Posts Tagged ‘slujire’

Părintele Pandelică Gheorghe, Heruvimul de la Reviga, în curând…


Cu ajutorul lui Dumnezeu, în curând va apărea cartea…Părintele Pandelică Gheorghe, Heruvimul de la Reviga.

PAG 1 Heruvimul

Prezentare: Ce și cum despre…

                         …Heruvimul de la Reviga

Motto: „Doamne, ajută-mă să am mâinile nevinovate și inima curată, să nu-mi închin sufletul minciunii și cu jurământ viclean să nu dau mărturie!” Amin.

 

Cine nu l-a întâlnit pe părintele Gheorghe Pandelică de la Reviga, nu are de unde să ştie ce-a pierdut, dar cine l-a întâlnit se poate considera un om binecuvântat de Dumnezeu!

Eu am avut bucuria de a-l fi întâlnit în 2012. I-am trecut pragul Bisericii de vreo 4 ori, în acel an. Apoi, copleșită de tăvălugul problemelor, nu am mai putut ajunge la dumnealui câţiva ani….

….Munca pentru ridicarea unui lăcaș necesită osteneală, necesită timp din timpul tău acordat enoriașului, necesită slujbe, săvârșite cu credincioșie și cu dragoste de Dumnezeu și de semeni, uneori zi și noapte, cu timp și fără timp, cum se spune, necesită smerenie, necesită postire atentă, metanii multe, rugăciune neîncetată, necesită punere în genunchi, cu sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, necesită delicatețe și noblețe sufletească a slujitorului! Necesită, deseori, să-ți lași deoparte prioritatea familiei tale și a ta, ca să prioritizezi semenul care vine la tine, în noapte sau zi, și-ți bate-n ușa…iubirii! Vine plâns, vine necăjit, vine distrus de una-de alta, vine căzut, vine, uneori, cu bucurie, să-l botezi, să-l cununi, să-i dai o binecuvântare, iar tu, preot înduhovnicit, preot al lui Dumnezeu, nu-l trimiți la plimbare, nu-i zici ”pleacă de aici că n-am timp acum!”, sau ”pleacă de aici că e miezul nopții și familia mea doarme”. Nu! Nu faci asta, ci, îi deschizi ușa casei tale, ori ușa lăcașului, și-i faci amărâtului, (”Lazărului” trimis anume la ușa ta), o rugăciune, îl mângâi, îi usuci lacrima cu binecuvântarea ta, cu genunchiul tău pus la rugăciune, cu lacrimi de suflet din suflet de duhovnic iubitor pentru cei pe care Dumnezeu ți i-a încredințat și pentru care îți va cere socoteală, (căci, da, Domnul îți va cere socoteală pentru toți cei care ți-au căzut la împărțeală), și rugăciunea ta e primită înaintea Domnului și ai izbândă în împlinirea cererilor, obții vindecări miraculoase, căci faci lucrul tău, lucrarea ta, cu credință tare, cu sfințenie și har, cu multă dăruire și dragoste față de semen, și, astfel, omul capătă însănătoșire, capătă bucurie, capătă binecuvântarea Harului lui Dumnezeu, care vine prin Apostolul Său, în acest caz, prin bineplăcutul preot Gheorghe Pandelică, Heruvimul de la Reviga.

Părintele Pandelică Gheorghe, preot sporit, un om de o noblețe sufletească rară, își făcea slujba cu credincioșie și evalvie sfântă, cu multă dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, cu postire, cumințenie și rugăciune neîncetată. Și cum peste omul care Îi este ascultător lui Dumnezeu se revarsă din belșug darurile Sale, obținea vindecări miraculoase, drept pentru care, din vorbă-n vorbă, multă lume aflase și așa oamenii veneau în număr mare, din toate colțurile țării, și-i treceau pragul cu nădejdea în a-și rezolva problemele, unele ale vieții cotidinene, serviciu, casă, alții pe cele de natură spirituală, cum ar fi disperarea, necredința, deznădejdea, depresia, plus alte feluri de neputințe….

