Posts Tagged ‘scriitor’

”Te salut, Voievoade”, de Sebastian Drăgan


Sebastian Dragan în Targoviste, Dâmbovița, Romania.

sebastian dragan

Te salut, Voievoade !

De când te-ai înălțat
suntem mai mici și maica ta, limba română
nu mai e a noastră.
Au siluit-o și-au sfârtecat-o ereții,
ciocoii noi și grofii,
valeții
Din Răsărit și din Apus
cu toții,
netoții
Te salut, Voievoade! Pe-aici
s-au pus lupii paznici la stână și pradă
ne pradă până și sângele supt din țâța de mumă
Codrul tău a căzut sub topoare
Plopii nu-s
s-au dus la Viana și s-au făcut
brichete, peleți și rumeguș pentru
curva de europă
Lacul a secat doar miasma morții mai dăinuie
cu parfum de nuferi
Teiul nu ne mai străjuie
Sub domneasca-i, dumnezeiasca-i floare
Te salut, Voievoade!
România la care visat-ai
s-a cocoșat sub duhoarea hoției
și-a putreziciunii jafului
pe vecie
Ce de cuvinte năvălit-au
peste leșul limbii române, Voievoade!
Ca viermii și mușița hăcuit-au
Crezul, silaba și dorul și Doina
Pe-aici e politically correct
să nu te mai cântăm, Voievoade!
Să nu mai oblojim ROMGLEZA cu versurile tale
să nu mai pomenim nevermore de-un răstignit
atât de hulit În fiecare an epigonii te mai omoară odată
și-ncă odată și-ncă odată și încă o-da-tă
fiindcă ei știu, de fapt, că n-ai murit niciodată
Te salut ca pe-un sfânt Voievoade!
Sebastian Drăgan, 14 ianuarie 2016

Reclame

Autograf: Aureliu Goci, critic literar, scriitor


autograf goci pt antocarti 28 maigoci bn bn antoPrigonitorii - 19 noiembrie

Păşesc anevoie prin hăţişuri de vers…


Eu, despre mine, pot spune că…sînt un stînjenitor monument de superficialitate şi uneori fac Gafe monumentale! Odată, fiind invitată la un Cenaclu Literar, tot ascultînd poezele, din pricină că mă hlizeam, nevoie-mare, împreună cu prietena mea Ylonka, moderatoarea se-ndreaptă cu microfonu’ spre mine şi vîrîndu-mi-l, intempestiv, sub nas, mă-ntreabă ce părere am despre poezie şi despre poeţi, iar eu, mai în glumă mai în serios, am zis, senin: Poeţii?? Nu-mi plac poeţii. Pentru mine, ei sînt doar nişte… poeţi!!!  Wow!!! Ce afront! A luat cerul foc!!!….Pardon, AULA… A fost supărare mare!! Unii nu şi-au mai revenit nici azi, deşi eu am explicat în mai multe rînduri că făcusem doar…o glumă. Proastă! dar..glumă!!!

În AULĂ, majoritatea, erau …poeţi! Aşa că…mi-am cam dat foc la valiză, cum se zice! Ce curaj nebunesc pe mine? Să-i înfrunt aşa făţiş, chiar in casa…poeziei….

Am plecat de la acel Cenaclu, oarecum, fără să am senzaţia că cineva-mi va purta ranchiună. Dimpotrivă, chiar mai glumisem cu cei prezenţi acolo. Îi mai „ciupisem” eu, mă mai „ciupiseră” ei, dar, seara fusese frumoasă. Crezînd ei că sînt o novice în materie de poezie, ori de-a dreptul o..lipsită de cultură, ca să mă pună în inferioritate, chiar „m-au invitat” să le recit, în fine…a fost fain…Ne-am despărţit, inclusiv de moderatoarea respectivă, cu îmbrăţişări. Abia după, cînd i-am „cerut” accept pe pagina de Feisbuc şi nu mi-a dat niciun „semn”, mi-am dat seama că…”doamna poetă”  avea resentimente faţă de..ingrata de mine, care nu făcusem altceva decît o glumă pe care…poeta din ea, n-o gustase!…Ceilalţi care fuseseră prezenţi acolo, îmi dădeau „semne” că sîntem ok!…

