Posts Tagged ‘Sf spiridon’

„Minuni prin Maica Domnului la..Letca-Nouă”, de Antoaneta Rădoi-de la Vrancea


coperta-finita-letca-nouaAproape…gata!!!

Îmi pusesem în gînd, de ceva vreme, să public la o Editură din Vrancea mea natală şi, iată că, minunea s-a-ntîmplat, în chip MIRACULOS!! Cum au venit BĂNUŢII pentru publicarea unui MANUSCRIS care aştepta de vreo 6 ani, nu va spui…deocamdată!!! Cert este că, eu, un muritor de foame mai abitir decît RESTUL MURITORILOR de FOAME!!, am izbîndit, în sfîrşit..PUBLICAREA! Slavă Ţie, Doamne! Binecuvîntată fii Maica mea, Sfîntă Fecioară Maria!

Să-l binecuvînteze Dumnezeu cu Sfîntă mîngîiere pe dl Stroia George de la ..Adjud, editorul meu de acum, şi să-l ajute să depăşească supărarea şi necazul ce au căzut asupra sa, prin plecarea la Domnul a surorii lui -Dumnezeu s-o odihnească de-a dreapta Sa! Mare durere, despărţirea de cineva drag! Domnul să dea putere familiei îndurerate!

Dl Stroia mi-a scris şi un Cuvînt Înainte, pe nepregătite, la Cartea aceasta, lucru despre care voi vorbi la vremea potrivită! Mulţumesc, George! Dumnezeu să te binecuvînteze!

Coperta 4 Letca

Aproape toţi am auzit ori auzim la Ştiri sau de pe la cineva cunoscut despre un loc în care, prin mijlocirea unor Icoane, sentîmplă ceva. Şi mai mereu, ceva-ul acela,  sentîmplă într-un loc în care niciodată nu santîmplat nimic sau nu s-a-ntîmplat mai nimic de luat în seamă ani şi ani, ca, mai apoi, locul acela, pentru ceea ce s-a-ntîmplat aşa..a..a.. pe nepusă masă, să devină un loc foarte…luat în seamă!! Unul dintre aceste locuri este Letca-Nouă, unde, într-o binecuvîntată zi s-a-ntîmplat ceva!

  Se spune că ochii Maicii Domnului din Icoana aflată în Biserică au început să verse lacrimi de mir! Era o Icoană veche în Biserica părăginită ( la acea vreme), uitată de lume, Biserică ocolită cu grijă de localnici şi necurtată de niciun proaspăt hirotonit preot! Dar iată că, într-o zi, Domnul a dat un semn!  Şi a făcut-o în modul cel mai simplu cu putinţă şi mai bine de înţeles pentru toţi! Cineva a văzut cum ochii Maicii Domnului din Icoana aflată la-nchinare au început să verse lacrimi ce emanau o mireasmă! Pentru mulţi dintre noi acest lucru e un lucru mare! O minune! Aşa a şi fost. Fiindcă la scurt timp după aceea, paragina în care se afla Biserica de la Letca-Nouă a ajuns un colţişor de rai. Căci mulţimi de oameni din toate colţurile ţării alergau acolo, iar odată cu străinii au început să vină şi localnicii, după care Biserica a devenit neîncăpătoare pentru atîta mulţime cîtă se aduna la o Slujbă de Acatist sau Maslu!…A fost începutul recreştinării celor din zonă şi a altora!…

Mulţi au frămîntări legate de facerile de minuniale Icoanelor. Mulţi au avut şi încă au frămîntări legate de lucrarea Maicii Domnului, a lui Dumnezeu Însuşi, lucrări care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanelor! Aşa a fost şi este şi în cazul lucrărilor care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanei de la Letcanouă, un sat din judeţul Giurgiu, nu departe de Bucureşti. Dau mărturie şi vorbesc, pe scurt, despre cîteva dintre lucrările pe care eu le cunosc, le-am văzut şi leam trăit prin mijlocirea Icoanei Maicii Domnului de la Letca, între 20042014

   Am fost la Letca-Nouă şi DA, pot spune, cu mîna pe suflet, că Maica Domnului a făcut şi face MINUNI! Fie că ICOANA aflată în Biserică a plîns, fie că n-a plîns …

  Maica Domnului face minuni la Letca-Nouă şi…pretutindeni! Şi nu face minuni doar pentru cei care cred, aşa după cum se spune în popor, ci şi pentru cei…puţin-credincioşi! Ca văzînd ei „minunea”, să creadă!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea (autor)

Reclame

Sf Spiridon vine cu Fun Currierul ca sa biciuiasca sau si mingiie…


Sfîntul Spiridon vine cu Fun-Curierul ca să biciuie sau să…mîngîie!!

Luni 20 aprilie 2015 dimineaţă, disperată de viaţă, mi-a venit un gînd şi anume, acela de a-l chema şi a-l lua să-mi fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pe Sfîntul Spiridon. Zis şi făcut. Mi-am aprins o lumînare şi luînd o Iconiţă a Sfîntului m-am dus într-un colţ al casei mele şi, îngenunchind, am făcut o rugăciune. Aflîndu-mă de multă vreme în nişte strîmtorări financiare dar şi spirituale şi nemaiştiind încotro s-o apuc, nemaiştiind nici măcar dacă ceea ce fac este util şi bun şi neavînd cu cine mă sfătui, simţind că-mi fuge pămîntul de sub picioare şi cerul de deasupra capului, mi-am zis să apelez la sfinţii lui Dumnezeu, că aşa să mai capăt un strop de nădejde. Aşa l-am ales, fără să cuget prea mult, instinctiv -ca să zic aşa-, pe Sf Spiridon. Fără credinţă, fără nicio nădejde, ci, pur şi simplu, m-am rugat. Apoi m-am dus în sufragerie cu gînd să mă pun pe recapitulat şi învăţat engleza -pe care nu o mai vorbisem decît accidental, mai exact, de 4 ori în 5 ani-. Mă bătea gîndul încă din 2013 să plec în Grecia ca să-mi schimb SOARTA –necruţătoarea mea SOARTĂ-, să încerc să fac ceva acolo, ceva ce aici în ţara mea nu reuşisem să fac, deşi nu numai că încercasem, ci cheltuisem foarte mulţi bani şi multă energie, mulţi nervi… Aş fi plecat oriunde, dar nu avem lăscaie!!

