Posts Tagged ‘profesori’

Mesaj celor ce mă tratează cu..dosul!!


anto fbn333 si ion c stefan

Dl profesor Ion C Ştefan!! M-am întîlnit cu domnia sa de mai multe ori pe la diverse Cenacluri literare! Cenaclul literar presupune educaţie, înainte de toate! Presupune bun-simţ, presupune dialog, presupune înaltă…ţinută! Presupune inteligenţă educată!

Cînd spui PROFESOR, spui multe! Aşadar te aştepţi la un profesor să aibă o atitudine de educator, un om de la care să poţi lua un exemplu pozitiv!!..

Ei, bine! Lăsînd la o parte faptul că omul acesta nu dă pe mine nici măcar o pereche de muci (dar cine are nevoie???), am sentimentul că, în fapt, domnia sa, dl profesor ICS, nu acordă vreo apreciere nici măcar celor la a căror MASĂ FESTIVĂ este invitat!! Că ce altceva pot crede?? Cînd eu sînt invitată în calitate, nu de prozatoare (…), ci de cameraman şi sînt plătită (aproape simbolic!! si ARAR – a se înţelege 1% din cazuri, dar nu asta commentez acum) să filmez un Eveniment, la care este invitat DE ONOARE acest domn profesor, Ion C Ştefan, şi atunci cînd îi vine rîndul să ţină un spici, domnia sa stă cu dosul sau, în cel mai fericit caz, cu jumătatea lui intelectuală spre camera mea de filmat, ca sa nu zic spre mine!!! Nu ştiu dacă pe mine mă afrontează cu atitudinea aceasta sau, în fapt, nu dă nici măcar o ceapă degerată pe cei la al căror OSPĂŢ este invitat de seamă!!! Fiindcă gîndesc eu în prostia mea, dacă ar avea respect pentru cei din jur, ar merge să-şi ţină şi domnia sa spiciul în locul dinainte stabilit de căre organizatori şi aşa aş putea să obţin şi eu nişte cadre acătării… Gîndesc că aşa ar face un profesor autentic!!

Eu n-am de ce să mă simt afrontată nici de atitudinea acestui domn profesor, Ion C Ştefan, şi nici de oricare alt individ care şi-ar îmagina în mintea lui îngustă  şi în sărăcia duhului lui că mă afrontează, întorcîndu-mi dosul cînd filmez la un Eveniment oareacare, indiferent cît de GRELE i-ar fi GRADELE în învăţămînt şi pe.. AIUREA!!!  GREUTATEA/CALITATEA omului de a fi OM, înainte de a fi profesor, inginer, doctor şi, mă rog, ..critic literar, aşa cum se autodefinesc unii sau critici literari autentici aşa cum sînt alţii prin statut real, rezidă din comportament, oameni buni!! Toţi cei care mă cunosc ştiu că eu nu mă închin decît înaintea lui Dumnezeu, aşa că pe restul îi pot înfrunta cu…demnitate! Eu nu-i IGNOR, căci a ignora pe un semen, înseamnă a-l înjosi, a te crede superior lui. Ori omul acela, pe care l-aş ignora pe un criteriu oarecare, poate îmi este cu mult superior, chiar în domneiul acela pe al cărui criteriu eu l-am crezut şi l-am catalogat inferior mie!!  Mie nu-mi plac laşii, iar pe FARISEII FĂŢARNICI (Hristos i-a numit aşa, nu eu!!), care una îţi spun în faţă şi alta spun despre tine pe la spate, îi detest şi..nu-i iert! Drept pentru care îi supun tirului meu..cuvîntător! Acest domn profesor, citind scrierile mele, nu s-a ostenit în 3 ani încheiaţi să facă o CRONICĂ despre ele şi s-o introducă în vreunul dintre MUUUULTELE Ziare-Reviste în care îşi pune semnătura în calitate de..”recenzist!, dar, a deschis într-o zi gura lui cea preţioasă şi mi-a spus, între 4-6 ochi, că scriu…într-un mare fel!! N-am prea înţeles semnificaţia acestui „mare fel” şi n-am avut vreme să-l chestionez, căci urma să intru într-o filmare. Oricum omul e tare „scump” la vorbă!! Zisese odată că…dar..nu mai ţin minte ce zisese..ceva în genul că, vai!! ce ocupat este domnia sa, aşa încît n-are vreme de „cei atît de mici!!”…Că la el, Manuscrisele  celui care urmează a fi tipărite la Editura sa tre’ să aştepte cu anii…Că ..una-alta..nu mai ţin minte, tre’ s-o întreb pe Ylenia că ea reţinuse EXACT exprimarea „marelui Guru” al literei scrise!!! Ptiu drace!! Parcă-l rugase cineva de atenţie!!! Edituri? Ca ciupercile după ploaie!! Bani să ai, că Editură la tot colţul străzii!!! Numai eu ştiu 200…cu sau fără AVIZ de la Ministerul Comerţului!! Adică necotizanţi al BUGET!! In fine, dăunăzi, aflu, pe surse, că omul, Ion C Ştefan, îşi schimbase opţiunea, în ceea ce priveşte scriitura mea, şi că vaiii, am scris, dar că ce, că, vezi Doamne, scriu eu într-un „mare fel” dar că m-am luat de Biserică!! Pfuiii!! Ce mare evlavios şi Ion C Ştefan ăsta, dle!!!  I-am afrontat pe mai-marii Bisericii, în scriitura mea, şi, vaiii, i-am făcut lui, evlaviosului Ion C Ştefan, mare atingere!! Doar că n-a avut curajul să mi-o spună în faţă, ci a vorbit pe la spate!! Pe la spate mi-au înfit  cuţitul pînă la plăsele şi mai-marii Bisericii, SINODALII BOR, după ce mai înainte, pe faţă sau  în spiciuri sterile de la AMVON, mă „mîngîiau” cu apelativul: „sora noastră, Antoaneta!!”… Iată, aşadar, că, ce se naşte din pisică, mănincă ..şobolani!!, şi acest „copil înţelept” evlaviosul Ion C Ştefan plînge de mila SINODALILOR biciuiţi de pixul meu, în cartea mea :”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” Mă mir că n-a făcut ( ca o corecţie de PROFESOR asupra unui tăntălau ca mine, care mi-am permis să mă iau de „sfinţii lui tăticii”, sinodalii Bor ) un denunţ în Dealul lui Dănuţ Ciubotea!!!…