La următorul Cenaclu la care fusesem invitată, doamna care-mi ignorase „cererea” pe Feisbuc, „se şterge” de mine şi …trece mai departe, ca şi cum eu nu aş fi existat, iar ea, „se lovise” de-un copac. Îşi făcea pozele, ca un paparazzo în misiune, plin de rîvnă, ignorîndu-mă, ori de cîte ori era nevoită să se intersecteze cu mine. O urmăream prin „ochiul” camerei mele de filmat. Ce mîndră era de succesul ei! Fotografia pe toată lumea, se îmbrăţişa cu toată lumea, îi gratula pe toţi, mai puţin pe mine şi pe prietena mea Yle. Acu’, io mi-s mai puţin sensibiloasă, sînt aşa..a..a.. „mai butuc”, vorba părintelui Teofil Pârâianu („orbu de la Sîmbăta”; fie-i vesnică pomenirea! ), mă mai fac şi că nu observ cînd cineva se dă important (fără sa fie!!) prin jurul meu, dar Yle, Yle, niciodată nu rabdă! Ea nu îngăduie nimănui s-o calce pe bătături…

Credeam că tipa, doamna care mă ignorase pe Feisbuc, mă ignoră aici, la Cenaclul acesta, numai pe mine. Dar, nu. Ea se purta la fel şi cu Yle. Iar Yle nu avea decît vina de a fi…prietena mea şi de a fi fost împreună cu mine la Cenaclul acela în care eu am avut „nesimţirea” -citez din clasici în viaţă!!!-  să spun că…nu iubesc poezia, iar poeţii, pentru mine sînt doar…nişte poeţi!!!

Apoi, cînd se făcu de doişpefărăzece ( noaptea; tiii, ce onoare mi se făcuse!!!. Ca un „invitat” ce eram!!! la acel Event), numa’ ce mi se dă, şi mie, în sfîrşit, cuvîntul, să-mi expun, şi eu!!!, „creaţia”…

Nu poetică, ci..prozatoricească….

Cei prezenţi acolo, plictisiti, după 5 ore de şedere acolo, grupuri-grupuri, zumzăiau gălăgios, ca albinele dintr-un stup cînd vine vreme rea…Părăsiseră locurile şi erau care- înotro, pe la Bar, pe la  Washington DC, care înghesuindu-se unul în altul pe după colţuri. Nimeni nu mai asculta pe nimeni, toata lumae vorbea cu toată lumea, în timp ce unul de-al lor se expunea pe Scenă, de-a surda. M-am dus, subit, cu gîndul la părintele Vasile -Dumnezeu să-l ierte!, că trecu la Domnul-, care dacă te prindea „zumzăind” în Biserica pe care o păstorea, îţi dădea un „bonus”, canon, 500 de metanii înainte de culcare, ceea ce însemna că, pe tine, un neisprăvit de mirean, neobişnuit cu pravila, te putea apuca, nu numai dimineaţă, pînă să le faci, dar te putea apuca chiar şi a doua dimineaţă şi chiar a treia!!!  sau chiar Revelionu’, aşa că, urcînd pe Scenă, loc din care vedeam poeţimea disipată, zumzăind fiecare pe limba lui ameţită de prea multă..”poezie”, îmi venea să le strig zumzăitorilor:

-Gurrrrrraa, neisprăviţilor! Ia, să-mi faceţi înainte de culcare 500 de metanii! M-aţi auzit???…

Urc pe scenă şi.. cu voce baritonală, mă prezint, de-a răsunat AULA! Microfonul, care nu-şi găsea, nici el locul -cum nu şi-l găsise toata seara „doamna paparazzo”; cea care mă ignorase pe Feisbuc-, se scurge pe stativ …în jos. Dau să m-aplec după el. Îmi cad ochelarii. Un domnişor, inginer de sunet (Hmm, „inginerii” ăştia!!! Numai lor nu prea le iese..ingineria!!!; De curînd chiar, am filmat  chiar la..Clubul înginerilor şi..nu le mergea..sunetul!!! Ingineria-i grea dom’le, precum ..carnea de porc!!!),  aleargă pe scenă să m-ajute. Încearcă, inutil, să convingă microfonul să stea..cuminte-n stativ…Hîrtiile pe care-mi notasem cîteva cuvinte „ajutătoare” spiciului, mi-au zburat, ŞI ELE!!!, graţios, în picaj…În fine…

Stabilizăm, oarecum, situaţia microfonului, îl punem sub „ascultare” , adun spiciul de pe jos, recuperez ochelarii şi purced la lecturare…din toţi bojogii.

