Posts Tagged ‘recentii carte’

De la “Taine în vis” a Cameliei Pantazi Tudor, la…Panait Istrati!!


În sfîrşit, am decis, după 48 de ore, să iau o pauză de la munca silnică şi să-mi bucur sufletul cu nişte slove.  Oameni buni, nu sînt o mare inteligenţă, dar dacă nu citesc într-o zi  măcar şi cîteva zeci de pagini, dacă nu scriu măcar două pagini, daca nu-mi pun gîndul pe hîrtie, mor cu siguranţă, mă asfixiez!! Pune-mă să fac orice corvoadă şi nu-mi da NIMIC  drept plată, dar compenseză-mă cu-o Carte!! Şi..lasă-mă s-o citesc!! Apoi…lasă-mă să scriu!! Sau invers!!!

Am, şi eu, în sfîrşit, o carte de-a Cameliei Pantazi Tudor! Şi unde mai pui că e şi cu…autograf!!

Uite!!

autograf-cami333

Citesc din volumul acesta,

coperta-cami333

al cărui autor este sensibila doamnă Camelia Pantazi Tudor.

 Nici nu ştiu cînd am ajuns la pagina 47, dar mă surprind gîndind asemenea ei, însă…puţin altfel!!

  Doamneee, m-am luat de griji!! Locuiesc într-un bloc cu “GRAD de RISC SEISMIC RIDICAT, Clasa Întîi de Risc Seismic”-cum îi spun edilii-, pe a cărei faţadă tronează un CERC mare, o BULINĂ colorată în roşu, pe care stă scris cu majuscule, textul dintre ghilimele!! BULINA ROŞIE şi GURILE RELE spun că, la un eventual cutremur, nu va mai rămîne nici praful din blocul acesta!! Hmm, vorbeşte lumea!!!  Zic! Şi, totodată, mă încăpăţînez să CRED că la un cutremur, apartamentul meu va pluti prin aer, pe deasupra tuturor apartamentelor şi va aseleniza peste mormanul de cărămizi şi resturi…!!, chiar dacă eu stau la etajul 2 şi, prin natura lucrurilor voi fi MIEZUL molozului, al amestecăturii de cărămizi şi trupuri!! Eu ŞTIU şi VREAU să CRED că voi ajunge plutind, deasupra mormanului, şi voi sta moţ într-un fotoliu, cu-o cească aburindă cu cafea într-o mînă, cafea musai făcută în inconfundabilul meu ibric de aramă, vechi de zile, voi citi nestingherită din…Panait Istrati, incurabilul visător!! Asta mă ajută în fiecare “seară” să pot adormi, mai spre 5 dimineaţa, după ce PRICOLUL NOPŢII a trecut déjà şi să uit că am pe faţada blocului o Bulină Roşie avertizoare, care mă face să mă simt asemenea unui proscris!! Doar incurabilul visător Istrati, mă mai face să visez şi chiar să cred că, poate, şi eu, asemenea lui, voi fi apreciată într-o binecuvîntată zi, dacă nu în Franţa (Sîc!!), dacă nu în oraşul meu de reşedinţă, fost cîndva..”Micul Paris”, Bucureşti, măcar în satul natal, acolo unde-şi dorm somnul de veci, bunii, scumpii şi sfinţii mei părinţi -Domnul să-i odihnească de-a dreapta Sa!-, care şi ei, asemeni “sfintei mame” a lui Istrati, şi-au trudit oasele la munci grele ca să ne poată creşte şi educa frumos, pe mine, “Smărăndiţa Popii” –care făceam cu mult mai multe RELE decît cei 3 fraţi ai mei la un loc şi decît juma’ de sat de odrasle alintate!!- şi pe fraţii mei, toţi băieţi, mai mari şi…mai cuminţi decît mine!!, şi să ne facă oameni de nădejde ai Neamului!…