Dragi editori şi scumpi „recenzişti”, dacă nu aţi scris în 3 ani despre mine şi/sau despre felul meu de a scie, nu vă mai osteniţi de-acu’-nainte, oricît v-ar incita sciitura mea!! Pentru că, orice veţi spune/scrie de acu’-ncolo, nu mai are NICIO valoare pentru mine! Părerea voastră NU CONTEAZĂ! Chiar de mi-aţi aduce OSANALE!!! Păstraţi-vă rezervă-n pix să OSANAŢI pe cei care vă fac plecăciuni! Eu nu am făcut şi nu voi face plecăciuni decît acolo unde este cazul! Acolo unde ARTA e ARTĂ autentică, unde scriitura spune ceva, unde stilul este STIL autentic, unde omul este..OM şi criticul literar este critic…AUTENTIC!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

PS: Explicaţie..explicită pentru avizaţi şi neavizaţi în materie de filmare. Spaţiile în care filmez sînt extrem de restînse. Eu filmez pe stativ (din pricina ca nah’ nu mă pot vîntura printre cei prezenţi, cultura cere linişte!!, vorbitorii au nevoie de linişte ca să fie auziţi şi, totodată, ca să se poată concentra pe ceea ce au de spus, ca să spună ceva coerent…). Inainte de filmare, se stabileste cu organizatorul/moderatorul, un loc, de regulă un unghi opus camerei de filmat, unde să meargă  vorbitorii indiferent de RANG, şi din acel loc să-şi ţină spiciul. Eu nu am alocat, uneori, nici macar un metru! Locul acela micuţ care-mi este alocat, nu-mi permite manevrabilitate corectă a camerei de filmat! Dacă vorbitorul nu merge la locul dinainte stabilit, eu nu-l pot filma cumsecade!! Pentru că în decursul a  3 ani şi jumătate de activitate am întîlnit 2 mari ÎNCĂPĂŢÎNAŢI, de acum înainte, cu tot respectul pentru cel care mă învită la Eveniment,  aceştia 2 nu vor mai fi filmaţi, indiferent cît de important ar fi spiciul lor pentru cel care l-a invitat pe ÎNCĂPĂŢÎNAT.

Desigur, mă pot muta, pot face rapid o mişcare, să iau camera de filmat cu stativ cu tot, doar că deranjez un şir de oameni cu scaune cu tot, şi s-ar produce o degringoladă, în timp ce ÎNCĂPĂŢÎNATUL şi-ar ţine spiciul său, iar eu aş pierde „preţiosul” său cuvînt!!…

La Lansările de Carte nu e ca la Şedinţa Foto, unde fotograful îşi pregăteşte cadrele/lumina/modelul şi apoi face un miliard fe poze în care MODELUL stă aşa cum îi dictează fotograful, iar la final va selecta şi va arăta PUBLIC doar 2-3-5 imagini kalumea!!… Aici, la lansările de Carte, totul este la CALD, necenzurat, nepregatit dinainte NIMIC, afar de faptul că stii ca vii sa filmezi şi ţi se alocă un spaţiu de un metru maxim şi 70-150 de oameni diferiti ca stil de comportament iar ţie, cameraman, luminile-ţi bat aiurea în cadru şi cîte altele…

