Posts Tagged ‘semeni’

Nevoia omului de a-şi killări semenii…


…Ce bine că nu suntem canibali!! Fiindcă la câtă APLECARE  avem spre a ne killări semenii, a-i mânca n-ar mai fi decât un simplu gest spre a-i şti sterşi definitiv din universul care ne-nconjoară şi ne suportă pe toţi cu toate răutăţile noastre.

Oricât de umani ne-am crede, sau oricât ne-am strădui să fim, nu ne iese! Nu ne iese în totalitate, vreau să spun. Dacă nu suntem, măcar şi un pic, invidioşi pe semenii noştri, n-am făcut nimic!! Uite, eu, spre exemplu, ca scriitor, sunt invidioasă când constat că altul e mai bun decât mine! Mi s-a-ntâmplat chiar să mă cert cu Cel ce împarte darurile, pentru că nu mi-a împărţit şi mie ceva mai mult şi că risc să rămân un…”chiştoc anonim”!! Ca fotoreporter,  am regrete că n-am prins EU cea mai caldă şi mai senzaţională ştire! Că nu sunt eu cea îmbatabilă!! Ca artist plastic, sunt total dezamăgită de faptul că n-am făcut carieră şi sunt invidioasă pe cei care au reuşit să se remarce în domeniu!! Şi DA, sunt uneori invidioasă până la…Ei, nu vă grăbiţi să vă daţi cu presupusul, nu am fost niciodată invidioasă pe vreun semen chiar până la gradul acela de să-ţi vină să-l strângi de gât!! Nu. Parol! Cine nu mă crede, nu mă cunoaşte suficient, deşi ştiţi bine că-s precum o carte deschisă…pe care a-ţi fi putut-o citi. Mulţi însă nu ştiţi să citiţi! Regret să v-o spun! Chiar dăună…seară am avut surpriza să descopăr că mi-a fost răstălmăcit un text!! Mi s-a spus că într-un anume text aş fi spus nuş-ce, când eu mă exprimasem FOARTE CLAR, cu subiect şi predicat, şi nu lăsasem loc de interpretare! Şi, deşi am încercat să lămuresc, în viu grai, persoana, tot n-am fost crezută. Adică a crezut tot ce a gândit, chipurile c-aş fi  spus, şi nu ceea ce am spus clar în textul acela!! Chestiune de..percepţie, până la urma-urmei!! No comment! No more!, dar..să revenim. Eu pot spune multe, dacă m-apucă amocu’ (şi fac asta DOAR când sunt călcată RĂU de tot pe bătătură, că altfel sunt tolerantă cât cuprinde!!), însă nu merg, nici cu cuvântul, nici cu gândul, nici cu fapta, chiar până la gestul suprem, acela de..killărire!! Uneori NU VREAU să killăresc nici măcar un gândac de bucătărie care-mi pătrunde INTEMPESTIV în habitat, ba, dimpotrivă, îl compătimesc, fiindcă ştiu c-o să moară de foame pe-aici dacă nu se grăbeşte s-o ia din loc şi să-şi caute firimitura-n altă parte!! E drept însă că am un CUVÂNT cam cu..greutate! Şi ştiu că dacă l-am scos pe gură, acţiunea lui e cam ca un tăiş de sabie …bine ascuţită! Tocmai de aceea, chiar şi când mă apuc de scris, îmi muşc bine deştele mai înainte. Însă nu ştiu cum se-ntâmplă că nu totdeauna îmi reuşeşte şi, chiar cu deştele-mpachetate-n feşe, tot lansez săgeţi otrăvite!! Acum na’, ce să fac, nu-s de vină eu că cei cu care mă intersectez mă provoacă atât de…sublim!! Mă străduiesc totuşi să nu pun în vârful săgeţii otrava …mortală!! Că-i ţintuieşte niţeluş la pat pe adversari, asta e! Asta poate fi pentru ei un motiv de..meditaţie! Dar, nu doresc moartea nimănui! Ci…”să se întoarcă -de la răutatea lui- şi să fie VIU!” Acesta a şi fost scopul publicării articolului meu anterior: „Cât de mici sunt oamenii mari„, cât şi a altor articole şi chiar cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!”(publicată în 2014), tot cu acest gând, „al întoarcerii lor de la răutatea lor„, am scris-o şi am publicat-o!!

Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi în cele ce le gândiţi în inimile voastre!„, zice Psalmistul. Ce cred eu că vrea să spună versetul acesta e aceea că TREBUIE să fim atenţi la interpretările pe care le dăm noi sensurilor cuvintelor auzite. Să nu fim gata, instant, să sărim la jugulara celui pe care-l considerăm adversar, ci să mai cugetăm niţeluş mai înaite de a o face!! De aceea zic, asemenea Psalmistului: De cele pe care le-aţi săvârşit, pe parcursul unei zile, să vă pară rău! Şi…până la apusul soarelui, împăcaţi-vă cu cei cu care v-aţi sfădit! Cereţi iertare şi…iertaţi! Ca să fiţi bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu şi să fie PACE în lume!