Aşadar, mă duc în sufragerie la învăţat…engleza! Greaca fiindu-mi asemenea chinezei… Măcar engleza e o limbă vorbită mai peste tot! Mă duc, aşadar, la învăţat, dar nu apuc să-mi deschid bine cărţile şi caietele că-mi sună telefonul. Cineva dorea să cumpere de la mine o Icoană şi o voia urgent, astfel că, îmi solicita stăruitor să i-o trimit cît se poate de urgent, chiar cu Fun Curierul şi mă ruga să o expediez chiar în ziua aceea. Upsss!!! Fun-Curierul costa mai mult de jumătate din preţul Icoanei. Grijulie, i-am explicat omului acest lucru dar el a insistat să trimit Icoana, fiindcă are mare şi urgentă nevoie, drept pentru care o ambalez şi plec în grabă în căutarea unui Fun-Curier. Aşa am ajuns să mă întîlnesc cu un curier pe care-l cunoşteam şi cu care mi-am dat întîlnire chiar lîngă Biserica Sf. Spiridon….

Am livrat coleţelul, am intrat apoi în Biserică să mă închin, după care am plecat în treburile mele zilnice. Treburi fără rost, fără niciun rezultat bănesc ori spiritual. Singurul bun spiritual pe care nu l-am pierdut odată cu pierderea afacerii mele -Magazinul de Ob Religioase Ermant Art-, este rugăciunea. Singura care mi-a rămas. Un ceas de rugăciune zilnică, este bunul meu cel mai de preţ, care mă ţine, oarecum, într-o stare de echilibru -dacă echilibru se poate numi starea în care mă aflu!!!

Treaba era că eu în acea zi nu aveam mai mult de 10 lei în buzunar ( pe care-i păstram pentru cartela de tramvai, ca să mă pot duce la cursurile unei Scoli la care dădusem un examen şi cîştigasem o bursă pentru 6 luni…) şi că în frigider nu mai aveam NIMIC de mîncare. Aveam facturi restante la utilităţi, restanţe, de cîteva luni, la plata întreţinerii, îmi fusese întrerupt de cîteva zile şi calblul Tv / internet, de pe telefon nu mai puteam vorbi pentru că îmi expirase creditul, aşa că…totul legat de cele materiale era…MINUNAT!!! Şi cînd nu stai bine cu cele materiale, spiritul nu se simte, nici el, prea confortabil!! Zic. Doar că m-am putut ruga în dimineaţa aceea de luni! Mulţam’ Domnului! Mă rugasem instinctiv, fără vreo nădejde, dar Domnul Cel iubitor, pe dată mi-a trimis un ajutor nesperat. Îl luasem mijlocitor pe Sf Spiridon şi acesta degrab îşi pusese papuceii şi purcese la călătorie. Venise la mine, sau mai bine zis mă chemase pe mine la el, urgent, cu Fun-Curierul!! Căci eu mi-am dat întîlnire cu delegatul Fun-Curierului chiar în colţ la Biserica unde sălăşluieşte Sf Spiridon. Nu mi-am dat seama pe loc de lucrarea Sfîntului. Cînd băiatul de la Fun-Currier a spus că mă aşteaptă în colţ, la Biserica Sf Spiridon, eu am acceptam şi am plecat la locul întîlnirii, fiindcă trebuia să trimit rapid coletul. Nu am stat să pritocesc. Abia spre seară mi-am dat seama cum lucrase Dumnezeu. De fapt, în mod real, nu spre seară am realizat LUCRAREA Sfîntului, ci miercuri, 22 aprilie, atunci cînd am mers să-mi încasez banii pe Icoană de la Fun-Curier. Trimisesem Icoana cu plata ramburs, aşa că miercuri primisem banii. Şi m-am dus să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier tot în colţ la Biserica Sfîntului. După care, din nou, miercuri am intrat să mă închin. Doar că de data aceasta m-am întîlnit în uşa Bisericii şi cu un preot pe care de mult doream să-l întîlnesc şi…l-am întîlnit!! Ne-am dus in Biserica, intr-un colt, si ne-am asezat pe niste scaune. I-am arătat cărţile pe care le publicasem de cînd nu ne mai văzusem. Şi-a aruncat privirea peste titluri şi…Am avut  parte de o PRELEGERE la care, sincer, nu mă aşteptam. Mi-am încasat cîteva PORŢII consistente de PILDE, la foc rapid, una după alta, administrate cu… rafinament intelectual!!!. Le-am simţit ca pe nişte nuieluşe cu vărf foarte ascuţit. Toate mi-au fost administrate bine dozat, cantitativ şi calitativ…ca la carte!!! Deh’, doar eram în faţa unui…DOCTOR DOCENT în…TEOLOGIE!! Şi un doctorat obţinut nu oriunde, ci…în Franţa!! Exprimare, deci..pe măsură BRANDului…

