Posts Tagged ‘rezist’

Maraton Guinness World Records la Canal 33 România: Alexandru Răducanu


Azi vreau să aduc în atenția cititorilor Cafenelei interviurilor/ivancristescu.wordpress acest lucru extraordinar inițiat de Alexandru Răducanu de la Canal 33, 73 de ore de maraton, talk-show, în care el, Alex Răducanu  este moderatorul permanent pe parcursul acestui interval de timp, lucru cu care ar putea intra în GUINNESS WORLD RECORDS. Cartea oamenilor puternici!!

L-am urmărit destule ore, așa încât mi-am dat seama că omul, DA, are o mare dorință de a-și învinge orice neputință și orice stare de moleșeală care ar putea să-l năpădească (mai ales acum în ultimele 23 de ore de emisie, când, știm cu toții, partea de final a oricărei acțiuni umane este cea mai dificilă și ne poate pune capac!! Doamne ferește!! -Fii tare Alexandru, eu îți țin pumnii și te sustin pe cât pot cu resurse din resursele mele!! Fii binecuvântat!!), având și accesând din interior (dar și din afară!!) o putere divină și o voință de fier. Acum în cea de-a 53 spre a 54-a oră de moderare non -stop a talk-shwoului, poate cu foarte mici  semne de amenințare a oboselii acumulate, (nu-i deloc ușor să rămâi treaz, în condițiile în care oboseala maratonului și-ar putea spune cuvântul!! Ferească Dumnezeu!!), Alexandru Răducanu e pe baricadă, străduindu-se să cucerească muntele acesta care se numește Guinness World Records și poate chiar un pariu cu el însuși. ”Sunt într-o stare ALFA, dar trebuie să funcționez într-o stare Beta (maximă vigilență, n. r.)”, fiindcă…telespectatorii noștri s-ar putea ca de acum înolo să fie …amuzați”, spune Alexandru, gândinsu-se că, Doamne ferește, ar putea claca pe ultima sută de metri, -evident că gândul negativ vine și el, se ițește, bate și el la ușă, încercându-și norocul!! Bătu-l-ar gândul cel BUN și PUTERNIC!!!

El are deja 54 de ore de maraton, dar ne mărturisește că nu-s doar cele 54 de ore petrecute in studioul Tv , Canal 33, ci încă alte 24 de ore nedormite înainte de începerea Talk-show-ului, fiindcă în pre-noaptea începerii maratonului pt Guinness World Records el nu a putut dormi din cauza emoțiilor, firești, desigur, dar care i-ar putea juca un rengi, Doamne ferește!!

Să nu uităm că presiune asupra sa a pus și situația legată de CONVIV 19 asupra României, asupra noastră, a tuturor! El a  avut programați invitați  la acest maraton, invitați care, datorită interdicției date de Guvern, ar fi putut să nu mai ajungă la emisiune!! Stresul lui în acest caz, desigur că a crescut. ”A fi sau a nu fi…prezenți??; Vor veni ori nu vor putea veni??”, poate se întreba. Stresul lui e mare, mai ales că timpul lui liber nu era/e decât de 5 minute la o oră, iar în acest mic interval, desigur, nu putea/nu poate face mare lucru, nu putea/nu poate lua legătura cu invitații, nu putea/nu poate avea foarte multe informații și vești venite de afară. El era (este) ”campat”, ca să zic așa, izolat, chiar, de exterior și de ceea ce se întâmplă afară!! Comunică doar cu regia de emisie, și ce să-i comunice aceasta mai întâi când sunt atâtea de comunicat?? Are o cameră de luat vederi care este non-stiop îndreptată asupra a tot ceea ce se întâmplă în studio. Acea cameră de filmat, camera-martor, ca să zic așa, ”camera-spion” care-i monitorizează fiecare mișcare, pe acre o vor transmite comisiei Guinness W.R. spre analiză și, eventual, spre decernarea  premiului recordului obținut…Doamne ajută!! Iar eu sa-i iau un interviu pentru revista Convorbiri literar-artistice!!

Să-l susținem pe Alexandru Răducanu, de la Canal 33, în demersul lui, să-l susținem fiecare cu un gând de lumină, cu un gând de iubire, cu un gând de dăruire, și dea Domnul să-l vedem înscris în Guinness World Records!!

Haideți, cu toții, să-l înconjurăm cu dragoste, fiindcă…DRAGOSTEA ÎNVINGE!!

Mai sunt 23 de ore!!… Să-i fim alături în acest timp!!

Eu te susțin din toată puterea mea și-mi doresc să ai împlinirea dorită, Alexandru Răducanu!!

Antoaneta Rădoi

 

Despre Cafeneaua interviurilor și despre autorul ei, Antoaneta Rădoi


Bună să vă fie inima, dragi cititori!

Vă invit la Cafeneaua Interviurilor!

Gazdă vă va fi: Antoaneta Rădoi.

Aici vom vorbi despre ideile dumneavoastră, realizate sau în curs de realizare, despre tot ceea ce doriți să mărturisiţi, prin viu grai (în faţa camerei de filmat) sau prin scris!

Pagina contine PAMFLETE, RECENZII carte, OPINII despre diverse evenimente, pareri PRO&Contra, Poezii, Proza, interviuri de situaţie, etc. Fara suparare…

Despre mine: Antoaneta Rădoi, Absolventă Arte Plastice (design vestimentar; ţoale, mai pe româneşte!!); Scoala Naţională de Jurnalism Media Fem (cameraman/fotoreporter); scriitoare. Locaţie: Peste tot si nicarieri. Din dec 2017, director/redactor (fara simbrie!!!) ZILIER-şef la „Convorbiri literar-artistice”.

Public şi în Revista literară „Bogdania”, ”Cronica timpului” (interviuri), ”Luceafarul de vest” şi, periodic, în Antologia Starpress -Rm Vâlcea.

Am publicat 6 titluri (proză). 5 sunt încă disponibile publicului doritor. Pentru doritorii de carti sau revista (Convorbiri literar-artistice), lasati mesaj aici, sau pe antoradoi@yahoo.com.

Semnat: Antoaneta Rădoi

ATENTIE: SENSIBILOŞII la critică, luaţi-vă un RUDOTEL înainte de a citi! Sa nu ziceţi că nu v-am zis!! Aici se spun lucuri pe bune, fara ocolisuri, fara menajamente, fara floricele, aşa cum le-am constatat la faţa locului…întâmplat!! Nu mângâiem pe nimeni pe cap, nici nu pupăm Piaţa Independenţei… Spunem/scriem/arătăm realitatea din teren exact aşa cum se prezintă ea!

