Posts Tagged ‘prigonitorii mei’

Întîlniri ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!….


ÎNTÎLNIRI…ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!

super 2

(Luni 23 mai 2016)

Mă-ntîlnesc cu Elena, Zuza, Ylonka, amica mea de-o viaţă….Mă sună , pe la 11,00 a.m. (abia ce făscusem ochi după o noapte de nesomn şi neodihnă!!O, Doamne!! Oare a cîta??), şi-mi propune să ne întîlnim la Xeroxul din Edgar Quinet -aproape de casa mea- ca să xeroxăm o carte a ei de care eu aveam mare nevoie. Ea are cartea, ea plăteşte xeroxarea…Zis şi făcut! Asta, tre’ să-i faci pe plac la momentul ei!! Aşa că dau zor cu îmbrăcatul şi zbor pe Edgar Quinet!  Nu de alta, dar nu vreau să se răzgîndească!! Am nevoie de Cartea aia!!!…

Dăm cartea la xeroxat, dar fiindcă era ff aglomerat –studenţii de la Arhitectură  sînt în Sesiune şi au multe hîrţogăraie de xeroxat-, a trebuit să lăsăm cartea (de fapt erau 3 cărţi!!) şi să revenim.

Ne-am dus în părculeţul de la Arhitectură, am băut cîte o cafea şi am sporovăit vreo două ceasuri. Apoi  am revenint la Xerox, dar cărţile nu erau gata iar băiatul care lucra acolo era pur şi simplu asaltat, aşa că am  plecat şi am mai hălăduit încă două ceasuri. Ne-am dus la un Magazin de hanţe, la vreo 4 staţii distanţă (ca şi cum aş fi avut prea multe călătorii ITB pe Card!! şi îmi prisoseau…),  să vedem de nişte pantaloni pentru mine, căci eu rămăsesem ruptă-n cur  -la propriu (ultima pereche de blugi descoperită prin dulap, singura care încă îmi mai venea, se rupsese la spălat mai dăunăzi, spre disperarea mea supremă!! , doar la 3 zile de la descoperirea lor printr-un dulap uitat de lume… Neah’, cine m-a pus să-i spăl???  Am haine,  dar din pricină că m-am făcut de-o tonă, luînd, din cauza stresului,  vreo douăj’de kile-n plus faţă de cît ar trebui să am!!!, nimic nu mă mai încape…Aşa că cele nouj’de perechi  -la propriu : 90 bucăţi!!, parol! Pe numărate şi pe luate!!; sînt doar..designer, nu???-, n-au decît să mai aştepte timpuri mai…subţiratice!!!). Am găsit ceva, am pus deoparte în aşteptarea unor eventuali bani…Eu nu mai aveam lăscaie. Nu mai am bani de…mult prea multă…VREME!!! Curînd o să ajung să nu mai recunosc decît…monezile!! Avusesem dimineaţă vreo 7 lei, dar pusesem pentru cafeaua şi  covrigeii pe care îi luaserăm să-i ronţăim în părculeţ, aşa că acum eram…Lefterica Popescu!!! Yonka mai avea DOAR cîţiva leuţi peste banii pentru a achitarea xeroxării… zisese ea. Nu ştiam cîţi! Nu îmi ARUNCASEM azi privirea peste portofelul ei!!! De obicei o mai dibuiesc şi ştiu că ea are ÎNTOTDEAUNA un COMPARTIMENT SECRET unde-şi ţine surplusul!!! Azi însă nu am vrut SĂ VĂD!! Cît îmi zice că are, este LEGE pentru mine!!…iar dacă se-ntîmplă SĂ VĂd, văd…ÎNTÎMPLĂTOR!!!, cînd în Piaţă, unde mă invită destul de des, sau în Magazine (nu ratează NICIUNUL de pe RUTA aleasă…) se tot cotrobăie insistent după…”mărunţiş!!!”(de-o sută sau chiar de 500!!!; cam ăsta-i „mărunţişul” ce-l  dibuie cînd caută prin portofel!!; asta după ce DECLARĂ sus şi tare că n-are..lăscaie!!, de parca-ar întreba-o cineva sau de parcă i-ar lua cineva avutul ei!! Plus că, „în puii mei!!”, nici măcar zgîrcită nu e…dar, nu ştiu de ce-i place ei să-l facă pe celălalt să creadă că ea nu are bani…ca mai apoi să se scotocească şi să scoată ditai bancnota…şi s-o pună la bătaie pînă la ulimul crăiţar…)

Ne-am întors la Xerox. Cînd, la Xerox, ce să vezi? Don  Aurelio!!  RĂPOSATUL şoţ al Ylonkăi!! Uhh…Am intrat ca năroadele hlizindu-ne de nuş-ce amîndouă şi am dat nas în nas cu …reacţiunea!!! Nu puteam să ignorăm un MORT-VIU, aşa că..l-am salutat zîmbind ca două…Gioconde..Enigmatic!!!, şi ne-am tirat afară. Nu voiam să ştie de ce ne aflăm acolo. A ieşit după noi, sprinten. L-am minţit spunîndu-i (ca să-i gîdilăm orgoliu’!!) că-l zărisem pe geam şi am intrat să-l salutăm!! Că..ne pare bine de re-vederea cu el şi..bla…bla… Omul a „îngurgitat„dezgurgitările” noastre, cu bucurie!!! Ne-am luat rămas-bun şi  ne-am tirat fără să trebuiască să ascultăm prea mult noile lui…”oportunităţi de afaceri!!!” şi etc…Astea-s chestii pe care le-am tot auzit de-a lungul a fro’ 13 ani şi mai mult…I-am urat  „SUCCESURI” şi ne-am tirat, hlizindu-ne de întîmplare…şi de nerozia noastră!

