Posts Tagged ‘sinodalii’

De ce am scris? Pentru că…nevoia s-artăta s-o spun….


                                                                           prigonitorii-19-noiembriesub brad prigonitorii

  Am scris această Carte, căreia, dacă-i dădeam o altă formă şi dacă mai adăugam cîteva ataşamente putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjurat vreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE (a fărădelegii, zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu, ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd perceptele creștinismului, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, de care, se pare, Sinodalii Bor, se prefac că nici n-au auzit, darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre…”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor, pe care le-am mai văzut şi auzit pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tătici spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine!

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi, cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul Domnului 2014, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte!  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Mă simt, așa cum am spus și la lansarea cărții, precum un soldat român întors din Războiul din Afganistan!! Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor sinodali ai Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani încheiați, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!…iar eu…nu eram decît…o „oiţă rătăcită!!!”…Căreia, păstorii au decis să-i…taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…jetfei…cainice! Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -SATAN, cel căruia ei slujesc, cu credincioşie neştirbită! Spre…orgasmica lor bucurie!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată, casă le dea lor -sinodalilor-  bine la socoteala şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! -Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”; cine n-a citit această carte a pierdut mult, caci autorul descrie intr-un limbaj stilistic de neegalat, ”politica vremii”, care este aceeasi ca si cea de azi!!!).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată, şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu -un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale din pricina acestor hulpavi: sinodalii!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Sau chiar cu cucută!!! Și el, duhovnicul meu, este silit să bea pina la ultima ..picăturaă!!!

  Am scris şi ce e scris, rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta ”dragoste”, însă ”nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii”, şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe preoţii lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale -Ziduri Reci, fără suflare de viaţă-, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă” Carte, scrisă cu suflet din suflet, cu durere și cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar falimentul în care m-au băgat cei din Biserica mea, determinîndu-mă, prin atitudinea lor, să închid Magazinul. Deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” l-am închis, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze! Ba știau zic, ca niste INȚELEPȚI ce erau! Că aveau nevoie de exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult, pentru a-si satisface neostoitele lor pofte!!!…

Vă ofer Cartea şi m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte..umile și dureroase păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste voi toți, iubiții mei cititori, şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Eu…mă duc să-mi pansez sufletul rănit….

                                                           IMG_0901(In cele doua imagini, dna prof Floarea Necsoiu, recenzie la carte, la lansare )nescoiu vb si dragos anto bnpt-prigonitori-bn0001 text bn (Aici, un fragment din Textul cartii)

Circulara BOR, emisa de „sfintul” sinod. Circulara care, prin TEXTUL ei, instiga pe unii semeni impotriva altor semeni


În anul 2014 am descoperit, cu stupoare, pe net, o Circulara emisa de Sinodul BOR, in ziua de 29 oct 2013. Circulara Sinodala prin TEXTUL ei, instiga pe unii semeni împotriva altor semeni. Dar am sa ma refer acum, aici, strict la Firma la care am fost citiva ani manager.

Vreme de citiva ani, mai exact din aprilie 2011, Sinodul Bor a dus o lupta crîncenă asupra firmei pe care o menegeriam (care comercializa cu Autorizatie emisa de Camera de Comert a României  si cu Autorizatie de Importator Intracomunitar , Obiecte de Cult ), trimitind in mod repetat ( din 3 in 3 luni, mai exact ) Garda F și OPCul  ca sa ma KILLĂREASCĂ aceștia, iar ei, sinodalii, vezi Doamne, nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le mirosea!!! Numai ca eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, Care așa cum spune Psalmistul: ”Ți-i va arăta pe dușmanii tăi!!”, i-am descoperit pe cei care ma vrajmașeau și mă prigoneau, cu ”nemăsurată…iubire!”  După multe LUPTE, nemaiputind lupta cu acesti MAFIOTI din SINOD ( care-si rezervasera lor, printr-o NECONSTITUTIONALA lege a Monopolului pus pe Ob de Cult, dreptul EXCLUSIV asupra comercializarii Ob de cult ), am abandonat ”afacerea” si am inchis Magazinul, sperind sa le acord linistea si Pacea sinodalilor. Asa ca, in luna octombrie, pina in Sarbatoarea Sfintului Dimitrie deja inchisesem Magazinul care le statuse in git si le daduse ”dureri de cap si insomnii” sinodalilor și lui Veniamin Goreanu (un tip fara scrupule din Chisinau, ajuns dintr-o grava eroare calugar la Bucuresti si, destul de rapid, membru cu niste DREPTURI EXCLUSIVISTE si cu un cuvint greu in Sinodul Bor!!!, care slujea/slujeste la Sf Spiridon -offf, multe a vazut Sf Spiridon din ”slujbele” pe care acest indivind impreuna cu Ionut Gabriel Corduneanu -secretar sinodal, la acea vreme- le savirseau la Sf Altar al Bisericii cu hramul Sf Spiridon! Oricum, STIU ca SF Spiridon nu va tacea la infinit!!! Am mare nadejde la acest capitol!!!-) Sinodul, prin Circulare repetate pe care le trimitea sub semnatura in parohii,  a instigat pe preoti împotriva enoriasilor care pictau /sculptau Icoane ori produceau candele, cruci si alte obiecte de cult. Prin repetate Circulare, pe care le emitea Sinodul Bor, prin mai-marii înscăunați in Deal, îi obliga pe preoții din subordine să-i TOARNE pe semeni, eventual pe ai lor ucenici care pictau Icoane ori sculptau sau faceau candele, cruci si alte ob de cult, la Garda Financiara ori la ORGANELE LEGII (”organele legii” fiind in prima faza, mai-marii BOR SRL; după cum reiese dintr-o alta Circulara emisa prin febr 2013, pe care am expus-o in alt Articol).