Toate interviurile sunt publicate necenzurat şi NIMIC (într-un interviu) nu-i pregătit dinainte. Totul se-ntâmplă la cald. Chiar dacă mai dăm bâlbe sau nesuferitele ăăă-uri, le considerăm a face parte din firea umană. Numai cine nu munceşte nu greşeşte! N-avem timp de fasoane…

Vă aştept cu drag sa cititi şi… sa va spuneti, cu decenţă, parerea! Atenţie, spuneţi orice despre orice fără a folosi limbaj licenţios!

NotăDacă cineva doreşte o filmare pentru o lansare de carte sau la un alt eveniment cultural important din viaţa sa ori un INTERVIU ne poate contacta! Faceţi-o din vreme!

 

Gaudeamus 2018…


La GAUDEAMUS 2018; pe 15 nov (locația exactă în cadrul Târgului de Carte cât și ora vor fi anunțate ulterior), vor prezenta lucrările următorii membri ai Academiei Daco-Române: David Aurel, Florin Grigoriu, Mihai Prepeliță, Gh. Bîrdan Raine, Georgeta Zamfir Blendea, Antoaneta Rădoi, Costel Eugen Popescu, Ovidiu Țutuianu, Elena Armenescu, Ioana Stuparu, Constantin Frosin, Adrian Botez, Paula Romanescu, Marian Dumitru, dr Geo Stroe.

Moderator, dr. Geo Stroe

Eu, ANTOANETA RĂDOI voi prezenta atât cărțile mele (6 titluri publicate), cât și revista Convorbiri literar-artistice, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper că și Antologia : ”Noi am sărbătorit Centenarul Unirii -2018” (care este în lucru intensiv!!). Vă voi ține la curent!Carti si revistele

Dragă cititorule…


…încă mai ai timp să-ți trimiți materialele pt Antologia: ”Noi am sărbătorit Centenarul Unirii -2018”, ce se va publica sub egida revistei Convorbiri literar-artistice.

Trimite-ti materialul (proza/poezie/epigrama, grafică, etc),  4-5 pg A5, scrise in Word, cu New Times 12 -cu diacritice, o poza de profil, un ff scurt CV literar.

Vreau guvernul meu; fac pas cu pas și nu mă las…


Inc-aș mai vrea guvernul meu, dar coaliția…nu pleacă .
N-am reușit, dar caut altă ”placă” !
De mâine veți trăi mai bine !
Și veți vedea…că demagogii n-au rușine .

Costica Vatafu (de pe facebook)

poporu hraneste guvernul

 

**romania vaca de mulsNota: Culese de pe net.

Antologia „Noi am sărbătorit CENTENARUL UNIRII, 2018”…


Atenţie Români de pretutindeni!!! Creatori de frumos!!! Revista Convorbiri literar-artistice anunţă și așteaptă înscrierea pentru Antologia: ”Noi am sărbătorit CENTENARUL UNIRII, 2018”

Primim material din domeniile: Poezie/proză/dramaturgie/caricatură/grafică/hand made/muzică/ teatru/epigrame/pamflet (fiecare vine cu propriile creaţii, fiecare după cum l-a înzestrat Dumnezeu; talentaţi să fie!!)

Autorii materialelor pot fi consacrati, neconsacrati, debutanti, ori pur si simplu oameni care sunt talentați într-un domeniu oarecare si care își doresc să facă parte din Antologia aceasta, care va fi publicată sub egida revistei Convorbiri literar-artistice și a editurii Amanda Edit.

Tematica:  Centenarul unirii -Iubirea de ţară, de neam, unirea, omenia la români, tradiţiile şi cultura poporului român de la origini până în prezent, eroi, ţărani români rămaşi în memoria neamului, oameni de stat –români- demni de a fi cinstiţi, despre Zalmoxis, despre peşterile şi locurile încărcate de spiritualitate ale României, despre toate bogăţiile spirituale ale neamului românesc.

 AŞTEPTĂM  CU INTERES ÎNSCRIERILE DORITORILOR la SECŢIUNILE mai sus amintite, până la data de 30 august 2018, pe adresa: antoradoi@yahoo.com 

 Materialele (textele) să fie culese pe calculator, format: Times New Roman 12,  word doc., cu diacritice, pentru POEZIE sau/şi PROZĂ/epigramă, etc.

 Materialele (indiferent de natura lor: poezie, proză, grafică, fotografie, caricatură, epigramă, etc) nu vor depăşi 5 pagini A5 cu tot cu un mic CV literar, pt cei care-l au, sau câteva date despre autorul materialului!

ATENŢIUNE!!

NU CONDIŢIONĂM  apariţia în Antologie de nimic, nici măcar de vreun CV stufos, ci de TALENTUL autorului; CV-ul fiindu-ne necesar doar pentru o mică prezentare a autorului: numele şi prenumele sau pseudonim, (pt cei care au aşa ceva), zona geografica de unde provine, realizări culturale (pt cei care au), expoziţii, cărţi publicate, piese în care joacă –in cazul teatrului, ceva de gen şi cam atât! şi o fotografie de profil.

Ne dorim ca ANTOLOGIA: “NOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII, 2018!” să apară până la finalul lunii noiembrie pentru a putea fi prezentată la Gaudeamus 2018 și la evenimentele noastre dedicate ”Centenarului Românirei” din luna decembrie 2018.
Imediat după apariţie, ANTOLOGIA “MOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII, 2018!!”, va fi lansată şi mediatizată la evenimentele de carte din ţară, unde o vom trimite, (în formatul tipărit), atât în ţară cât şi în străinătate, la  biblioteci, comunităţi româneşti din ”diaspora”, ambasade, consulate etc, dar va fi prezentată şi pe Site-uri culturale în on-line. Vom organiza întâlniri culturale, cenacluri. Avem încheiate parteneriate media: radio, Tivi, reviste, biblioteci.

 Așadar, curgă cerneala!!!…

 (Redacția Convorbiri literar-artistice)

Nota: Republicare anunt, 25 iunie 2018 (Antoaneta Rădoi)Convorbiri 4 cu pix argintiu

Prezicătoarea de TEcuci aberează din nou la…Canalu’ lui Brancu


(Notă: Aici lucrurile nu sunt ce par a fi! Trataţi totul cu înţelepciune!!) Pamflet