Trebuia să rămînem însă în zonă să ne recuperăm Cărţile xeroxate!!

Nu ne depărtăm prea mult de don Aurelio  şi de locaţie, că sună don Florinio Adams, actualul viitor RĂPOSAT al Ylonkăi!! Uah!!! Altă „pagubă!!” Scapi de una, dai de alta… Se ţinea scai de Ylonka, cu telefoanele, de dimineaţă, şi nu vroia să o rateze. Cînd Ylonka i-a spus că sîntem în zona Universităţii dar că el nu poate veni acolo fiindcă e şi don Aurelio pe-acolo, s-a potolit instant don Florinio …Adams (negreşit, Adams!!!) şi s-a tirat sub cupola Sf Nicolae, la Biserica Rusă…unde am ajuns apoi şi noi, însoţite de restul de covrigei rămaşi din părculeţ…şi de 3 cutii cu cea mai ieftină şi mai proastă poşircă de bere existentă în comerţul românesc, cumpărate de Ylonka după ce şi-a făcut, la sînge, socotelile pentru achitarea xeroxului. Ouuu!! Cînd ne vede don Florinio cu berile în curtea Bisericii, l-a luat capu’!!! A început să ne toace mărunt!!! Ne-a luat cu NLP-uri (neurolingvistica!! Puterea cuvîntului..rostit!! Oh, Doamne!! Cîte cuvinte n-am auzit în 4 ani!! Doar că, NIMIC nu „s-a prins” de noi, neiprăvitele!!!O, dar ce Kant aveam în faţă!!! )!! Noi, două ZUZE, ne amuzam copios de lamentabilele-i expuneri  şi, ca să-i retez spiciu’, îi zic:

Uite, don  Adams, hai că mă duc în Biserică să-i fac o metanie Sfîntului Nicolae! Ştii că-i bun şi blînd! O să-i cer voie să ne lase să bem berea pe banca aia  a lui de lîngă lumînărar!! Avem doar cîte una bucată bere pentru fiecare! „Apă chioră de la moară”, don Florinio Adams!! Nu ne-mbătăm din asta! E ca şi cum am bea un suc!!…

Nuuuu!!! Cum să facem aşa ceva în curtea Bisericii??, se lamentează omul mai departe. Mareevlavios!!!…”

N-auzi, omule, că-i cer voie Sfîntului Nic??? Şi zicînd, îl las cu lamentaţiunea lui mai departe , ca să-i facă Ylonkăi capul arşice, şi dispar în Biserică. Am dat o raită şi am ieşit. Nici vorbă să-i suflu fro’ vorbuliţă despre băutul berii Sfîntului Nicolae!!