Părintele Gheorghe Pandelică este un ”bărbat după inima Domnului”, care a făcut și face voile Domnului. Iar pentru noi, cei care i-am călcat pragul bisericii, este  ”BUN CA APA DE IZVOR pentru omul care a îndurat chinul setei zile de-a rândul”, este mângâiere și bucurie deplină.

Pe părintele Gheorghe Pandelică îl consider un …mucenic. Ei bine, nu chiar din acela răstignit cu susul în jos pe o cruce în Piaţa Publică, nu unul căruia, pentru credincioşia lui întru slujirea lui Hristos, să i se taie gâtul, dar mare diferenţă în durere şi în prigoană nu este.

………

In curind….va vedea lumina tiparului.

„Dumnezeu nu miluieste la privat”…


Este titlul unei emisiuni tv., pe care am urmarit-o duminică, 27 ian 2013. La o masă rotundă, la care participau: un poet, un psiholog, si un politician (politicianul, fost preot!!??), moderatorul emisiunii încerca să dezbată Hotărârea 943, a „sfântului sinod”. Prin această hotărâre, BOR înceraca să pună monopol pe cimitire…

Văzându-și subminată autoritatea, de către cei care „ies din ascultare” și care îndrăznesc să aibă libera initiațivă de a-și investi banii într-un Cimitir Privat, BOR decide să emită Hotărârea 943, din 17 febr 2012, solicintind primăriilor să caute, să găsească  nod în paură privaților, și, astfel, să  anuleze Autorizațiile deținătorilor de Cimitire Private. Apoi mai lansează și către supușii lor, preotii, porunci, ca nu cumva vreunul să  mai oficieze Slujbe de înmormântare în aceste Cimitire…pe motivul că acestea –cimitirele respective, ale privaților adică- n-ar fi sacre!!!….tocmai pentru faptul că sunt..private. Și dacă tot îs private, atunci să fie ..private și de slujirea unui preot…ordin de la „împarația sinodală!!”

Eu cred, mai degrabă, că este vorba despre faptul că BOR se vrea iarăși lider de piață în domeniu, știut fiind faptul că vreme îndelungată biserica a deținut monopolul absolut la acest capitol: cimitirele; iar în ultimii ani, prin apariția Cimitirelor Private, și-a cam pierdut din supremație. 

Intervine în emisiune, invitat fiind, evident, de moderator, un preot dintr-o episcopie oarecare și încearcă stânjenitor de icoerent să dea o oarecare noblețe gestului „sfântului sinod” de a emite Hotărirea cu pricina. Avea, desigur, un discurs elevat, chiar sofisticat, îmbrăcând frumos, artistic chiar, expunerea sa. Duhovnicesc (aș!!)…Inutilă încercare! N-a facut decât să esueze, lamentabil, în fața evidenței, cât și a „punerii la colț” de către doi dintre invitații din studio…

M-a lovit ca un trasnet dictonul emis de acest „purtator de cuvânt” fariseu (fățarnic, în zisa Domnului Hristos!!), și anume: „afacerile bisericii sunt binefacere pentru societate”! Doar că a „omis” să numeasca SOCIETATEA cu pricina….

…și-i dă mai departe, absent parcă la subiectul dezbătut, cu cele 700 de Asociatii social-filantropice aparținătoare Patriarhiei Romane.Wow!!! Mi-ai pus deștiu pe rană amice!!!….Mă omori cu zile!!!Nu mai da, „frate”!!! Care filantropie? Păi bine, omule, dacă măcar 20 dintre cele 700 (anunțate pe situl oficial al BOR s.r.l.) ar face filantropie, în mod real, măcar și din banii strânși din donațiile creștinilor (cu dare de mână și cu inima largă), nu și din cei -cu multe zerouri !!!- de care BOR beneficiaza annual de la Bugetul de Stat, cu încuviințarea, semnăturile, și „larghețea  inimii”  primarului Oprescu, comform înțelegerii dintre BOR și govern (ul statal și/sau local), n-ar mai fi nici urmă de sărac pe sub poalele Patriarhiei și pe aiurea, pretutindeni in țara asta. Nu te mai căzni, Tănăsescule de Constanța, să convingi că nu ține! Și vorba nu-știu-cui: ”biserica se ocupă de noi după ce murim!” Nimic mai adevarat! Ei bine, nu e și cazul meu. De mine „s-a ocupat” încă pe când eram în viață, dar…nu-i acum acesta subiectu’ dezbaterii…