M-am enervat un pic -mai mult!!-, m-a iritat, chiar, peroratia lui! Fiecare pildă plasată de acel preot cu multă dibăcie „duhovnicească” sub centura mea şubrezită de multe alte „pocniri de bici” ( ale confraţilor lui mai-mari, BORiştii, Sinodalii mai exact), aproape că mă strivea! Mă sinţeam precum o furnică sub talpa unui bocanc cazon. Foamea din stomac mă înghiontea insistent. L-am ascultat cu stoicism simulat, tocută, vreme de vreun ceas! Din minte-mi zburau replici care dacă le-aş fi emis, ar fi ucis pînă şi un hipopotam! Cu greu m-am stăpînit să nu sar de pe scaun şi să-i dau, „samariteanului”,  nişte replici, cu mult mai usturătoare decît virful biciuştii lui, care ATINGEA necruţăror, direct în inimă, în stomacul meu gol, dar şi în demnitatea mea…umană! Mă biciuise, necruţător, omul, cu vorbe, înţelepte altfel, dar dac-am mîncat în ziua aceea sau în cele Njde zeci şi zeci de zile scurse de cînd nu ne văzuserăm, nu mă întrebase samariteanul!! Mă scormonea stomacul, de foame, şi mii de REPLICI  îmi sfredeleau gîndul îndemnîndu-mă să-i zic samarineanului despre…foamea mea şi despre stomacul meu flămînd și să-i spun DOCENTULUI  că nu pot amorţi foamea cu prelegerile lui fariseice!! Îmi șoptea gîndul să-i  aduc aminte, DOCENTULUI samaritean, de vremea cînd era în vrăjmășie cu superiorii lui (despre care eu scrisesem acum in Cartile mele, iar ”sfinția sa” decise brusc sa ma critice aspru ținindu-mă din PILDĂ-n PILDĂ!!) și cum i-ar fi mîncat fierți!!! Și întru aceasta, amintindu-mi eu, i-aș fi spus…cît de fariseic îmi sună acum în urechi..prelegerea asta duhovnicească, chipurile, care în auzul meu nu făcea nici măcar 2 bani găuriți, știind ”treaba” cu ”mîncatul fiert”, căci DOCENTU` mi-o spusese, tot cu gurița asta a lui, BOGATĂ acum în ..PILDE!!!…, dar, Îngerul meu a lucrat şi am făcut faţă, cu brio, momentului (dificil pntru mine!!), fără cîrtire verbală ( cum nu mi-e-n fire!! A tăcea, este un verb pe care nu-l prea utilizez în practica mea de zi ci zi!!! Daca am ceva de zis, zic si gata! Nu sint farisee! Îmi asum riscurile vorbirii mele!! Rar țin în mine ceva ce simt ca TREBUIE spus!), chiar dacă în mintea mea am cîrtit la greu şi am avut replică, în gînd, la fiecae PILDĂ a docentului samaritean. Samarinean, zic,, fiindcă-mi dorea binele!! Îmi voia…mîntuirea!!! Ţinîndu-mi predici!!! Dacă mîncasem sau nu în acea zi, nu era problema lui! Dacă aveam sau nu aveam casă sau masă sau pat şi pernă unde să-mi pun capul spre somn, iar nu era treaba lui! Chiar dacă el este şi Adminu’ unui Aşezămînt de..Caritate!! și are, ca sa zic asa, CARITATEA-n sînge!!! și ca..sarcina de serviciu!! Caritate?? Hmmm… Să tăcem, dară!! Pe afară-i vopsit gardu`, înlăuntru-i..LEOPARDU`, care păstrează toate CARITABILLELE pentru el și familia lui de..LEOPARZI!!! Treburile astea lumeşti, nevoile astea materiale/biologice ale mele, umane pînă la urmă, nu era atunci treaba lui! Ce-i păsa lui de ..foamea mea??? Ce-i păsa lui că eu, poate, nu mai mîncasem demuuuult?? Ce-i păsa lui că eu nu aş fi avut o pernă unde să-mi plec capul?? Totul se rotea în jurul cărţilor pe care eu le publicasem şi în care arătasem BUNELE OBICEIURI ale unor sinodali Bor care mă biciuiseră pînă la sacrificare… biciuiri care mă aduseseră în sapă de lemn şi în disperare și în deznădejde mare, căci ei, tăticii mei, mă dăduseră, repetat, pe mîna Gărzii Financiare ca să mă killărească acesștia și ei, sinodalii să rămînă cu…mîinile curate!!!  fără să le pese de sufletul meu!!! 

Nu-i plăcea, docentului, că am scris despre aceasta, pe motiv că cineva s-ar putea sminti de cele pe care le-am arătat eu în cărţile mele, amintindu-mi, printre altele, că „răul se face uşor dar binele mai greu” (pildă pe care ar fi putut să le-o dea tovarășilor lui de slujire, căci nu era DELOC străin de lucrarea lor spurcată!!! pe care acești o executau asupra mea, repetat, duhovnicește!!!)şi că, „ce dacă sînt înteligentă şi am scris, că am scris doar ca să arat că sînt inteligentă, dar tot în IAD o să mă duc, precum ORIGEN Înţeleptul” şi cîte altele. Nu se temea niciun pic şi nu-i păsa nicicum de sminteala pe care confraţii lui, mai-marii Bor, sinodalii, au făcut-o şi o fac prin comiterea multor fapte urîte, nici de necazurile pe care le-au declanşat, în lanţ, asupra mea (cînd mi-au trimis în mod repetat Garda Financiară, pe motiv de..MONOPOL Bor pe obiectele de cult!!! -asta aşa ca să mănînce numa’ gura lor -a sinodalilor-, nu şi a credincioşilor ortodocşi de rînd!!!; noi să murim, doar! Ca să ne facă ei VEŞNICA Pomenire!!!, de pe urma căreia să încaseze bani!! Bani, bani şi iar bani!!!), nici de supărările şi necazurile pe care sinodalii le fac -prin modul lor inchiziţional de a conduce- subalternilor, preoţilor din parohii! El, docentu` samarinean, avea pilde doar pentru mine! Mulţam` Doamne!…