Să deschid şi io un pic TiVi-ul!, îmi zic pe la ora 24,00, văzând că nu-mi dă târcoale Moş Ene. Iau telecomanda şi fac un scurt Zapping. Mi s-a acrit de imaginile cu „pedofilul din lift” (despre care-o sa scriu şi eu intr-o oarecare zi!!), aşa că trec mai departe Canal după Canal, dejecţii după dejecţii, aceleaşi de ani şi ani, doar răspândacii-s alţii… Ajung şi la Canalu’ unde-şi face veacul, cam de-un veac, nimeni altul decât…Brancu, Cristi Brancu. Ia să văd ce mai dejectează ăsta!, îmi zic. Tocmai ieşise din publicitate şi numa’ ce ne-anunţă că va REintra în direct cu nime’ alta decât prezicătoarea casei, (mai exact a CANALULUI!!: Pfuiii!!…), Maria Ghiorghiu, de la Tecuci. Hop-ş-aşa!!!… Doamneee, nici dor nu-mi era să-i aud inepţiile!! Entitatea asta, care are …auzenii, care… cică-i vorbeşte ei, (ei şi numai ei din tot Tecuciul ăla!!), Duhul Sfânt (…), ne bagă iar în sperieţi (nu pe mine, că nu stau eu s-ascult în gura „îngereilor” ei guralivi şi năbădăioşi, care se joacă de-a uite catastrofa nu e catastrofa cu ea!!; apropos, nu era ea cea care prezisese, suta la suta, tot la Brancu-n hazna, ca va iesi nevasta lu’ Bill Clinton preşedinte în State?? Iaca na’, că e Trump preşedinte!! Să-i fi fost bobii, pe care-i dădea hrană îngereilor ei, stricaţi?? Şi s-au deranjat îngereii şi-au intrat în deririum tremens…), anunţându-ne că iar s-anunţă catastrofe, cu trenuri răstunate, picate de pe-un pod, scufundate-ntr-o apă, doar că…nu ştie dacă asta se va-ntâmpla în România sau în lumea…largă!! Cât de imbecil să fii să iei de bună o astfel de ştire?? Dar…pt rating ce nu face Brancu!! Şi pentr-un creiţar în plus ce nu face imaginaţia tecucencei??  Apropos, ştie cineva, e chiar incurabilă maladia de care suferă entitatea sau nu mai sunt locuri la Mărcuţa??…

Feri, Doamne Dumnezeule, lumea de închipuiţi!!

„Convorbiri literar-artistice”, revistă; unde e de gasit…


Revista „Convorbiri literar-artistice”, al cărui redcator şef sunt, o puteti solicita la adresa de mail: antoradoi@yahoo.com, sau lasati mesaj aici.

 Va prezint, partial, revista nr 1>

 

Editorial

(Antoneta Rădoi, redactor-şef)

Bună să vă fie inima dragi cititori!        

Într-una din zilele binecuvântatei luni septembrie, literele s-au adunat, au ţinut sfat şi-au decis să devină cuvinte şi cuvintele text şi, iată, trei luni mai târziu, în acest minunat decembrie,  Convorbiri literar-artistice şi-a făcut  apariţia în lumea… cuvântului tipărit!

A venit pe lume într-o vreme a unui secol, XXI, bântuit de priorităţi materiale, vreme în care, parcă nimic nu-i este prielnic, dar noi, colectivul redacţional, câţiva oameni inimoşi, cu care veţi face cunoştinţă pe parcursul timpului, pe măsură ce veţi răsfoi paginile, vrem, avem toată deschiderea sufletească şi toată dorinţa să răzbim, şi vom răzbi, prin talentul şi dăruirea celor ce vor avea rubrici şi/sau vor publica texte în revista noastră, vom răzbi şi vom deveni din mici mari, prin efortul susţinut şi perseveranţa iniţiatorilor proiectului. Deşi bani nu sunt, DELOC –aş putea zice-, noi pornim nu de la zero, ci cu mult sub zero la capitolul bani, dar nădăjduim ca spiritul şi dăruirea fiecărui autor să se-adune într-un buchet mare şi…să înflorească, fiindcă, ştiut este, unde-s doi sau trei uniţi întru spirit, acolo e şi Spiritul Însuşi, Care va da zvâc lucrului mâinilor noastre, iar pământul în care am însămânţat în toamnă va da roade bogate în viitor. Revista Convorbiri literar-artistice este un proiect demult iţit în inima şi mintea mea, dar, iată că, în sfârşit, e pus pe curpen!!! şi nădăjduiesc să crească şi să  fie multora spre bucurie şi folos!

Personal, îmi doresc ca această Revistă să fie una în care, şi prin care, să promovăm libertatea de expresie a …talentului literar autentic, libertatea de expresie a tot ceea ce reprezintă ARTĂ: arta bunului simţ şi a frumosului, fie în literatură, fie în muzică, fie în teatru sau în pictură, fie în orice alt domeniu în care Dumnezeu şi-a investit Talanţii Săi în om, în fiecare dintre cei ce vor fi aleşi să publice aici! În Convorbiri literar-artistice vom publica talente reale.

Dorim să strângem în paginile revistei creaţii literare contemporane, vom face loc şi noului-val, debutanţilor talentaţi, şi vom publica chiar şi texte  ale unor oameni care nu au publicat niciodată vreo carte şi vom căuta să publicăm şi din textele scriitorilor  consacraţi ai literaturii române şi chiar din textele literaturii universale, în măsura în care paginile revistei ne-o vor permite. Vom publica TEXTE, creaţii, nu NUME! Nu ne alegem criteriu de publicare al unui text după numele celui care l-a întocmit sau după vreo funcţie bine cotată pe undeva a autorului, ci după talentul lui. Vrem să primeze valoarea textelor! Am decis şi ne vom strădui să publicăm condeie!! La fel va fi şi la capitolul muzică, teatru, grafică etc. Vrem să mergem la drum cu creatorii de frumos şi durabil! Ştiu, e un vis, dar ştiu că prin efortul susţinut şi perseverenţa oamenilor alcătuiţi frumoş sufleteşte şi dăruiţi frumosului, cât şi prin strădania mea personală, (atât cât voi putea, voi da TOTUL pentru Revistă), vom izbuti şi vom împlini acest vis, care poartă frumosul nume: Convorbiri literar-artistice.

*

Dialog şi valoare

Victor Atanasiu- critic literar

Opţiunea pentru titlul revistei noastre nu e deloc fortuită. E vorba de convorbiri, nume aflat în tradiţia celei mai glorioase reviste literare de la noi, Convorbirile literare junimiste, care au fost de fapt ale lui Maiorescu, Eminescu, Creangă, şi e destul să-i citez pe aceştia, pentru a evidenţia că strălucirile beletristicii naţionale au fost acolo. Nu e vorba doar de urmarea respectuoasă a unei tradiţii, ci de ideea însăşi de convorbiri, aşadar dialog între artişti din generaţii, dintre diverse arte, stiluri, curente, programe estetice.                                                                                                                                                    Convorbirile noastre sunt literar-artistice pentru că au la fel de bine în centrul atenţiei şi alte arte în afara literaturii.                                                                                                                                                                        Esenţial însă este preocuparea pentru valoare, care să primeze, cum ne învaţă tot Maiorescu cu „degetul său de lumină” (E Lovinescu), de oriunde-ar fi, şi indiferent de treapta de afirmare la care se află oricine, indiferent dacă este deja un creator, un nume, sau aspiră să fie un creator, un nume. Suntem plini de nădejde că ascendentul valorii pe care îl avem în atenţie să se constituie într-o serioasă premiză ca revista noastră să fie valoroasă!