Lumea, ca la un semnal, s-adună de pe unde plecase, ia fiecare loc in bancuţă şi ascultă….cuminţică.

Ca să-mi spăl păcatele faţă de „doamna paparazzo”, care încă mai păstra în „procesor” gluma proastă pe care io o făcusem la adresa poeţilor -fără intentia de-a aduce cuiva vreun afront, dar cu ideea că poeţii pot gusta o glumă, chiar şi una proastă, aşa cum avusesem eu „inspiraţia” să fac atunci, la acel Cenaclul moderat de domnia sa- şi ca să-i arăt că nu urăsc poezia şi că poeţii nu-s pentru mine doar  nişte… poeţi, mă dusesem în acea seară acasă, pentru că-s un BUN CREŞTIN, îmi făcusem, afar de mea culpa, şi vreo patrijde’metanii, şi m-am pus pe scris..poezie! Iată ce-a ieşit!

Păşesc anevoie

uimit

prin hăţişuri de vers

de cuvînt rostit

„emanat” scrupulos,

şi simt că mă pierd

şi-mi vine

să m-ascund

de-al meu gînd

căci mă tem

să scriu

fiindcă nu ştiu ce să spun

ce să scriu, cum să scriu

ce să spun

ce să pun în cuvînt

căci nu ştiu

nici nu vreau

nici nu pot să m-avînt

într-un CRÎNG ce-i dospit de…Eroi!

Dar ştiu

că atît mi-am dorit:

SĂ FIU PRINTRE VOI!

Şi vă spun acum, aici: BUN-GĂSIT, dragi eroi!

Eu sînt: Antoaneta Rădoi

Cei prezenţi au aplaudat la scenă deschisă. Eram siderată şi, totodată, emoţionată. Impresionasem auditoriu şi aplaudau frenetic, strigînd: Bravo! Bravo!!!

Am mai spus, apoi, cîteva cuvinte despre mine ( presupuneam că  NIMENI nu mă cunoştea acolo, afar’ de moderatoarae Cenaclului -cea acre mă invitase la Eveniment-,  iar cine mă ştia, nu mă ştia ca prozatoare ci, poate, tot ca fiind „fata de la camera de luat filmat” ). Dar…n-am apucat să spun prea multe, fiidcă moderatoarea (cea care mă invitase la Cenaclu, ca să expun o „creaţie” de-a mea) a urcat, furibund, pe scenă şi, cu-n zîmbet laaaarg în colţul gurii, mi-a smuls microfonul din mînă, zicînd: Îţi mulţumim Antoaneta Rădoi! Îţi mulţumim, dar..nu mai avem timp…Poate…altă dată…

No fain! Şi io care, scriitor fiind, prozator, m-am străduit să vă arăt că..VĂ IUBESC, pe voi..poeţii!  Mulţam’ de invitaţie!…

..păşesc anevoie

prin hăţişuri…

iată-mă…

goci bn bn anto

alături de..criticul literar: Aureliu Goci!

Va urma….

Filă de jurnal


                 Motto: În fiecare zi simt cum moare în mine speranța de a mai fi …optimistă!

Ca mulți dintre semenii mei -probabil- nici eu nu am înțeles pînă acum (!!!) de ce m-am născut. Dar dacă tot s-a-ntîmplat, măcar să nu fi fost în zadar! Zic. Și fiindcă nu vreau să trec prin viață ca gîsca prin apă, mi-am pus în minte voința de a munci și întru aceasta mă străduiesc ca, în fiecare zi, să fac ceva mai mult si mai bun -pe cît posibil-, chiar și ceva mai bine! Cît îmi reușește, vom vedea!…

Ceea ce știu sigur este aceea că ”nu voi muri într-un pat la care nu am apucat să plătesc ratele” ( pentru simplu motiv că nu mi-am cumpărat un pat în rate!; findcă… că le urăsc!!! ratele!), așa că am scăpat de supliciul acesta!!! Asta nu înseamnă că nu am alte un milion de ZDROABE și, prin urmare, multe alte FORME de STRES!!!, de care -ca o ironie a SOARTEI!!!- oricît m-aș strădui, nu pot scăpa! Datoriile mele însumează cifre cu multe zerouri ( Hai să vă lămuresc un pic: nu mi-am dorit NICIODATĂ să acumulez datorii. A fost unul dintre lucrurile pe care le-am urît cel mai mult! Însă NEMILOASA mea SOARTĂ  m-a adus și m-a înscăunat ”ghini, da ghini di tăt!” în starea aceasta și, iată că, fără voia mea sînt datoare vîndută! Și ca o lămurire completă, ca să nu vă las cu totul în ceață, am să vă spun că am trecut prin nenumărate ”evenimente” care s-au soldat cu pierderi, cu pagube incomensurabile, iar eu am fost și sînt cea care..achită nota de plată!!! Slavă, Ție, Doamne! )!!! Muncesc mult, cîștig insuficient cît să mă mai pot întreține, dară-mi-te să mai satisfac și nevoia creditorilor mei de a-și recupera banii!!! Evident că mă nemulțumește starea mea dar..nu disper!