Desigur că avea mare-mare dreptate în tot ce-mi spunea docentu`, iar pildele lui erau una şi una, muc şi sfîrc, mai plastic spus! Am tras învăţătură, în sensul că m-am îmbogăţit cu faptul că am aflat de starea în care se află  şi se va afla de-a pururi ORIGEN (care, în zisa „docentului samaritean” -şi poate şi a altora-, nu va fi mîntuit din pricina smintelii pe care ar fi produs-o în rîndul creştinilor de la acea vreme -tre’ să cercetez să văd dacă pe vremea lui Origen erau creştini, că eu ştiu că doar de la Christos încoace avem creştini- si din toate timpurile viitoare…), care, pentru cîteva fraze pe care le-a emis la un moment dat, a creat confuzie între oameni şi aşa s-au format SECTELE, drept pentru care, Origen va fi sancţionat cu IADul pentru vecie, din pricina fiecărui om care a aderat, în toate timpurile trecute, prezente şi viitoare, la sectele respective!!! Aşadar, ce contează că Origen a conceput SEPTUAGINTA  ( el, Origen a dictat scribilor -altfel se numeau la acea vreme copiştii, dar nu-mi amintesc acum exact termenul- Septuaginta, care a fost scrisă pe mai multe coloane, în mai multe limbi. Origen era atît de inteligent si de inspirat, încît el dicta la 7 scribi deodată, în limbi diferite, şi cei 7 scriau  pînă oboseau după care erau înlocuiţi cu alţi 7 scribi )! Ce contează că el, ORIGEN, a dat lumii ( neamurilor toate) învăţătura Evangheliilor!!, care a juns pînă la noi. Lui îi va fi socotit doar PĂCATUL de care se face vinovat (în zisa docentului) pt că a scris cîteva fraze în care a spus despre un CREZ al său, şi anume, acela că ”Dumnezeu este iubire şi că în marea Sa iubire, Dumnezeu îl va mîntui pînă şi pe diavol” şi ,de aici i se trage tot necazul bietului Origen şi …IADul veşnic!!! Şi asta după ce el, Origen, a trăit ca un sfînt şi a scris Tomuri întregi cu învăţături despre Dumnezeu, despre Atotbunătatea şi Atotputernicia lui Dumnezeu! Aaa, şi da, mai era ceva, îl va paşte IADul pe bietul Origen şi pentru că a decis să se mutileze, să-şi extirpe un mădular al trupului lui, pentru ca lumea din vremea lui să nu-l mai bănuiască de desfrîu cu femeile care lucrau pentru el pe post de scrib ( Origen a fost primul bărbat care a abolit misoginismul, luîndu-şi ca scribi, femei!! Drept pentru care fusese acuzat de lume că întreţine relaţii sexuale cu acestea, lucru despre care aflînd Origen s-a mîhnit foarte, căci el era un om foarte cuminte, trăia ca un sfînt şi nici prin gînd nu-i trece să se dea la faptele despre care era acuzat. Drept pentru care a decis să-şi extirpe mădularul cu pricina!!, ca să nu mai aibă lumea motiv să-l acuze nefondat! Dar pentru că Dumnezeu spune că nu ai tu, om, voie să te mutilezi, uite că eşti ameninţat cu IADul tocmai pentru că ai fost prea ..orgolios să suporţi acuzaţii nefondate. Nu te-ai smerit, nu ai suportat otrava oamenilor, care te acuzau de orgii la care niciodată nu ai luat parte nici măcar în gînd!!!  Păi, atunci, îmi venea ză-i zic „samariteanului meu”, cum rămîne cu ceea ce zice Evanghelia: „dacă unul dintre mădularele tale te bagă în ispită, taie-l!” Mai exact, „dacă ochiul tău..scoate-l afară! Taie braţul tău…” (a se vedea citatul exact din Biblie). Cum rămîne cu acest paragraf din Biblie? Sau acum nu se mai pune? Aici nu-l mai luăm add-literam, căci, nu-i aşa, „litera poate ucide!!!” Iată că Origen, cel despre care se spune că a fost cel mai deştept om care a trăit vreodată pe pămînt, n-a mai fost inteligent cînd şi-a extirpat mădularul ca să nu mai fie acesta -mădularul lui- sminteală lumii!! Hmm, ce-ar fi să vă extirpați și voi, ” docenților” – din Deal, și nu numai- anumite mădulare cu care faceți rău semenilor? Cum ar fi, să-și extirpeze episcopul Ciprian și colegu`lui Corduneanu, fiecare în parte (cu partea lui de vină și de vrăjmășie!!; ca să-i enumăr doar pe cei doi ”frați” întru năstrușnicii) mîna cu care au semnat împotriva mea, SESIZARI (reclamatii) catre GF si cîte alte…mădulare scîrbavnice… cum ar fi ochii lor hulpavi și gura cu care emit verdicte!!!, și etc..

Eu mă-ndoiesc că nu ştia Origen ce-i bine-plăcut sau ce nu-i bine-plăcut lui Dumnezeu! Fiindcă el îl cunoştea pe Dumnezeu, avea cu ACESTA o relaţie cu totul specială. Dumnezeu îl binecuvîntase cu atîta înţelepciune şi pricepere încît uimea lumea, chair şi cu vigoarea lui în a rezista unei munci aproape fără odihnă. Cu siguranţă că Dumnezeu i-a vorbit pe toată durata scrierii SEPTUAGINTEI! Să-l părăsească Dumnezeu şi să-l pedepsească cu IADul veşnic pentru că şi-a tăiat din proprie iniţiativă un mădular pe care el îl considera ispită? Să-l pedepsească Dumnezeu pe Origen pentru că a spus lumii, relatînd şi în scris, că „Dumnezeu este iubire şi în marea Sa iubire îl va mîntui pe Diavolul”, care s-a răzvrătit asupra Lui? Citat din pricina căruia, chipurile, au apărut Sectele!!! Citat din pricina căruia, chipurile, oamenii din toate timpurile, bazîndu-se foarte tare pe iubirea lui Dumnezeu, au făcut, fac şi vor face multe rele, sperînd să fie iertaţi că, vezi Doamne, aşa au învăţat de la Origen, citind ceea ce el a scris! şi ceea ce este scris, rămîne… Că scrisul nu e ca vorba care, odată spusă, zboară! Nu! Ci, scrisul rămîne peste veacuri şi, unele scrieri -printre care, vezi Doamne, şi carţile mele, pot sminti!!!, trag eu concluzia din prelegerile docentului…

