu Radio România, celebrarea unui veac de existență a organizației, ca pe o sărbătoare a jurnalismului profesionist din România întregită”.

 (”Evenimentul a fost susținut și de Guvernul României”).

Situl UZPR dă de știre că au fost invitate oficialități ale statului român, fără a se nominaliza care anume. Eu, prezentă la eveniment, nu am reținut vreun nume… Am remarcat însă un reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române, dl Dascălu Nicolae (preot), care a luat cuvântul. Câțiva ziariști din garda veche, cum ar fi Neagu Udroiu, Nic Dan Fruntelată și alți câțiva au ieșit la rampă, rostind cuvinte despre parcursul jurnalismului în ultimul veac și rolul organizației profesionale.

La eveniment au participat membri ai UZPR și membrii ai altor Uniuni de Creație din România, conducători de Trusturi de presă, importante redacții din presa online, presa scrisă, radio și televiziune, precum și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale. Se-nțelege, și reprezentanți ai revistei CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE (la 2 anișori de existență, nașterea având loc în 2017): Antoneta Rădoi -redactot șef, și Alexandru Ionuț Mihai Gogoașă, redactor adj (redactor de eveniment).

 

 

 

 

 

 

 

Evenimentul a avut intarsiat câte un moment muzical, (intonându-se și Imnul UZPR, text Miron Manega, muzica….).  Câteva momente, un scheci muzical, aș zice, a fost punctat de Andrei Păunescu, fiul cunoscutului poet Adrian Păunescu.  Finalul a fost susținut cu un moment, monolog …muzical, de Tudor Gheorghe.

Aproximativ  900 de persoane au luat parte la eveniment. La finalul evenimentului a avut loc un mic dineu, mai exact o…gustare (copioasă). Felicitări UZPR/Organizatorilor! La mai mare, ÎNTRU MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI!!!

P.S.: Fiecare invitat a primit, la intrarea în sală, câte un mic dar (reviste ale UZPR, o insignă și o cocardă cu tricolor):

 

                    

Reclame

„Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”…


În luna februarie, 2019, am primit la redacţie -printre alte cărţi, o carte care, după titlu, mi-a atras în mod deosebit atenţia. Numele autorului îmi era cunoscut. Nu ca autor de carte, caci nu mai citisem nimic scris de acest domn, ci îmi era foarte cunoscut numele lui din mass-media. Giorgică Vatră, un preot depus din treapta preoţiei de mai-marii lui, după ce, câţiva ani, fusese târât de episcopul Ciprian Câmpineanu (ajutat de întreaga lui suită  de la Curtea episcopală), în tot felul de şantajlâcuri şi batjocoriri. Personal, nu-l cunosc pe acest preot. Prin urmare nu ştiu şi n-aş putea spune vreun cuvânt, nici pro, nici contra lui, dar cunoscându-l pe mai-marele Ciprian Câmpineanu, cred, într-o măsură considerabilă, peste 97%, ceea ce scrie depusul din treapta preoţiei, Vatra Giorgică, în cartea: „Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”. Cred, pentru că îl cred/il stiu în stare pe episcop de cele descrise in carte. Desigur, autorul s-a ferit să-i dea numele, ceea ce, în opinia mea, este un mare minus cărţii. Nu, domule, nu părinte Vatră, nu trebuia procedat aşa! Trebuia să mergeţi cu ADEVĂRUL până la capăt! Iată de ce cred, şi cred cu tătie, că ar trebui să rescrieţi cartea! Daţi suficient de multe detalii în carte, abundă chiar detaliile, negru pe alb, aşa încât oricine din judeţ (din Vrancea dvs. dragă; şi a mea!), îşi dă seama, imediat, că e vorba despre satrapul Ciprian Câmpineanu, care după ce a făcut nenumărate supărări unora prin Bucureşti, -pe când avea pâinea caldă şi cuţitu-n mână, cât şi aşternutul cald în Palatul patriarhal si/sau episcopal-, a trecut cu toate armele din dotare la Buzău şi Vrancea, iar acolo are şi mai mult decât avea la Bucuresti, fiindcă acolo-i singurul stăpân peste două judeţe; aşadar, are balta peste!!, pardon, are păşunea aiţe din belşug!!, deci are păstorul ce mulge cât şi ce biciui pentru…neascultare!!