Ajung afar’, îmi scot cutia cu bere şi o desfac tacticos, după ce îi ofer mai întîi  una bucată cutie cu bere lui don Florinio! Ylonka deja, cît eu fusesem în Biserică, îşi desfăcuse cutia ei cu bere, în interminabilele şi „graţioaselelecţii de dirigenţie şi, mai ales, de „evlavioasă” duhovnicie ale lui don Florinio..Adams!! Io, prinzînd din zbor „satisfacţia” Ylonkăi de a-l şicana pe bietul..”animal!!”, pun cireaşa pe tort şi purced la adăugirea şicanării, desfăcînd zgomotos  cutia cu bere!! Biata de ea!! Licoarea îndefinită ca şi conţinut, sechestrată atîta amar de vreme, de cum s-a văzut eliberată de sub capac, s-a revărsat în şuvoi, ţîşnind mai întîi în sus ca un iezer, împroşcînd totul în jur! Atenţie eu nu mi-s DELOC băutoare!! Dar nu ştiu ce-mi veni să-i ţin acum hangul Ylonkăi şi să-i facem viaţa amară bietului don Florinio!! Adams!! Negreşit: Adams!!!…   O, Doamne!!! Ce l-am mai torturat!!! Era pe-acolo unul care tot căra nişte tomberoane de gunoi şi trecea des prin faţa noastră-n sus şi-n jos, iar don Florinio, Adams, stresat maxim, la fiecare trecere a individului prin faţa noastră, tresărea, intra în fibrilaţii, apoi ne umplea de „sudalme graţioase”, pe noi…”păcătoasele”. Eram fiecare o Maria Magdalena, altfel, în dublu exemplar! Stam  aşezate alături de „preacucernicul Adams”  şi-l blasfemiam, chipurile, pe Sfîntul Nicolae…Nemairezistînd TORTURII la care l-am suspus, s-a prefăcut că-l sună cineva la telefon şi că are grabnic ceva de înfăptuit!! Hmm, omul care NICIODATĂ nu are NIMIC de făcut cînd e vorba de ţinut un SPICI, ACUM, subit, avea…TREABĂ!!! Du-teee…TROI!! Călătorie sprîncenată!!!Mare sfînt”, omul ăsta!!!, dle. O să ajungă precis în Calendar!! Dar nu ştiu dacă CULTUL căruia slujeşte are vreun…calendar!!! În fine!! E părerea mea şi e doar…O PĂRERE!! Trebuie luată ca atare!! NU dezvoltăm!! Cert este că noi două, neisprăvitele, scăpasem, cum-necum, şi de cel de-al doilea MORT-VIU, pretendent la mîna Ylonkăi!! Fiindcă acum, nevoie-mare, tare mai aleargă iar bărbat-su, fostul, don Aurelio, RĂPOSATU’, după fustele ei!!! , după ce o VIAŢĂ de Om a bătut la ea ca la hoţii de cai!!Cît despre don Florinio, ce să mai zic!! Dragoste mare, dom’le!!! Oh…”Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!!!” Ăştia mai degrabă s-ar iubi prin corespondenţă!! Că, decum se întîlnesc faţă către faţă, la 13 secunde sar scîntei!!! Cîinele cu pisica  sînt bieţi pitici pe lîngă ăştia doi! Au ăştia doi nişte gheare de numa-numa!! Fiecare, care mai de care, mai tare în…”argument!!” Şi o ţin aşa de fro’ 4… anişori!!! Mie, mi s-a urît, de „dragostea” asta a lor!! Dar, nah’, nu io hotărăsc!!! Oricum Ylonka, draga de ea, a respirat uşurată şi, după plecarea PRINŢULUI (pe cal ALB!!!), după plecarea…”marelui ASCET!!” şi „isihast” pe deasupra -mare rugător, dle!!!; O, de-aţi şti cît de conştiincios dă pagină după pagina Acatistierului! Şi cît de gros e acesta!!-, ne-am putut bea berea în tihnă…stînd paşnic în sînul Sfîntului Nicolae, care, SIGUR că în viaţa lui pămînteană, şi el a băut măcar o bere!! Dacă o fi fost inventată berea pe-atunci!!…

Ei, bine!! La intrarea pe poarta Bisericii  Sf Nicolae -Biserica Rusă-, după o hălăduială de aproape o Zi LUMINĂ, mai mult fară rost decît cu rost, am dat nas în nas cu o doamnă, o fostă clientă a Magazinului meu, pe care nu o văzusem de vreo 4 ani. Cîtă bucurie pe ea! Şi cîtă bucurie pe mine!! Am afalt LUCRURI despre care NU ŞTIAM! Acum ŞTIU! Dar..

despre asta pe altă dat’!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

 

 

Reclame

De ce am scris? Pentru că…nevoia s-artăta s-o spun….


                                                                           prigonitorii-19-noiembriesub brad prigonitorii

  Am scris această Carte, căreia, dacă-i dădeam o altă formă şi dacă mai adăugam cîteva ataşamente putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjurat vreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE (a fărădelegii, zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu, ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd perceptele creștinismului, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, de care, se pare, Sinodalii Bor, se prefac că nici n-au auzit, darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre…”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor, pe care le-am mai văzut şi auzit pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tătici spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine!

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi, cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul Domnului 2014, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte!  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Mă simt, așa cum am spus și la lansarea cărții, precum un soldat român întors din Războiul din Afganistan!! Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor sinodali ai Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani încheiați, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!…iar eu…nu eram decît…o „oiţă rătăcită!!!”…Căreia, păstorii au decis să-i…taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…jetfei…cainice! Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -SATAN, cel căruia ei slujesc, cu credincioşie neştirbită! Spre…orgasmica lor bucurie!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată, casă le dea lor -sinodalilor-  bine la socoteala şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! -Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”; cine n-a citit această carte a pierdut mult, caci autorul descrie intr-un limbaj stilistic de neegalat, ”politica vremii”, care este aceeasi ca si cea de azi!!!).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată, şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu -un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale din pricina acestor hulpavi: sinodalii!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Sau chiar cu cucută!!! Și el, duhovnicul meu, este silit să bea pina la ultima ..picăturaă!!!

  Am scris şi ce e scris, rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta ”dragoste”, însă ”nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii”, şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe preoţii lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale -Ziduri Reci, fără suflare de viaţă-, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă” Carte, scrisă cu suflet din suflet, cu durere și cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar falimentul în care m-au băgat cei din Biserica mea, determinîndu-mă, prin atitudinea lor, să închid Magazinul. Deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” l-am închis, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze! Ba știau zic, ca niste INȚELEPȚI ce erau! Că aveau nevoie de exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult, pentru a-si satisface neostoitele lor pofte!!!…

Vă ofer Cartea şi m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte..umile și dureroase păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste voi toți, iubiții mei cititori, şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Eu…mă duc să-mi pansez sufletul rănit….