Doar scrierile mele despre faptele sinodalilor pot sminti! Nu şi faptele acestora!!! Faptele lor nu sînt sminteală lumii!!! Nicidecum!! Ei, sinodalii, şînt nişte îngeraşi cărora le vedem filfîind..aripioarele!! Iertat să-mi fie, dar aş zice că lor, sinodalilor li se cam…fîlfîie de ce cred oamenii despre comportamentul lor şi, li se cam fîlfîie de multe alte chestii dar nu se cade să mai vorbesc acum, că nah..ar fi cu..păcat! Şi nah’..nu vreau să mă duc după Origen, totuşi…deşi ar fi de mare cinte pentru mine să ajung pe aceeaşi teaptă cu Origen, fie ea treapta și în IAD! Dar, tare mi-e că dacă mă duc în Iad, voi ateriza fix pe capetele sinodalilor Bor sau, şi mai sigur, voi ateriza fix peste scăfîrlia docentului samarintean!!…

(Doamne, iartă-mă! mai glumim și noi ca să nu plesnească inima-n noi de atîta obidă! Mă mai persiflez și io, și Tu știi asta!! Căci ești TATĂL meu, iar eu..copilul TĂU! Amin.)

Despre faptele mai-marilor lui, nu a scos un chiţăit „samariteanul meu”. Nu şi-a ales nicio pildă întru relatarea faptelor acestor sinodali care m-au prigonit cîţiva ani, aducîndu-mă în sapă de lemn şi în pragul depresiei!!! ( C-am avut luni și luni de zile în care nu m-am putut ridica din pat și luni și luni de zile în care nu mai puteam nici măcar să văd sutană-n fața ochilor mei!!!, nici să merg la Biserică să mă-nchin lui Hristos!! Și-am luptat cu mine, luni și luni și m-am rugat ca să pot face asta din nou, așacum am făcut în întreaga mea viață!! ) Mie, a avut „duhovnicia” să-mi vorbească, să-mi pună-n faţă „neisprăvitele” mele fapte, acelea că am scris NEGRU pe ALB şi am publicat două cărţi, despre neruşinările sinodalilor, mai exact despre ”bunele lor obiceiuri”, dar demnitatea de a le spune mai-marilor lui că nu e uman, că nu este creştineşte, că  fapta lor mîrşavă nu este în acord cu Evanghelia lui Hristos, că a-ţi da semenii, aţi da oiţele pe mîna lupilor (în cazul meu, pe mîna Gărzii Financiare!!) nu e în acord cu iubirea de semeni pe care o propovăduiesc ei, fariseic, de la Anvon, această „demnitate” de a le spune în faţă, mai-mariolor lui (care unelteau, inclusiv în Altarul Sf Spiriodon, împotriva mea, nu a avut-o, docentu` guraliv!!  Deh, dacă nu se acoperă ei unii pe alţii, atunci cine să-i acopere!!… Iartă-i, Doamne! Că eu nu mai am nimic asupra lor!

Aşadar, în zisa docentului toţi cei care vor citi cărţile mele (în care am scris despre bunele obiceiuri ale sinodalilor Bor), se vor duce în IAD, ca şi aceia care au citit pe Origen, care a spsu că: „Dumnezeu este iubire şi în iubirea Lui îl va mîntui şi pe Diavol! ” Toţi cei care, bazîndu-se pe iubirea lui Dumnezeu, pe bunătatea şi pe iertarea Lui, și care au făcut şi vor face rele de-a lungul veacurilor, de la Origen pînă la sfîrşitul veacurilor, vor fi puşi în cîrca bietului Origen, drept pentru care el va sta în IAD, veşnic!!! Aşadar, pot fi, oarecum, liniştită, voi sta alături de…marele, UNICUL, Origen!!! Ei, la asta chiar că nu mă aşteptam! Mare eşti, Doamne!!! M-am mai liniştit acum, un pic, ştiind că voi avea aşa o companie! Nu-i de colea să stai în acelaşi habitat cu Origen, fie el şi în…IAD!

Ei, tre’ să mai relatez încă una dintre PILDEle expuse de „samarineanul meu” în acea oră pe care am petrecut-o cu el. Mi-a mai relatat docentu` că a mai cunoscut un om care a scris impotriva Bisericii (de fapt, nici eu, nici acel om sau altcineva, din cîţi cunosc și știu că au avut curajul să-l scuipe-n față pe Antichrist!!!), nu am scris NIMIC împotriva Bisericii lui Dumnezeu, ci am relatat fapte concrete, nişte urîciuni ale unor sinodali, urîciuni pe care le-au săvîrşit împotriva credincioşilor, credincioşi de pe urma cărora ei, sinodalii respectivi, trăiesc precum nababii, în îndestulare…dar ei n-ar fi lăsat nici măcar o firimitură să cadă de la masa lor bogată, ca s-o mănînce vreun sărac!). Nu mi-a spus şi ce anume a scris omul despre care-mi relata. Doar mi-a relatat cum că, la puţin timp după ce i-a citit cărţile, l-a întîlnit pe acel om într-un căruţ cu rotile ( eu sper să fiu scutită, dat fiind faptul că ştiu din ce-am citit că Dumnezeu nu pedepseşte de două ori la fel, nu aplică aceeaşi bătaie. Eu am fost paralizată o dată, în 2004-2005, aşa că sper să fiu absolvită şi să mă aleg cu acel timp de pedeapsă trecut!!, „samarineanule!!”) şi, mai apoi, la reîntîlnit, după o altă perioadă de timp, într-o stare fizică foarte rea şi că una-alta…bla..bla… Ei, bine! Nu ştiu ce o fi vrut să spună docentu` cu pilda lui, însă, cert este că după ce am plecat de la CONFERINŢA adhoc ( un fel de rîsu-plînsu), mi-am dat seama că o singură pildă nu mi-a dat preotul acela, înduhovnicitu` şi anume, PILDA SAMARITEANULUI MILOSTIV! I-au trecut prin minte toate pildele din lume, părintelui (semn că a citit!!!..mult) dar i-a scapat una, şi anume, aceea să mă întrebe dacă cumva am mîncat ceva în ziua aceea!!…dar…