Ei bine, aflăm din carte, detaliat, toate şicanele -le-aş zice josnicii- la care a fost supus preotul Vatră până la depunerea lui din treapta preoţiei, precum şi toate demersurile, cu lux de amănunte, pe care preotul le-a iniţiat în speranţa unei împăcări cu episcopul lui. Dar împăcarea cu episcopul presupunea „ascultare” din partea „oii”, ori „oaia” acesta era una care nu consimţea să se supună, adică nu voia să treaca bunul din proprietatea ei, in proprietatea episcopiei, şi, prin urmare, s-a ales cu…depunerea din treapta preoţiei. Unii ar zice că e cea mai gravă pedeapsă, dar eu zic că e una care, pină la urmă, l-a ajutat pe preotul Vatra sa „rupă pisica-n două”, după un noian de umilinţe la care a fost supus, -şi nu doar el, ci şi o mare parte dintre enoriaşii cu care trudise la construirea clădirii Lăcaşului de cult (Biserica Sf. Andrei din Focşani)-, iar umilinţa acesta nu cred că a fost întocmai pe placul Bunului Hristos, Domnul nostru. Doar că, oameni buni, cui îi pasă de Hristos?? Lui Ciprian Câmpineanu?? Nicidecum! Celor din suita sa, cu care se-nfruptă din belşug din cele „subtilizate”, mai de voie, mai de nevoie de la credincioşi?? Nici atât!! Atunci, cui îi pasă de Hristos, Cel atât de propovăduit şi despre a Cărui dragoste ne tot vorbesc aceşti episcopi din înaltul… Anvon?? Desigur, o să spuneţi că nici mie, pentru că m-am găsit să vorbesc de rău un semen, şi nu unul oarecare, ci pe episcop. (Parca vad ca-mi sare vreun evlavios cu zicala devenită  istorică: Nu judeca! Ţie, celui care imi vei servi asta, te-aş trimite la origine, cu recomadarea sa revii cind devii mai intelept!!) Ei bine, îmi asum asta, daca rostirea adevărului înseamnă vorbire de rău, atunci fie!! Eu rostisem adevărul, mai exact spus, realitatea in care se scaldă liniştiti mai-marii BOR, înaintea preotului Vatră. Şi făcusem asta, pentru că eu fusesem înaintea lui umilită. Şi, culmea, tot datorită acestui „bun samaritean”, episcopul C Câmpineanu, însă nu-s foarte sigură că individul acesta ştia pe cine biciuia, când dădea cu pixu pe hârtie, între 2010-2013, când îmi făcea reclamaţii către G.F., ca să vină comisarii ăia „să mă depună ei din treaptă”, (adica sa ma debarce, sa-mi inchida Magazinul), pe când eu „nu făceam ascultare”, nu voiam  să renunţ la micuţul Magazin care mi-ar fi asigurat şi azi o bucată de pâine şi nu ar fi trebuit, graţie „binecuvântărilor” repetate ale „tăticilor iubitori” din Deal, (al Patriarhiei) să ajung sa fac foamea de 6 ani şi să ajung într-o stare de boală şi disperare pe care să n-o doreşti nici celui mai aprig duşman. Dar iarăşi vin şi întreb: cui îi pasă?? Urâte lucruri se petrec, şi se petrec tocmai pentru că…cel mare asupreşte pe cel mic. Şi nu doar ca-l asupreşte, ci vrea să-i ia acestuia mic tot ce-i apartine prin drept divin. (Ei, episcopii, patriarhul, crezind ca au acest drept asupra unui credincios!! Dar, i le iau doar pe cele lumesti, caci darul divin nu i-l poate lua omului  un episcop, fie el şi Ciprian C sau Daniel-patriarhul cu toţi epoleţii lor.) Bafta lor care e?? Aceea ca…pe nu stiu ce criterii,  Dumnezeu Atotputernicul îngăduie. Iar episcopii, scumpul nostru megafericit patriah -proaspăt cetăţean de onoare al Capitalei!!; Ptiu!! Madam Firea asta, primăriţa de Bucureşti nu-i in toate ale ei!! După ce a îndesat purcoaie de euro la Catedrala Mântuirii (Catedrala cui??; stati fara grija, de-acum sunteti mântuiti cu tot neamul vostru de potlogari!! Despre asta vă va întreba Domnul Hristos la Dreapta  lui Judecata, despre câte milioane de euro aţi extras din vistierie să dati la Catedrala, şi nu despre câţi orfani şi cite văduve ati vaduvit de pâinea cea de toate zilele, neisprăviţilor!! Dar, cine ştie, şi-o pregati femeia terenul pentru când n-o mai fi în politică!! În fond, vremurile se pot schimba. Nimic nu e etern în afară de schimbare!!), atâta timp cât văd ei că nu-i cutremură Domnul, cât nu le zdruncină jilţurile, n-au nicio tresărire!! Lor sa le fie bine şi la vară cald… Cât despre prostime, ea stea acolo-n…evlavia ei!!…că-n ortodoxie, în zisa unora, nu e trebuinţă de de-alde preotul Vatră, sau de-ale…alţii care glăsuiesc!!

