Posts Tagged ‘preoti induhovniciti’

Părintele Gheorghe…


Să-l numim Gheorghe! Mulți Părinți, de-a lungul veacurilor creștinătății s-au numit Gheorghe. Să mai numim, dară, încă unul. Deși după marea evlavie pe care o are față de CELE SFINTE și după îmbunătățirea duhovnicească cu care este el binecuvîntat de Dumnezeu i-aș zice mai degrabă GHERONDA!…

Nu-l mai văzusem de prin 2013. Știam că e cam bolnăvior și auzisem că mai e de gasit ba pe ici, ba pe colo, pe la vreun Lăcaș de Cult, dar nu mi-am ostenit picioarele întru căutarea lui. Dăunăzi însă drumurile noastre s-au intersectat de la sine!! O, cît m-am bucurat!! Părintele acesta e mare om, mare preot înaintea lui Dumnezeu și foarte iubit de credincioșii care au avut bucuria de a-l fi cunoscut! Un Sfînt printre oameni!…

Ne-am îmbrățișat, am schimbat cîteva cuvinte și a rămas să ne mai vedem cumva…

M-am dus ieri să mă revăd cu sfinția sa și i-am dus și una dintre cărțile mele, carte care știam  c-o să-l bucure, deoarece scrisesem despre dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte Nicodim Bujor! Nu, nu o carte din acelea evlavioase, ci o carte scrisă natural, despre frumoasele și binefacătoarele mele întîlniri, de lungul a ami multor ani, cu sfinția sa. O carte scrisă cu bucurie de suflet…din dragostea mea pentru cel care a fost, este și va fi vesnic VIU în inima mea, Părintele Nicodim Bujor! S-a bucurat foarte tare părintele Gheorghe că am scris cartea și mi-a spus că l-a cunoscut pe pr Nicodim Bujor prin `71, și mi-a evocat cîte ceva din întîlnirile lor. A răsfoit rapid, zîmbind enigmatic, paginile cărții, apoi a pus cartea la fundul unei trăiști plină cu cărți. A cotrobăit prin traistă și mi-a dat la rîndul lui o cărticică…

Neavînd ce face, după ce mai schimbăm noi ceva păreri, îi spun și despre ”alte cărți” pe care le-am scris și publicat și, băgînd mîna în rucsac scot și-i arăt un exemplar din…”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins!”  Uăhh! Mai bine luam jar în gură!!!…

M-a certat! Cu blîndețe autoimpusă… Și printre altele mi-a zis BĂTRÎNUL:

  • Tu ești copila Bisericii! Nu trebuia sa scrii despre sinodali! Ce crezi ca noi preotii nu stim ce fac ei? Dar…și încă o suită întreagă de argumente pentru care nu ar fi trebuit să scriu, dar, mai ales, să NU FI PUBLICAT: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui invins!”…
  • Dragă Părinte Gheorghe, scumpule sfînt soldat neprihănit al lui Hristos, îți sărut dreapta pentru dragostea sfinției tale pentru Dumnezeu! Mă-nclin, cu mare cinstire, sfințeniei cu care știu că ești înzestrat de Dumnezeu și ostenelilor sfinției tale întru cele ale lui Dumnezeu! Îți înțeleg ascultarea față de mai-marii BOR, întrucît ești monah. Dar și ascultarea asta, față de niște ”farisei fățarnici” (cum îi numea și Hristos pe preoții cei din vechime, care ÎL lăudau doar cu buzele!!) are și ea rostul ei!… Poate că cineva trebuie, totuși, să-i tragă de mîneca prea…largă a sutanei lor!!!, pe sinodali. Și daca monahii (călugării) și preoții subalterni nu o pot sau nu vor/nu au curajul să o facă, ceilalți, mirenii, o pot face, doar să aibă demnitatea necesară! Zic. Cît despre faptul că am publicat ”Prigonitorii”, eu voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Preoților Bisericii mele nu le-am cerut și nici nu s-a oferit careva să fie părtaș cu mine în pătimirile mele preț de mulți ani în care mai-marii lor m-au prigonit! Ci și-a văzut fiecare de treaba lui, tăcînd și prefăcîndu-se că habar n-au ce se-ntîmplă-n jurul lor!! Nici să mă mîngîie cumva, în vreun fel oarecare, cînd eu cu sufletul însîngerat și îndurerat de atîta prigonire încercam din răsputeri să-mi pansez în singurătate și disperare rănile sufletului, n-am văzut pe vreunul să-mi fi bătut la ușă să mă mîngîie… Ohh, frații mei!!, creștin-ortodocși, nu mai dați năvală…să mă mîngîiați! Cearta voastră -pentru că, prin scrierea mea, am făcut atingere ”sfințeniei” mai-marilor vostri care și pe voi vă umilesc și vă asupresc în fel și chip (se pare că vă place așa!!!)-, îi e balsam inimii mele. Păcat că doar 4 dintre cei 200 care ați primit în dar (de la mine) cartea mea, v-ați exprimat…negativ! Restul e..tăcere?