N-am sa mai intru in amnunte, am scris deja zeci, sute de pagini, inclusiv Cartea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins”, aparuta in dec 2014. Acum,a ici, vreau sa arat o Circulara pe care am descoperit-o pe internet, emisa in 29 oc 2013, la citeva zile dupa ce eu deja inchisesem Magazinul si Sinodul stia acest lucru. Dar ca  sa-mi arate ca ei sint PUTERNICI si NECRUTATORI, au pomenit si numele firmei mele spre a fi..URMARITA si sanctionata ca atare!!! Puteti citi TEXTUL Circularei si va puteti face propria parere despre…iubirea de semeni a acestor tatici din Sinod!

Sint profund dezamagita de FAPTELE SINODALILOR…

sinod 29 oct 20130001sinod 2 din 29 oct 20130001

Si, mai jos, coperta Cartii mele:

prigonitorii-19-noiembrie

Si cite ceva din textul cartii:

pt prigonitori  bn0001 scan0004

Şi a fost că…


   Şi a fost că…

 ( Aventuri la lansarea Cărţii mele: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” sau „Spovedania unui învins” )

 …A venit Ziua Zet. Ziua lansării Cărţii. 19 decembrie 2014. Ora 16,00.

Mi-am zis că dacă tot e „distracţie” adică ..BAL, apoi, atunci…să fie BAL!!! Şi mi-a trecut un gînd, şi anume, nimic nu mi se părea a fi mai frumos în tot acest BAL, decît o voce UNICĂ, INEGALABILĂ, ca cea a unuia dintre amicii mei de suflet, Petre Moise. Aşa că l-am invitat la BAL. Invitat, e un fel de a spune. Căci, în fapt, nu a fost o INVITAŢIE şi o…luare cu arcanul!! Fiindcă, neipsrăvitul, nu se lăsa nicicum. Trei zile m-a fiert în suc propriu!! Nu-mi dădea un răspuns, nici că laie, nici bălaie!!! Îmi venea să mă duc pînă la el acasă, să sun la sonerie, să-i aplic două directe şi să dispar…şi să nu mai aud de…Moise Petre cît îi pămîntul pămînt şi existenţa mea pe el! Dar n-am aplicat ideea! Mi-am zis că, na, asta e! „PRETINU’ la nevoie se cunoaşte!” „Îl bag în mă-sa de neisprăvit!”, dacă-şi permite GLUMA să-mi strice mie Ziua Zet!!! Asta NU SE VA ÎNTÎMPLA însă! În pre-seara evenimentului mă sună, neisprăvitul, mai înspre ora 24,00 şi m-anunţă, cu glasul lui abia şoptit (ăsta, Moise Petre, vorbeşte de parcă n-ar fi mîncat niciodată şi n-are vlagă…), că…va veni la eveniment şi punct. Tainic, închide telefonul… Slavă Ţie, Doamne!!!  că m-ai scutit să săvîrşesc un Act NEBUNESC!!! Eram chitită să-l scot de la ..PRIETENI! Prieteni??? Un non-sens! Cine cu cine e prieten azi??? Dar..nu dezvoltăm. Treaba e că, naca na, pe Petre M îl mai pot păstra încă la …amici. Buni amici! Slăvit să fie Dumnezeul nostru!

  Vine ziua mult-aşteptată. Aşteptată? Hmmm! N-aveam NICIO emoţie! Eu doar mi-am scris, nonşalant, un spici şi mi-am trimis „ajutoarele” [ pe buna mea Yle Koste PR-ul meu!!!”Asistentul” meu, sau mai pe româneşte spus „Secretarul”… Hahaha, o să mă omoare madam psiholog, cînd va citi!!! Nu trage dom’ Semaca, sînt eu ..Lăscărică!!!; ştiu „dom’ Semaca”, ştiu că ţi-ai tocit coatele pe la Titulescu ( era să zic, pe lîngă Titulescu..hahah, mai pe la Pizzeria X, mai pe la PUB-ul Y…mai cu o „Focaccia” cu nuş-ce ecscremente de kkt, pe post de ingrediente, mai cu un „Shake of tofu” or „Sherry Cobblers” musai cu curacao, sau o „Coffe Bahamas” sau mai ştiu eu ce kkt cu prune bucate bune…cu iz orientalo-occidentalo-babuino-balcanic de ţi se plimbă limban-gură cu-atîtea ifose cu iz intelectual…oh!, nu mă omorî Zuzico –tu ştii că te iubesc!!; ca pe Drăgănescu!!!..; Ştiu, ştiu, draga mea, Yle că tu ai fost studentă la ZI!!! Zi-lumină prin Pub-urile de pe lîngă..Titulescu…Ştiu că ai avut şi colegi eminenţi..cărora le făceai lucrările…hahap, dap, cu care împărţeai frăţeşte „Şeri Cobles-urile” şi „Focacile” asortate cu ghimbir…Ştiu draga mea, ştiu bine că ţi-ai tocit şi multiplele tocuri de 15-20 cm de la cizmele trecute sus, cu mult peste genunchi, şi extrem-extrem de costisitoare, şi te-ai chinuit, la greu să-ţi cari ditai geamantanele de fiţe pe post de poşetă, dar na…trendu’ soro!!!, vai colona ta vertebrală dar, na…doar urma să devi..PSI-Ho-LOG, mai mult olog decît psi!! Ori poate, mai mult psiho…dar las’, scumpa mea, că vii la mine şi ..te vindec! Te vindec io! Te psihologizez de numa’-numa’!!! Stai pe-aproape, că nu te mai faci bine, nici cu toate slujbele patriarhale!! Ops!!, patriathale am zis??? Să revenim, aşadar, la..sinodalii mei…)] să adune toate cele de trebuinţă. Zis şi făcut, toate bune şi frumoase, mai puţin cameramanu’ care, frustrat de nu-mai-ştiu-ce-chestie, s-a autoafrontat şi..a căzut în blegogeală emoţională..Kkm-aş!! Nu mă puteam filma singură, deşi dc mă străduim niţel, găseam soluţia.  Offf, acu’ s-a găsit şi NLPistu’ ăsta să-l apuce blegogeala emotio-afectivo-psiho-Spitalu’-de-nebuni?? Hmmm, da’ cînd nu-l apucă p-ăsta pandaliile „emoţionale”…De la  NLPuri i se trage!!! ( Programare Neurolingvistică…) Cu cît studiază mai mult, cu-atăt mai mult cade victimă..dar…sa revenim la oile noastre…