  Nu ştiu şi n-am înţeles NICIODATĂ LOGICA edililor bucureşteni, legată de această …BULINĂ ROŞIE de pe faţada blocului meu cît şi de pe alte blocuri!! Să fim, oare, mai în siguranţă dacă ştim că blocului nostru i s-a aplicat o asemenea ŞTAMPILĂ, sau edilii au scăpat de obligaţii prin afişarea preţioasei Buline Roşii??! Cert este că, CEVA pozitiv tot s-a-ntîmplat în ultimii 10 ani, graţie prezenţei Bulinuţei Avertizoare! Am SCĂPAT de o mulţime de musafiri PRETINI şi NE-PRETINI care-şi tot făceau cale prin Beldiman Street, sub diverse pretexte, ori de cîte ori traversau Centrul Oraşului!! Acuma tare bine mă hodinesc din punctul acesta de vedere!! Slavă Ţie, Doamne!! M-ai scăpat de farisei! Ah, ce păcat că doar de o părticică dintre ei, de cei mai laşi… Cît şi de scoal’te masă, pun’te masă, pe banii mei… Dar, acum, că am scăpat de FARISEII FĂŢARNICI –în zisa lui Hristos-, mă-ntreb: Ei, bine, Doamne, dar dacă ai de gînd să dărîmi din temelii,  la un cutremur, blocul ăsta, aşa după cum ne indică BULINA ROŞIE avertizoare ce tronează pe faţada lui, unde va mai putea fi pusă PLACA MEMORIALĂ pentru ..micuţa scriitoare care sînt eu??!! Aaaa….m-am elucidat!! Micuţii scriitori nu au PLĂCI MEMORIALE pe pereţii caselor unde au locuit, aşa cum nu au loc nici în Revistele vremii!! Hmm, să nu ne grăbim! Nici lui Panait Istrati –scriitorul cu 4 clase abia-abia absolvite -dar cu nota 1o la CITIRE!!- şi o mie de meserii, niciuna cu Patalama, un rupt în dos, un “Vagabond de Brăila”, un proscris şi un renegat în patria sa, care scria dumnezeieşte, care a învăţat franceza din dicţionare, dar atît de bine încît chiar a scris şi a publicat în franceză şi căruia Franţa i-a acordat o mare recunoaştere scriitoricească şi pe care l-a tratat ca pe un Zeu al scrisului, nu i-a trecut niciodată prin gînd că va avea cîndva, în viitorul lui ÎNCERT,  o Casă Memorială cu o Placă inscripţionată cu numele lui la poartă, nici că un geamantan pricăjit, cu care singuraticul şi aventurierul Panait Istrati făcuse înconjurul lumii, cel mai adesea fără bilet, turist clandestin ascuns în cala cîte unui vapor…pînă-l găseau marinarii şi-l puneau la spălatul podelelor ca plată pentru găzduire şi pentru transport sau pentru un blid de mîncare…un geamantan pricăjit, ziceam, va ajunge o PIESĂ de MUZEU la..Brăila lui natală sau că ceaşca din care mama lui bea, poate cafea, cînd avea, poate un ceai ori, poate, apă din Cotul Dunării, va ajunge exponat în amintirea “sfintei mame” a lui Panait…căreia adolescentul Istrati nu i-a ascultat NICIODATĂ cuvîntul, acela de a se întoarce acasă şi de a rămîne lîngă ea, ca să-l ştie ea, “Sfînta lui mamă, Joiţa”, sănătos şi bine, şi lipsit de păduchi, ci “călcîndu-şi sieşi cît şi mamei lui pe suflet”,  de fiecare dată, după o întoarcere, spre infinita lăcrimare de bucurie a mamei lui, după o scurtă şedere, o STERGEA de-acasă, luînd adesea şi puţinul mărunţiş agonisit din truda de spălătoreasă a mamei lui “celei sfinte” şi spăla putina…plecînd în căutarea sau spre împlinirea..DESTINULUI!!, lăsînduşi, iar şi iar, îndurerată dincolo de lacrimi, scumpa şi sfînta mamă, care a şi murit fără să-l mai strîngă o dată în braţe, cel mai probabil, cu gîndul la scumpul ei Panait!!…

Sînt multe lucruri care mă definesc ca FRATE a lui Istrati. Şi nu e doar suferinţa singurătăţii la care m-a condamnat DESTINUL nemilos, după ce “mi-a furat” rînd pe rînd, tot ce mi-a binecuvîntat mie Dumnezeu!!!, multe, despre care, poate am să vorbesc cîndva!

Demult voiam să pun în pagină cîteva gînduri despre asemănarea mea, într-o oarecare măsură, cu Istrati, ale cărui scrieri le citesc cu o lăcomie devoratoare şi ale căror pagini le întorc cu moleşeala melcului, doritoare să mai rămîn, să mai zăbovesc un pic asupra unei expresii, asupra unei fraze, asupra unei..TRĂIRI de-a lui Istrati. Acest autodidact GENIAL!

istrati

 Cine nu l-a citit pe Istrati, poate considera că nu făcut mare lucru în viaţă, chiar de ar fi citit toate bibliotecile lumii celei mari!! Şi…

revenind la “Taine în vis”, volumul din care am citit 47 de pagini pe nerăsuflate, parcă-mi vine şi mie, asemea scriitoarei să mă întreb: “Ce e viaţa?” Dar, tot vorba ei, “mai bine lăsăm filosofia şi trăim aşa cum ne este dat!”, însă zic: să nu ne lipsim a lua, a ne strădui să adunăm din viaţă BOGĂŢIILE ce ne sînt date, dar pe lîngă care trecem, adesea, nepăsători!!

Dragii mei nu treceţi nepăsători pe lîngă cărţile marelui scriitor român Panait Istrati. Nici pe lîngă Cărţile Cameliei Pantazi Tudor! La fel ca la Istrati, scriitura Cameliei e curgătoare, te fascinează şi te rupe cu totul de la..ALTE TREBI, descopăr că avem pasiuni comune afar’ de scris şi citit, cafeaua la ibric, aburindă!! şi altele… Vă invit să-i citiţi pe cei doi, pe Istrati şi pe Camelia Pantazi Tudor şi, totodată, vă asigur că dacă nu o veţi face, voi veţi fi cei păgubiţi! Eu, mi-am făcut DATORIA şi v-am pus la curent… Nu mă credeţi pe cuvînt!! „Cercetaţi TOATE lucrurile -în acest caz CĂRŢILE; cititi-le-, şi luaţi ceea ce este bun!!”, din ele!!…

În fiecare carte citită vei descoperi măcar şi o fărîmă de viaţă, şi chiar di viaţa ta, cititorule…

   Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

   23 oct 2016 ora 00,00

Reclame