Parintele „Iulian” de la Sf Munte


    Nici nu ştiu dacă la Sf Munte Athos există un Părinte/călugăr cu acest nume: Iulian! De ce scriu despre el? Pentru că întîmplarea mi se pare faină. Şi doresc să v-o împărtăşesc…

    Acum vreo lună, intră în Magazinul meu un tip. Şarmant. Sigur pe sine. Intră, şi fără să ceară permisiunea, traversează încăperea destinată clienţilor şi, niciuna-nici două, mă trezesc cu el, postat, în Biroul meu, întrebîndu-mă, tupeist, dacă poate să ia loc. Nu mi-au plăcut niciodată „îndrăzneţii”, aşa că mi-a crescut instant, adrenalina, m-am uitat la el ca elefantul la furnică, şi-i zic, greţos:

 – Dacă tot eşti aici, ia loc şi spuneţi păsul!

El, se asează, tacticos, într-un fotoliu, îşi scoate un carneţel (dinainte pregătit) si-un pix ( le avea, omul, gata pregătite..pentru „fraieri” ca mine; credea el!; drept este ca, uneori, mă mai las ..trasă pe sfoară…), şi-mi zice:

– Vin de la Muntele Athos ( şi-ncepe să-şi deruleze spici-ul, dinainte pregătit și ăsta; derula omu’ mai ceva ca cei de la Trinitas TiVi, cînd varsă lacrimogen slogane cu bănuţu’ văduvei pentru Catedrala Neamului…-mă-sii!!! ). Eu, trebăluiam, absent. Sictirită de felul de cerşetorie pe care-l adoptase individu’ ( şi pe care încercau mulţi să-l aplice în Magazinul meu, de parcă afară ar fi Scris: Asociaţia Caritabilă Lelea Proasta, nu Ermant Art ), aşteptam să-şi  termine „bancul sec” şi să-l invit afar’, ca să-mi pot vedea de treabă nebruiată de indivizi fără scrupule, cerşetori de profesie…Îmi zice, printre altele, că strînge Acatiste pe care le duce părintelui Iulian, un îmbunătăţit de la Sf Munte, care se roagă pentru toţi, şi că acesta, pr Iulian, are mare trecere înaintea lui Dumnezeu şi că mare-i este puterea strigării înaintea Domnului…

– Bine, îi zic, ai nevoie de ceva bănuţi? Eşti în impas? Ceva-mi spune ca eşti..pribeag. Nu-mi plac păcălicii, aşa că zi, omule, verde-n faţă, care-i bai-ul! Şi ca să scap, mai rapid de intrus, îi dau nişte bancnote. El, nu se sfieşte să le ia, şi-mi spune să-i dau totuşi un Pomelnic să i-l ducă părintelui Iulian, la Muntele Athos.

– Lasă-ma, dom’le, cu Pomelnicu’ dumitale! Îmi venea să-i zis: „pomelnicu’ mă-tii!!!, dar m-am abţinut şi i-am zis tare: Mergi sănătos! Şi în gînd: Numa’ elibereaza zona!!!…