Nu-i bai, chiar la ieşirea din Biserică, în timp ce, după prelegere, „samarineanul meu” mă conducea spre uşă ( ca să fie sigur că plec şi că nu-i mai murdăresc gresia cu urmele paşilor mei!!!), o creştină care mă cunoştea şi care ştia de supărarea mea, de faptul că închisesem Magazinul din pricina BĂTĂILOR pe care mi le administrase Patriarhia SRL, adică…Biserica (Biserica; iertat să-mi fie din pricina termenului folosit, dar nu ştiu alt termen; Sinodul susţine că el este Biserica, aşadar dacă sinodalii m-au batjocorit, cum mă pot exprima, ce cuvînt să utilizez, ca nu cumva să lezez BISERICA în care sînt botezată?) prin mijlocireaa comisarilor GF ( puteţi citi relatările din cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!…”), m-a rugat să o aştept să se închine. Am aşteptat-o afară în curte. Am plecat, apoi, împreună făcînd cîţiva paşi. S-a oprit la un chioşc şi mi-a cumpărat ceva de mîncare. De unde ştia femeia aceasta simplă, necăjită, poate, ca şi mine, că eu nu mîncasem nimic de multe zile?? … Știa? Ea venise la București, de al Tn-Severin, ca să meragă la..FUNDENI!! Știm cu toții cam ce caută lumea pe la FUNDENI!! Dumnezeu s-o acopere cu iubirea SA!

Da, mă dusesem la Sf. Spiridon, în colţ, lîngă Biserică, să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier, ca să-mi iau banii pe Icoana trimisă cu acest curier! Urma să am nişte bani. Cîţiva leuţi. Prea puţini însă pentru cît de îndatorată sînt, pentru timpul îndelungat de cînd nu mai pipăisem un ban, prea puţini pentru multele mele facturi neachitate, prea puţini pentru multele mele neajunsuri şi lipsuri, prea puţini pentru…dar…urma să am bani!!! 100 de lei! Şi 100 de lei este cu mult mai mult decît nimic!!! Cînd ai 100 de lei în buzunar nu mai poţi jura că nu ai!!! Miroşi şi tu a om! Te desprinzi un pic de nevertebrate! În fine!… Cert este că amărîta aceea de femeie, care venise de la capătul lumii, tocmai de la Turnu-Severin, mă miluise! Nu-mi ţinuse predici (avantajul „neiniţiatului”)! Nu-mi cerea pentru ea vreo favoare! Ci…mă miluise!

Acum, dacă e să analizăm un pic la rece, amîndoi m-au miluit. Fiecare cu ce-a avut şi cu ce-a putut. De la fiecare am avut de cîştigat. De la femeie, covrigii, şi de la „docentu` samarinean”, pildele! Amîndouă milostiviri mi-au fost şi-mi vor fi, învăţătură! Şi-mi vor fi de folos! Atunci însă, în acel ceas, eu aveam mare nevoie de milostenia pe care femeia o făcuse pentru mine! Ea m-a mîngîiat cu alifia necesară momentului: COVRIGII! Ştiu, o să concluzionaţi că mă gîndesc numai la stomac. Ei, bine, da! Deși nu-s nicicum o mîncăcioasă și stomacul meu, ca și al vostru, are nevoie de hrană! Ca şi al samarineanului meu, presupun. Şi stomacul este una dintre pricinile căderii. Şi cînd este prea îmbuibat ( ca al samarineanului meu, probabil, care sătul fiind nu i-a trecut prin cap că în loc de sau printre PILDE cu BICE,  mi-ar fi putut da ceva de mîncare), dar şi atunci cînd, de mult prea multe zile, este…gol!!!, aşa cum era al meu în ziua aceea…

Eu nu-s o mîncăcioasă şi nu pun, nicidecum, pe primul plan stomacul, dar ştiu că poţi ajunge să-ţi pierzi minţile dacă stai prea mult timp nemîncat. Şi poate interveni căderea şi prin această ispită, a neajunsurilor…doar că docentului meu nu-i trecuse, nicicum, prin minte că mi-ar fi putut fi..foame!! Și că el mi-ar fi putut da de la Altar, o bucată de pîine!!… Somn ușor!, samaritene.

Înainte de a publica „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste”, m-am gîndit mult, luni de zile m-am gîndit şi am gîndit că mi-am asumat toate riscurile! Aşa mi-am zis eu înainte de publicare şi înainte de-a încasa „pildele samariteanului”. Stînd însă de vorbă cu acest samaritean  -preotul pe care l-am întîlnit în Biserică, atunci cînd am intrat să mă închin-, mi-am dat seama că nu analizasem suficient problema publicării. Am pus în balanţă faptul că aş fi putut sminti pe unii mai slabi de Înger, pe ”evlavioși”, prin ceea ce scrisesem (fapte reale), dar speram că acesastă sminteală să nu fie mai mare decît aceea de care se fac vinovaţi cei despre care am scris! Apoi, nu m-am gîndit că ceea ce am scris şi publicat, va deveni o carte Best-seller și că va fi vîndută în mii şi mii de exemplare (ca Septuaginta lui Origen, devenită BIBLIE și vîndută în milioane de exemplare de-a lungul timpului; ca să fac o paralelă, că intă și el, Origen, în ciorba noastră!!)  şi va sminti perpetuu, gneraţii după generaţii, pînă la sfîrşitul veacurilor!!!, pe cititori!! Și, nu m-am gîndit şi nu mi-am calculat riscul de a ajunge în IAD din pricina tuturor…”smintiţilor” lumii!!! Apoi, c-am să dau, în IAD, nas în nas cu ditai ORIGEN, la asta, chiar nu m-a dus scăfîrlia să mă gîndesc!!! Nu m-am gîndit, ce-i drept, la asta! Însă, cu siguranţă, ştiu că se vor mai naşte clerici care vor face urîciuni şi vor mai fi şi scriitori care vor scrie şi publica despre aceste urîciuni!