*

 

 

BUN VENIT, CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE!

Aureliu Goci /critic literar

 

Niciodată nu vor fi prea multe reviste de cultură, niciodată nu va fi inflaţie de pagini scrise cu talent şi gust de tineri autori care asediază Cetatea Literelor.

Să ai succes, „Convorbiri literar-artistice”, să ai colaboratori înzestraţi, să ai condeie echilibrate şi strălucitoare, să fii îmbrăţişată de talente dinamice, cu viitor în literatura românească!

Şi poate, cu acţiunea ta de acum, să apropii acel aşteptat viitor, în aşa fel încât el să vină mâine, nu poimâine!

Cu prietenie,

AURELIU GOCI -critic literar

 

*

      O convertire          

Marian Nencescu; doctor în filologie

 În luna ianuarie 1960, notează Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912, Bucureşti – d. 30 martie 1989, Baia Mare) în Jurnal personal, redactat între 1971-72, la Bucureşti, şi editat postum sub titlul Jurnalul fericirii (ed. I, cu note, prefaţă şi biobliografie de Virgil Ciomoş şi Virgil Bulat, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994), la puţine zile de la internarea la Malmaison (celebrul loc de detenţie din Bucureşti, situat pe dealul Uranus, azi demolat în urma construirii Casei Poporului – n.a.) şi la doar câteva zile după aflarea veştii condamnării la treisprezece ani de muncă silnică (dintre care a efectuat doar cinci – n.a.), fostul avocat şi scriitor de etnie israelită ia decizia radicală de a se converti la creştinism, alegând deliberat cultul ortodox („Nu m-am putut opri de a nu avea un rictus nervos de teamă că nu e deloc probabil să rezist până la capăt şi că ar fi bine să mă botez”– Jurnalul fericirii, varianta a II-a, manuscris din Arhiva Mânăstirii Rohia).                                     În consecinţă, face apel la arhimandritul Mina Dobzeu, coleg de celulă, care îi acordă primele lecţii de catehizare şi care îl pregăteşte pentru taina botezului, chiar la faţa locului, adică în celula nr. 18, de la Malmaison. Ceremonia propriu-zisă a convertirii are loc la 15 martie 1960, la întoarcerea „de la aer”, adică exact în momentul când, după socoteala participanţilor, „caralii erau mai ocupaţi”. În consecinţă, tocmai când puhoiul de deţinuţi era mai mare, părintele Mina a înşfăcat o cană de metal cu smalţul ciobit, plină cu apă „viermănoasă” şi, în prezenţa a doi martori (preoţi greco-catolici), a săvârşit ceremonialul sfânt „la repezeală, dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desăvârşită, rostind cuvintele trebuitoare şi făcând semnul crucii”. A fost un gest receptat de proaspătul creştin în următorii termeni : „Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi din duh rapid”.

Botezul, săvârşit în clandestinitate, şi lipsit de elementele consacrate – cufundarea  în apă şi mirungerea – este însă perfect valabil şi i-a oferit beneficiarului zile  grele în detenţie, dar şi nopţi cu somn liniştit. În esenţă, Steinhardt a explicat personal „misterul” convertirii sale atât în unele pagini substanţiale din Jurnalul fericirii, cât şi, mai detaliat, într-o scrisoare privată, adresată lui Emil Cioran, datată 5 mai 1986 : „Eu am fost lovit de clarviziune târziu, în închisoare, când mă apropiam de 50 de ani şi când nimic nu mă pregătise, ba chiar din contră,  pentru lovitura adevărului” (v. Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1993, p. 220). În închisoare, Steinhardt descoperă că libertatea individuală este condiţionată de aplicarea legilor moralei şi că un individ fără libertate este „o caricatură, un locuitor al iadului”. Tot cu acest prilej înţelege că libertatea nu este un fetiş, un lucru ce trebuie cultivat până la absurd, ci un obiect „preţios şi fragil” ce trebuie conservat. În acest sens, atinge şi problema predestinării, constatând, pe urmele Apostolului Pavel, că fiinţa umană se aseamănă cu acele vase de cinste de care vorbeşte ucenicul lui Hristos şi că mântuirea nu este decât o nouă ipostază a fatumu-lui. În consecinţă,  fratele Nicolae constată, că după creştinare este un „alt om”: „Am intrat în închisoare orb . . . şi ies cu ochii deschişi, am intrat nemulţumit, şi ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, suspcios, sensibil la fleacuri, şi ies nepăsător “.(Jurnalul, op.cit., p. 302). Problema fundamentală în acest context nu e atât credinţa lui Steinhardt, reală, pe cât ne este omeneşte cu putinţă să apreciem, cât devenirea românească întru fiinţă a marelui moralist și gânditor neo-creștin.

Astăzi,  când ne aflăm în momentul zero al plecării în lume a unei noi publicații cultural-literare, nu putem să nu ne gândim la gestul simbolic al lui Steinhardt de a se mântui întru Hristos, chiar în ceasul marilor întrebări. Trăind, la rândul nostru, emoția începutului, parcă simțim  taina unui nou botez  spiritual. Fie ca noua publicație, ce vine azi în fața cititorilor ei înveșmântată în haina Duhului divin, să răspundă întrebărilor și dilemelor firești ale iubitorilor de cultură.  Să fie un Sfânt botez cultural binecuvîntat de Dumnezeu, iar noul prunc literar să aiba viață lungă și ferită de urgii și pizme omenești.

Drum lin şi deplină devenire întru ființa românească !

*

Un pum de inimi                 

 Aura Dan; Scriitoare.  

                                                           

(Redactor adjunct)

 

Un pumn de inimi care s-au întâlnit, la început, virtual, şi care, aparent, nu au nimic în comun, dar care scriu cu tocuri diferite înmuindu-şi peniţa în aceeaşi cerneală. O cerneală care-şi va lăsa urmele-n timp, o cerneală care va striga lumii despre literatură, pictură, muzică, teatru şi film, evenimente mai mult sau mai puţin importante, modă şi trai…

Un pumn de inimi care bat în acelaşi ritm, în acelaşi timp pentru tine, cititorule, ca tu să ţii în mână Revista „Convorbiri literar-artistice”, o revistă dintr-un noian de reviste de profil, ce se doreşte a fi scrisă şi tipărită cu simţ de răspundere şi promptitudine, a fi un etalon pentru literatură şi artă într-un ansamblu larg pentru delectarea ochiului, minţii şi sufletului. O revistă în care vei găsi editoriale, articole, critică despre scriitori şi scrieri, instantanee şi… cultură la cafeaua de dimineaţă într-un Bucureşti al secolului XXI.