Plecăm spre Locaţia evenimentului căci se apropia cu paşi repezi ora stabilită. Bagajele-s mult-prea-multe, aşa că, prin eliminare tre’ să mai arunc şi să „mă lepăd” de unele. Dar, cum s-o faci fără regrete??? Fiecare lucruşor îmi era de folos…Şi na, că enervată de situaţie, îi zic lui Yle:

-Io nu-mi mai iau geanta! Pun la tine-n geantă ce-am de pus ( adică..spiciul şi..ochelarii pentru citit; făcusem asta de Njde ori, ea avînd, aşa cum am mai spus, pe post de geantă, cîte un ditai geamantanu’!!!)

– Desigur, îmi răspunde nonşalant Yle. Dar, în secunda doi, sună telefoanele amîndouă şi nu ştiam ce să fac mai întîii, aşa că..uitat-am de spici şi de ochelarii de citit…

 

Am plecat spre locaţie! Am ajuns. Petre Moise, psaltistul meu de suflet şi pretin, era la datorie. Directoarea de la Calderon ne oferise un spaţiu mare, exact aşa cum îmi dorisem, deşi niciunul dintre INVITAŢII mei nu dăduseră vreun semn că ar mai fi în viaţă şi că şi-ar mai tîrî frumuseţile lor de funduleţe  ca să fie prezenţi la un eveniment f important din viaţa mea! Aş!!!…Am avut însă surpriza, ca la nici 5 minute de cum am ajuns acolo, să intre pe uşă un cuplu de amici, la care nu mă aşteptam! Gina şi Marius. Nu-i mai văzuseam de-aun secol! Aflaseră de eveniment de de drăgălaşul Feisbuc şi au ţinut să-mi facă o surpriză Păcută surpriză! Vă mulţumesc!, dargilor.

 

  Încep prezentările. Moderatorul şi doamna Director de la Calderon, anunţară, pe rînd, structura evenimentului. Amicul meu Petre Moise şi amicul lui Mădălin Marian interpretează magistral cîteva colinde. Splendid! Simţeam cum bucuria îmi inundă sufletul…

 

Se fac, apoi, prezentările de carte. Inaintea mea era dna Doctor Ad…cu „Gînduri de utrenie”. Ce frumos? Gînduri de Utrenie!!! Şi io care venisem în această ultimă vineri din Postul Crăciunului cu ..”Prigonitorii mei din Sinod!!!” Noroc că adăugasem titlului, „Spovedania unui învins”… Abia acum mi-am dat seama care fusese menirea acestui ..subtitlu…Mă salvase pe ultima suta de o..JUDECATĂ a auditoriului, „sensibil”, altfel, la cele ce urma să spună cartea mea, despre..mai-marii Bisericii mele şi poate, şi a lor!!!

 

 Întrucît mă aflam ca priponită într-un fotoliu mult-prea-mare pentru „statura” mea, la prezidiu, şi nu-mi puteam permite să mă fîţîi, i-am făcut semn lui Yle să-mi aducă spiciul şi ochelarii, ca să fiu, oarecum, pregătită pentru a lua cuvîntul şi a..vorbi auditoriului. Yle scotoceşte prin geantă şi îmi face discret semn că..nu e niciun spici acolo. În fine îi fac semn să mă caute prin buzunarele gecuţei (care rămăsese lîngă geanta şi scaunul ei) şi să-mi aducă ochelarii de rezervă. Întotdeaun am unii, „uitaţi” pe undeva, prin vreun buzunar. Caută Yle, cuminţică şi supusă, apoi, cum…Doamne iartă-mă, cuminţică şi supusă o fi căutat, că-mi face semn, cu drăgăşenie de copil inocent, arătîndu-mi nişte..ochelari rupţi!!! M-am relaxat total!!! Da total!!! Îmi venea să mă duc şi să-i crăp capul ăla cretinoid!!! Dar, na, n-am făcut-o!! Protocolul….

 

 Mă îmbrăcasem protocolar, la sacou cu bluză albă-albă…Io care, nici cînd fusesem secretara unui ministru, nu purtasem vreodată, sacou!! A mă îmbrăca eu cu sacou este echivalentul cu a mă aşeza într-un coşciug şi a sta acolo…nemişcată. Al naibii de inconfortabil mă simt! Dar, na…era un EVENIMENT important pentru mine şi, poate, şi pentru cariera mea…viitoare! Plus că na, acolo erau prezenţi atîţia oameni de cultură şi artă, scriitori, artişti plastici, nuzicieni şi muzicologi, doctori în folcloristică, critici literari, medici, etc…Nu-mi permiteam să fiu mai prejos. Aşa că „m-am pus” la sacou!!! Hmm…Slavă Domnului că nu m-a strîns de gît ultimul nasture îmbungheat de la bluza…albă! Fără Script, fără ochelarii de vedere (pt citit, care m-ar fi putut ajuta, la o adică, să-mi citesc măcar un fragmenţel, relevant, din carte!!!), în sacoul în care, deşi elegant şi chiar pe gustul meu; făcut dintr-o catifea mov, mă sîmţeam ca-n coşciug, m-am ridicat în picioare şi fără să utilizez microfonul, am luat cuvîntul…