Aşadar, dacă lucrurile se-ntîmplă după gîndirea mea, strîmbă, atunci, voi avea companie în IAD, clerici şi alţi scriitori care, nu au putut și nu pot…tăcea, ci au vorbit și vorbesc, au scris și vor scrie despre…”smintiţi şi smintelile” lor!!! Başca Origen! Mai companie decît asta, ce mi-aş putea dori??!!!, samarineanule!!  Vezi să stai în dreptul meu să te salut, cînd ne vom întîlni pe aleile..IADULUI Pregăteşte-ţi prelegerea!!!…

Revenind la rugăciune şi la lucrările lui Dumnezeu care se-ntîmplă prin mijlocirea unor Sfinţi ori prin mijlocirea unor semeni în vița noastră (fie preot sau un om oarecare -cum a fost femeia cu covrigii ori omul care m-a sunat să-i trimit urgent Icoana prin Fun-Curier sau oricine altcineva-, care ne apare în cale, la un anumit moment), la alegerile pe care le facem de a ne lua mijlocitori anumiţi Sfinţi, la momentele cînd anume facem aceasta, ideea ar fi aceea că Dumnezeu are un fel special, numai de EL ştiut, în care comunică cu noi. Şi eu, recunosc acum, că DA, prin acel preot cu care m-am întîlnit în uşa Bisericii, și pe care eu l-am numit docent și samatinean,  Dumnezeu şi-a făcut lucrarea Sa în viaţa mea! Rămîne de văzut cum va acţiona El mai departe, prin cine şi cum VA LUCRA, astfel încît să mă mîngîie, să-mi ungă sufletul cu untdelemn şi cu alifia necesară sufletului meu, să-mi aducă PACEA, BUCURIA, să-mi redea CREDINŢA aceea cît un bob de mei (care a  slăbit şi-i mai mică decît firicelul de nisip!!), NĂDEJDEA ( căci nu-s relaxată nici la acest capitol!), ÎNŢELEPCIUNEA şi PRICEPEREA de care am URGENTĂ nevoie (de-ar veni cu Fun-Curierul n-ar fi deloc prea repede!!!), SĂNĂTATEA trupească şi sufletească ( tot mai şubrezite, şi ele), şi… „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit” pentru viaţa aceasta cît şi pentru cea viitoare! Căci eu, nădăjduiesc în Domnul Hristos (Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit și a ÎNVIAT!!) să-mi dea mînă de ajutor şi de îndreptare pentru relele şi greşelile pe care le-am săvărşit -căci nimeni nu-i drept înaintea lui Dumnezeu!, iar eu nu sînt fără de păcat!!- şi să mă aşeze de-a dreapta Sa, la dreapta Sa judecată! Și să-i așeze și pe docenții care cu atîta duhovnicie mi-au implantat atîta amărăciune în suflet…

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care a făcut-o, în ziua de 22 aprilie 2015, prin mijlocirea Sfîntului Spiridon, pentru PREDICILE preotului samaritean -căci pline de tîlc au fost pentru mine!; chiar dacă, poate aş fi avut şi eu ceva de spus ( „în apărarea mea”, cum se zice) dar…cine m-a întrebat??; n-a avut loc un dialog, practic, dar mi-a fost o reală învăţătură, nectar, dacă aş fi fost albinuţă!!, însă..mare-i Domnul! şi poate o să devin…pentru femeia cu covrigeii şi pentru alte PILDE de viaţă care…bate filmul.

Batalia Patriarhiei.RO pentru…Ora de religie


M-am uitat daunazi la o Emisiune la un  CANAL (pfui!!! Canal!!!) de orientare religioasa, al ”sfintei” noastre Patriarhii,  al cărei moderator era unul dintre cei care au semnat catre Garda Financiara un DENUNT pentru Kilarirea mea, un anume preot, Ionut Corduneanu. Doamneee…Slava Tie ca ma rabzi pentru ce-am gindit! Avind insa in vedere relele pe care le-au savirsit ”sfinții” din Sinod (Doamneee, cînd mă gîndesc că, poate, peste ani si ani, copiii mei se vor închina la MOAȘTELE lor!!! Păi nu? La cum se canonizeaza azi, ce mare lucru sa-l vad pe Dănuț cu întregul lui Staff de azi, moaște intr-o zi???!!!) asupra mea, la indemnul acestui individ fara scrupule si a partenerului lui intru nastrusnicii ( a se citi DELATIUNI catre GF), stimabilul Goreanu Veniamim, sper sa-mi treci, Doamne, cu vederea si sa nu ma inscrii la mai multe pacate!!! Si de-o fi sa fie asa, imi asum, iata, inca un pacațel, doua-trei acolo!!! La cite mai am, ce mai conteaza!!! Caci, ca si IOV, vin inaintea Ta, Doamne, si ma indreptatesc asemenea lui  si zic ca macar sa gindesc la relele ce mi-au facut acesti indivizi fara scrupule, am si io dreptul sa le mai mai arunc, macar un gind de ”bine”, ca ce altceva as mai putea eu face, daca Dumnezeu le-a dat lor stapinirea si puterea acestei lumi si i-a lasat sa ma batjocoreasca si sa ma calce in picioare!! Dar macar de i-as vedea odata satui!!! Aud (azi m-a sunat cineva care maninca la masa cu ei, si mi-a spus) ca au inchiriat ei spatiul din care m-au desfiintat pe mine (in urma atitor delatiuni facute impotriva mea la GF!!) si ca il renoveaza, probabil in vederea deschiderii unui nou Magazin al lor cu Obiecte de cult! (Cultul cui???) Deocamdata insa e un zvon, pe care trebuie sa-l cercetez, desi de la zvon la fapta nu e decit un pas adeseori…