                                                           IMG_0901(In cele doua imagini, dna prof Floarea Necsoiu, recenzie la carte, la lansare )nescoiu vb si dragos anto bnpt-prigonitori-bn0001 text bn (Aici, un fragment din Textul cartii)

Circulara BOR, emisa de „sfintul” sinod. Circulara care, prin TEXTUL ei, instiga pe unii semeni impotriva altor semeni


În anul 2014 am descoperit, cu stupoare, pe net, o Circulara emisa de Sinodul BOR, in ziua de 29 oct 2013. Circulara Sinodala prin TEXTUL ei, instiga pe unii semeni împotriva altor semeni. Dar am sa ma refer acum, aici, strict la Firma la care am fost citiva ani manager.

Vreme de citiva ani, mai exact din aprilie 2011, Sinodul Bor a dus o lupta crîncenă asupra firmei pe care o menegeriam (care comercializa cu Autorizatie emisa de Camera de Comert a României  si cu Autorizatie de Importator Intracomunitar , Obiecte de Cult ), trimitind in mod repetat ( din 3 in 3 luni, mai exact ) Garda F și OPCul  ca sa ma KILLĂREASCĂ aceștia, iar ei, sinodalii, vezi Doamne, nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le mirosea!!! Numai ca eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, Care așa cum spune Psalmistul: ”Ți-i va arăta pe dușmanii tăi!!”, i-am descoperit pe cei care ma vrajmașeau și mă prigoneau, cu ”nemăsurată…iubire!”  După multe LUPTE, nemaiputind lupta cu acesti MAFIOTI din SINOD ( care-si rezervasera lor, printr-o NECONSTITUTIONALA lege a Monopolului pus pe Ob de Cult, dreptul EXCLUSIV asupra comercializarii Ob de cult ), am abandonat ”afacerea” si am inchis Magazinul, sperind sa le acord linistea si Pacea sinodalilor. Asa ca, in luna octombrie, pina in Sarbatoarea Sfintului Dimitrie deja inchisesem Magazinul care le statuse in git si le daduse ”dureri de cap si insomnii” sinodalilor și lui Veniamin Goreanu (un tip fara scrupule din Chisinau, ajuns dintr-o grava eroare calugar la Bucuresti si, destul de rapid, membru cu niste DREPTURI EXCLUSIVISTE si cu un cuvint greu in Sinodul Bor!!!, care slujea/slujeste la Sf Spiridon -offf, multe a vazut Sf Spiridon din ”slujbele” pe care acest indivind impreuna cu Ionut Gabriel Corduneanu -secretar sinodal, la acea vreme- le savirseau la Sf Altar al Bisericii cu hramul Sf Spiridon! Oricum, STIU ca SF Spiridon nu va tacea la infinit!!! Am mare nadejde la acest capitol!!!-) Sinodul, prin Circulare repetate pe care le trimitea sub semnatura in parohii,  a instigat pe preoti împotriva enoriasilor care pictau /sculptau Icoane ori produceau candele, cruci si alte obiecte de cult. Prin repetate Circulare, pe care le emitea Sinodul Bor, prin mai-marii înscăunați in Deal, îi obliga pe preoții din subordine să-i TOARNE pe semeni, eventual pe ai lor ucenici care pictau Icoane ori sculptau sau faceau candele, cruci si alte ob de cult, la Garda Financiara ori la ORGANELE LEGII (”organele legii” fiind in prima faza, mai-marii BOR SRL; după cum reiese dintr-o alta Circulara emisa prin febr 2013, pe care am expus-o in alt Articol).

N-am sa mai intru in amnunte, am scris deja zeci, sute de pagini, inclusiv Cartea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins”, aparuta in dec 2014. Acum,a ici, vreau sa arat o Circulara pe care am descoperit-o pe internet, emisa in 29 oc 2013, la citeva zile dupa ce eu deja inchisesem Magazinul si Sinodul stia acest lucru. Dar ca  sa-mi arate ca ei sint PUTERNICI si NECRUTATORI, au pomenit si numele firmei mele spre a fi..URMARITA si sanctionata ca atare!!! Puteti citi TEXTUL Circularei si va puteti face propria parere despre…iubirea de semeni a acestor tatici din Sinod!

Sint profund dezamagita de FAPTELE SINODALILOR…

sinod 29 oct 20130001sinod 2 din 29 oct 20130001

Si, mai jos, coperta Cartii mele:

prigonitorii-19-noiembrie

Si cite ceva din textul cartii:

pt prigonitori  bn0001 scan0004

Şi a fost că…


   Şi a fost că…

 ( Aventuri la lansarea Cărţii mele: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” sau „Spovedania unui învins” )

 …A venit Ziua Zet. Ziua lansării Cărţii. 19 decembrie 2014. Ora 16,00.