Eu..Antoaneta, cer iertare tuturor celor care se regăsesc (fie că i-am pus eu, fie că ei înşişi cred că sunt prezenţi, deşi eu, poate, nici nu m-am gândit la ei!!),  în ipostaze neconvenabile lor, în textele mele! Trebuie însă să înţeleagă fiecare că: EU SCRIU despre CEEA CE  VĂD! Faceţi, dară, ca ochiul meu să nu mai vadă cele strâmbe ale voastre! (Hei, atenţie, nu-mi daţi cu sare-n ochi!!) Despre cele strâmbe ale mele voi avea grijă eu însămi, şi..voi continua să scriu!

Cineva, citind un articol, DUR (în opinia sa), pe care l-am scris despre nişte STĂRI de FAPT..REAL, îmi spunea mai dăunzi: „Antoaneta, pe tine e mai bine să te aibă omul de prietenă, decât de duşman!” Ei bine, dragii mei, poate că e şi acesta un punct de vedere, drept pentru care îl respect, dar nu pot să-i dau dreptate persoanei, chiar dacă o preţuiesc. Fiindcă NU E AŞA  cum spune! Nu tre’ să-mi fii prieten ca să scriu frumos de tine!! Şi nu tre’ să-mi fii duşman ca să scriu despre tine, să arăt racilele tale! Nu, nicidecum. Eu SCRIU despre CE VĂD! Fie că e BUN, fie că e RĂU! Ghinionul celui care-i RĂU şi cade-n vârful condeiului meu şi a vizorului camerei mele de filmat!! Cât despre prietenie, personal, nu am prieteni şi nu mi-i doresc! Pentru simplul motiv că NU CRED în PRIETENIE! Am crezut cândva într-o prietenie. Şi asta a durat 27 de ani!! O viaţă de om. Desigur a fost DOAR o iluzie a vieţii mele. Iluzie pe care nu mi-a băgat-o nimeni în sân cu anasâna, ci eu mi-o creasem. Mi-am încasat papara, iar…iluzia, chiar şi după 27 de ani, s-a destrămat. Asta-i soarta iluziilor!! Dur a fost să constat că mă înşelasem un…amar de ani. Să cred într-o…caricatură de PRIETENIE, în care NIMENI în afara mea nu credea!!! Însă… Dumnezeu când vrea să te deştepte din…somnul cel de moarte, nu-şi mai alege uneltele!! Nu te mai unge cu-alifie de-aloe, nici cu mir, ci-ţi apică toiagul sau te-atinge cu sfichiul biciului, iar tu, atins, te deştepţi! Slavă Ţie, Doamne!! Oh…dar cât m-a durut! Nu sfichiul biciului! Ci…trezirea!! M-am trezit, dar asta NU ÎNSEAMNĂ că urăsc persoana aceea. NU! Dimpotrivă. O compătimesc! Şi o port în gândul meu şi-i doresc tot binele! Domnul va cerceta! În fine, NU, nu trebuie să mă aibă nimeni de prietenă, trebuie doar să se poarte cu bun simţ şi să nu-mi spună-n faţă, precum îmi spuneau odinioară sinodalii Bor: „sora noastră, Antoaneta„, şi-n spate să-mi trimită Garda Fiannciară, să mă killărească prin mijlocirea Comisarilor fiindcă, nah’, ei, sinodalii, nu-şi puteau mânji, chipurile,  mâinile lor „sfinte” cu sângele unei..păcătoase!!! Fiţi, dar, dragii mei, înţelepţi! Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, fără însă ca libertatea voastră să fie pricină de sminteală!! Nu-mi daţi apă la moara…condeiului!!anto 2 caricatura al microfon

     Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
Reclame

Îndemn la omenie


cuvint de folos cu luminare0000

 Să facem rugăciuni de cerere dragii mei, dar să nu reducem Rugăciunea la un simplu ori contiuu cerşit! Să facem, înainte de toate, multă Rugăciune de pocăinţă şi, totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră!

 Şi Rugăciunea este o ÎMPĂRTĂŞIRE a noastră cu Dumnezeu! ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prinRUGĂCIUNE! Fie ea de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!

 Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune un Înţelept: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui de pe crucea Răstignirii!!!”Relvant! Foarte relevant!!, dacă pot spune aşa

 Şi iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă, semenule, să te ajut să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura, cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm, printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi… să ne iertăm unii altora toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste pentru noi, S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să fim… atenţi! Haideţi să fim…OAMENI! Că bun lucru este acesta înaintea ochilor lui Dumnezeu!

 Samarineanul din Evanghelie n-a fost numai bun ci şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta, pentru că…A ÎNVĂŢAT şi a experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi, înainte de toate, să învăţăm să fim…oameni! Să-i rupem gura Satanei!!!

Să-l urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi tu asemenea, copile al lui Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a greşit! Că el poate este „neputincios” în a vedea greşeala şi în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte lui şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului, acea Lege în care se cerea „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi” cu…Legea iubirii!! LEGEA lăsată nouă de domnul Iisus drept TESTAMENT! Legea care sună aşa: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Celui Preaînalt! …Binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă prigonesc!!” ( Matei 5; 38-38) Şi aşa cum Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm şi, cu siguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a ierta!   Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului Hristos!”