M-a răscolit cartea, fiindcă, citind-o,  am retrăit cei 3 ani, bătuţi pe muchie, cât am fost eu însămi prigonită. Nu sunt bucuroasă că apar astfel de cărţi, însă sunt de părere că ADEVĂRUL nu trebuie ascuns. Câtă vreme vom fi farisei, cita vreme vom da dovada de falsă evlavie, ori de credincioşie prost inteleasa, cita vreme vom ascunde gunoiul sub preş, lumea va avea doar de suferit! Dumnezeu i-a dat omului demnitate sfântă! Prin urmare întreb: cine esti tu episcope (indiferent ce nume ai purta; Ciprian C. nu e singular in cauză), ca să-i umileşti pe cei ce ţi-au căzut la  împărţeală?? Au, oare, doar tu ai stomac? Au, oare, numai tu ai inima? (Despre casă, haine, si celelalte trebuincioase nu te-ntreb, episcope, fiindca tu ai Palat episcopal, in care nu achiti nimic, ca asta o fac oitele ascultătoare. Nu duci tu grija achitarii facturilor!! Tu nu disperi că ti-a sărit un colţ dintr-o măsea şi că-ţi sar capacele de durere, căci ai doctori, 10, care sar sa-ţi pună plomba, „cu iubire”…”de semeni”, chipurile, dar dac-ar merge un sărac, vai lui, de i-ar pune vreun stomatolog bucata de masea inapoi, fara bani!!; dar deh, cică episcopii „sunt sfinţi”,  aşa zicea avocata mea cind ii ziceam că iar mi-a făcut episcopu` reclamaţie  la G.F. -făcea asta la 3 luni odată!  Ea zicea: ei, cum aşa?, pr CC e un sfânt!! Hah, nu vă spui ce replica i-am dat inainte să renunţ la serviciile ei şi la firma mea definitiv…) Ai grijă, episcope, ai grijă preafericite patriarh ca va sosi scadenţa! Şi vorba lui Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, ca s-a apropiat ziua!!” Pocăiţi-vă, se referă la întreg sinodul, se-nţelege!