Cred că nu a fost prae rău!!! Îţi mulţumesc, Daomne!…

Va urma…

 

                             31 dec 2014; File de jurnal; Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Editorial de Elena Trifan despre Lansarea cartilor de „sfirsit de an” la Cenaclul Literar „Octavian Goga” de la Casa Calderon, Bucuresti


    Editorial publicat in revistele: „Confluente literare”, „Starpress” si „Singur”…

SFÂRŞIT DE AN LA CENACLUL LITERAR „OCTAVIAN GOGA”, BUCUREŞTI

 

 

Vineri, 19 decembrie 2014, Cenaclul literar „Octavian Goga”, Bucureşti, şi-a încheiat activitatea pe acest an într-un mod sărbătoresc, la Centrul Socio-Cultural „J. L. Calderon” din Bucureşti, reuşind să strângă laolaltă specialişti din domenii ştiinţifice şi artistice, uniţi de pasiunea pentru studiu, cercetare şi creaţie, dornici să comunice din rezultatele muncii dumnealor, să evidenţieze valoarea muncii semenilor lor, să se bucure împreună în preajma marii Sărbători a Naşterii Mântuitorului.

Activitatea s-a deschis prin a evoca şi omagia momentul naşterii lui Iisus, sâmburele creaţiei, Învăţătorul învăţătorilor, vindecătorul bolilor, răscumpărătorul durerilor, prin intermediul colindelor interpretate sincer şi emoţionant de către tinerii Petre Moise şi Mădălin Marian.

Florin Tudorache, doctor în fizică nucleară,  a prezentat aspecte ale vieţii şi activităţii lui Nicolae Paulescu (1869 – 1931), om de ştiinţă român, medic, fiziolog, descoperitorul insulinei de al cărei efect tămăduitor dumnealui însuşi beneficiază.

Au urmat două lansări de carte: Elena Armenescu „Gânduri de utrenie” şi Antoaneta Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!… (Spovedania unui învins!).

Cartea Elenei Armenescu a fost prezentată de Floarea Necşoiu, profesor, Geo Călugăru, scriitor, preşedintele Cenaclului „Octavian Goga” şi moderatorul acestei activităţi, Silvia Chiţimia, scriitor, folclorist, Ion C. Ştefan, profesor, poet, prozator şi eseist, Nicolae Năcioiu, cercetător ştiinţific.

Floarea Necşoiu a menţionat că Elena Armenescu a simţit nevoia de a lăsa urmaşilor încărcătura acestui timp, reuşind totodată să depăşească limitele acestuia, deoarece cărţile ca şi pietrele sunt statornice în faţa viiturilor.

Dumneaei a evidenţiat ca trăsături definitorii ale medicului şi scriitorului Elena Armenescu, pasiunea pentru studiu, pregătirea intelectuală foarte bogată, credinţa nestrămutată în Dumnezeu, interesul pentru amănuntul cotidian, înţelepciunea, adevărul, iubirea pentru semeni, mândria de a aparţine acestui pământ, freamătul minţii şi al sufletului, afirmând totodată că gândurile rostite în utrenie ridică sufletul autoarei la înălţimea sacrului.

Silvia Chiţimia a prezentat personalitatea doamnei Elena Armenescu în corelaţie cu modelul suprem care este Iisus Hristos, dulgher, învăţător, „medicus magnus”, asociind momentul religios al utreniei prezent în titlul cărţii cu „Cântecul zorilor” din folclorul românesc, ambele având rol de purificare, de preamărire a răsăritului Soarelui, identificat cu Iisus.

A menţionat totodată trăirea afectivă puternică a autoarei care a scris cartea cu inima, urmând parcă îndemnul adresat de Saint-Exupery în romanul Micul Prinţ „Adevărul se cunoaşte numai cu inima”, cât şi valoarea tămăduitoare a acesteia, atât ca medic, cât şi ca scriitor, cuvintele din carte devenind medicamente ale sufletului.

De asemenea a apreciat interpretarea de colinde la această sărbătoare ca o formă de comuniune cu Iisus Hristos, deoarece aşa cum se spune în Evanghelie „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi eu în mijlocul lor.” (Matei, 18:20)

Geo Călugăru a evidenţiat motivaţia cărţii, scrisă din foame de sfinţenie sufletească, structura caleidoscopică a acesteia, fiind alcătuită din 32 de eseuri în care sunt prezente o varietate de subiecte, poezii, citate biblice, îndemnuri etc.

Sentimentul care stă la baza scrierii este iubirea „cordonul ombilical care o leagă pe autoare de Dumnezeu”, aceasta  neezitând să îşi exprime sentimentele de mâhnire, revoltă, indignare  în faţa anumitor aspecte ale realităţii.

Medicul Elena Armenescu îndeamnă la vindecare prin prietenie şi găsirea prilejurilor de bucurie, la realizarea unui schimb energetic om-natură.

Ion C. Ştefan a identificat  specificul literaturii scrise de medici cu o eliberare după trăirile intense din timpul activităţii medicale, iar gândurile de utrenie cu un fapt de purificare. După părerea dumnealui, medicii sunt pionieri ai vieţii, îngeri ai eliberării.

Nicolae Năcioiu a încercat să definească personalitatea doamnei Armenescu prin prisma nevoilor esenţiale ale omului pe care aceasta le îndeplineşte în totalitate: nevoia de a da sens vieţii, de a avea mintea proaspătă, nevoia de mirare, de bucurie, de extaz, de a nu se plictisi, de îndoială, de suspiciune, de armonie, de transcendenţă şi ascendenţă.

