Posts Tagged ‘prigonitorilor mei’

„Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”…


În luna februarie, 2019, am primit la redacţie -printre alte cărţi, o carte care, după titlu, mi-a atras în mod deosebit atenţia. Numele autorului îmi era cunoscut. Nu ca autor de carte, caci nu mai citisem nimic scris de acest domn, ci îmi era foarte cunoscut numele lui din mass-media. Giorgică Vatră, un preot depus din treapta preoţiei de mai-marii lui, după ce, câţiva ani, fusese târât de episcopul Ciprian Câmpineanu (ajutat de întreaga lui suită  de la Curtea episcopală), în tot felul de şantajlâcuri şi batjocoriri. Personal, nu-l cunosc pe acest preot. Prin urmare nu ştiu şi n-aş putea spune vreun cuvânt, nici pro, nici contra lui, dar cunoscându-l pe mai-marele Ciprian Câmpineanu, cred, într-o măsură considerabilă, peste 97%, ceea ce scrie depusul din treapta preoţiei, Vatra Giorgică, în cartea: „Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”. Cred, pentru că îl cred/il stiu în stare pe episcop de cele descrise in carte. Desigur, autorul s-a ferit să-i dea numele, ceea ce, în opinia mea, este un mare minus cărţii. Nu, domule, nu părinte Vatră, nu trebuia procedat aşa! Trebuia să mergeţi cu ADEVĂRUL până la capăt! Iată de ce cred, şi cred cu tătie, că ar trebui să rescrieţi cartea! Daţi suficient de multe detalii în carte, abundă chiar detaliile, negru pe alb, aşa încât oricine din judeţ (din Vrancea dvs. dragă; şi a mea!), îşi dă seama, imediat, că e vorba despre satrapul Ciprian Câmpineanu, care după ce a făcut nenumărate supărări unora prin Bucureşti, -pe când avea pâinea caldă şi cuţitu-n mână, cât şi aşternutul cald în Palatul patriarhal si/sau episcopal-, a trecut cu toate armele din dotare la Buzău şi Vrancea, iar acolo are şi mai mult decât avea la Bucuresti, fiindcă acolo-i singurul stăpân peste două judeţe; aşadar, are balta peste!!, pardon, are păşunea aiţe din belşug!!, deci are păstorul ce mulge cât şi ce biciui pentru…neascultare!!

Ei bine, aflăm din carte, detaliat, toate şicanele -le-aş zice josnicii- la care a fost supus preotul Vatră până la depunerea lui din treapta preoţiei, precum şi toate demersurile, cu lux de amănunte, pe care preotul le-a iniţiat în speranţa unei împăcări cu episcopul lui. Dar împăcarea cu episcopul presupunea „ascultare” din partea „oii”, ori „oaia” acesta era una care nu consimţea să se supună, adică nu voia să treaca bunul din proprietatea ei, in proprietatea episcopiei, şi, prin urmare, s-a ales cu…depunerea din treapta preoţiei. Unii ar zice că e cea mai gravă pedeapsă, dar eu zic că e una care, pină la urmă, l-a ajutat pe preotul Vatra sa „rupă pisica-n două”, după un noian de umilinţe la care a fost supus, -şi nu doar el, ci şi o mare parte dintre enoriaşii cu care trudise la construirea clădirii Lăcaşului de cult (Biserica Sf. Andrei din Focşani)-, iar umilinţa acesta nu cred că a fost întocmai pe placul Bunului Hristos, Domnul nostru. Doar că, oameni buni, cui îi pasă de Hristos?? Lui Ciprian Câmpineanu?? Nicidecum! Celor din suita sa, cu care