De ce a văzut lumina tiparului revista „Convorbiri literar-artistice”? Fiindcă acest pumn de inimi are de spus ceva, iar tu, cititorule, dacă nu vei citi, vei pierde. Aşadar, vă propun să răsfoim împreună revista „Convorbiri literar-artistice”, căci în acest fel vom răsfoi acest pumn de inimi şi de idei şi ne vom culturaliza, sporovăind unii cu alţii şi unii despre alţii şi despre ce mai e nou sub soare!…

=

 

Alexandru Nicoară; drd. în Teologie

                                                         

(Redactor adjunct)

    Încotro educaţie?…

Pe zi ce trece interesul copiilor pentru şcoală este într-un regres continuu. Plimbările în Mega-mall, jocurile online, interesul cât mai crescut  faţă de modă şi altele au acaparat viaţa tinerilor. Latura financiară a devenit obsesivă pentru majoritatea. Trebuie să recunoaştem că societatea secularizată şi materialistă din ziua de azi stimulează în copii latura pecuniară. Visăm bani, haine, maşini de lux şi case grandioase. O stare de nemulţumire apasă peste sufletul românilor. Construim case grandioase lipsite de “gust” arhitectural care nu au nimic în comun cu sufletul şi tradiţiile noastre naţionale. Am avut ocazia să păşesc în numeroase locuinţe. Case imense, multe camere, dar încălzite “pe alocuri” ca la meteo. În multe dintre ele  stăpân e frigul. Ne este foarte greu să ne acceptăm situaţia financiară. Modestia a apus de mult!

Alergătura aceasta după bani influenţează educaţia. Părinţii au câte două sau chiar trei job-uri. Cum să mai ai timp de copii când pleci la 7 dimineaţa şi revii la 10 seara? De copii cel mai mult se ocupă bunicii. Foarte mulţi părinţi neglijează educaţia copiilor fără să conştientizeze faptul că mai târziu vor trebui să suporte efectele acestei nepăsări. Educaşia se aseamănă foarte bine cu agricultura, unde punctul de plecare este sămânța (moştenirea genetică), dar deloc neglijabile sunt lucrările câmpului (educaţia). Nu întâmplător la începutul anului şcolar, la ora de religie, se citeşte Pilda semănătorului (Matei cap. 13, 1-15).

Ce înţelegem prin educaţie? Educaţia este totalitatea metodelor, procedeelor şi măsurilor utilizate conştient în vederea structurării omului. Ea transmite imagini şi idei, cunoştinţe şi structuri, tehnici de gândire, valori morale şi estetice, modele atitudinale, norme şi principii de comportament. Pentru dezvoltare educaţia reprezintă un factor determinant.                                                                                    Nu trebuie să înţelegem eşecul şcolar ca fiind un eşec exclusiv al elevului, al incapacităţii sale (Pantelimon Golu, Psihologia învățării și a dezvoltării, Editura Fundaţiei  Humanitas, 2001, p. 144). Observăm ce poate ereditatea şi apoi ce reuşim să construim prin educaţie. Până la intrarea în şcoală, decisive sunt influenţele familiei, cu toate că acţionează şi influenţele grădiniţei, ale străzii şi celelalte medii pe care le frecventează copilul.                                                                                           Cred că una dintre multiplele probleme ale învăţământului românesc ar fi neglijarea laturii formative a educaţiei. Cu ce te ajută să ai foarte multe informaţii cănd dimineaţa uiți să îţi saluţi profesorul cu un “Bună dimineaţa”?                                  Dacă altădată elevul îşi dorea să ajungă învăţător/oare (profesor/profesoară), astăzi nici nu vor să audă de aşa ceva. Părinţii nu îi încurajează pe copii spre profesorat, argumentând că a fi profesor înseamnă a muri de foame. Am întâlnit copii care îşi doreau să devină profesori. Un elev al meu mi-a mărturisit plângând că nu-l lasă mama să se facă profesor, fiindcă ea nu vrea ca fiul ei ajungă un muritor de foame. Copilul este influenţat de tot ce aude, vede, simte şi trăieşte.

Elevii simt frustrările doamnei lor învăţătoare/profesoare legate de neajunsurile financiare. Nu copiii sunt vinovaţi că în sistemul de învăţământ nu sunt bani. Şi modest se poate trăi frumos, dar copii nu mai ştiu astăzi ce e modestia!!  Circulă pe internet un filmuleţ despre modestia elevilor din Japonia. Într-un after school cei mici spălau parchetul sălii de curs şi singuri îşi puneau ciorbiţă în castronaşe. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. În Japonia pe tot parcursul şcolii, până când termină liceul, elevii se ocupă şi de curăţenie. Dar mamele japoneze îi încurajează pe copii: “Hai, ştiu că poţi să faci singur!”. În Romania însă mamele îşi duc odraslele la şcoala până în anii de liceu, omiţând că rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil.

O altă migrenă a societăţii este vorbirea de rău a cadrelor didactice. Aud prin mijloacele de transport cum părinţii vorbesc în batjocură despre profesori în faţa copiilor. Se naşte întrebarea: “Când să-şi asculte părinţii? Atunci când batjocoresc autoritatea didactică în faţa lor  sau atunci când spun: “Mami, să o asculţi pe doamna”? Toate acestea sunt împotriva propriului copil. Acesta pierde respectul faţă de cadrele  didactice, faţă de şcoală şi faţă de cultură, în general. Părinţii mei nu mi-au permis niciodată să comentez un cadru didactic. Ce hotăra dna învăţătoare la şcoală era mai sfânt decât “TableleLegii.

Generaţia de astăzi este destul de dificilă şi pretenţioasă. Elevii nu sunt receptivi la discursul profesorului, fiindcă li se pare “plicticos” şi “ nu are fundament în realitate”. Ca profesor de religie am încercat să reactualizez toată  învăţătura Bisericii. Totul a plecat de la întrebarea elevilor: “Cu ce mă ajută acest lucru în viaţă?”.

În învăţământul românesc există foarte multe figuri care nu au nimic în comun cu sistemul. Ca profesor nu-i suficient să fii licenţiat. Ai nevoie de dragoste nesfârşită faţă de copii, răbdare cât muntele Everest şi o personalitate foarte bine conturată!