Ei, na! Vorba vine că nu disper. Numai eu știu de cîte ori ”m-am luat de piept cu Dumnezeu!!!” De nenumărate ori I-am zis cu zdroabă: Doamne, nu sînt și eu, copilul Tău ca și Cutare ( enumerîndu-i cîte un miliardar din ăsta de carton sau vreun ”copil” favorit de-al Bisericii )? De ce Cutare să aibe atîția bani -pe care, cu siguranță, TU i-i dăruiești, cu prisosință  ( uitînd că mai sînt și io p-aici!! )!-, iar eu nu? De ce-i dai ĂLUIA, Palate, iar mie nici cît să-mi plătesc facturile la zi ( Opssssssss!!! Facturi? Am zis facturi? Doamne, nu! Te rog!, nu-mi mai aminti de facturi că o iau razna!!! )? De ce eu să am datorii, și ĂLA ( protejatu` Tău! ) nu? Ce, în fața Ta, nu sîntem cu toții egali?………..

Mai sînt și alte stări care mă nemulțumesc, în afara datoriilor. Sînt, uneori în situații fără ieșire ( ca acum, spre exemplu! ) sau cu două și mai multe ”ieșiri”, și singura dilemă este aceea ca TREBUIE să decid, rapid, care-i cea bună dintre cele două!!! Și-atunci, ”nu mă mai iau de piept cu Dumnezeu”, ci strig la El, și-L rog: Doamne, arată-mi….Calea! ( tre` să fie UNA SINGURĂ după logica divină, dar și după cea umană, căci lucrurile nu se pot rezolva decît într-un singur fel!!! )! Și Dumnezeu, nu-mi răspunde! Sau cel puțin așa gîndesc și văd eu atunci, pe moment! Căci  NU VĂD răspunsul, cu toate că el, răspunsul, în fapt, a și venit, însă eu, în întunericul minții mele, nu-l captez! Și-atunci  iarăși sar ca arsă și plină de mîhnire pornesc valuri de cîrteli, de apostrofări la adesa Celui Ce m-a creat! Și-L bag în ȘEDINȚĂ de LUCRU, fulger!!! După care…spășită..îmi cer iertare!!!…

Nu-mi place să mă cert și nu am bucuria de a iniția și / sau întreține conflicte. Nu știu cum se face însă că, cel mai adesea, pe nepusă masă, mă căptușesc cu cîte un conflict! Acum, cînd scriu, sînt într-un conflict cu mai multe PERSOANE ( era să le zic: personaje!!! ), dar cel mai de ultimă oră este cel în care ”mă întrețin” cu doamna [ aș folosi, evident, un epitet sau o metaforă, s-o usture la rinichi!!!, dar tocmai mi-am adus aminte de un Lord -englez; cum altfel? Că doară, numai englezii sînt lorzi!!!-  care, lovit fiind de un derbedeu oarecare, la venirea polițistului de proximitate la fața locului, a dat dovadă de cel mai înalt grad de politețe spunînd polițistului: ”domnul acesta m-a lovit!” ( no comment!!! )!!! Și urmînd exemplul Lordului -englez!!!-, încerc și eu să mă ridic deasupra nivelului răutații acestei femei, spunîndu-i: doamnă ] de la administrația blocului, care-i și casieră, totodată, care dintr-un motiv numai de către ea știut, nu vrea să-mi încaseze banii pentru întreținere, punîndu-mă pe drumuri între  Tribunal ( bucuria nebunilor!!! ) și executorul Judecătoresc, în fața cărora continuă să facă pe catîrița inteligentă în defavoarea ei  ( pînă la urmă ), dar spre disperarea, cheltuiala și stresul meu deocamdată!!! Și nu-i singura persoană cu care, fără voia mea, mă aflu în conflict! Mai sînt mulți alții, cărora, mă străduiesc, pe cît posibil, să nu le răspund la provocări pe cît pot. Dacă însă nu mai am încotro, atunci îmi ascut armele și mă pregătesc de război! Mulți rămîn surprinși de ”armele mele”. De ce? Nu am cine știe ce arme. Îi bat cu propriile lor arme. Doar că le ascut putin, le mai sterg de rugină!!! Asta fac! Săracii de ei! Păiii..ce să fac, dacă ei îmi tot ”sapă groapa?!” Eu le tot spun -cînd ei catadicsesc să mă asculte-: măi, lăsați-mă să trăiesc! Dați-mi pace, că nu am chef ”să mănînc pui fripți!” -pentru că nu-mi permit!!!-, dar dacă va fi nevoie, o voi face!!! Ei, nu înțeleg mare lucru din spusele mele, atunci pe loc. Se dumiresc însă pe parcurs…. Așa s-a dumirit, de curînd și administratora blocului și așa se vor mai dumiri și alții de aici înainte…Așa că: Aviz amatorilor!!!…Eu nu vă supăr pe voi, așa că..nu mă calcați pe bătături…