Vorbind despre sine însăşi Elena Armenescu a menţionat satisfacţiile pe care le are un medic pediatru şi atitudinea eroică de intervenţie rapidă pe care trebuie să o aibă un medic care lucrează la serviciul de reanimare, cât şi felul în care au interferat medicina şi literatura în viaţa dumneaei, uneori scriind versuri pe reţete între două urgenţe.

Şi-a prezentat totodată proiectele literare, o carte intitulată „Gânduri de vecernie” şi una despre destinul creatorului.

Cartea Antoanetei Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!… (Spovedania unui învins!) a fost prezentată de Floarea Necşoiu şi Geo Călugăru.

Floarea Necşoiu este impresionată de suferinţa tinerei scriitoare Antoaneta Rădoi care „a traversat perioade de viaţă negre, marcate de moartea unor fiinţe dragi, de despărţirea de un suflet, de boală cruntă, de pagube şi pierderi culminând cu desfiinţarea micuţului ei Magazin” de către oamenii Bisericii de la care s-ar fi aşteptat la milă şi întrajutorare.

După părerea profesoarei Floarea Necşoiu, cartea este o „tulburătoare mărturisire, făcută cu sufletul la gură, cu lacrimi de sânge, cu revoltă, cu indignare şi cu zbatere între a înţelege şi a îndura, între a spera şi a deznădăjdui, între a lupta în genunchi şi a ridica ochii spre Cer, implorând ajutor şi iertare.”

Geo Călugăru printre alte aspecte ale operei remarcă nota de „profundă ironie amară” în care a fost scrisă şi că autoarea a fost impulsionată în a-şi deschide sufletul şi a-şi mărturisi suferinţa de faptul că anul acesta a fost declarat „Anul Spovedaniei.”

După cum afirmă autoarea însăşi, pentru ea cartea are valoare de defulare a unor trăiri dureroase: „M-am răcorit”.

Scriitoarea Ioana Stuparu şi actriţa Doinea Ghiţeanu au citit fragmente din cele două opere prezentate. Actriţa Doina Ghiţeanu a interpretat şi cântece de iarnă.

Medicul scriitor Corneliu Zeană şi-a exprimat în versuri aprecierea la adresa activităţii şi a autoarelor:

„Dublă lansare, cu colindători

În spiritul creştin de sărbători,

A unor cărţi, ce, iată, printre rânduri,

Ajuns-au să ne pună iar…pe gânduri.”

„Mă bucur că-n această ţară

Care vorbeşte româneşte

Se mai iveşte, bunăoară,

Şi cineva care gândeşte.”

Auzul ne-a fost impresionat şi de alte versuri al căror autor ne-a rămas necunoscut şi pe care, spre părerea noastră de rău, nu le-am reţinut în întregime.

„Cu ale tale gânduri de utrenii

Trecute tandru prin azur

Mi-ai luminat calea spre sfinţenie …”

Prin complexitatea cărţilor prezentate, a evocărilor, a comentariilor activitatea de la Centrul „Calderon” a cuprins domenii şi aspecte foarte vaste: literatură, medicină, religie, folclor, turism, comerţ, medicină, teatru, pedagogie, morală, relaţii interumane, muzică, toate trecute prin filtrul  sufletului, într-o atmosferă sărbătorească, luminoasă, sinceră şi prietenească.

A consemnat Elena Trifan

Profesorul Geo Călugăru, despre…”Prigonitorii mei…”


   Geo Călugăru, cuvînt rostit despre…

sub brad prigonitoriiPrigonitorii - 19 noiembrie

„Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! („Spovedania unui învins” ) de Antoaneta Rădoi

  Convinsă profund de adevărul conţinut în zicerea de două rînduri de pe copertă: „Dacă stai în genunchi înaintea lui Dumnezeu, poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi să o înfrunţi”, Antoaneta Rădoi îşi asumă acest risc, numit tranşant în chiar titlul cărţii: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” („Spovedania unui învins” )

  În acelaşi sens al convingerii şi credinţei sale creştin-ortodoxe, ne oferă textul îndemn al Mitropolitului Andrei Şaguna din Biblia Sinodală din 1936: „Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, spre citire, gîndire şi îndreptare, SFÎNTA SCRIPTURĂ, căci este lăsată de la Dumnezeu pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”

   Într-o notă de profundă ironie amară prezentă pe tot parcursul conţinutului acestei cărţi-spovedanie, scriitoarea Antoaneta Rădoi, ajunsă dincolo de limita răbdării din pricina nedreptăţilor ce i se fac de prigonitorii săi din Sinod în frunte cu mai-marele acestuia, îşi ia, cum se spune, inima în dinţi şi ca la o spovedanie în faţa Judecăţii de Apoi, dezvăluie adevăruri cutremurătoare despre sinodalii care n-au nici în clin nici în mînecă de-a face cu perceptele care ar fi trebuit să le diriguiască viaţa şi comportarea faţă de semeni, faţă de cei pe care au datoria să-i călăuzească, nu numai prin vorbe ci şi prin fapte, spre Împărăţia lui Dumnezeu.