Reclame

O farima din ce-am invatat la Scoala Nationala de Jurnalism, Media Fem, sectia CAMERAMANI-fotoreporteri


SANYO DIGITAL CAMERA

SANYO DIGITAL CAMERA

Cautind ceva pe net, prin luna februarie 2015, am dat peste SCOALA NATIONALA de JURNALISM, Media Fem. Desi habar n-aveam cam cu ce se maninca, mi-am incercat norocu` -norocu` meu?!! Hmm!!, mi-am zis. L-au mincat PORCII și MISTRETII salbatici demuuult!, dar..merita sa mai incerc! Incercarea moarte n-are…Si am incercat!- prezentintindu-ma la un examen dupa ce, in prealabil, m-am pregatit intens, după niște materiale primite de-acolo si.. iata-ma, acum sint una dintre cele care au sansa de a urma cursurile Scolii Nationale de Jurnalism, sectia CAMERAMANI-FOTOREPORTERI. Cu asa o sansa te poti intilni, poate, O DATA in viata!!! Si iata, eu am avut-o! Multam` Domnului! Multam` intreprinzatorilor! Acesti oameni minunati, destepti si…karmici! Echipa de profesori de la Cameramani-Fotoreporteri (despre ceilalti nu stiu) este una de mare cinste! Oameni foarte bine pregatiti profesional, dar si..spiritual! Ne bucuram din plin de tot ceea ce descoperim frumos, bun, tehnic, artistic, profesional! Eu una care avind una bucata camera de filmat (profi, care, desigur nu e de „nasul” meu!!!) si filmam „dupa ureche”, trag nadejde sa se prinda de mintea mea creață ceva invatatura, de la acesti destoinici invatatori si, la finalul cursurilor sa ma descopar un bun…”minuitor al camerei de filmat!”, caci, Slava Domnului, am la dispozitie toate conditiile pentru o buna invatare! Felicitari intreprinzatorilor si multumiri profesorilor mei: Vlad Ioachimescu, Dragos Popescu, Ovidiu Georgescu, Misu Ionescu, toti foarte buni profesionisti si…oameni cu suflet mare si darnic! Atentie: multumirile le aduc din suflet, cu sinceritate maxima! Eu nu laud niciodata pe nimeni, gratuit!

Și, am inceput cu..fotografia!! Fotografia și cu mine, două lucuri INFINIT PARALELE!!!, am declarat eu in prima zi de curs, spre rumoarea celor prezente acolo, viitoarelor mele colege, care, evident, aveau (ziceau și credeau ele!!!) ceva habar despre, cu ce se maninca acea enigmatica..cameră obscură! Eu eram TOTAL, da` TOTAL in ceață, cînd Mișu Ionescu, formatorul nostru, si-a inceput prelegerea. Vorbea cu pasiune, spunind lucruri de adincime, de ”moft boieresc”, despre… Despre ce? Ce tot ”dezgurgită” ”ăsta” frățicule??, mă întrebam, căscînd urechile. Nu ințelegeam, neam, ce vrea să zică ÎNȚELEPTUL! Așa că, l-am lăsat să tot vorbească de-a surda vreo două luni, timp în care-mi luam…notițe! :i-mi îngrămădeam of-uri…

Cu Dom` Prof. Dragos Popescu, treaba era mai simpla. La orele dumnealui mergem completamente destresata. Luam ..notite! Si, din cind in cind mai căscam ochii, a uimire, pe la diaporamele colegelor sau pe la fotografiile aduse de ele si care intrau in dezbatere… Eu le consideram pe tipesele astea, niste..somități în materie, comparativ cu mine… Cînd mai intrau in dezbatere și mai pronunțau și cuvîntul ”diafragmă” sau …”paralaxă”…eu intram total in..Eclipsă. Îmi venea să le strîng de gît! Mă minunam cum, Doamne iartă-mă, de tipele astea știu, au auzit de ”paralaxă”, iar io habar n-am ce puii mei e aia, ”paralaxă!!”…Ceva timp am avut sentimentul ca mi-e prea strimtă cămașa în care mă băgasem!! La un moment dat, chiar incepusem sa ma sufoc! Cînd am mai auzit in clasa si cuvintul ”AGARICI”, s-a rupt filmul de-fi-ni-tiv!!! Și cînd tipa asta, descendentă, cumva, din..AGARICI (habar n-am cum, poate noră, poate fiică, poate, chiar nepoată de-a marelui AGARICI de la fostul Agerpress!!! Cine nu auzise de Agarici? Si pruncii din pintecu` mamelor știau cine-i tov. Agarici!. marele fotograf!!! de la Agerpress -foarte bun fotograf, la acea vreme. Unic, poate! Poate, nici macar n-o fi ea, colega mea, din neamul acestuia! Dar io, cind am auzit cuvintul ”AGARICI”, am ramas siderată!!! Gata!, mi-am zis. Daca asta, descendenta din Maestrul Agarici e in sala asta de curs, clar, ca io n-am ce cauta aici!!! Pai, si dc ar fi dat un ”aer” prin curtea caseiMaestrul Agarici, tot treuia să fi ”prins” fătucuța ceva în materie de fotografie…) a mai prezentat și o minunție de filmuleț cu niște imagini filmate din balon, m-a apucat apoplexia…și, mi-am luat..CANON!!!