se-nfruptă din belşug din cele „subtilizate”, mai de voie, mai de nevoie de la credincioşi?? Nici atât!! Atunci, cui îi pasă de Hristos, Cel atât de propovăduit şi despre a Cărui dragoste ne tot vorbesc aceşti episcopi din înaltul… Anvon?? Desigur, o să spuneţi că nici mie, pentru că m-am găsit să vorbesc de rău un semen, şi nu unul oarecare, ci pe episcop. (Parca vad ca-mi sare vreun evlavios cu zicala devenită  istorică: Nu judeca! Ţie, celui care imi vei servi asta, te-aş trimite la origine, cu recomadarea sa revii cind devii mai intelept!!) Ei bine, îmi asum asta, daca rostirea adevărului înseamnă vorbire de rău, atunci fie!! Eu rostisem adevărul, mai exact spus, realitatea in care se scaldă liniştiti mai-marii BOR, înaintea preotului Vatră. Şi făcusem asta, pentru că eu fusesem înaintea lui umilită. Şi, culmea, tot datorită acestui „bun samaritean”, episcopul C Câmpineanu, însă nu-s foarte sigură că individul acesta ştia pe cine biciuia, când dădea cu pixu pe hârtie, între 2010-2013, când îmi făcea reclamaţii către G.F., ca să vină comisarii ăia „să mă depună ei din treaptă”, (adica sa ma debarce, sa-mi inchida Magazinul), pe când eu „nu făceam ascultare”, nu voiam  să renunţ la micuţul Magazin care mi-ar fi asigurat şi azi o bucată de pâine şi nu ar fi trebuit, graţie „binecuvântărilor” repetate ale „tăticilor iubitori” din Deal, (al Patriarhiei) să ajung sa fac foamea de 6 ani şi să ajung într-o stare de boală şi disperare pe care să n-o doreşti nici celui mai aprig duşman. Dar iarăşi vin şi întreb: cui îi pasă?? Urâte lucruri se petrec, şi se petrec tocmai pentru că…cel mare asupreşte pe cel mic. Şi nu doar ca-l asupreşte, ci vrea să-i ia acestuia mic tot ce-i apartine prin drept divin. (Ei, episcopii, patriarhul, crezind ca au acest drept asupra unui credincios!! Dar, i le iau doar pe cele lumesti, caci darul divin nu i-l poate lua omului  un episcop, fie el şi Ciprian C sau Daniel-patriarhul cu toţi epoleţii lor.) Bafta lor care e?? Aceea ca…pe nu stiu ce criterii,  Dumnezeu Atotputernicul îngăduie. Iar episcopii, scumpul nostru megafericit patriah -proaspăt cetăţean de onoare al Capitalei!!; Ptiu!! Madam Firea asta, primăriţa de Bucureşti nu-i in toate ale ei!! După ce a îndesat purcoaie de euro la Catedrala Mântuirii (Catedrala cui??; stati fara grija, de-acum sunteti mântuiti cu tot neamul vostru de potlogari!! Despre asta vă va întreba Domnul Hristos la Dreapta  lui Judecata, despre câte milioane de euro aţi extras din vistierie să dati la Catedrala, şi nu despre câţi orfani şi cite văduve ati vaduvit de pâinea cea de toate zilele, neisprăviţilor!! Dar, cine ştie, şi-o pregati femeia terenul pentru când n-o mai fi în politică!! În fond, vremurile se pot schimba. Nimic nu e etern în afară de schimbare!!), atâta timp cât văd ei că nu-i cutremură Domnul, cât nu le zdruncină jilţurile, n-au nicio tresărire!! Lor sa le fie bine şi la vară cald… Cât despre prostime, ea stea acolo-n…evlavia ei!!…că-n ortodoxie, în zisa unora, nu e trebuinţă de de-alde preotul Vatră, sau de-ale…alţii care glăsuiesc!!