  Antoaneta ne încredinţează că s-a simţit îmboldită să ne dezvăluie cumplita prigonire la care a fost supusă de înalţii prelaţi din Sinod, ca urmare a hotărîrii preafericitului patriarh al BOR de a proclama acest an, 2014, „Anul Omagial al Spovedaniei” şi ca să facă, măcar o dată în viaţă ascultare, ca o bună creştină ce se consideră că este, s-a încumetat să purceadă la o…spovedanie, dorind să-şi mărturisească „recunoştinţa” faţă de „grijuliii săi păstori” care nu s-au lăsat pînă n-au obligat-o să-şi închidă micuţul Magazin cu obiecte de cult -realizate, multe dintre ele, de ea însăşi, avînd aclificarea corespunzătoare, produse din a căror vînzare să aibă banii pentru cele necesare vieţii de zi cu zi-, pe motiv că numai Patriarhia are acest drept. Cu amară şi dureroasă ironie, scriitoarea Antoaneta Rădoi scrie că „nu putea să fie atît de ingrată încît să lase să treacă în necunoscut atîta „iubire de semeni” de care a avut „binecuvîntata bucurie” de a se „bucura” atîţia „binecuvîntaţi” ani, graţie preaplinului lor de „duhovnicească iubire”, revărsată asupra sa de maxima „generozitate” cu care au dat-o pe mîna Gărzii Financiare, ei…bunii păstori şi învăţători, ei mai-marii Bisericii sale, pe ea…sora lor mai mică!!! Antaoneta nu putea să lase să treacă neobservată „dragostea şi căldura” pe care, ei sinodalii au revărsat-o, cu atîta „largheţe de inimă” asupra „fiicei lor duhovniceşti”, scumpii săi „tătici”, întrucît…o ardea şi o arde căldura inimilor lor! „E-atît de fiebinte!!!” şi, adaug eu, cu atîta amară ironie mărturisită, încît ne cutremură. Permiteţi-i –li se adresează autoarea sinodalilor- dar, să se răcorească!!! Căci vrea să vă întoarcă, măcar şi în parte, domnilor sinodali, RESPECTUL pe care vi-l datorează! Primiţi-l, aşadar!

  Trecînd de la exprimarea indirectă la cea a persoanei care se confesează, năduful simţit este şi mai accentuat: „Vă cer iertare, „scumpi şi sfinţi” sinodali, vouă celor atît de „iubitori” faţă de cei care „v-au căzut la împărţeală! Vă cer iertare că eu am îndrăznit să mă ating de firimiturile ce ar fi putut cădea de la masa voastră îmbelşugată! Vă cer iertare pentru că, neştiind că aţi pus monopol pe cele ale lui Hristos, am îndrăznit să mă apuc, cu mîinile tremurînde, de poala hainei Lui…”

„ Vă cer iertare şi, făcîndu-mi SPOVEDANIA, vă invit să vă deschideţi bine auzul gingaşelor voastre urechi, dar, mai ales, îmi doresc să vă deschideţi inimile spre primirea…Duhului Sfînt!

  Doamne, pe Tine, Te rog: iartă-mă! şi nu mă înscrie la mai multe păcate! Căci Tu ştii, Doamne, toate „neputinţele” mele şi ştii că nimeni nu şi-ar fi sacrificat nici măcar un fir de păr din preţiosul scalp, ca să le spună!…Iară tu creştinule, oricine-ai fi: mirean, preot, monah, ierarh, patriarh, „aminteşte-ţi să fii demn!” „Numai aşa vei vedea că am dreptate! Şi cît mi-aş fi dorit să nu am!!!”

Profesor, scriitor; Geo Călugăru

Membru al U.S.R

Cuvînt rostit la lansarea cărţii: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” („Spovedania unui învins”), autor, Antoaneta Rădoi

 

P.S. Scriitoarei ANTOANETA RĂDOI, autoarea cărţii „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragsote!!! ( „Spovedania unui învins!”):

Pînă la Dumnezeu, să n-o mănînce sfinţii

ANTOANETA inima-n dinţi şi-a luat

Cu durere-n suflet şi-a certat Părinţii

Şi pentru a lor iertare, la Domnul s-a rugat.

                        Profesor Geo Călugăru

   Coordonator al Cenaclului literar: Octavian Goga

Cuvînt despre..”Prigonitorii mei…”


 Cuvînt despre Prigonitorii mei

  Am scris această Carte, ca o Spovedanie a ..unui învins, ca ”omagiu” adus progonitorilor mei, cei care au proclamat anul 2014, ”Anului Omagial al Spovedaniei”, carte care, dacă dădeam o altă formă textului şi mai adăugam cîteva ataşamente, putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjuratnvreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE, a fărădelegii ( zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu și de iubirea de semeni ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, ”lucruri” despre care, se pare că Sinodalii Bor, nici n-au auzit darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre..”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor pe care le-am mai văzut şi auzit, pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tăticii noştri spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine! ”Scumpii mei tătici!!!”…

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul acesta, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte.  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2014. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi și, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor din Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!, iar eu, nu eram decît o…„oiţă rătăcită!!!” căreia ei, păstorii, au decis să-i..taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…JERTFEI…CAINICE! (De la Cain, cel care și-a sacrificat fratele, ucigindu-l din..invidie!!) Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -cel căruia ei slujesc, cu „credincioşie neştirbită!” Spre…orgasmica lor bucurie!! Iertați!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, o data la 3 luni, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii (faradelegii) 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată de imputerniciții zilei, ca să le dea lor bine şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! –Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei, m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu –un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o, dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale, din pricina acestor hulpavi- Sinodalii Bor!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Iar el, duhovnicul meu, e nevoit sa-l bea…pînă la ultima picătură!!!

  Am scris şi ce e scris rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta dragoste, însă nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe aceşti preoţi ai lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale, Ziduri Reci, fără suflare de viaţă, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă”, deși-i o carte, scrisă cu suflet din suflet şi cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar închiderea Magazinului  -deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” am făcut-o, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite -pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze-, cît şi exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult și să-i văd sătui și…fericiți!