 Mă întreb, retoric, evident, după care biblie vă ghidați, scumpi sinodali BOR, când emiteți Hotărâri gen 943?…Voi mai-marii Bor…dar și voi cei care sunteti „purtători de cuvânt”, mai mult sau mai puțin oficiali…

 Iată ce spune Hristos, Domnul: ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi…”… Nu mai ține cu discursul, amice Tănăsescule (de Constanța). Omul s-a alfabetizat. Și, dacă nu știai, demult este în pozitia BIPED. Și asa va rămâne! Nu-l veți mai îngenunchea, voi fățarnicii, cu vorbele voastre mieroase… N-aveți decât să vă cântati vouă înșivă osanale, și în strună…Mai aveți încă baftă cu credincioșii orbi, care, ca și voi, n-au pus mâna, vreodată, pe o BIBLIE (ne re-scrisa și ne re-adăugită!!!), s-o citească, să-i lumineze si să-i ajute să vă descopere fățărnicia și subterfugiile ascunse în slogane gen: ”afacerile bisericii sunt binefacere pt societate”… Bieții oameni, creduli, în nădejdea că făcând donații ”împrumută pe Dumnezeu”, cotizează, în fapt, ca să aveți voi „calești de aur, cu mii de cai putere, sub capotă”…Cotizează, bieții de ei, nădăjduind că-și vor răscumpara, cu bani donați vouă, păcatele tinereții și chiar ale  bătrâneților lor…, sau, dupa caz, crezând că donând vouă, tocmai au scos pe un sărman din săracia lui sau că și-au cumpărat propriul rai. Dă, Doamne, dar eu cred ca mulț sunt in eroare…

 Și-acum să revin la „oile noastre”: cimirirele. Legat de înmormintari, răsfoind rapid Biblia, găsesc câteva repere. Descopăr că: 1) Avraam și Sara au fost înmormântați într-un Cimitir Privat -o peștera cumpărată de  ei de la fii lui Het. 2) Lazăr, (prietenul Domnului Hristos), a fost înmormântat într-un Cimitir Privat, acoperit cu o piatră. 3) Isaac și Iacob -mari prooroci și aleți ai lui Dumnezeu (după cum ne-arată Biblia)-, au fost înmormântați în terenuri private, cumparate de ei înșiși în acest scop. 4) Domnul meu (și al vostru, al Aceluia Căruia pretindeți că-I sunteți slujitori!), Iisus Hristos, a fost înmormântat într-un mormânt PRIVAT, care aparținea lui Iosif  -din Arimateea- . Ce ai de zis,”părintele Tănăsescule  de Constanța”, prtătorule de cuvânt, la cele pe care ți le-am expus, mai sus, și care sunt extrase din Biblie? Nu din Hotărirea 943, cea a „sfântului sinod”. Sfânt sinod? Ce blasfemie!! Acestui „sfânt sinod” nu-i pasă de Legile lui Dumnezeu, ci îi pasă DOAR de LEGEA ARGINȚILOR, acoperiți fiind nu de Duhul Sfânt, ci de cel finanțist! Și, evident, nu-i pasă de noi decât în măsura în care cotizăm și ne prefacem că nu vedem si nici că pricepem ce se ascunde sub egida sloganelor voastre…

Domnul atotmilostivul să vă ierte pe voi, si sa va dea DUHUL pocăinței! Pentru aceasta insa, trebuie sa vreti si voi! Domnul vă asteaptă! 

Toate vi le-am zis:

Cu dragoste!

Antoaneta-Ivana

P.S: Cele de mai sus nu sunt adresate preoților lui Dumnezeu, ci altora…Am cunoscut si cunosc, spre Slava lui Dumnezeu, mulți preoți care fac cinste Bisericii lui Hristos. Preoti pe care ii cinstesc si-i respect, si despre care, macar si in parte, am mai si spus si scris câte un cuvint, pe ici pe colo…