M-a răscolit cartea, fiindcă, citind-o,  am retrăit cei 3 ani, bătuţi pe muchie, cât am fost eu însămi prigonită. Nu sunt bucuroasă că apar astfel de cărţi, însă sunt de părere că ADEVĂRUL nu trebuie ascuns. Câtă vreme vom fi farisei, cita vreme vom da dovada de falsă evlavie, ori de credincioşie prost inteleasa, cita vreme vom ascunde gunoiul sub preş, lumea va avea doar de suferit! Dumnezeu i-a dat omului demnitate sfântă! Prin urmare întreb: cine esti tu episcope (indiferent ce nume ai purta; Ciprian C. nu e singular in cauză), ca să-i umileşti pe cei ce ţi-au căzut la  împărţeală?? Au, oare, doar tu ai stomac? Au, oare, numai tu ai inima? (Despre casă, haine, si celelalte trebuincioase nu te-ntreb, episcope, fiindca tu ai Palat episcopal, in care nu achiti nimic, ca asta o fac oitele ascultătoare. Nu duci tu grija achitarii facturilor!! Tu nu disperi că ti-a sărit un colţ dintr-o măsea şi că-ţi sar capacele de durere, căci ai doctori, 10, care sar sa-ţi pună plomba, „cu iubire”…”de semeni”, chipurile, dar dac-ar merge un sărac, vai lui, de i-ar pune vreun stomatolog bucata de masea inapoi, fara bani!!; dar deh, cică episcopii „sunt sfinţi”,  aşa zicea avocata mea cind ii ziceam că iar mi-a făcut episcopu` reclamaţie  la G.F. -făcea asta la 3 luni odată!  Ea zicea: ei, cum aşa?, pr CC e un sfânt!! Hah, nu vă spui ce replica i-am dat inainte să renunţ la serviciile ei şi la firma mea definitiv…) Ai grijă, episcope, ai grijă preafericite patriarh ca va sosi scadenţa! Şi vorba lui Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, ca s-a apropiat ziua!!” Pocăiţi-vă, se referă la întreg sinodul, se-nţelege!