 Nu mă mai uit al fotbal deoarece m-am tot săturat să aud de ”regele X” și / sau de ”briliantul Y”. Am cunoscut fotbaliști de mare classă, precum Dobrin ( și nu numai, cărora ar fi trebuit să li se facă statui la intrarea în fiecare Stadion! ), despre care nu mai pomenește, nici nu-și mai aduce aminte nimeni, așa că aceștia din urmă -dar nu ultimii!!!-, saltimbancii din ziua de azi ( care fac orice -cum ar fi vestitul Cristea!-, numai fotbal nu !!! ), n-au cu ce mă impresiona!..

La TiVi nu prea mă uit, fiindcă nu vreau să-mi pierd timpul – acesta, timpul, fiindu-mi necesar în scopuri mai utile-. Îmi aloc, ce e drept, un pic din timp pentru TiVi, uitîndu-mă la niște emisiuni cu tentă socială. Dar avînd în vedere că patronii Canalelor ( pfuiii!!!, canal!!! Deja-mi pute!!! ) sînt interesați doar de rating-ul pe care o emisiune l-ar putea atinge, iar ei nu-s deloc interesați să includă în programele lor emisiuni cu rating redus (decît doar arar și cu scopuri bine definite), m-am scos! Nu mai pierd timpul, așadar, cu..Canalele…Doamneee, ce păcat că nu mai emite..Laura Andrășan, ”Strict Interzisul” ei!!! Și pe Monicuța Columbuța o regret, amarnic!!! Da` pe Drăgușanca!!! Cum care Drăgușanca? Biancuța! Cea care, măritată fiind, era..cînd a fotbalistului Cristea, cînd a protevistului Vlad. Bine că s-a terminat serialu` ăsta ”tînăr și neliniștit” , că-mi aducea îmbătrînire instantanee… Dar, nu-i bai că nu mai sînt astea! Cine vrea circ, mai are disponibile încă alte..Canale…prin care se scurg lături de la rufele murdare, spălate public…de asa-zisele vedete nationale!

A…cînd o să am vreme o să vă spun cîteva cuvinte, opinia mea despre Canalul din care emană reclama la…turismul ecumenic… Să trecem mai departe, însă!

Unii merg la TOALETĂ, mai precis la WC, pentru ”scopuri precise”: necesități fiziologice. Eu..dimpotrivă! Merg acolo, în spațiul acela restrîns ( zic, restrîns, pentru că nu am în acel loc, un spațiu ca cel din vilele miliardarilor ) pentru a mă..”aduna!” Pentru a reflecta!… Acolo fac calcule, acolo îmi fac reproșuri, îmi fac adesea Mea Culpa, acolo îmi fac..PLANURI de VIITOR  -poate că..și de aceea, multe, ale mele planuri de viitor s-au dus pe apa..Sîmbetei!!!! Acolo zidesc și tot acolo..dărîm! Acolo îmi beau cafeaua ( bleahhh!!!..veți zice. Habar n-aveți cît e de… cafea, și cît de relaxat te simți acolo!!! Puteți încerca! Dar asta înainte de…punctul culminant!!! … ) Acolo scriu parte însemnată din Textele mele (  Stați liniștiți! Puteți continua citirea textului! Acesta nu este scris acolo!!! Nu mă duc cu lap-top-ul acolo, ca să nu prindă..”parfum de tei”!!!  Ceea ce scriu acolo este doar pentru: ”uz intern!” ) Acolo…BÎND CAFEAUA!!!, îmi fac speranțe și tot acolo…le ucid!