Se lamenta nevoie-mare stimabilul Corduneanu, in emisiunea aia televizata, cum ca, vai ne aflam in totalitarism si ca preferential Curtea Constitutionala nuș-ce drepturi cetatenesti incalca si ca se incalca traditia milenara a poporului român si bla..bla…ca, vezi Doamne, nu o sa mai aiba Biserica drepturl de a preda, chipurile, credinta, pe Hristos, in toate Scolile din tara asta!!! Jelea scumpul de el, Corduneanu asta, ca bla…bla…In fapt isi jeleau propriile lor beneficii de pe urma Implementarii in căpșoarele elevilor din toata Scolile din tarișoara asta secatuita ba de politrucii nesimtiti care ne-au furat ca-n codru si ne-au adus la limita de jos a saraciei si saracirii, ba de preotașii doctorași in Teologia…cuvintului bine țintit, a gogoșismelor și zaharicalelor cu iz creștinesc!! M-angrețoșat la culme și m-ngrețoșează fariseismul acestor fatarnici cu sutana! Acum vorbește de TOTALITARISM (cind e vb sa-si piarda ei din felia de TORT), dar cind ei, sinodalii, printr-o EXCLUSIVISTA lege (103/92, revizuita si readaugita, ca sa le dea lor bine la socoteala si sa cada spuza pe turta lor!!!) au pus Monopol pe Ob de Cult, mina-n mina fiind cu aceeasi preferentiala Curte Constitutionala -care a tacut milc, vis-a-vis de drepturile cetateanului român-, atunci nu mai era..TOTALITARISM!!! Ehei, stimabile Corduneanu!!! Te pricepi la cuvinte, dar..ele se intorc impotriva a ceea ce combati astazi, cind pretinzi ca drepturile sa-ti fie respectate! Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!!!, zice un proverb din batrini….

Da, e nevoie de RELIGIE in Scoala, e nevoie de Biserica, dar, scumpilor, fara Dumnezeu in ele, geaba toata asudarea voastra in a flutura steagurile voastre fariseice!! Undeva va doare pe voi (si nici acolo!!!) de sufletul omului! Te stiu Cordunene, (ca nah`, viata m-a pus in imprejurarea sa am parte de ”gratioasele tale binecuvintari” si de multe „vizite de curtoazie” din partea Garzii Financiare trimisa la ordinul tau si al confratilor tai intru nastrusnicii „duhovnicesti!”, asa ca la mine nu tine gargara ta ieftina! Dar ce sa faci si tu, fluturi steaguri si trimbitezi ca sa nu va scada banuțu` din Cont!  Vai, Televiziunea voastra nu e una Comerciala!!, trimbitati toata ziua pe Canalu` ala. Dar ce puii mei faceti toata ziua? Nu Comerț, cu sufletele celor care va ingurgiteaza tot ceea ce voi dezgurgitati? Că mare talent mai aveti voi, scumpilor, in a-i convinge pe cetatenii naivi (nu crestini, in niciun caz!) sa va aduca si ultimul craitar si sa-l depuna in Cutia Milei pt construirea faraonicului Mausoleu al…Neamului!!! Ma ia capu`!!!, cind ma gindesc ca semenilor mei nu le pasa nicicum de un om amarit cazut in drum, mort de foame, gol sau fara un acoperis deasupra capului, insa, v-ar da voua in schimb, la  cel mai mic SCHELĂIT, toata agoniseala lor, că deh`, voi, popilor, ii veti pomeni, acum și in veac la catedrala nemuririi!!! Care nemurire? Ca voi înșivă sinteti deja morti, stimabililor! Numai cine nu vrea sa vada asta, nu vede! Sinteti niste morti vii, neingropati, care bintuiti printre muritori dind din coate (mai mult din gura), ca sa cistigati adepti cu nemiluita si sa inmultiti CREȘTINOPAȚII ca, vezi Doamne, fara voi, omul nu ar sti de Hristos! Că voi știți!!! Ce sa-i invatati voi pe altii? Fariseismul? Delatiunea? Bagatu` miinii in buzunarul semenului? Lacrimogeala ieftina? Iaca io n-am mai avut Ora de Religie la Scoala si am cotizat ani si ani, cu larghete de inima (crezind, cu tarie, ca daca va dau voua, lui Hristos ii dau! dar…amarnic m-am inselat!, mai ales ca voi mi-ati tras un șut in gură, fara mila!!! si fara teama de Dumnezeul pe care va prefaceti ca Il propovaduiti!!!)  la Cutiile Milei pe care le puneati si le puneti, ostentativ, in toate…LĂCAȘELE de CULT!  Bag samă că faceti..cultul Cutiei Milei!!! Asadar, nu de odraslele romanilor va apuca pe voi jalea, ci de cu totul altceva. Nu vă pasa voua cum ca plodărimea din Ro nu ar mai avea Dumnezeu daca nu mai au Ora de religie in Scoli, ci va pasa de viitorul buzunar al viitorilor vostri plozi pe care urma sa-i faceti popi ca sa mulga si ei  ( cum ati muls și voi, fara mila, poporul acesta) pe copiii copiilor,…copiilor nostri. Neam de farisei ce sinteti! Jeliti Ora de Religie din Scoli? Jeliti-va pe voi, ispravnicilor! Fie-va mila de păcatele voastre si de fariseismul care zace-n inimile voastre! Pe Dumnezeu nu-l puteti zaharisi la plus infinit!! Pe români însă da! Dati-i inainte cu logoreea! Cu sau fara logoreea voastra poporul acesta va ramine un popor de crestini cu frica și cu dragoste de Dumnezeu! Dar sa dea Domnul ca românul să fie înțelept și să-și dea adeziunea fața de Ora de religie în Scoli! Căci încă mai șînt DASCĂLI care pun suflet în ceea ce fac și care, chiar slujesc lui Dumnezeu și semenilor cu dragoste, asa cum Îi este bineplacut lui  Dumnezeu! Domnul să fie cu ei! Iara vouă, să dea Bunul Dumnezeu să vă arate adevărul despre voi și să vă rușinați!

Auzi tu la el, Corduneanu asta!!! Daomneee, ce titlu de emisiune si-a ales: Biserica si Societatea sau Biserica in Societate!!! Ce faceti voi pentru societate, in afar ca o tîmpiti de cap cu lamentările??, storcînd bani, bani si iar bani…

Voi reveni….

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013