 Haideţi, dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor!

 Înainte de a încheia, veau să vă mai pun în faţă încă ceva legat de milostenie şi de rugăciune şi de daruri duse al Altar drept Jetfă sau drept mulţumire lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Milostenia însemnînd întrajutorare frăţească, dărnicia noastră în a oferi daruri celor sărmani de lîngă noi. Ştim deja din Scriptură (vă îndemn s-o citiţi şi s-o recitiţi, căci de fiecare dată vi se va descoperi altceva şi altceva, ce înainte nu vă fusese descoperit!!!) că Dumnezeu anume a pus lîngă noi Lazări! Oameni sărmani. Şi noi, chiar dacă sîntem sărmani, dar ştiind noi că avem ceva mai mult decît acei Lazări puşi anume în dreptul/calea noastră, să le dăm şi lor din ceea ce avem! Căci bun şi bineplăcut lucru este acesta înaintea lui Dumnezeu! Şi, să nu dăm aşa…să ne arătăm lumii că dăm, ci să dăm tainic, „să nu ştie stînga ce face dreapta!!”, pentru ca „milostenia ta să fie într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!” ( Matei 6; 3-4) Apoi, toate rugăciunilepe care le aducem înaintea Domnului sînt bune şi foarte folositoare sufltului şi este foarte bine să le facem, fiecare după cum putem şi după chemarea sa! Dar MOŞTENIREA pe care ne-a lăsat-o Domnul Iisus, ca rugăciune este: Tatăl Nostru! ( Matei 6; 7-!3) Să nu uităm aceasta, alergînd mai mult după altele!! Iar „cînd te rogi de, intră în CĂMĂRUŢA ta şi închizînd uşa roagă-te…în taină Tatălui care este întru ascuns , pentru ca Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!( Matei 6; 5-6) Aşadar, pe primul plan, rugăciune Tatăl nostru! Şi, mai prescurtat, la vreme de grabă mare, să spunem : „Doamne, Îisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine neputinciosul!” şi să nu uităm pe maica Domnului, Fecioara Maria, căreia să-i spunem: „Bucură-te Fecioară maria, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, Iisus Hristos! Că ne-ai născut nouă pe Hristos, Mîntuitorul nostru! ACESTUIA roagă-te pentru noi şi fii binecvîntată! Amin” Să nu-l uităm pe Îngerul nostru Protector, pe Sfinţi şi pe Puterile Cereşti!…

Şi încă ceva, ce noi, deşi susţinem că sîntem creştini, deşi ne străduim să facem milostenie, după putinţă şi să mergem şi la Biserică să ducem daruri, uităm un lucru esenţial şi anume, lui Dumnezeu nu-i este bineplăcută Jerfa pe care noi I-o închinăm, dacă ducîndu-I daruri la Altar ştim că sîntem cumva în sfadă cu vreun semen de-a nosru. Însuşi Domnul Hristos ne povăţuieşte în Matei 5; 23-24, să facem următoarele: „Dacă-ţi vei duce darul tău la Altar, şi-acolo îţi  vei aminti că semenul tău are ceva împotriva ta şi tu împotriva lui, lasă-ţi darul acolo, înaintea Altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu semenul tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul!” Hristos Domnul, ne artă prin acest mesaj, că EL, Dumnezeul Atotputernic, Se smereşte pe Sine, aşteptînd ca noi să ne arătăm dragostea faţă de semeni, iertăndu-i pentru eventualele lor greşeli faţă de noi dar şi cerînd noi iertare celor cărora am greşit! Împăcîndu-ne şi în PACEA Domnului fiind noi cu semenii noştri, putem merge liniştiţi, împăcaţi cu semenii, cu noi şi cu Dumnezeu şi să-I înmînăm la Altar, Domnului Hristos, darurile noastre! Ceea ce noi…nu prea am făcut dar…am putea face! Numai de vom fi ascultători Cuvîntului lui Dumnezeu din Matei 5; 23-24!! şi din toată Scriptura! Căci ea, „ Scriptura, ne-a fost lăsată nouă de la Dumnezeu spre citire, gîndire şi îndreptare şi pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”, zice Andrei Şaguna. Şi tot el îndeamnă pe mai-marii Bisericii şi ai lumii astfel: „ Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, Sfînta Scriptură!…”(Motto de pe Biblia Sinodală 1936 –Mitropolit Andrei Şaguna)

Dea Domnul să auzim cu toţii Cuvîntul lui Dumnezeu, din Scriptură, să-L ascultăm cu luare-aminte şi să ni-L însuşim, practicîndu-l, spre Slava lui Dumnezeu şi spre binele nostru!

Dea Domnul să ne ajute nouă, tuturor, să-L cunoaştem pe Dumnezeu în ADEVĂR!

Dea Domnul vouă să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu, ACUM şi în VEAC! Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de Antoaneta Rădoi