A plecat, individul, bolborosind ceva indescifrabil mie…N-aveam vreme pt neaveniţi…La bani nu prea mă uit. Am cam dat, oricui am crezut de cuviinţă. Dac-am vrut să dau, am dat. Şi, în general, MILOSTENIA o fac, cu larghețe. Însă, cînd cineva îmi forţează mîna, amețindu-mă cu subterfugii de genul celor pe care intrusul le încercase, îmi cam ies din pepeni. Aşa s-a întîmplat şi cu individu’…Nu-mi inspira nici mila, nici încredere. Dar, cum nu prea aveam vreme de pierdut cu cercetatu’, am încercat să scap de el, cît mai repede, chiar cu riscul de a-i „scăpa” cîteva bancnote. Intrase în habitatul meu, cu tupeu, sigur pe el, şi asta era un alt lucru care mă călcase pe bătături. Dar, cum, eu sint „OGLINDA” mea şi a „bisniss-ului” meu ( vai bisnis-ul meu!!! ), am încercat să nu dau frîu ispitei de a-l lua la trei, şi l-am lăsat în plata Domnului, cu minciunile lui cu tot…deşi, de regulă nu-mi prea place să mă ia cineva de fraieră…

  A doua zi, nici n-am deschis bine ușa Magazinului, că m-am trezit iarăşi cu el. Rapiditatea cu care traversează încăperea, de la intrarea în Magazin pînă la Biroul meu, mă ia prin surprindere, şi mă aflu descoperită. Iar dezinvoltura cu care abordează ”Strategia”, te descumpăneşte…Încerc urgent o terapie…Cu mine însămi! Pînă s-o aplic însă, mă scoate din impas un cunoscut, care intră în Magazin. Cobor de la Birou, ca să schimb cu acel cunoscut citeva opinii. Coboară şi el -intrusul-, dezinvolt…Încerc un dialog cu amicul meu, să-i spun cum că mă vizitase Garda Financiară şi că sînt nervoasă la culme și supărată foc, din pricina asta, pe cei care mi-au trimis-o, pe sinodali adică -pe cei de la…MINISTERUL IUBIRII de SEMENI!!!; Cîtă iubire!!!- de nu mai ştiu de mine. Amicul, la rîndul lui, înceraca să-mi povestească despre niște necazuri pe care le avea, legat de un CREDIT la Bancă…risca să-și piardă casa!! Nu putem dezvolta însă, fiindcă îsi bagă el -intrusu’- … opinatu’…Mă stăpînesc, cu greu, să-l iau la refec. Nu de alta, dar nu se cădea… „Eu sînt OGLINDA Magazinului!” Aşa îmi spusese, mie, părintele meu drag, scump şi sfînt, Nicodim Bujor!, atunci cînd mi-a dat binecuvîntare pentru deschiderea Magazinului de Obiecte Religioase. Aşa că..nu puteam încălca, acum, consemnul..Intrusul însă nu se jenează să-l abordeze, franc, pe cunoscutul meu, şi-i zice scurt, concis, cum că el are trecere la un Părinte Îmbunătățit de la Sf Munte şi ca bla..bla..îi poate duce un Acatist….Încerc zadarnic să-l pun la punct. El da mai departe, din gura lui bogată, expunindu-şi povestea, cu…ATHOS-ul. Cunoscutul meu îi cade-n mreje şi dezvoltă nu-ştiu’-ce-necaz…Îi las să „dezbată”, şi urc la Birou…Ei au ieșit afară din Magazin, şi după 10 minute intrusul revine la Biroul meu, radiind. Nu l-am întrebat care-i motivul de zîmbeşte..enigmatic. Presupuneam însă! Îi „suflase”,  englezeşte, omului, cunoscutului meu, nişte bancnote de care avea nevoie şi acum era..fericit. A mai întîrziat la mine la Birou, încercînd, inutil, un dialog. Mă călcase atît de tare pe nervi, încît am devenit „agresivă” în exprimare…Nu mă mai puteam controla, şi-i răspundeam ACID la fiecare întrebare. Mă scosese din uz faptul că în Magazinul meu un om fusese tras pe sfoară. Era sub demnitatea mea să îngădui asta. Aşa ca decisesem. Atunci, pe loc, sa-l dau afară. Simtind pericolul, individul s-a retras. Şi-a luat rămas bun, gratulîndu-mă cu nişte bolboroseli ieftine… Am răsuflat uşurată că s-a simţit şi a plecat şi n-am fost nevoită să-l arunc eu în stradă! Dar..n-am uitat. Mă frămînta jongleria individului…Decisesem că dacă va reveni să-l pun la index…

  La vreo 2 zile apare iarăşi, la prima ora, în Magazin. Atentă, de data asta, şi mai rapidă decit el, îl opresc la scară…Descumpanit, oarecum, dă să plece, nu înainte de-a încearca…o strategie-doua…Şi, văzînd că nici una nu ţine, îmi zice FRANC, că are nevoie de nişte bani, că bla..bla..

