Posts Tagged ‘preot’

Lamentatiile parintelui G…din Bor, la TiVi/Rastignirea lui Onufrie de la Garajul Sfintului Efrem cel Nou!


 Hopa..ce vad la Stirile de la miezul-noptii la un post TiVi?!! Mare lamentatiune pe marginea unei Icoane. Cea a Sfintului Efrem cel Nou, din Garajul lui Onufrie!!!

De multe zile postul TiVi cu pricina (precum si filialele lui, antenutzele), prin moderatorii si prezentatorii de stiri, latră-ntr-una (pentru-o bucatica de os de ros!!) de-au facut clabuci la gura, cum ca bla..bla…Onufrie-n sus, Onufrie-n jos. Da-i si lupta si da-i si lupta, coane Morărica (de la Antena Stars)!! Cum ca vaiii, Onufrie asta-i un eretic, un escroc, un nu-mai-stiu-ce si bla..bla…si tot asa… Apoi ca o paralelă a „adevărului lor”, moderatorii postului TiVi cu pricina, il arata pe un burtos cu barba, linga care trona una bucata „măicuță”, o femeie cu scufie neagra pusa peste una alba, a carei mărgioară se zarea ..discret pe sub cea neagra…semn al fecioriei, din cite stiu. Si burtosul din poveste, POVESTESTE un BASM cu, ATENTIE, NU UNA, ci 40 (patruzeci) de Icoane care se tînguiesc și varsă lacrimi pe la Teleorman in jos, dar care…tînguire este…ACREDITATĂ de mai-marii Bor!!! Așadar, mai biet Onufrie, poa` sa jeleasca Sfîntul tău Efrem sa se-audă pînă-n Deal (al Patriarhiei), că tot n-ai tu trecere spre…credibilitate/acreditare cu patalama la mînă, DACA nu ai dansat si nu dansezi după cum îți cîntă STRANA care dă acreditări! N-ai țidula? Ești ras, tuns si frezat! Pardon…caterisit/discreditat/dizgrațiat! La Teleorman au voie sa se jeleasca 40 de Icoane, dar la tine, biet Onufrie, la garajul tau, nu! Niciuna n-are voie sa plîng, oricît mir i-ai turna! Sa bagi bine la cap! Vezi ca esti cam tare la cerbice!!!…

Sa fim intelesi, scumpi cititori, oricare veți trece pragul Blogului meu: Nu pledez pentru escrocherii ieftine! Nu pledez, nicicum, cauza lui Onufrie! Sfinții își fac treaba cu sau fara părerea mea! Fie ca plîng cu lacrimi de mir sau de singe, fie ca nu varsa nicio lacrimă! Pentru LUCRAREA lui Dumnezeu prin Sfintii intru care EL a binevoit, nu-i nevoie de circărie ieftină!

LUCRAREA/lucrarile lui Dumnezeu sint..TAINICE!!! Nu-s zgomotoase!  Aici a gresit Onufrie! Ceea ce, poate, se întîmplase, dacă vărsa sau nu vărsa mir (nu stim, doar putem sau nu putem sa credem ceea ce ni se spune sau vedem cu ochii nostri, daca am vazut!,  fiecare dupa cum ii este datul!!), trebuia sa ramînă o taină. Onufrie nu trebuia sa-l accepte pe mascariciul de Strehaia cu trupa de saltimbanci de la postul acela TiVi sa se filmeze, chipurile, rugîndu-se cu mare pioșenie la Icoana Sfintului Efrem cel Nou! Nu cred ca i-a fost prea placut Sfîntului Efrem acest lucru!!! Măscăriciul de Streahaia si alti saltimbanci, ca oricare alti muritori, puteau veni, in taina, fara televiziuni dupa ei, sa se roage!! Asa se face Rugaciunea! In taina! Zic! Iar monahul Onufrie, in opinia mea, nu trebuia sa mai adauge în desaga greselilor (aproape fatale!!) și acceptul ce și-a dat ca sa se transmita in direct la acel post TiVI, toata circaria care a urmat zile in sir!!! Anteniștii  si-au facut RATINGul si el, Onufrie, s-a ales cu…bube-n cap!!! Pariu ca asta-i LUCRAREA cuiva specializat in denigrari! Nu ca Onufrie ar fi vreun sfînt!  Dar cine e sfînt pîna la urma urmei??