*

Autorii primului număr al revistei „Convorbiri literar-artistice” (dec 2017)


Revista „Convorbiri literar-artistice nr 1 arată aşa:

 

Coperta 1

Caseta redactionala

Autorii care au publicat în primul  numar sunt (ordine aleatorie):

Alexandru Ionuţ Mihai(proza)(    )

Marilena Ioan (dramaturgie) (    )

Marian Nencescu (proza) (   );

Liviu Stelian (pictura)(   );

Julian Radu (caricatura)(  );

Dinu Stefan Lucian (grafica) (  );

Iulia Ramona Niţă (grafica)(   );

Andreea Dumitru (arte vizuale)(  );

Mihai Catruna (grafica)(   );

Ioana Stuparu (poezie)(     );

Raluca Ignat Mirela (proza/poezie)(   );

Dan Tipuriţă (poezie biogenetică)(  );

Ştefan Apostol (cronica de film) (  );

Magda Băcescu (poezie) (  );

Cristina Creţu (poezie/proză) (  );

Simona Dobrin (poezie/proză)(  );

Robertp Kuzmanovic (poezie)(  );

Ionuţ Luca (poezie/proză)( );

Gabriela Banu (proză)( );

Ada Nemescu (poezie)(  );

Virgil Ursu Munceleabu (poezie) ( );

Aureliu Goci (proză (  );

Marian Ilie (poezie) (  );

Victor Atanasiu (proză)(  );

Adriana Pavel (proza/poezie)(  );

Alexandru Nicoară (proză) (  );

Aura Dan (proza/poezie) (  );

Antoaneta Rădoi (proză)(  )

Manifest Cartea Neagră a României, de Mihai Şerban


3 ianuarie 2018; A venit timpul să scriu despre acestă carte.

Lansată pe piaţă la Gaudeamus 2017, noiembrie, cartea acesta este una din cele mai profund-mişcătoare 200 de carţi citite de mine în 2017, aceasta neterminată…încă, în 3 inauarie 2018. Am citit, am recitit fragmente, am închis cartea, am cugetat, iar am deschis-o, iar am citit, am notat şi adnotat, am trecut apoi la altceva mai „soft”, dar m-am întors iar şi iar, frămânată de gând şi de întrebarea: Oare ce-l mână în lupta pe acest român plecat în străinătate să-şi facă un rost? Oare ce-l doare mai mult şi mai tare, durerea c-a trebuit să plece peste hotare în căutarea a ceva mai bun pentru el şi pentru familia lui, sau durerea că încă nu întrevede nicio şansă de întoarcere în ţara lui natală? Durerea că prezentul nostru, al tuturor românilor,  este sumbru, sau durerea că viitorul copiilor şi al copiilor-copiilor noştri e şi mai negru în ţara aceasta? În ţara, în România unde curge lapte şi miere pentru toţi veneticii şi pentru toţi nelegiuiţii lumii care o  prăduie şi  unde  NIMIC bun nu se întrevede pentru românul de rând…unde  Guvernanţii jalnici ies la bară, rânjind cu tupeu şi promiţând românilor…praful de pe tobă!! Auzii de dimineaţă pe parlamentăreasa de Craiova, de la Ministerul muncii, declarând că „a crescut punctul de pensie”. Ia uite cum vede un caricaturist român creşterea de care ne tot vorbeşte doamna ministresă:

Desigur, mai şi zâmbim, dar nu-i zâmbetul nostru. Românului i-a îngheţat umorul. Nu mai e mucalit. A uitat să mai ştie să râdă, şi ce e mai grav e că a uitat ce e bucuria!! Dar..cui îi pasă??!! Graşii pământului, a lor e bucuria!! Veneticii lumii se-nfruptă acum din roadele pământului românesc, vândut lor bucată cu bucată pe preţ de nimic!!, iar el, românul, e păstrat pe linia de plutire doar ca să fie sclav în ţara lui. El e singurul care se scoală de dimineaţă, dis-de-dimineaţă, la-nceput de an, pe 3 ianuarie, (2018) de cum deschide la ANAF, ca să-şi plătească taxele, noile şi grelele taxe pe care un guvern corupt şi incompetent i le tot adaugă în desagă!! Nu de nebun stă iar românul la coadă la ghişeele ANAF-ului pe 3 ianuarie, ci de frică, de teama care i-a intrat în ADN, teama că mîine, mâine s-ar putea să-i fie adăugat ceva la plată!! De-aceea se grăbeşte să plătească azi! Mai bine să stea şi 5 ore la coadă la ANAF, dar s-apuce să plătească azi, ca nu cumva mâine să trebuiască să plătească mai mult decât ştia că are de plătit!! „Că nimic nu mai e sigur cu hoţii ăştia care ne guvernează, maică!!”, zice bunică-mea cu obidă, plecând, şi ea, să se-azeşe la coadă la..Taxe şi impozite!!

Revenind la „Manifest Cartea Neagră a României”, aş vrea să fac un scurt rezumat, numai că nu mi-e la-ndemână să mă opresc asupra unui singur aspect din cele 1000, şi nu ştiu cu ce să-ncep, deoacece capitol după capitol, se desfăşoară-n faţa ochilor mei sumedenia de cuvinte, unul mai dureros decât altul, unul mai revoltător decât altul. O descriere EXACTĂ a stării de fapt din lume, şi o descriere EXACTĂ a stării de lucruri, grave, în care se zbate poporul român, parcă, mai neputincios ca niciodată. Iată ce ne spune într-unul din capitole, Mihai Şerban, -omul care-şi dezvăluie, aşadar, identitatea şi ne-arată, negru pe alb, realitatea din teren: „Democraţia reprezentativă pe care-am primnit-o în dar (eu aş fi zis „la pachet!!”) de la comitetul de primire al lumii libere este atât de toxică încât trebuie denunţată în amănunt” „Tirania exercitată asupra poporului (român: n.b.) este atât de congenitală, încât tratamentul parţial al afecţiunii ar duce inevitabil la metastaze.” De aceea, zice autorul: „Denunţul nu este doar o datorie de ordin sanitar, ci mai degrabă una vitală!”…este vitală pentru noi, românii, „e imperativ să vedem exact UNDE şi CUM pseudo-democraţia impusă în majoritatea ţărilor capitaliste parazitează şi PROGRAMEAZĂ neputinţele popoarelor”, aşadar şi al poporului român. Suntem martorii „propriului declin„, dar stăm cu mâinile-n sânt, ba parcă şi legaţi la ochi!! E drept că sistemul „dă cuvântul poporului o dată la 5 ani”, zice autorul. Şi-atunci cum mai rămâne cu puterea poporului, cu această democraţie…”încătuşată, condiţionată şi programată la un termen fix„at, o dată la…câţiva ani?, „în timp ce guvernul e liber în fiecare zi la..incompetenţă, lipsă de loialitate, măsuri abuzive (taxe peste taxe, legi asupritoare pt popor) şi reforme criminale„…  Bine spunea Mark Twain: „Dacă votul nostru chiar ar conta, atunci nu ni l-ar mai cere nimeni!!” Dar ceva ne subliniază Mihai Şerban în cartea lui „Manifest Cartea Neagră a României”, ceva ce-am să redau cu cuvintele mele, de astă dată, dar rezumat din pagina 182, şi anume: Noi, „animalele” mergem de bunăvoie la votare, o dată la 4 ani, să ne alegem STĂPÂNII, autohtoni („cel puţin aşa ne arată buletinele de vot”, spune M Şerban, şi el ştie ce spune!!, numa’ românul de-ar pricepe zisa lui!!). Şi după ce s-au văzut „votaţi”, „aleşii”, „săracii noştri aleşi!!” „nici nu mai au timp să ne trădeze personal şi pe cale internă, că vin alţii să se suprapună peste ei pentru a ne distruge prezentul, viitorul şi spaşiul vital pe calea extrenă!”