Mi-am zis că dacă tot e „distracţie” adică ..BAL, apoi, atunci…să fie BAL!!! Şi mi-a trecut un gînd, şi anume, nimic nu mi se părea a fi mai frumos în tot acest BAL, decît o voce UNICĂ, INEGALABILĂ, ca cea a unuia dintre amicii mei de suflet, Petre Moise. Aşa că l-am invitat la BAL. Invitat, e un fel de a spune. Căci, în fapt, nu a fost o INVITAŢIE şi o…luare cu arcanul!! Fiindcă, neipsrăvitul, nu se lăsa nicicum. Trei zile m-a fiert în suc propriu!! Nu-mi dădea un răspuns, nici că laie, nici bălaie!!! Îmi venea să mă duc pînă la el acasă, să sun la sonerie, să-i aplic două directe şi să dispar…şi să nu mai aud de…Moise Petre cît îi pămîntul pămînt şi existenţa mea pe el! Dar n-am aplicat ideea! Mi-am zis că, na, asta e! „PRETINU’ la nevoie se cunoaşte!” „Îl bag în mă-sa de neisprăvit!”, dacă-şi permite GLUMA să-mi strice mie Ziua Zet!!! Asta NU SE VA ÎNTÎMPLA însă! În pre-seara evenimentului mă sună, neisprăvitul, mai înspre ora 24,00 şi m-anunţă, cu glasul lui abia şoptit (ăsta, Moise Petre, vorbeşte de parcă n-ar fi mîncat niciodată şi n-are vlagă…), că…va veni la eveniment şi punct. Tainic, închide telefonul… Slavă Ţie, Doamne!!!  că m-ai scutit să săvîrşesc un Act NEBUNESC!!! Eram chitită să-l scot de la ..PRIETENI! Prieteni??? Un non-sens! Cine cu cine e prieten azi??? Dar..nu dezvoltăm. Treaba e că, naca na, pe Petre M îl mai pot păstra încă la …amici. Buni amici! Slăvit să fie Dumnezeul nostru!

  Vine ziua mult-aşteptată. Aşteptată? Hmmm! N-aveam NICIO emoţie! Eu doar mi-am scris, nonşalant, un spici şi mi-am trimis „ajutoarele” [ pe buna mea Yle Koste PR-ul meu!!!”Asistentul” meu, sau mai pe româneşte spus „Secretarul”… Hahaha, o să mă omoare madam psiholog, cînd va citi!!! Nu trage dom’ Semaca, sînt eu ..Lăscărică!!!; ştiu „dom’ Semaca”, ştiu că ţi-ai tocit coatele pe la Titulescu ( era să zic, pe lîngă Titulescu..hahah, mai pe la Pizzeria X, mai pe la PUB-ul Y…mai cu o „Focaccia” cu nuş-ce ecscremente de kkt, pe post de ingrediente, mai cu un „Shake of tofu” or „Sherry Cobblers” musai cu curacao, sau o „Coffe Bahamas” sau mai ştiu eu ce kkt cu prune bucate bune…cu iz orientalo-occidentalo-babuino-balcanic de ţi se plimbă limban-gură cu-atîtea ifose cu iz intelectual…oh!, nu mă omorî Zuzico –tu ştii că te iubesc!!; ca pe Drăgănescu!!!..; Ştiu, ştiu, draga mea, Yle că tu ai fost studentă la ZI!!! Zi-lumină prin Pub-urile de pe lîngă..Titulescu…Ştiu că ai avut şi colegi eminenţi..cărora le făceai lucrările…hahap, dap, cu care împărţeai frăţeşte „Şeri Cobles-urile” şi „Focacile” asortate cu ghimbir…Ştiu draga mea, ştiu bine că ţi-ai tocit şi multiplele tocuri de 15-20 cm de la cizmele trecute sus, cu mult peste genunchi, şi extrem-extrem de costisitoare, şi te-ai chinuit, la greu să-ţi cari ditai geamantanele de fiţe pe post de poşetă, dar na…trendu’ soro!!!, vai colona ta vertebrală dar, na…doar urma să devi..PSI-Ho-LOG, mai mult olog decît psi!! Ori poate, mai mult psiho…dar las’, scumpa mea, că vii la mine şi ..te vindec! Te vindec io! Te psihologizez de numa’-numa’!!! Stai pe-aproape, că nu te mai faci bine, nici cu toate slujbele patriarhale!! Ops!!, patriathale am zis??? Să revenim, aşadar, la..sinodalii mei…)] să adune toate cele de trebuinţă. Zis şi făcut, toate bune şi frumoase, mai puţin cameramanu’ care, frustrat de nu-mai-ştiu-ce-chestie, s-a autoafrontat şi..a căzut în blegogeală emoţională..Kkm-aş!! Nu mă puteam filma singură, deşi dc mă străduim niţel, găseam soluţia.  Offf, acu’ s-a găsit şi NLPistu’ ăsta să-l apuce blegogeala emotio-afectivo-psiho-Spitalu’-de-nebuni?? Hmmm, da’ cînd nu-l apucă p-ăsta pandaliile „emoţionale”…De la  NLPuri i se trage!!! ( Programare Neurolingvistică…) Cu cît studiază mai mult, cu-atăt mai mult cade victimă..dar…sa revenim la oile noastre…

Plecăm spre Locaţia evenimentului căci se apropia cu paşi repezi ora stabilită. Bagajele-s mult-prea-multe, aşa că, prin eliminare tre’ să mai arunc şi să „mă lepăd” de unele. Dar, cum s-o faci fără regrete??? Fiecare lucruşor îmi era de folos…Şi na, că enervată de situaţie, îi zic lui Yle:

-Io nu-mi mai iau geanta! Pun la tine-n geantă ce-am de pus ( adică..spiciul şi..ochelarii pentru citit; făcusem asta de Njde ori, ea avînd, aşa cum am mai spus, pe post de geantă, cîte un ditai geamantanu’!!!)

