De-a lungul vieţii un om, oricare ar fi acela, are parte de mai multe despărţiri. De persoane şi/sau de lucrui…dragi!
Şi eu, ca oricare dintre muritori, am avut parte, din belşug aş putea zice, de nenumărate despărţiri. Fiecare despărţire, fie că a fost o despărţire de un lucru, o renunţare, fie că a fost despărţirea de o persoană, a lăsat urme pe sufletul meu, unele mai adânci, altele mai la suprafaţă. De fiecare dată n-am vrut!! Şi deşi m-am opus până la epuizare, de fiecarea dată când a trebuit să renunţ la ceva, dacă lucrul acela, despărţirea aceea a fost SCRISĂ în DESTIN, s-a întâmplat…
N-am să vorbesc acum de despărţirile de persoane foarte dragi mie. Acest capitol mă arde precum un rug încins şi NU VREAU, mă lupt cu mine ca să nu pun sare pe răni sângerânde…
M-am luptat cu morile de vânt ca să nu se-ntâmple şi…totuţi..s-a-ntâmplat! S-a-ntâmplat DIN NOU…azi. 8 nov 2017…Azi m-am despărţit de un LUCRU, de un OBIECT…
În 2013 la finele lui octombrie a TREBUIT să renunţ la Magazinul meu.
Acolo însă mi-a rămas îngropat întru eternitate 3 sferturi spre 4 din sufletul meu… Azi a TREBUIT să renunţ la un alt lucru foarte drag mie. Roverul meu!!, care nu m-a trădat niciodată. Eu azi mă simt de parcă l-aş fi trădat!!…
Aşadar, acum mi-am luat gândul de la încă un lucru ce mă lega de Magazin şi de Firmă, anume…Roverul! Primele două s-au dus în neant, sper ca al treilea să ajungă pe mâini bune!…
ivanacristescu 