Mihai Şerban, un om citit, un om inteligent, un om foarte…informat, un român cu o inimă care bate puternic pentru România şi pentru acest neam din care-şi trage obârşia, şi-a scos la bătaie arma cuvântului, după ce, probabil, ani, a tăcut. Ne spune multe în cartea acesta, ne arată cât de grosolan suntem manipulaţi prin TOATE canalele Mass-media, ne spune fiecare CANAL (Pfuiii!!) cui aparţine, cine este în spatele tuturor manevrelor de imagine (dar şi de cuvânt din ziare), şi ne mai arată ceva, şi anume, ni-ia rată, cu nume şi prenume, pe cei care guvernează LUMEA!! Pe marii magnaţi, pe STÂPÂNII FONDURILOR care, chipurile se-mpart sărcailor, cu măsură măsurată!!, pe marii financiari, pe GREII BANULUI de pe mapamond!! Toţi..JIDANI!

N-am să mai spun nimic, deocamdată. Dar fiindcă nu aveţi cartea (ea se gaseste din cite stiu la Academia Daco-Română, la dl Geo Stoe; nu ştiu daca a ajuns in Librarii, sau in care anume; dar promit sa vin cu ştiri proaspete în acest sens!!), am să repostez cuvîntul lui Mihai Şerban, rostit la lansarea cărţii, la Gaudeamus 2017. (îl ataşez şi filmat şi text) şi…

Fie ca urechile voastre, dragi români, să fie cu luare-aminte la tot ceea ce vă spune un compatriot cu suflet de român adevărat!

 

Manifest Cartea Neagră a României, de Mihai Şerban, la Gaudeamus 2017

Mihai Serban, carte lansata la Gaudeamus 2017: „Manifest Cartea Neagră a României” (CARTE: stimate domnule Ambasador, Excelentă, așa cum am convenit, vă transmit discursul de la lansare a cărții mele.)
Mă numesc Mihai Serban, am 39 de ani, sunt stabilit în Franța și lucrez în marketing-comunicare. În urmă cu aproape 15 ani, împreună cu soția mea am plecat din România. Ajunși în străinătate împreună cu educația și bagajul nostru de cunoștințe, din păcate pentru ce avea să urmeze, am realizat destul de repede că nu eram neapărat bine veniți. Neînțelegând fenomenul, în primă fază am încercat să ignorăm acest sentiment crezând în mod naiv că este vorba de o perioadă de tranziție. Dar, înverșunarea occidentalului de rând avea să ne ajungă repede din urmă! Confruntarea, care din lipsa elementelor nu putea fi definită cu precizie, avea să fie revelată în cadrul profesional, unde, pentru prima oară în viața mea, am realizat că un european de vatră milenară nu era conform pentru a integra o țară din Vestul Europei! Culmea ironiei, colegii mei de serviciu fie ei africani, arabi, evrei, etc., nu aveau această problemă de integrare, înotând în
societatea occidentală precum pestele în apă! Acest moment a reprezentat pentru mine punctul de ruptură, primul semn de întrebare se născuse și multe aveau să urmeze… românul din mine fusese declanșat!
Evoluția ce a urmat, s-a tradus prin căutarea a ceea ce am numit în cartea mea: SURSA SURSELOR. Această cheie de înțelegere a reprezentat fundația, corpul și finalitatea demersului meu. Ce am descoperit m-a cutremurat! Faptul că această „Europă” vândută pe pâine, atunci când nu e folosită drept amenințare împotriva celor care, încă mai simt românește: nu numai că nu ne agreează deloc, dar ne urăște pentru tot ceea ce suntem și reprezentăm ca popor!
In Occident, am învățat destul de repede că poți spune absolut orice iți trece prin minte, atâta timp cât nu deranjezi grila oficială de gândire! Mirarea este mare, înțeleg… nu auzim despre asta la TV., de aceea, am să profit de această lovitură neașteptată pentru a intra pe fondul problemei! Realitatea ne arată că suntem reprezentanții unei generații mințită, manipulată, vândută, dezmoștenită și împinsă spre buza prăpastiei legată la ochi. Interesant pentru noi, cei care am fost condiționați de televiziune să privim spre Occident cu admirații complexate, să aflăm că libertatea de gândire și a cuvântului sunt la fel de îngrădite astăzi în Vest, precum erau în România lui Hannah Robinsohn Pauker, când ne aflam sub ocupația cominterniștilor de tristă amintire! Mă întreb cât am evoluat de atunci? Așadar, dacă în Occident poți spune orice exceptând ce deranjează, ce anume nu poți spune? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: orice poziție, idee

sau revendicare ce ar reconsolida edificiul național și suveranitatea poporului, a fost interzisă! Tribunalul uitării, a decis fără drept de apel că trecutul nu mai există! Procedura de radiere a fost inițiată: originea, tradiția, religia, familia, morala, omul liber și în cele din urmă națiunea, toate se află sub semnul lichidării! Pe acest drum al sfârșitului, printre înșiruiții veseli, din păcate, ne aflăm și noi!