– Desigur, îmi răspunde nonşalant Yle. Dar, în secunda doi, sună telefoanele amîndouă şi nu ştiam ce să fac mai întîii, aşa că..uitat-am de spici şi de ochelarii de citit…

 

Am plecat spre locaţie! Am ajuns. Petre Moise, psaltistul meu de suflet şi pretin, era la datorie. Directoarea de la Calderon ne oferise un spaţiu mare, exact aşa cum îmi dorisem, deşi niciunul dintre INVITAŢII mei nu dăduseră vreun semn că ar mai fi în viaţă şi că şi-ar mai tîrî frumuseţile lor de funduleţe  ca să fie prezenţi la un eveniment f important din viaţa mea! Aş!!!…Am avut însă surpriza, ca la nici 5 minute de cum am ajuns acolo, să intre pe uşă un cuplu de amici, la care nu mă aşteptam! Gina şi Marius. Nu-i mai văzuseam de-aun secol! Aflaseră de eveniment de de drăgălaşul Feisbuc şi au ţinut să-mi facă o surpriză Păcută surpriză! Vă mulţumesc!, dargilor.

 

  Încep prezentările. Moderatorul şi doamna Director de la Calderon, anunţară, pe rînd, structura evenimentului. Amicul meu Petre Moise şi amicul lui Mădălin Marian interpretează magistral cîteva colinde. Splendid! Simţeam cum bucuria îmi inundă sufletul…

 

Se fac, apoi, prezentările de carte. Inaintea mea era dna Doctor Ad…cu „Gînduri de utrenie”. Ce frumos? Gînduri de Utrenie!!! Şi io care venisem în această ultimă vineri din Postul Crăciunului cu ..”Prigonitorii mei din Sinod!!!” Noroc că adăugasem titlului, „Spovedania unui învins”… Abia acum mi-am dat seama care fusese menirea acestui ..subtitlu…Mă salvase pe ultima suta de o..JUDECATĂ a auditoriului, „sensibil”, altfel, la cele ce urma să spună cartea mea, despre..mai-marii Bisericii mele şi poate, şi a lor!!!

 

 Întrucît mă aflam ca priponită într-un fotoliu mult-prea-mare pentru „statura” mea, la prezidiu, şi nu-mi puteam permite să mă fîţîi, i-am făcut semn lui Yle să-mi aducă spiciul şi ochelarii, ca să fiu, oarecum, pregătită pentru a lua cuvîntul şi a..vorbi auditoriului. Yle scotoceşte prin geantă şi îmi face discret semn că..nu e niciun spici acolo. În fine îi fac semn să mă caute prin buzunarele gecuţei (care rămăsese lîngă geanta şi scaunul ei) şi să-mi aducă ochelarii de rezervă. Întotdeaun am unii, „uitaţi” pe undeva, prin vreun buzunar. Caută Yle, cuminţică şi supusă, apoi, cum…Doamne iartă-mă, cuminţică şi supusă o fi căutat, că-mi face semn, cu drăgăşenie de copil inocent, arătîndu-mi nişte..ochelari rupţi!!! M-am relaxat total!!! Da total!!! Îmi venea să mă duc şi să-i crăp capul ăla cretinoid!!! Dar, na, n-am făcut-o!! Protocolul….

 

 Mă îmbrăcasem protocolar, la sacou cu bluză albă-albă…Io care, nici cînd fusesem secretara unui ministru, nu purtasem vreodată, sacou!! A mă îmbrăca eu cu sacou este echivalentul cu a mă aşeza într-un coşciug şi a sta acolo…nemişcată. Al naibii de inconfortabil mă simt! Dar, na…era un EVENIMENT important pentru mine şi, poate, şi pentru cariera mea…viitoare! Plus că na, acolo erau prezenţi atîţia oameni de cultură şi artă, scriitori, artişti plastici, nuzicieni şi muzicologi, doctori în folcloristică, critici literari, medici, etc…Nu-mi permiteam să fiu mai prejos. Aşa că „m-am pus” la sacou!!! Hmm…Slavă Domnului că nu m-a strîns de gît ultimul nasture îmbungheat de la bluza…albă! Fără Script, fără ochelarii de vedere (pt citit, care m-ar fi putut ajuta, la o adică, să-mi citesc măcar un fragmenţel, relevant, din carte!!!), în sacoul în care, deşi elegant şi chiar pe gustul meu; făcut dintr-o catifea mov, mă sîmţeam ca-n coşciug, m-am ridicat în picioare şi fără să utilizez microfonul, am luat cuvîntul…

Cred că nu a fost prae rău!!! Îţi mulţumesc, Daomne!…

Va urma…

 

                             31 dec 2014; File de jurnal; Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Editorial de Elena Trifan despre Lansarea cartilor de „sfirsit de an” la Cenaclul Literar „Octavian Goga” de la Casa Calderon, Bucuresti


    Editorial publicat in revistele: „Confluente literare”, „Starpress” si „Singur”…

SFÂRŞIT DE AN LA CENACLUL LITERAR „OCTAVIAN GOGA”, BUCUREŞTI

 

 

Vineri, 19 decembrie 2014, Cenaclul literar „Octavian Goga”, Bucureşti, şi-a încheiat activitatea pe acest an într-un mod sărbătoresc, la Centrul Socio-Cultural „J. L. Calderon” din Bucureşti, reuşind să strângă laolaltă specialişti din domenii ştiinţifice şi artistice, uniţi de pasiunea pentru studiu, cercetare şi creaţie, dornici să comunice din rezultatele muncii dumnealor, să evidenţieze valoarea muncii semenilor lor, să se bucure împreună în preajma marii Sărbători a Naşterii Mântuitorului.