 

Vinerea mea neagră


Astazi, cu siguranta-i VINEREA neagră! Mă dau și io, abia-abia, jos din pat pe la orele 10,30. Ehei, nu va grabiti cu concluzionatu`, nu v-a; dori sa fiti nevoiti sa trindaviti asa…In fine, treaba e ca…ma dau! Slava Domnului! Se putea si mai rau! Avem precedente… Imi zic, neah!!!, azi nu mai incepem cu Rugăciunea! Dumnezeu s-astepte!!! Drept pt care recurg la o cafea, ca prima faza, a zilei ce abia se mijise, cum v-am zis, pe la orele 10 spre unșpe, ziua in amiaza mare!!! Cafeaua, la mine, nu se bea in ordinea asta. Ea, cafeaua, e cam a 3-a pe lista, dar azi, am decis sa-i dau prioritate, si..i-am dat! Dar nush-cum-s-a facut, ca mi-a iesit dulceeeee!!! Drept pt care o arunc in GHIVETĂ!!! Ma duc sa mă si spal pe ochi cu ocazia asta, ca nah, m-am atins de apa ca sa spal ibricu` si cana in care turnasem cafeaua, ca nu cumva sa mai ramina otrava aia de zahar pe cana… M-am spalat? Nicidecum, fiindca a sunat telefoanul. Mai auzisem in somn beepuri pe ambele telefoane dar nevrind sa le bag in seama le-am ignorat! Oricum, pe mine nu ma suna decit cREDITORII! Ei las, ca au de primit!! Hmm, ma duc si raspund. Ma conversez aiurea-n tramvai, ca nici eu nu mai stiu cine si de ce m-a sunat, dupa care-mi zic sa incerc sa fac LUCRURI. As! Deschid computerul sa aflu o adresa din Bucuresti, ca trebuia sa ajung la un Holding păpător de bani de la UE, sa vad si io cam care-i treaba cu bashibuzucii de-acolo si cam pe ce cheltuie ei leushorii nostri dragi pentru care pina si strabunica-mea, femeie trecuta de unasutacinciani, tre sa plateasca din minuscula ei pensioara de fosta colectivista (CAPista). Deschid, asadar, computeru` și caut. Îl gîdil io pe Goagălică pe toate susbsuorile dar el..nimic. Nici ca vrea sa-mi dee locatia respectiva! Mai sa fie!!! Ditai Holdingu cu pretentii europene si stă chitit pe nush-unde!! Da` las` ca dau io cu CRUCEA peste el! Mai caut! Vreau sa plec pe jos, s-o iau la picior prin Bucuresti, dar ma salveaza in ultima clipa, inainte sa ies pe usa, INTUITIA mea, Scumpa de ea! Tare-i desteapta! Numa` ca io nu prea o ascult! Acum m-am supus rapid si m-am intors din pragul usii. Am reusit sa contactez un personaj din Holdin. Am sunat. Am vorbit dar…nu m-am lamurit! Am pus intrebari la care n-a putut sa-mi raspundă personajul, desi intrebarile mele erau simple ca o regula de 3 simpla…In fine. A ramas ca ma vor suna si-mi vor da raspunsuri clare! Multam fain!
Am ramas, asadar, in STANDBY! Zic, daca am ramas acas, sa mă fac utila, si, m-am apucat sa scanez niste hirțoage necesare. As!!! Imprimanta mea a inceput să turuie si sa dee rateuri pe ritmuri de kalasnikov. O mai opresc, o mai pornesc, repetind, iar si iar, faza de Njde ori! Nimic! Unul si acelasi rezultat:tu-tu-tu-tu-tu…tu-tu-tu-tu-tu…Mai sa fie, `mi bag banii la Banca lu` Țiriac!, in ea de imprimanta. Mama lui de HP! Acu` s-a gasit sa ma crizeze!!!… Dar l-am aranjat io, ca i-am tras citeva CADRE si l-am pus sa-l fac de rusine pe youtube! Sa se-nvete minte sa ma mai crizeze, cind arde cameșa pe mine, de urgenta…