 

Pentru VRĂJMAŞII mei…


Pentru că dăună-zi am primit un mesaj de la un cunoscut prin care mă anunţa că  o persoană mă vorbeşte, public, de rău, m-am gândit că, acelei persoane, dar şi altora, care-mi poartă…SÂMBETELE de ani şi ani…pentru TOŢi cei care mă vorbesc de rău, care mă blesteamă, care bolborosesc vorbe de ocară la adresa mea, după ce le-am făcut bine şi după ce i-am hrănit ani mulţi cu pâine din pâinea dată mie de Dumnezeu şi după ce s-au înfruptat copios din cele ale mele!!!, să le răspund cum se cuvine. Pentru toţi cei care mă batjocoresc în fel şi chip, pentru cei care nu-şi ţin limba-n gură cum se cuvine ci ca un brici ascuţit o pun de spintecă văzduhul ( şi internetul) şi cu limba lor aruncă cu vorbe  otrăvitoare la adresa mea, pentru cei care-nvârt la ulcică, la oglinzi, la piepteni, la cristale, la brăţări, la fus, la pentagrame, la argintul viu, la câte alte cele numai de ei şi de Stăpânul lor, Satana, ştiute, le dedic acum versetele din acest Psalm :

1. Ce te făleşti întru răutate, omule VICLEAN? Fărădelege toată ziua, vorbe-nveninate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug!!
2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea; Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!!!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî într-o zi, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi va smulge rădăcina ta din pământul celor vii!
5. Vedea-vor toţi ai tăi, şi toţi cei ce acum bat din palme şi se veselesc la auzul vorbelor tale de ocară şi  vor râde de tine, omule VICLEAN, când vor vedea pedepsirea ta de către Dumnezeu! Şi-atunci, se vor teme şi vor zice: ” Iată omul căre nu s-a temut de Dumnezeu, când îl blestema pe semenul său şi când învârtea la ulcică împotriva acestuia!!! Nici când îl  sudălmea acoperindu-l de ocară şi de venin pe cel ce-i dăduse pâine să mănânce la vremea restriştei lui!!!
  Iată-l pe omul VICLEAN care nu s-a temut de Dumnezeu! Ci a nădăjduit în mulţimea ULCELELOR lui, a cristalelor şi a pentagramelor lui, a oglinzilor şi a toate spurcăciunile lui şi s-a întărit întru sudalmele lui şi în deşertăciunea  vorbelor lui veninoase!! “.
7. Dar eu, când VICLEANUL om mă blestema, când mă acoperea VICLEANUL om, semenul meu, cu blestemele, cu otrăvurile lui fermecătoare şi cu vorbele lui de ocară, m-am rugat lui Dumnezeu şi i-am încredinţat lui Dumnezeu sufletul meu, şi l-am pus înaintea Domnului meu pe VICLEAN şi pe CLEVETITOR! Şi eu, ca un măslin roditor în binecuvântarea lui Dumnezeu am nădăjduit şi am înflorit! Eu  în mila şi iubirea lui Dumnezeu voi nădăjdui, în veac şi în veacul veacului! Că Dumnezeu Atotputernicul îi va strivi pe toţi VRĂJMAŞII mei şi-i va ruşina pe toţi batjocoritorii mei! Dumnezeu îi va pune pe VRĂJMAŞII mei şi pe CLEVETITORII mei aşternut picioarelor Sale! Amin.
8. Slăvi-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, în veac! Ştiu că mă vei izbăvi de toţi cei ce mă VICLENESC şi mă VRĂJMĂŞESC şi nu vei lăsa piciorul lor peste grumazul meu! Ci vei pune PICIORUL Tău şi BRAŢUL TĂU Cel ATotputernic peste VRĂJMAŞII şi peste CLEVETITORII mei! Amin. Amin. Amin.

Iată încă şi alţi Psalmi. Dumnezeu să audă glasul plângerii mele! Amin.

O altă nouă zi din viața și activitatea mea; în Magazin, 9 aug 2013…


 O altă nouă zi din viata și activitatea mea (9 aug 2013)
IMG_0135

 Zi de zi, trecînd pe sub Deal ( al Patriarhiei ), înspre servici, dimineața, îmi fac semnul crucii și-i strig din departare Sfintului Dimitrie rugîndu-l să aibă grijă și de mine, să mă pomenească înaintea Domnului, promițîndu-i că o să ajung într-o zi pe sus -în Deal-, să-l onorez cumva măcar cu o plecăciune… Dar fiindcă aproape în fiecare zi mă grăbesc și sînt în întîrziere, nu mai apuc, de prea multă vreme, să urc Dealul ca să-mi țin promisiunea…

  Astăzi am ajuns în zonă ceva mai devreme, așa că îmi mișc mergătorii la Sfîntuțul Dimitrie. Bucuroasă zburd, apoi, precum un mieluț, pe tăpșan în jos…

 Înarmată de acasă, cu vreun ceas de rugăciune și, mai apoi, de o închinăciune înaintea Sfîntului Dimitrie, ajung la servici, aproape convinsă că nimic nepotrivit nu-mi va tulbura liniștea zilei…

 La munca însă ajunsese de cu zori amica mea -care are cheia de la Biroul meu-, și trona la computer butonînd pe feisbuc, probabil. Pînă aici nimic rău… Ce-o fi cu ASTA de s-a trezit cu noaptea-n cap?!!, m-am întrebat și m-am mirat, totodată, fără să îndrăznesc să gîndesc cu voce tare. Nu de alta dar, ASTA-i Cruella 2. Dacă cumva i se pare ei cum că n-ai întîmpinat-o cum se cuvine, te încarci de ”Doamne ajuta!” cît ai zice: pește! Și-apoi nu te mai speli cu toată apa Dîmboviței. Drept pentru care „m-am scurs” pe lîngă ea, fără să-i întrerup peripluu feisbucian… Profit de ocazie că era foarte ADÎNCITĂ în ”lucru” și mă retrag într-un colțișor. Dar n-apuc să respir că îmi invadează habitatu’ niște cunoștinte. 