 Vă ofer Cartea şi, tare m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte…umile păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste domniile voastre şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Prigonitorii - 19 noiembrie

 

Din seria: „toate mi se-ntimpla numai mie”, sau, cum l-am cunoscut pe Savatie Bastovoi..(partea a doua)


…Care va sa zica, intru pe net pentru una, si descopar alta! Bun!…Imi pun offff-ul pe net, inchid fortuit ( timpul ma „ucide”!! ), si alerg la munca. La birou, de cum ajung, da busna, fina mea – o turcoaica, convertita la Ortodoxie-, si-mi cere, solemn, sa ma duc repede, s-o Botez, la urgenta, pe sora ei bolnava…

– Offffffff, acum vrei?, intreb, oarecum descumpanit.

– Da, naşă!, imi raspunde raspicat turca mea. N-am altceva de facut decit sa ma scarpin, neputincios, in cap, precum Chaplin, si sa ma exprim:

– N-am lascaie, femeie, am un miliard datorie!  Am refuzat  Botezul unui copilas de 6 luni, mai daunazi, tocmai pentru ca  nu mai am un sfantz. Vinzarea e ZEROOO!!! Sinodalii sint pe capul meu cu „monopolul” lor, si, „din dragoste”-mi trimit  Garda Financiara…”crestinii” ma ocolesc, tot „din dragoste”, dar insuflata…!! Iar  tu, vii acum, si-mi zici ca sora ta, taman s-a decis sa treaca BRUSC la ortodoxie?!  Auzi!  Acu?!  Nici mai mult nici mai putin! Azi? Acu’????….( Acum, cind, parca ma bate si pe mine gindul s-o iau din loc, si sa ma duc pe la..”alte..neamuri”!, imi venea sa-i zic )…

– Nasa, imi zice ( o botezasem in urma cu un an; sora ei se razgindise atunci, ca fusesera programate, la Botez, amindoua; iar eu, eram olecuta suparica pe sor-sa! ), sora mea a trecut printr-o operatie foarte grea, a fost in coma si cind si-a revenit, mi-a zis sa vin , sa te caut, nasha, ca s-o BOTEZI, urgent! Ca nu vrea sa moara neconvertita!!! Hai repede, te rog nasha mea!!!, imi zice rugator.

– N-auzi, femeie, ca n-am o para chioara! Si..de unde, ma rog, sa iau eu acu’, la urgenta, preot, ca vrea sor’ta sa se boteze?

– Nu stiu, nasha!, eu..am..venit ca..m-a trimis!, imi zice pierdut…fina-mea, turcoaica…

– Doamne!!! Tu pe toate le stii!! „Tu stii ca..TE IUBESC!” Dar.. tu stii …stii ca n-am un sfantz, ce ma fac?…

Si incep sa le bomban pe turcoaice, pentru ca isi gasisera momentu’ „prielnic”.. pentru Botez!

Dar vinzatorul, care tacuse, milc, pina atunci, se „baga-n seama” si.. zice , „dulceag”:

– Vezi netrebnico ( deh, e student la Teologie!!, si angajat cu simbrie la firma pe care „netrebnica” o conduce!! Incurabil!!…), ca sint ceva banuti in sertar (vinduse ceva, pina sa apar eu, si nu apucase sa-mi zica )! Hai, ia-i si du-te mai repede! Si, nu te mai codi! Sa nu moara femeia necrestinata!

– Si de unde iau preot, acu’, la urgenta, „sfintia ta”? Unde gasesc eu la ora asta unul disponibil?, ii zic.

– Te descurci tu, ca esti majora!, ma persifleaza istetzu`…

…………………………………………………………………………………………………………..

si…

….m-am descurcat!..

Din 3 incercari, mi-a iesit!

Dumnezeu sa-l tina staret pe pr N, cit o fi vremea lui pe pamint! Si sa-i dea dupa inima lui larga, si dupa tot ce-a facut pentru mine, cind l-am apelat! N-am deschis gura vreodata sa-l rog ceva si el sa nu actioneze in consecinta. Fie ca era doispe ziua, fie doispe noaptea…Cu timp, si..fara timp!!!… Multam Domnului! Are in Cer citiva botezati, la urgenta, si citiva care n-au plecat la Domnul necuminecati, gratie dragostei cu care a raspuns chemarii mele! Si nu cred ca-s singura care a apelat la bunatatea lui!!!..

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…Acu’ multam’ lui Dumnezeu!, c-am scapat basma curata si din miinile turcilor, ca taman cind s-o bage-n cazan, au aparut turcaletii, precum potirnichile, din toate partile, muuuulti, bolborosind pe limba lor, furiosi….

…amenintind!!!

Dar, ultimul cuvint l-a avut cea care urma sa primeasca Botezul in Hristos, care s-a ridicat, cu ultimele-i puteri si le-a bolborosit, la rindu-i, intr-o limba necunoscuta noua, celor prezenti. S-a rastit la ei, batind cu pumnu’-n  propriu-i piept, apoi  aratind in sus, spre tavan, si dincolo de el, bolborosind turceste, si i-a „invitat” afara din incapere, intr-o turceasca, fara echivoc, inteleasa de co-nationali ei, si presupusa de catre noi, dupa intorsatura lucrurilor…

Si.. a fost ca..s-a Botezat, in Hristos una bucata turcoica, Nectaria! Iar noi, am plecat de acolo, cu misiunea indeplinita, facind, mai apoi, haz de necaz ( al turcilor -ne-am razbunat ca i-au asuprit atitia ani, pe strabunii nostri!!! Acum ii invinsesem noi-; dar si de ceea ce ni s-ar fi putut intimpla! Iti dai seama, io, neispravita, Ivana-Antoaneta, sa mor „martira”?!  Omorita de..turci! In tara mea! Si impreuna cu mine, inca vreo 3 „pacatosi”!!! Patru „martiri” dintr-o lovitura! Insa..am ratat SANSA asta!..TOTI 4!…Ce pacat!!! Parca ma si vad, inconjurata de puhoi de lume!!!…Dar..n-a fost sa fie!!!