– „Domnule”, ai greşit adresa! Afară, la intrarea în Magazinul acesta, nu scrie: Asociatie de Binefacere! O zi bună îţi doresc! Cautăţi alt „fraier”!…Sau mergi la muncă…Ori de nu,  întoarce-te la trîndăvia ta, la..Athos…Du-te şi mai fă metanie înaintea lui Dumnezeu…

..A plecat, oarecum, descumpanit….

…………………………………………………………………………………………………………..Dupa După alte cîteva zile bune, cînd deja uitasem de intrus, mă trezesc iarăşi inoportunată de prezenţa lui…Intră, mai mult alergînd, şi-mi spune că a trecut doar să mă salute şi să-şi ceară scuze pentru neplăceri. Îmi întinde o broşură cu rugăciuni primită în tren..: Acatistul Sf Pantelimon. Eu îi dau, în cinstea Sf Pantelimon, un măr pe care-l aveam pe birou…

– Plec la Athos, îmi zice!

– Foarte bine faci! Dacă aici, în lume, nu te adaptezi şi nu-ţi place munca, mergi la Athos…că acolo-s cîinii cu covrigi în coadă!, îl zeflemisesc eu, şi cîte altele nu i-oi mai fi zis….

…………………………………………………………………………………………………

A plecat.

 M-am bucurat că nu a mai reuşit să mă enerveze…şi, eram, totodată, bucuroasă că nu îi voi mai vedea mutra prin cartier…

Nu mi-am bătut mintea să mă mai gîndesc la tupeul intrusului.. Dus a fost…

Care va să zică, 27 iulie 2012, Sf Pantelimon…

Duminică…august, cam la o lună de la „eveniment”, îmi sună telefonul…Un numar cu muuulte-muuulte cifre…Alo!..Alo ( se auzea întrerupt, în felii…Credeam că e cineva de la Roma. O rudă. Nu mă uitasem atent la prefixul de ţară…)!..

– Alo! Sînt..X!, se aude într-un final..Te sun de la Sf Munte! Am numărul tău de pe cartea de vizită a Magazinului! Am luat-o cînd am fost în Magazin ultima oară. Te-am sunat să-ţi spun că…Părintele Iulian s-a rugat pt tine…

– Auuu!! De-acuma să vezi prosperitate pe mine, frăţicule!! Pot să dorm liniştită, ca aia care şi-au depus banii la FNI!!!, îl persiflez io. Dar el continuă, nestingherit:

– Ştii, i-am dat Acatist pentru tine, Părintelui Iulian. De fapt pentru mai mulţi, i-am dat. Că am tot strîns. Cîteva milioane…Acum mai tre’ să muncesc pt Părintele, încă 2 săptămîni, în contul banilor luaţi de la oameni. …Mi-a dat canon Părintele Iulian. Ca eu am strîns mai mulţi bani, dar i-am cheltuit, şi i-am dat părintelui mai puţin, fără să-i spun că încasasem mai mult. Însă Părintele Iulian, care are 90 de ani, mi-a spus că trebuie să muncesc, pentru banii însuşiţi de la oameni, încă 2 săptămîni…Şi acum, asta voi face! Încă 2 săptămîni, CANON! TREBUIE să muncesc pt cei cărora le-am luat bani pentru Acatiste…deci şi pentru tine, subliniază personajul…

– Spor la muncă!, i-am zis sec. Spor la metanii și la… la mîntuire!…

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea; 2012
 
 

Ps: În ziua de 12 ianuarie 2014, căutînd ceva pe Google, descopar ca, DA, chiar există la Muntele Athos, la Mrea Prodromu, un Părinte cu acest nume: Iulian. Acum știu despre cine vorbea acel șmecheraș!! Ierte-l Domnul!

Imaginea de mai jos,  am descoperit-o, mult timp după ce am scris Articolul de mai sus. Iat-o:

                                                                     Pr iulian athos