Pentru cei care încă mai visează o tară ca în Vest, a venit timpul să se trezească din coșmar! In Occident toate măsurile impuse și adoptate în societate, ne arată că un creștin ortodox cu valori nealterate – un om cu convingeri și principii fundamentale: nu-și mai are locul! Preferința non valorilor umaniste, a neo-marxismului social și al islamului cuceritor, sunt asumate pe față! În occident, nu mai ai voie să spui pe nume celor care se află în spatele puterii! În Occident, nu
ai voie să spui că democrația reprezentativă este o formă ascunsă de dictatură financiară! Nu ai voie să vorbești despre Europa ca fiind, sinteza gândirii elene, a religiei Creștine și a civilizației romane! Nu ai voie să te împotrivești dictatului conform căreia, musulmanii sunt viitorul Europei! Nu ai voie să te ferești de multiculturalism și arma acestuia, metisajul, codul folosit pentru a disimula genocidul albilor din Europa! Nu ai voie să spui că te simți agresat de omniprezenta propagandă L.G.B.T. și, nici să spui că nu te mai simți în siguranță în propria țară simțind agresiunea constantă și crescândă, dar nu a teroriștilor deghizați, ci a guvernelor împotriva propriilor popoare! Si, dacă totuși vrei să-ti riști locul de muncă, locul în societate, anturajul și chiar libertatea, vei afla foarte repede că de fapt ești doar un antisemit, un rasist, un xenofob, un nazist, un islamofob, un homofob; un produs periculos al trecutului întunecat; un monstru de care societatea s-ar dezice fără ca nici măcar să clipească!
Aceste interdicții care, astăzi, fac legea în Vest, exportându-se în România la pachet cu directivele europene și împrumuturile la F.M.I., încearcă să modifice radical modul în care gândim, percepem și ne exprimăm. Fiind conștient că mulți sunt cei care s-au aliniat disciplinați în spatele acestui embargou intelectual, amintindu-mi vorbele lăsate de M. Eminescu : „Fără îndoiala există talente

individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul și modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent” –, am decis să preiau condeiul și, în pofida riscurilor anunțate, să mă arunc în luptă și să denunț o stare de fapt care ne scapă printre degete, cei mai mulți nici măcar nu o văd. Reforma, mai bine zis reformarea realității pe care am acceptat-o din neatenție, se auto-definește ca fiind „politic corectă” – adică: o pseudo-realitate internă, reformată de unealta politico-mediatică la ordinele externe. Nimic altceva decât noile forme de abuz lingvistic impuse pentru a disimula totalitarismul social și ideologic în care ne desfășurăm existențele. De notat, pe vremuri, dictatura preceda falsificării limbajului în timp ce astăzi, limbajul precedă viitoarei dictaturi! Acest spațiu intelectual a rezultat din tranziția de la comunismul autoritar, trecând prin capitalismul prădător și încheindu-și drumul către iad prin liberalism – ultimul mare „ism” înaintea sfârșitului National!

Astăzi, din păcate, societatea în care trăim poate fi asemănată cu o creație abstractă care, pentru a căpăta substanță și mai ales justificare, trebuie întreținută cu explicații și argumente care se trădează a fi la fel de abstracte, precum imaginea de ansamblu a societății în care trăim. Înțelegând că minciuna are o traiectorie nebănuită, anumite întrebări au început să iasă la iveală: cum este
posibil ca Marxismul ucigaș și zecile lui de milioane de morți, să nu reprezinte o piedică morală pentru televiziunile din Vest care, nu ratează ocazie să-i aducă omagii și retrospective elogioase – în timp nemții anilor ’30 sunt descriși de cinci ori pe săptămână ca niște monștrii însetați de sânge? Cum se face că aceleași televiziuni îi prezintă pe români ca fiind niște fiare țigănești amatoare de
corupție, furt, viol și crimă – în timp ce Americanii, care sunt cei mai mari exportatori de moarte de pe glob, sunt prezentați ca niște eroi internaționali? Tot media internațională îi prezintă pe israelieni ca fiind un popor veșnic persecutat și prigonit, în timp ce palestinienii sunt doar un popor de teroriști? Ceaușescu dictator – Lenin revoluționar! Hitler criminal – Stalin revoluționar! M. Eminescu numai bun de ocolit – Bob Dylan Nobel! Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Gyr, Gafencu interziși – Elie Wiesel Nobel! Cum e posibil ca un om care a asemănat neamul românesc cu o adunătură de substanță târâtă, cu o inima ca un cur, peste tot numai fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare – M. Eminescu este cadavrul din debara – un popor numai bun de spânzurat…etc, cum se poate ca ideologul fecalei și al antiromânismului să fie propus Academiei Române tocmai de Uniunea
Scriitorilor din Romania, pentru a primi o pensie viageră din banii noștri?! In definitiv, cum putem ieși în stradă protestând pentru justiție și democrație la imboldul unor O.N.G-uri străine antinaționale, împreună chiar cu Președintele țării, atunci când acesta este supusul U.E. a cărui obiect principal este tocmai distrugerea suveranității populare și a națiunilor europene! – Cât de orbi am ajuns?

Folosirea tot mai pregnantă a strategiilor de comunicare care induc consensul generalizat în locul rațiunii, dovedind această stare de ocupație care bântuie prin societate. Și dacă nu, cum am putea să explicăm derivele morale, sociale și democratice la care asistăm, fără ca acestea să trezească forme de opoziție, stări de rebeliune? Ținând cont de suferințele, amărăciunea, abuzurile și reeducarea constantă la care a fost supus poporul român de la revoluție încoace, având în vedere lipsa de acțiuni și starea de supunere generalizată la care am ajuns,

suntem obligați să recunoaștem un lucru cutremurător: percepția noastră asupra realității, a fost reformată din temelie!
Astăzi, mai mult ca oricând, traiectoria ideologică în care am fost induși este greșită, periculoasă, mortală…  Nu mai putem să lăsăm la cârma țării impostori, actori de mâna a treia, simpli figuranți, însă toți mari trădători de neam care, urmează să ne spolieze de ce avem mai scump. De partea cealaltă, Occidentul nu mai este de mult un model de urmat și poate că nu a fost niciodată altceva decât un complex născut din subtilitatea celor care creează tezele și antitezele, antagonismele necesare jocurilor strategice, pretextelor politice, mizeriei umane.
Timpul rătăcirii ne-a îndepărtat de idealul național, de destinul nostru! Dacă continuam să tindem prostește spre modele străine, care, oricum, supraviețuiesc sub perfuzia perfidă a finanțelor transnaționale –, atunci să încetăm să mai spunem România!, pentru că oricum vom rămâne fără PATRIE! Fără nici o declarație de război, patruzeci la sută din pământul strămoșesc a ajuns în proprietatea unor firme străine… bătrânii spun că pământul a strigat, poate, pentru ultima oară! Vremea a venit, trebuie doar să lăsăm deoparte himerele
de care am fost agățați! Pentru a avansa în viață nu este destul să mergi: trebuie să mergi în direcția potrivită! Pentru a putea iniția acest proces de recucerire a suveranității și a edificiului NAȚIONAL, România trebuie să-și regăsească timpul pierdut și să-i studieze conținutul în profunzime! În urma unei călătorii extraordinare care s-a desfășurat pe întinsul a patru continente diferite, dea lungul secolelor de istorie, minciună și manipulare, am găsit cutiile negre ale României! In urma unui studiu extrem de complex și năucitor, am reușit să alcătuiesc „Manifest Cartea Neagră a României”.