  Cobor în aprtea de jos a Magazinului și sporovăim despre una-alta, vro’ juma’ de ceas, după care „intrușii”pleacă. 

Nu mă instalez bine la Birou că vine un pictor să-mi prezinte niste lucrări. Nu vreau să „vizionez” nimic întrucît îi știu lucrările pe de rost. Dar omul insistă! Are nevoie de bani, drept pentru care îmi face capul arșice, insistînd. Îi spun că nu este cazul să mai despacheteze „lucrările” pentru că nu cumpăr  nimic. Dar el nu se lasă și vrea cu orice preț să-mi „salte” banii. Nu cumpăr nimic spre disperarea lui. Atunci mă roagă ca macăr să-i împrumut 20 lei. Scot 20 lei și-i dau. Instant, sare ca arsă amica mea, argumentîndu-mi că avem nevoie de bani (eu avînd față de ea o datorie financiară; împrumutasem de la ea niște bani pe care încă nu-i returnasem!!) și că o să dau faliment dacă mai fac „pomeni” și că..bla..bla..una-alta, cîte-n lună și-n stele… Îmi sar și mie, tot instant, capacele, pe ea. Nu-mi place cînd cineva se bagă în „ciorba” mea, fie ea bună sau rea… Și cînd fac ceva, fie că am făcut bun sau rău, e sctrict problema mea, și nu-mi place să-și dea cineva cu părerea, chiar dacă acel cineva îmi este foarte apropiat. Drept pentru care au avut loc un schimb de replici tăioase și cu…adresa EXACTĂ!! Dupa care, amica mea și-a luat picioarele la spinare și …s-a dus în treaba ei…. Nu putea să plece înainte de-ași vărsa sacul de venin?? Ooo, dar ce liniște se făcu!!, chiar dacă veninul persista… Slavă, Ție, Doamne! 

La nici 2 (douăăă!!!) minute, bagă capul pe ușă o ”rromulană” tînără  și întreabă: 

-Pot sa intru?
-Desigur!
-M-a trimis mama. Are un lanț de aur. Vrea să-l vîndă!
-Nu ma intereseaza! Te rog să pleci! Ai greșit adresa! Aici nu-i Amanet!…
-Bine! Bine!…dar…
– Măi, tu m-ai auzit??, Pleacă!! Du-te!!!..
Plecă ”rromulana” bombănind…. Nu că eu n-am bombănint, poate, chiar mai bombănit decît ea!!
Offf!!!… 
 Pictorul ce fusese mai înainte plecase, dar lasase în urma sa o dîră, un miros indefinit, ca acela din casele cu bolnavi de TBC. Un gînd mă duce chiar înspre acolo. Omul acesta este subțirel ca un fir de ața. Un fel de omulețul lui Gopo. Parcă nici n-ar avea intestine. Pielea și osul de el.  Deși-mi pare rău, nu prea pot face mare lucru  pentru el. Are talanți nenumarăți, însă situația lui materială nu-i permite să facă lucrări vandabile. Dar nici voință deplină de a face lucru bun, nu prea avea…Personal, i-am achizitionat o multime de lucrări, încercind să-l ajut. Lucrări pe care le voi bea cu apă ne-ncepută, dat fiind faptul că nu-s făcute cum trebuie. 
 Nu stiu ce face omul ăsta cu banii, poate-i bea, poate are casa mare…Tot ce știu este că niciodată el  nu are bani, și..oricit de mulți i-ai da, el a doua zi nu mai are niciun ban. Plus că nici nu-și manageriază situația, starea lui de pictor, cum trebuie. Cînd încasează un ban, nu se îngrijește să meargă sa-și cumpere culori, pensule, lemne, pînze etc..etc..lucruri fără de care un pictor nu poate exista… în fine..a plecat…să-si incerce în altă parte norocul…Poate găseste „alți fraieri”, mai deschiși la mîzgălelile lui… Are talanți cu nemiluita, doar ca… asta e! Dă rasoleală… Nu știu ce să mai zic..Soarta?!!!
 Pleacă pictorul, pleacă amica mea, pleacă ”rromulana”… respir ușurată…AȘ!!!
În trecere, bagă capul pe ușa Magazinului, un tînar care-și caută de lucru. Frumușel, prezentabil, ager la mine și bun-simț. Schimbăm cîteva cuvinte. Îmi zice că s-a mutat de la ruda mamei sale, întrucît aceasta nu-l mai putea ține. Deh`, vremurile-s grele… El a găsit de lucru în Anglia și așteaptă să procure bani de drum… Domnul să-i ajute! Îi înmînez o banana. E singurul aliment pe care-l am la îndemină. Îl ia timid. Sigur îi este foame…Mănîncă banana, mulțumește timid și  pleacă…
Toate acestea îmi lasă un gust amar… Nu pot face nimic pentru nimeni. Personal, nu mai pot face mare lucru nici măcar pentru mine. Ce vremuri trăim??!!!…
Vînzările în Magazin sînt zero. De-abia ce mai încropesc, cu chiu-cu vai, să achit chiria Magazinului. Proprietarul spațiului nu vrea să dea la pace, nicicum. Nu vrea, nici in ruptul capului să lase niciun șfanț de la el…Asta e! Iar clientelă ioc! Plus BORu-n capu’ meu cu MONOPOLU’ lor imbecil…care-mi trimit GARDĂ după GARDĂ după..GARDĂ! Financiară!!! Economia de piață… Semenii care..te-ar și ucide pentru a-și asigura loruși supremația (oh, de cîtă iubire -de semeni, și mai ales, de ”tătici” m-am bucurat!!!, vreme de vreo 3 ani!!!; vedeți asat în Cartae mea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dargoste!!, apărută în 2014; nevoia s-arăta s-o scriu…)!!!…
Întreg cvartalul de Magazinașe de pe străduța asta -Șerban-vodă-, de-abia se mai ține pe picioare. Toți sîntem în pragul disperarii… (2013) Nimeni nu mai cumpără nimic, în afar’ de de-ale burții… Toți care-mi intra în Magazin vor să le dai, dacă s-ar putea, de pomană…Nu știm unde se va ajunge, dar…nu se întrevede nimic pozitiv…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Şi..s-a făcut că, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, am încheiat „afacerea”, în oct 2013… Am desființat Magazinul. Graţie „iubirii de semeni revărsată, ”cu generozitate”, asupra mea, din..Deal! În cascadă!!! Doamne, voiam să-Ți zic și să TE rog să le răsplăteşti lor după „dragostea” ce-mi poartă, dar mă-ntorc și zic precum  a zis Domnul Hristos cînd era pe cruce: Tată, iartă-le lor, că…poate nu știu ce fac!!!
(duminică 11 mai 2014)
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
 PS: Și s-a făcut că, mai tîrziu, după un timp de mare restriște și mare ZDROABĂ, am scris și am publicat o..CARTE! ( despre asta; dec 2014) Și, mai apoi..încă una și încă una și..tot așa!!