…Acu’ gindind  „la rece”, stiu si de ce! Stiu de ce n-am murit „in batalia asta”! Pentru ca aveam de dat o alta „batalie”. Cu mult mai apriga decit cea cu turcii. „Batalia” cu „monopolul” lui..danut!  Cum care danut? Cel despre care zicea „catelusul” – din episodul 1-, ca o sa ma afle…(offf..cred ca am postat in alta parte chestiunea cu danutu’, dar nu-i nimic, o sa v-o spun, alta dat’). Danut din Deal…Dar, sa revenim….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

..Va sa zica, ma-ntorc acasa, dupa „luptele de la Calugareni”, deschid calculatorul ca sa-mi reiau documentarea, in legatura cu „legea monopolului lui Danut”, si..surprizaaa!!!..

„In carne si oase”..domnul Savatie! Bastovoi!!! Aici! La mine !

Asta da zi minunata! Multumesc, Doamne!

…Da. Multumesc!  Multumesc maestre Savatie! Multumesc pentru ca existati! Multumesc, pentru ca ginditi cu sufletul! Va multumesc pentru sfaturi! Va multumesc pentru CARTI! Si, va multumesc pentru ca-mi promiteti -fara ca eu sa va fi cerut asta!-  ca veti fi alaturi de mine, daca va fi nevoie!…( Asta era in 2010. Acum sintem in 2012!!! )

…Da, stiu ca vor veni SINODALII, POATE, cu cei de la Garda Financiara, sau, poate ca ii vor trimite pe aia singuri -pt a nu se desconspira!- …Nu ma tem! Niciodata n-am avut nimic …”nici macar incotro”. Dar, daca „n-am incotro”, voi minca si „pui fripti”, la nevoie. Ii asigur pe „stimabili” ca va fi MARE HORA-n SAT! Eu, stiu sa pierd! Insa ce se vor face ei, ca vor iesi putin cam sifonati (spiritual) din HORA asta! Pe mine nu ma pot ameninta cu caterisirea, ca pe altii…

GARDA nu-mi poate comfisca decit, eventual, marfa care-as avea-o fara factura! Or, nu-s nebuna sa risc! Ca, na, cine-i nebun sa tina marfa fara factura, intr-un loc in care stie ca are, prim-mprejur, pizmasi? FISC-ul imi poate da o amenda de vreo 3o de milioane ( gasesc ei vreo chichitza, orict de corect ai fi, la fel ca ca cei de la Rutiera…), si..cam atit ( ziceam eu atunci, gindind naiv)! Dar ce-nseamna pentru mine  trej’de milioane? La cita datorie am, ce mai conteaza? ( Ultima oara, prin 2008, le-am „donat” 10 milioane -hai amice, i-am zis aluia de venise:

– de un’ sa  fac „donatie” statului 10 milioane, uite ti-as putea da 5 mii, nu vezi ca-s vai viata mea, 3 m patrati spatiu`? Ce bani crezi ca fac io aici?

– Nu pot, doamna, sa primesc, ca am fost trimisi ca  sa adunam bani la Buget!..Asa ca…asta-i „tirgul” Platesti minim, sau ..maxim, dupa larghetea inimii comisarului. Iti pot da maxima, daca se straduiesc! Majoritatea n-au inima!! Desi nu-i chiar regula generala!!! Si-apoi daca n-are inima „danut”, „taticul”, ca sa te lase sa maninci firimiturile care cad de la masa lui! Sa-ti mai dea  si binecuvintare, precum da patriarhul Greciei, care asta face celor care au magazine, la Athena, ar fi prea mult pt „sfintia” sa! Si daca el, taticul, n-are dragoste, ce pretentie sa ai, atunci la cei de la Garda? Va rog sa ma credeti, ca: NU AM NICIO APASARE! Ce-am avut cel mai de pret, am pierdut! Banii nu sint pasiunea mea! Dar, pentru Principiul  DREPTATII, ma iau la trinta cu oricine!

Nu conteaza cit voi cheltui pentru asta! Bani sau energie. Eu din magazinul ala nu cistig. L-am facut dintr-o necesitate sufleteasca. Chiria pentru spatiu, inca, mi-o plateste fratele meu, care lucreaza in Italia. Tot el mi-a trimis si masina cu care umblu. A mea a ars, intr-un incendiu, in poarta Manastirii Cernica, si s-a facut SCRUUUMMM…Plata pentru pacatele mele, sau razbunare a unui nebun?!!!…

..M-a scos Dumnezeu din altele si mai mari! Asa ca ..nu-mi ramine decit sa-L rog! Si o va face! EL este deasupra tuturor lucrurilor!

Va multumesc pentru incurajari!, dle Bastovoi.  Va multumesc pentru sfaturi! Ma bucur sa stiu ca nu voi fi singura in lupta mea ! ( Asta era in 2010!!  Acum sintem in 2012!!..si lucrurile s-au mai schimbat..) Si, nu in ultimul rind, ma bucur de prezenta dumneavoastra aici! Va voi tine la curent! ( Asta era in 2010; acum sintem in 2012..si lucrurile s-au mai schimbat..)

Bucurie Sfinta (domnule Savatie)!

PS: Comment, postat in 2010, pe Blogul ieromonahului, si acum, in 2012, cind l-am adus ..acasa…foarte putin adaugit -pt simplul motiv ca era necesar, data fiind conjunctura..)

Ivana-Antoaneta