Activitatea s-a deschis prin a evoca şi omagia momentul naşterii lui Iisus, sâmburele creaţiei, Învăţătorul învăţătorilor, vindecătorul bolilor, răscumpărătorul durerilor, prin intermediul colindelor interpretate sincer şi emoţionant de către tinerii Petre Moise şi Mădălin Marian.

Florin Tudorache, doctor în fizică nucleară,  a prezentat aspecte ale vieţii şi activităţii lui Nicolae Paulescu (1869 – 1931), om de ştiinţă român, medic, fiziolog, descoperitorul insulinei de al cărei efect tămăduitor dumnealui însuşi beneficiază.

Au urmat două lansări de carte: Elena Armenescu „Gânduri de utrenie” şi Antoaneta Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!… (Spovedania unui învins!).

Cartea Elenei Armenescu a fost prezentată de Floarea Necşoiu, profesor, Geo Călugăru, scriitor, preşedintele Cenaclului „Octavian Goga” şi moderatorul acestei activităţi, Silvia Chiţimia, scriitor, folclorist, Ion C. Ştefan, profesor, poet, prozator şi eseist, Nicolae Năcioiu, cercetător ştiinţific.

Floarea Necşoiu a menţionat că Elena Armenescu a simţit nevoia de a lăsa urmaşilor încărcătura acestui timp, reuşind totodată să depăşească limitele acestuia, deoarece cărţile ca şi pietrele sunt statornice în faţa viiturilor.

Dumneaei a evidenţiat ca trăsături definitorii ale medicului şi scriitorului Elena Armenescu, pasiunea pentru studiu, pregătirea intelectuală foarte bogată, credinţa nestrămutată în Dumnezeu, interesul pentru amănuntul cotidian, înţelepciunea, adevărul, iubirea pentru semeni, mândria de a aparţine acestui pământ, freamătul minţii şi al sufletului, afirmând totodată că gândurile rostite în utrenie ridică sufletul autoarei la înălţimea sacrului.

Silvia Chiţimia a prezentat personalitatea doamnei Elena Armenescu în corelaţie cu modelul suprem care este Iisus Hristos, dulgher, învăţător, „medicus magnus”, asociind momentul religios al utreniei prezent în titlul cărţii cu „Cântecul zorilor” din folclorul românesc, ambele având rol de purificare, de preamărire a răsăritului Soarelui, identificat cu Iisus.

A menţionat totodată trăirea afectivă puternică a autoarei care a scris cartea cu inima, urmând parcă îndemnul adresat de Saint-Exupery în romanul Micul Prinţ „Adevărul se cunoaşte numai cu inima”, cât şi valoarea tămăduitoare a acesteia, atât ca medic, cât şi ca scriitor, cuvintele din carte devenind medicamente ale sufletului.

De asemenea a apreciat interpretarea de colinde la această sărbătoare ca o formă de comuniune cu Iisus Hristos, deoarece aşa cum se spune în Evanghelie „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi eu în mijlocul lor.” (Matei, 18:20)

Geo Călugăru a evidenţiat motivaţia cărţii, scrisă din foame de sfinţenie sufletească, structura caleidoscopică a acesteia, fiind alcătuită din 32 de eseuri în care sunt prezente o varietate de subiecte, poezii, citate biblice, îndemnuri etc.

Sentimentul care stă la baza scrierii este iubirea „cordonul ombilical care o leagă pe autoare de Dumnezeu”, aceasta  neezitând să îşi exprime sentimentele de mâhnire, revoltă, indignare  în faţa anumitor aspecte ale realităţii.

Medicul Elena Armenescu îndeamnă la vindecare prin prietenie şi găsirea prilejurilor de bucurie, la realizarea unui schimb energetic om-natură.

Ion C. Ştefan a identificat  specificul literaturii scrise de medici cu o eliberare după trăirile intense din timpul activităţii medicale, iar gândurile de utrenie cu un fapt de purificare. După părerea dumnealui, medicii sunt pionieri ai vieţii, îngeri ai eliberării.

Nicolae Năcioiu a încercat să definească personalitatea doamnei Armenescu prin prisma nevoilor esenţiale ale omului pe care aceasta le îndeplineşte în totalitate: nevoia de a da sens vieţii, de a avea mintea proaspătă, nevoia de mirare, de bucurie, de extaz, de a nu se plictisi, de îndoială, de suspiciune, de armonie, de transcendenţă şi ascendenţă.