Abuzurile staretilor fara frica de Dumnezeu…preoti canonici/necanonici


Abuzuririle savirsite de sinodali si nu doar de ei…
Despre abuzurile savirsite de sinodali {ca deh, pestele de la cap se-mpute!!, si, nu-i asa, STARETUL face si el ce vrea in OGRADA lui, cu cei care i-au cazut la imparteala!!!; vezi cazul Ioasaf de la Mrea Cotmeana -pe care unii creștinopați il credeau „un mic Dumnezeu, mare facator de minuni!!!” si dadeau navala ducind, cu mic-cu mare, putinul lor cistig spre imbuibarea staretului, iar ei raminind saraci si ”cu duhul” dar si saraciti material si lipsiti de micile lor agoniseli, pe care, repetat, saptaminal, le duceau ca-ntr-un ritual, la..Cotmeana!!!, la ”marele facator de minuni”, Ioasaf (personal, n-am crezut niciodata in Ioasaf si nu cred in niciun troglodit  caruia i se duce vestea -era sa zic..BUHUL)- si altii, mediatizati, dar si al lui Ciprian C, episcopul de Buzau, care, in „nemarginita lui intelepciune”,  a EXCOMUNICAT din BIserica crestin-ortodoxa citiva crestini autentici)} am avut curajul sa vorbesc si sa si scriu (dupa cum unii stiu deja ) in Cartile mele: ” Pr Ilie Lacatusu, grabnic ajutatorul” si…”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!”…
Asadar, eu am luat TAURUL de coarne si m-am expus si re-expus ”dulcilor binecuvintari” arhieresti, indraznind sa scriu NEGRU pe ALB despre ”nastrusniciile duhovnicesti” savirsite de arhierei si preoti cu..PATALAMA, adica…acreditati sau..canonici, cum le place lor sa se autointituleze, si ”acreditati” de statu` român dar, mai ales, de multimea de laici ce-si spun crestini… Si pentru ca in ultimile zile au rulat pe anumite posturi, FILME de risu-plinsu, atit cu preoti contrafacuti/necanonici dar si cu preoti cu patalama emisa de BOR, am sa-mi permit sa fac si eu un comentariu. Si-am sa-l fac pentru ca, efectiv, m-a intrigat la culme atitudinea unui vestit avocat, care, vizionind una dintre ECRANIZARILE de aseara (29 mai, din cadrul emisiunii AGENTUL VIP, care s-a derulat sub auspiciile Marei Banica -loctiitoarea a tot si a toate…prezentatori ori prezentatoare care-si iau concediu pt o zi sau mai multe!!!; de asta data o felicit ca, incercind sa fie impartiala, i-a inchis gura avocatului I, mare pupator de ”moaste” de fosile BOR, bitt-bull de paza, ce se-asmute singur spre gazete si TiViuri care iaca, ”mai latra” si ele, macar asa de spectacol, de rating, la cite-un BORist), a si sarit la jugulara amaritului ala de calugar, care, nemaiputind suporta atita umilinta (e si el om, pina la urma urmelor!!!) la care a fost si este supus de mai-marii BOR si de staretii care fac pe DESPOTII prin Ograda ce le-a fost pusa, de-a gata, la-ndemina, a venit la televiziune sa-si strige dreptatea si sa-si caute alean. Stimabilul avocat I, n-a avut insa somn si mai-mai era sa vina in izmănuțe la TiVi sa-i apere pe NEPUTINCIOSII sinodali care, vai, nu se pot apara decit prin glasul SUAV al avocatului I…care, mai ”catolic decit Papa” le stie el ep toate, si cu glasul sau plin de supusenie fata de BORisti, incepe, plingacios, a ne expune cum sta treaba prin Batatura… Personal, mi s-a acrit sa-l tot vad/aud pe acest avocat si pe MITOȘEASCA (asta, mai nou, face pe Judecatoarea cea cu dreapta judecata, uitind ca fiul ei -un mascarici de 2 lei de la un post TiVi- a ucis un om, lucru pentru care nu a fost PENALIZAT!!!; dar nu-i bai, cind mortii se vor scula din mormint si-si vor striga singele ce le-a fost varsat!!!, amar fi-va, atunci, celor care l-au varsat!!!) scălîmbîndu-se pe ecran. bafta mea e ca nu ma prea uit la Posturile cu pricina, ca..m-as inbolnavi, as face rîie pe mațe de atîta dezgust…Voi mai vorbi alta data, poate si in alte locuri (pe Blogul meu, spre ex) despre ”autoritatea” avocatului respectiv si despre cea a MITOȘEASCĂI de a-si băga ei nasul in toate DURERILE oamenilor si a-si da ei cu presupusu` si/sau de a emite ei, judecati de valoare. Pina una-alta, cred ca mi-am dat seama la care staret facea referire calugarul din emisiunea de aseara a Marei Banica. Nu-i singurul calugar batjocorit de acel staret, numai ca alti calugari nu au avut si nu au demnitatea de a fi in ADEVAR (ori, poate, prea disperati, asa cum cred ca e cazul calugarului -care a aparut la emisiunea in acre l-a luat al refec „distinsul”, „evlaviosul” avocat- si a  surorii sale -calugarita aceea care a aprut la alt post TiVi sa dea, si ea, marturie despre faptul ca, si ei!! „i-a vorbit” parintele Boca!!! Offf, Doamne!!!), ci ei prefera…minciunea, ce le-a tot fost IMPLEMENTATA, ani de-a rindul sub chipul…inchipuitei smerenii!!!
Dragul meu amic Petre M, te rog sa-ti faci timp si sa citesti Cartea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” pe care, cu drag, ti-am daruit-o, si vei descoperi intre paginile ei/si printre rinduri (daca vei lua aminte la ceea ce spun eu acolo!!!), ca eu am avut demnitatea sa spun lucrurilor pe nume, NEGRU pe ALB, „riscind”, iata, asa cum s-a intimplat la Vrancea, o ..excomunicare!!! Da, stiu ca vrei sa iau iarasi cuvintul si sa cuvintez, si iata o fac, din nou, si zic, DA, sint LUPI f f f multi si in BOR. Lumea -credinciosi nu-i pot numi- ii stie pe LUPI, dar…tace! Tace! Dintr-o falsa smerenie,ei prefera sa ia MINCIUNA drept ADEVAR! Da, voi scrie mai departe, voi lua atitudine, prin cuvintul scris, si ..nu voi tacea! Fiindca eu..nu mai am NIMIC de pierdut! Acesti LUPI din BOR mi-au luat tot ceea ce puteau ei lua….Iar eu le-am oferit, in schimb, ceea ce le puteam oferi..CUVINTUL meu..scris! Iata-l:

Fotografia postată de Antoaneta Radoi.
Fotografia postată de Antoaneta Radoi.
  • Antoaneta Radoi
    Scrie un comentariu…