MUNCA ÎNNOBILEAZĂ!” Cine-a zis asta? Măi să fie!!!…M-am luat cu scrisul și-am uitat de munca mea! Aceea care MĂ INNOBILEAZĂ!!! Că de adus banu`, mai va! Offf!!! Facturile astea!!! Magic cuvînt! Pardon! TRAGIC!!!… Doamne, dă-mi CEVA! Nu-ȚI mai cer ”pîinea cea de toate zilele!” Pe aceea ai rezervat-o altora, pentru o vreme! Sub forma de cozonaci, limuzine, viloaie, Conturi grase în Bănci elvețiene, McDonalds-uri, Carefură si Mega-Centeruri în plin centrul oraselor, Mega Imajuri, etc…! Dar dă-mi, dă-mi, TE TOG, răbdare pe moment și ..satisfacții ..mai tîrziu! Și, mai ales, nu mă uita, totuși, de tot! Daca NU VREI sa-mi mai dai nimic pentru aici, ai grijă si nu uita: ”POMENEȘTE-MĂ, Doamne, ÎNTRU ÎMPĂRĂȚIA TA, CÎND VEI VENI! ” Și încă ceva: Nu-i uita, Doamne, pe cei ce-mi gîndesc cu prisosință ”binele”! Dă-le binecuvîntata șansă de a VEDEA! Ajută-i SĂ VADĂ… ADEVĂRUL DESPRE EI!

Antoaneta ( 25 iunie, 2014 )

Antoaneta Radoi si criticul literar Aurel Goci


  ImagineImagineImagine

Imagini filmari…


Imagine 1) Anto 7 mai 2014, „incasind’ critici pentru nereusita filmarii…de la dn Sorinio& Florin Ionescu-Adams ( atentie, a se citi negresit Aedams!!, ca ma crapa dc nu faceti asta!!!)

 

Imagine 2) Anto la Pr Lacatusu .Imagine3) Anto, la munca de jos, la Calderon, Lansare Carte…

 

Imagine4) Anto la Cenaclul de Urgenta 6 mai 2014. Prezinta proza… Si-n imag 5…ImagineImagine6) Anto si Elen, doua naroade care si-au ratat cariera…la Cenaclul de Urgenta 6 mai 2014.

Imagine7) la Muzeul Literaturii Romane, Lansarea Cartii lui Emil Lungeanu 8 mai 2014…

Imagine8) Anto la munca de..jos, la Muzeul Literaturii Romane, 8 mai 2014, lansare de carte Emil Lungeanu.

Imagine9) Anto munca de jos…

Imagine10) Anto si regizorul Florin Ionescu-Adams, la Muzeul literaturii Romane, filmind lansare Carte Emil Lungeanu.

Imagine11) Anto ,8 mai 2014, la Muzeul Literaturii, munca la lansarea carte scriitor Emil Lungeanu.

Imagine12) Anto la munca…

Imagine13) Anto la munca..

Imagine14) Anto la munca..

Imagine15) Anto la munca..

 

Imagine16) Anto in exercitiul functiunii, 8 mai 2014

Imagine17) Tot Anto, si ..tot in exercitiul functiunii, 8 mai 2014, la Muzeul Literaturii Romane, lansare carte, scriitor Emil Lungeanu.

Imagine18) In prim plan, in picioare, scriitorul Emil Lungeanu, la lansarea propriei carti, 8 mai 2014, Muzeul Literaturii Romane. Anto la..munca de jos…

ImagineLansare de carte a autoarei XZ, la casa calderon, sect 2, 6 mai 2014.

Imagine Anto in pauza, binecuvintata pauza, dupa 2 ore de filmat cu handy-cam-ul…mi-s ruptaaaaaa…

ImagineMarele regizor, unicul, Florin Ionescu-Adams, nemultumit de reusita filmarii de la Muzeul Literaturii Romane. dupa ce-a vorbit tot drumul de la Muzeu la Studio, acum..i-a pierit graiul!!! La vederea imaginilor, evident!!!….