Vorbind despre sine însăşi Elena Armenescu a menţionat satisfacţiile pe care le are un medic pediatru şi atitudinea eroică de intervenţie rapidă pe care trebuie să o aibă un medic care lucrează la serviciul de reanimare, cât şi felul în care au interferat medicina şi literatura în viaţa dumneaei, uneori scriind versuri pe reţete între două urgenţe.

Şi-a prezentat totodată proiectele literare, o carte intitulată „Gânduri de vecernie” şi una despre destinul creatorului.

Cartea Antoanetei Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!… (Spovedania unui învins!) a fost prezentată de Floarea Necşoiu şi Geo Călugăru.

Floarea Necşoiu este impresionată de suferinţa tinerei scriitoare Antoaneta Rădoi care „a traversat perioade de viaţă negre, marcate de moartea unor fiinţe dragi, de despărţirea de un suflet, de boală cruntă, de pagube şi pierderi culminând cu desfiinţarea micuţului ei Magazin” de către oamenii Bisericii de la care s-ar fi aşteptat la milă şi întrajutorare.

După părerea profesoarei Floarea Necşoiu, cartea este o „tulburătoare mărturisire, făcută cu sufletul la gură, cu lacrimi de sânge, cu revoltă, cu indignare şi cu zbatere între a înţelege şi a îndura, între a spera şi a deznădăjdui, între a lupta în genunchi şi a ridica ochii spre Cer, implorând ajutor şi iertare.”

Geo Călugăru printre alte aspecte ale operei remarcă nota de „profundă ironie amară” în care a fost scrisă şi că autoarea a fost impulsionată în a-şi deschide sufletul şi a-şi mărturisi suferinţa de faptul că anul acesta a fost declarat „Anul Spovedaniei.”

După cum afirmă autoarea însăşi, pentru ea cartea are valoare de defulare a unor trăiri dureroase: „M-am răcorit”.

Scriitoarea Ioana Stuparu şi actriţa Doinea Ghiţeanu au citit fragmente din cele două opere prezentate. Actriţa Doina Ghiţeanu a interpretat şi cântece de iarnă.

Medicul scriitor Corneliu Zeană şi-a exprimat în versuri aprecierea la adresa activităţii şi a autoarelor:

„Dublă lansare, cu colindători

În spiritul creştin de sărbători,

A unor cărţi, ce, iată, printre rânduri,

Ajuns-au să ne pună iar…pe gânduri.”

„Mă bucur că-n această ţară

Care vorbeşte româneşte

Se mai iveşte, bunăoară,

Şi cineva care gândeşte.”

Auzul ne-a fost impresionat şi de alte versuri al căror autor ne-a rămas necunoscut şi pe care, spre părerea noastră de rău, nu le-am reţinut în întregime.

„Cu ale tale gânduri de utrenii

Trecute tandru prin azur

Mi-ai luminat calea spre sfinţenie …”

Prin complexitatea cărţilor prezentate, a evocărilor, a comentariilor activitatea de la Centrul „Calderon” a cuprins domenii şi aspecte foarte vaste: literatură, medicină, religie, folclor, turism, comerţ, medicină, teatru, pedagogie, morală, relaţii interumane, muzică, toate trecute prin filtrul  sufletului, într-o atmosferă sărbătorească, luminoasă, sinceră şi prietenească.

A consemnat Elena Trifan

Cuvînt despre..”Prigonitorii mei…”


 Cuvînt despre Prigonitorii mei

  Am scris această Carte, ca o Spovedanie a ..unui învins, ca ”omagiu” adus progonitorilor mei, cei care au proclamat anul 2014, ”Anului Omagial al Spovedaniei”, carte care, dacă dădeam o altă formă textului şi mai adăugam cîteva ataşamente, putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjuratnvreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE, a fărădelegii ( zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu și de iubirea de semeni ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, ”lucruri” despre care, se pare că Sinodalii Bor, nici n-au auzit darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre..”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor pe care le-am mai văzut şi auzit, pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tăticii noştri spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine! ”Scumpii mei tătici!!!”…

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul acesta, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte.  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2014. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi și, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor din Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!, iar eu, nu eram decît o…„oiţă rătăcită!!!” căreia ei, păstorii, au decis să-i..taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…JERTFEI…CAINICE! (De la Cain, cel care și-a sacrificat fratele, ucigindu-l din..invidie!!) Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -cel căruia ei slujesc, cu „credincioşie neştirbită!” Spre…orgasmica lor bucurie!! Iertați!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, o data la 3 luni, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii (faradelegii) 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată de imputerniciții zilei, ca să le dea lor bine şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! –Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei, m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu –un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o, dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale, din pricina acestor hulpavi- Sinodalii Bor!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Iar el, duhovnicul meu, e nevoit sa-l bea…pînă la ultima picătură!!!

  Am scris şi ce e scris rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta dragoste, însă nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe aceşti preoţi ai lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale, Ziduri Reci, fără suflare de viaţă, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă”, deși-i o carte, scrisă cu suflet din suflet şi cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar închiderea Magazinului  -deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” am făcut-o, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite -pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze-, cît şi exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult și să-i văd sătui și…fericiți!

 Vă ofer Cartea şi, tare m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte…umile păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste domniile voastre şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Prigonitorii - 19 noiembrie