Prigonitorilor mei…


masca de gaz letal

Asa-zisa Lege ,103/1992 sau „Legea Monopolului”..Bor


pastor_lup_oaie

Ca Legea 103/’92, revizuita si adaugita, prin nush-ce an, este NECONSTITUTIONALA, deja stie lumea, dar despre „nastrusniciile” care se fac sub „egida” acestei asa-zise Legi, stiu mai putin si mai putini. Asa ca am sa relatez azi, aici, un episod..
Deja, sint unii care stiu ca eu, desi sint ortodoxa, nu prea fac „ascultare” cind e vorba despre „ciudăţeniile” „emanate” din Deal..
…si asa, mi-am permis sa-mi iau cu de la sine „pogoramint” si facind abstractie de aberatia 103/’92 ( in fapt, eu nu stiam  atunci, de „monopolul BOR”; n-aş mai fi ştiut niciodată!!! )  am facut un gest nebunesc de-a dreptul. Am imprumutat, prin 2007, vro douaj’de mii de euro, am  infiintat o firmulita, mi-am scos Certificat de Importator Intracomunitar ( dupa Legea Statului Roman ), si-am zis sa ma folosesc, in sfirsit, si de statutul pe care mi-l da Diploma mea de Absolvire ( ARTA ) si, dupa nenumarate peripetii si  evenimente, unele de-a dreptul, dramatice (  amintind acum, aici, doar de paralizia care m-a tintuit la pat vreme de un an, paralizie din care, nimeni nu mai credea ca voi iesi, dar..Mare-i Dumnezeu! ) am deschis un mic ( f mic, extrem de mic…minuscul ) Magazin, in care vindeam arta religioasa ( mai pe scurt, zis ) si arta decorativa. Souveniruri, daca vreti. Asta se practica, peste tot in lume. In nicio tara din lume, nu este insa interzisa de vreun „monopol” (indiferent cîtă mafie e in lume!!) aceasta indeletnicire, mai ales pentru cei ca mine, care platesc impozite si taxe catre Stat, si care, mai am si o Diploma de Absolvire in domeniu..care imi conferă dreptul sa pictez inclusiv Icoane şi să mă hrănesc din rodul muncii mîinilor mele cît şi din talanţii primiţi în dar de al Dumnezeu! Toate bune si… mai putin bune si frumoase!  Bleah!!!…

Nu stiam ce ma asteapta! Abia cind am intrat mai in  „pîine” am realizat, cu adevarat, cam cum sta treaba in „domeniu”…si cine-mi sint „taticii!!!…”

Că, acum ( in 2013 ), dupa 6 ani incheiati, cei douaj’de mii sau facut treij’de mii ( euro ), n-ar fi chiar asa mare problema, desi se aud „strigatele” creditorilor mei ca niste tunete ce spag vazduhul!!! Basca saraca mea constiinţă (Unii au decretat deja, ca nici macar nu am asa ceva!!!)! Nici ca-s Lefterica Popescu, muritoare de foame, muncind din greu la „Cooperativa Munca in Zadar”, desi am trudit, la greu, cite 14-18 ore pe zi, nepermis de mult avind in vedere starea mea fizica, nu mai conteaza!

Problema mare  e…Biserica. Nu ANAF-ul sau OPC-ul! Desi „m-au calcat”, destul de dur ( ce-i drept la..”sesizare”, sau..la COMANDA, cum vreti sa-i ziceti, tot una e! ). Nu Garda F, desi astia „m-au vizitat” o data pe trimestru, asaaa ..”de curtoazie”..”comandata”. Nici Inflatia, desi, si ea isi spune, serios, cuvintul. Nu! Ci..Biserica! Biserica al carei copil sint, nu numai ca membru numeric…si care -Biserică- n-ar lasa nicio firimitura sa cada de la masa mai-marilor ei,  spre..cei care le-au cazut mai-marilor la împărţeală…Si in hulpavia lor, nici ca le-a pasat de sufletul meu! Nu si-au facut niciun fel de probleme de constiinta, prigonindu-ma! Trimitind drept „killeri” asupra mea, pe cei de la GF, cu care facusera PACT diavolesc ( a se vedea Sedinta  „Sf ” Sinod din 20 nov 2012 si Circulara din 28 febr 2013, Circulara trimisa catre TOATE parohiile din Arhiepiscopia Buc):

Pescari de suflete?!!! Un non-sens…

Mai-marii BOR vor bani, bani si iar bani!!! Nimic altceva!

Oooo, dar greşesc! Mai vor ceva. Vor cit mai multa prostime. Care sa se comporte precum le spun ei! Şi sa cotizeze cuminţei, tăcuţi şi cu prisosinţă! Ba la luminarea brănduită (marca Bor SRL), ba un „mic obol” intru „veşnicie” pentru… Catedrala Mîntuirii Neamului (cui?), ba in taxele pt nunti, înmormîntări si botezuri! Si..cite si mai cite…

Auzi tu? Botez pe bani! Vine omu’ la Hristos, iar ei il taxeaza pt asta!!!  As vrea sa ma abtin sa mai commentez…da` tocmai imi vin in gind „lepădările”, pe care ei înşişi -clericii- le rostesc cînd Botează un prunc:

– Te lepezi de Satana?, îl intreaba preotul pe cel ce urmează a fi Botezat (deşi acesta-i prunc şi habar n-are ce se petrece cu el, nici nu ştie că-i întrebat, nici nu poate răspunde la întrebări…) Iar cel ce urmeaza sa primeasca Botezul ( în cazul ortodocşilor, naşul răspunde în locul celui Botezat ), răspunde:

– Ma lepad de Satana!

Nu stiu cum sa spun, dar…poate ca prea multi dintre „cei care au fost lepadati”, si-au gasit culcus, taman la cei care-i exorcizasera!!! Altfel, de unde-atita rautate? De unde-atita lacomie de bani? De unde atita ura a mai-marilor asupra unuia… „dintre acestia mici ai MEI”?