Eu, scriitoare lu` Pește, tocmai ce eram încălecată și presată de timp, de Editura care urma să-mi tipărească o Carte mult-dorită inimii mele. Trebuia revizuită fiecare virgulă, fiecare punct. Voiam ca totul să iasă perfect! Ei, PERFECT nu e decît Dumnezeu! Mi-a demonstrat asta în mai multe rînduri. Dar eu..m-am străduit, așa că…

Intr-un din zile, Misu Ionescu, formatorul nostru zice asa a a …mai in treacat:

– Avem pe-aici persoane care nu ne-au arătat nicio fotografie!!…

Cind a spus asta o data, nici nu l-am auzit. Dar, cind a spus-o a N-a oara, i-am spus franc:

– Misu, pînă-n mai, să nu te astepti că vei vedea nici macar poze de la mine, darmite fotografii…(Nu i-am precizat motivatiunea..)

In aprilie mi-a apărut Cartea, m-am eliberat de sters și mai m-am tinut de cuvint. Am mers la Scolică gata pregătită de ascultare.

O colegă adusese pe un stick niște fotografii cu rațe. Lui Mișu Ionescu nuș-ce nu-i plăcuse la rațele suratei mele colege și io, care aveam imortalizate niște rațe de..”murea lumea!!!” (despre care credeam ca sînt realizate de National Geographic!!!, atît îmi erau de dragi…) îi zic lui Misu:

– Ce nu-ți place Mișu la rațele alea? Ia, uite atunci, colea la mine, niște rațe de numa-numa!!, zic scoțînd din geantă stickul, cu intenția să-i dau să-mi vadă ”opera!!!” La care Mișu, care era cu spatele la mine și cu ochii într-un monitor, iritat vizibil (???), îmi răspunde-n doi peri, si anume:

– Dar sa fie bine făcute la cuptor si MUSAI cu varză!!! A mai introdus niște intermezzouri indefinite…

Hmm!! Ce l-o fi apucat?, mă întrebam. Pînă atunci glumise, fusese vesel, bine dispus, și-acum, dintr-o dată, cînd să-i arăt și eu ”opera mea”, lui i se puse ”pata” pe mine… Am tăcut. Am băgat stickul la locul lui in gentuța de Scolică, și mi-am văyut de necazul meu (Aveam 1001 de ZDROABE pentru care să-mi fac probleme).

Mai tîrziu, la citeva saptamini distanță, i le-am aratat și i-am spus ca sint cam batrîne rațele astea si că ”nici pe varză și bine făcute la cuptor” nu cred ca mai pot fi gustoase acum…Așa am lămurit și faptul că eu nu-l luasem, nicicum, în tărbacă, atunci cind am vrut sa i le arat, asa cum presupusese el, de se ”șifonase” nevoie mare…Oricum, nu i-au placut, și cred ca nici daca erau ”la cuptor și pe varză” nu-i plăceau…Dar pt mine era lucru mare, fiidca rațele alea  erau cam primele mele imagini captate cu un știft de aparat de jucarie, împrumutat de la o amică…special ca sa-mi fac temele pt Școală.

Apoi, mai tîrziu mi-am lua…”Canonul!!!” (Am scris despre asta)

Iată bietele rațe:

dăduseră pentru mine, pe Dîmbovița un adevărat spectacol. Un regal…

R1R 3RR 2

Apoi mi-am inceput CANONUL! Mi l-am atîrnat de gît și dă-i și luptă…

Mosilor ora 19morminte cernica 14 aprilDimbovita 23 aprbn 1 stejarBicicleta 3Bd Elisabet2

doina ghit pp bn cu carte_MG_2521_DSC3526_DSC2141_DSC2378artezie casa pop 10 cropuitaAlee Cimitir preoti nic buj

Între timp am schimbat Canonul pe un Nikon de la una-mie-nouăsute-toamna… Si-acum dorm cu el de gît!! Cine-ar fi crezut! Nici la ”Washington Post” nu ma duc fara Nikon!

Va continua…