Dau sa manînc ceva. Ce? Puii mei! Azi e VINERI!!! De ce puii mei mi-o fi foame vinerea? N-am piine. Io maninc cu piine, ca d-aia o făcut DUMNEZĂU pînea, ca să fie mîncată! M-as lipsi bucuroasa de piine azi, dar..mi-e foame! M-a crizat HPu si acu` musai tre` sa maninc. Maninc orice in atari situatii! Mi-arunc ceva pe mine, incercind sa camuflez PIJAMAUA! Nu de alta da-n fața blocului meu, mai mereu sint cite 15 CARe de Reportaj de la Televiziuni, spre vînarea de NIUZURI pt PRIME TIME!! si n-am chef sa ma surprinda careva in pijama si sa apar asa hălăucă la TiVi, să le stric amărîților ălora, care stau cu orele prin frig după o știre de senzație, cadru. Cobor, așadar, după pîine si in scara blocului o doamna venerabila ma roaga sa-i citesc la AVIZIER, sa-i spun citi bani are de platit la intretinere. ”M-a lovit!” Avizierul ăla este unul dintre lucrurile de care n-aș mai vrea să am parte, drept pentru care exclam: -Și tu Brutus??, ii zic doamnei… dar, biata de ea, nu pricepu unde bat, asa ca m-am uitat pe lista la apt ei. 600 lei!!! Upsssss. O persoană. drept e că nu am reusit să descifrez cit spatiu avea, ce dimensiune avea apt dumneaei. Si, daca tot ma aflam in fata INSTANTEI, am zis să mă uit, sa văd cit am io de executat!! Bleahhhhh 450,00. fara caldura!!! Pe ce-oi da io ”banutii” acestia!!! Ma uit mai pe alaturi la..EXPLICATII EXPLICATIVE! Asa constat ca, printre altele io si co-locatarii mei, tre sa mai platim, printre altele, si vreo 300 lei pt o REPARATIE la una bucata pivnita a unui nou-venit (cu coaie mari; scuzati, va roooog!!!), care lucră pe post de nuș-ce-fel de consilier pe al Ministerul transporturilor si care, are vreo 3 case ULTRACENTRAL in Bucuresti, România, UE, si vreo alte 3 prin Italia, tot UE, cit si Conturi grase prin ambele tari din UE, si caruia i s-a spart un calorifer din pivnita aia (comfiscata si aia de la o amarita care a fost evacuata pe Legea 112 si careia nu i s-a mai dat niciodata vreo repartitie de casa!!!). Iaca-șa! Lui i se sparge caloriferu` si noi locatarii platim. Pentru ca, bietul de el, nici nu are de unde! D-aia dna administrator a decis, unilateral, sa faca cheta si sa-l intrajutoram!!! In fine..plec! Imi venea s-o string de git pe venerabila care ma pusese sa-i dau in ghioc! Imi cumpar piinea si ma-ntorc. Incerc sa maninc ceva. Ce? Piine pe care am cumparat-o, nu-mi place nici in cizme. Piine alba! Zici ca-i GUMILASTIC!!! Bleah! Am aruncat banii pe apa dimbovitei (după ce că ș-așa n-aveam!!) si piinea la…porumbei! Gata, nu mai maninc azi! Imi fac o cafă! Ăsta-i bunul cel mai de preț! Dc am cafea, totu-i in regula! Doar ca, nu stiu cum se face ca CINEVA vrea sa bea o..cafea, și pentru ca am incapatinez sa-l servesc, imi suna telefonu`> -Anto, Antoo, Antooo, te caută un fraier!, ma anunta spikăru`. Păi, daca-i fraier, las s-astepte, ii zic spikărului., eu rămînînd de pază llingă ibric, în bucătărie. -Măă, Anto, n-auzi, te caută un FRAIERRRR!!! Asa ca, siluita de strigare, ma duc dupa telefon. Nu suna unul, sunau amindoua! -Ce-i graba asta FRAIERE?, zic, fara sa gindesc. -Ce?, intreaba interlocutorul. – Aaa, scuzati, dle critic! Scuzati, va rog, știți…știți….Beeep..beppp…beeppp, aud in telefon… Și uite-așa, m-am lins io pe bot de o RECENZIE!!! Intoarsă în bucătărie, ibricul meu era…gol! Dăduse-n foc! CINEVA-ul își însușise cafeaua mea…, prin șmecheria, ”iți sună telefonu!” Dar, nu-i bai! E doar o VINERE NEAGRA dintr-o mie cite am avut io pina acum! Autentic life! By Anto.

  • Ivana Cristescu
    Scrie un comentariu…