Si cind zic „acestia mici ai Mei”, ma refer nu numai la un crestin oarecare, cazut in plasa lor la numaratoare, ci ma refer, inclusiv la preotii din subordinea celor mai-mari ai Bor. Care, dupa cum se stie deja, sint prigoniti in fel si chip de citiva golani cu functii prin Deal si fara pic de Frica de Dumnezeu! Spaima si cutremur i-a apucat pe „acestia mici”, de vreo 2-5 ani incoace, caci bietii de ei, nu mai stiu incotro sa apuce! Ei strîng din dinti si..tac!

Dar, A TACEA, in atari conditii, este in totala contradictie cu libertatea de conştiinţă pe care Dumnezeu a dat-o omului! Fie el si cleric! Caci Domnul a zis, ca daca te nedreptateste cineva sa-l spui mai-marelui ierarhic! Ori ei, sarmanii preoti fug de mai-marele ierarhic, precum dracu` de tamiie, dara-mi-te sa-i mai treaca prin fata sau, si mai abitir, sa incerce cu mai-marele vreun dialog! Asta ar fi culmea „neascultarii”! Ferita Sfintul! Astia-s niste despoţi!

Apoi daca nici acesta -mai-marele- nu te asculta, zice Cartea, sa mergi la mai-marele-mai-marelui! Opsssss!!!, asta ar fi culmea culmilor nerusinarii si a nesupunerii si asigurarea caterisirii fara drept de apel…Asa ca, bietii preoti, care-au ramas, datorita „conjuncturii”, niste simpli preoti (ma refer aici, fara ranguri si fotolii calde prin Deal sau prin eparhii), se fac miiici-mici, isi plîng sieşi năduful si merg mai departe ca si cum nimic rau nu s-ar intimpla in sinul Bisericii din care ei fac parte. Ba, mai mult, invaţă si „oiţele” la o tăcere absurdă, tot bătînd monedă pe dictonul: „nu judeca, ca sa nu fii judecat”. Si sub auspiciile dictonului, cind se mai ridica, ici-colo, cite un glascior firav sau cite unul mai cu vlaga, indata se gasesc citiva „credinciosi adevarati”, care sa-l puna la index pe „impostor!” Şi-i dă cu leuca lui: „nu judeca”, de nu se vede! In numele mai-marelui din Deal ori din..eparhie!! Nu în numele lui Hristos! Caci, din pacate, Hristos Domnul, a fost, demult, scos din ecuatia asta!!!

Noi muritorii nu ne mai mîntuim acum din faptele noastre bune, facute din CREDINTA  si spre cinstirea lui Dumnezeu sau din dragostea pt Dumnezeu si pentru semeni (asa cum ne invata Hristos), ci ne mîntuim, instant, daca dam banuţii nostri la Caterdala Mîntuirii Neamului (cui?), lasindu-ne copiii nemincati si lipsiti de orice confort. Ne mîntuim doar daca la un eventual parastas, împărţim pomana doar insotita de lumînari marca BOR (srl), ca cele de la piata, care-s ceva mai ieftine si fara sigla, nu-ti asigura Rai-iul! Ne mîntuim doar daca mergem sa cotizam gras atunci cind cununam si/sau botezam. Si, ne mîntuim DACĂ şi numai DACĂ: TĂCEM!

Sa nu cumva sa te atingi cu vreun singur cuvint de mai-marele, ca ti-ai si asigurat IAD-ul cel VESNIC si  ETERNA scrisnire a dintilor! A, nu! Scrisnirea dintilor nu te asteapta abia cind mori! Ci o auzi, o simţi şi o trăieşti, asurzitor, zanganitor, chiar în viaţa aceasta! E scrisnirea „oitelor” care striga: „Te-ai ars! Ai judecat! Cine esti tu sa judeci pe patriarh sau pe episcop? bla..bla..bla..”

Beheheee!!!..Beheheee…

Hai, la staul cu voi! Retrageti-va in reculegere si… mai scotociti-vă prin buzunare, „oiţelor”, „necuvîntătoarelor”… ia vedeti de nu cumva v-a mai rămas vreun frăncuţ sa-l duceti in Deal, mai-marelui „cîntăreţilor”!!! Nu de alta dar, mai dăunăzi-i căzuse cîteva swarovski de la poalele antiriului, cind s-a urcat in „caleaşca de aur” cu mulţi cai putere sub capotă, cumparata tot din banii vostri de mîntuire…

Voi reveni!…

( Oricum puteti citi cite ceva, caci am postat pe site-ul lor, chiar intr-unul dintre bîrlogurile asa-zisilor crestini-ortodocşi – ooo, de-ar sti bietii de ei, creştinii ortodocşi, cine-i stăpîn acolo!!!-,  cit si  pe drumulevanghelic.bogspot.com sub aceeasi semnatura ori în Cartea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins”, apărută in dec 2014)

Antoaneta-Ivana