Toti greșim! Onurfie stia ca-i „monitorizat”, că doar saptamini in șir, duminica de duminica, la Bisericile din împrejurimile Garajului unde-și făcea veacul, erau trimsi „misionari” care in loc de cateheze duhovnicesti, legate de Sfinta Scriptura, pentru cei prezenți la Liturghie, PLEDAU: VINOVAT Onufrie!!! Si, culmea, acest Onufrie care era  scos acum țap ispasitor de confrații lui, era tot acel Onufrie care, cu ceva timp in urma, slujise cu  unii dintre preotii parohi care acum permiteau „misionarilor” , trimișilor BOR, sa-l denigreze pe Onufrie!  (Cei care au fost participanti la acele Slujbe pot da mărturie vie! Doar sa voiasca a fi demni si a marturisi! Cu ceva vreme-n urmă, Onufrie era ridicat in slavi, iar acum..denigrat! Denigrat de  aceiași parohi cu care el slujise prin Bisericile Ortodoxe din cartierul respectiv! Denigrat in aceleasi Lăcase de Cult in care el, Onufrie, slujise cu parohii acestora!  Aș putea cita nume, dar…ma abțin, fiindca nu am fost si nu sint participant direct! Dar sursa mea este sigura si fosta participanta la Slujbele la care Onufrie slujea cu parohi din cartierul respectiv si unde era chiar recomandat de catre preoții Bor, multimii, ca avind o..Icoana facatoare de minuni!!! Preotii cu care a slujit Onufrie multă vreme, îl recomandau, așadar!! Acum tot ei retrag cele spuse!!!, ba mai mult, arunca cu bolovani in Onufrie si culmea..în Icoana lui!!!, susținînd sus și tare cum că Sf Efrem ( al lui Onufrie) nu ar vărsa mir!! Dar pînă mai ieri, tot ei susțineau -tot sus și tare- că Sf Efrem varsă mir!! Rușiniiică!!! Rușiniiicăăă… )

Nu vreau sa iau partea lui Onufrie. Să fim ințeleși! Vreau doar sa atrag atenția asupra acestor VULTURI (din Deal) care se năpustesc fara scrupule asupra unei PĂSĂRI aflate în picaj, si infuleca halci din ea… Și repet, ei, VULTURII (din Deal; al Patriarhiei) susțin (sus și tare) că la Teleorman „plîng” 40 de Icoane, la Garaj însă NU poa’ să plîngă UNA ( n-are voie de la  „stăpînire”)!!! Una singura!! De ce? Pentru ca nu vor  „omniprezenții” stăpînitori ai acestei lumi!!! Pentru că…nu-i în OGRADA lor!!! Pentru ca nu-i  VACA lor buna de muls, a la Roșia Montana, care să dea 10 kile de „lapte” la o mulsoare!!!…

NU stiu si nu m-a pasionat sa stiu daca aceasta Icoana a Sf Efrem cel Nou a plîns sau nu! Am trecut o data pe acolo, asta vara -2014-, si mi-am format propria opinie, pe care n-am s-o spun aici. Nu m-am dus ca sa vad ori sa ma conving daca…ci m-am dus pentru ca o persoana din provincie ma rugase s-o însoțesc la Garajul Sfîntului Efrem, pentru ca persoanei respective, nefiind din Bucuresti, i-ar fi fost mai greu sa se descurce. Persoana respectiva a venit cu multa încredere la Sfîntul Efrem. Asa cum se duc oamenii si la Teleorman, cu credinta! In fond, stiut este, ca Hristso Domnul a zis: „CREDINȚA ta te-a vindecat! Scoala-te, ia-ti patul si umbla!”

La Scăldătoarea Siloanului nu era NICIO Icoană care să fi plîns! Si totuși… MINUNI se pot întîmpla oriunde, oricînd! Nu doar în BOR!!

Dumnezeu lucrează după cum știe EL, si lucreaza pe înțelesul fiecaruia! Fiindca Domnul Dumnezeu NU ARE PE NIMENI DE PIERDUT! Nici pe Onufrie nu-l va pierde! Chiar daca, să admitem ca a greșit! In fond, a gesi e omenește! Treaba e sa înveți ceva din căderi/rătăciri/ înșelari!! Sper ca monahul Onufrie să fi învațat ceva din tot circul acesta care s-a declanșat ca la o comnadă!!! Circ căruia i-a cazut pradă o pasăre prea mica: Onufrie!

Cit despre pitt-bulii (se știu ei singuri) care-i sar la jugulară lui Onufrie, le-aș recomanda sa nu mai faca pe îngerașii, ca nu cumva să le cadă fulg cu fulg din..aripioare și să ajungă ei înșiși năpîrliți și chiar mai huliți decît îl hulesc ei pe acest simplu monah Onufrie, pe care-l blamează si-l înjosesc în fel si chip! Unde vă este iubirea de semeni?, „îngerașilor”…Voi propovaduitori ai iubirii și împărțitori ai..adevarului, ai credintei…

Pocăiți-vă, ca s-a apropiat timpul!! Băgați-va înapoi în buzunar pietrele, „israelitilor” ( voi cei din Bor ), ori debarasați-vă de ele, ca nu cumva sa va tragă ele prea tare-n jos! Nu-l mai loviți pe acest „neputincios”: Onufrie! Mîine s-ar putea să fie unul dintre voi in locul lui! Eiii, dar cîți nu sînteți deja, azi!!!…

Nu va cere nimeni sa îngenuncheați înaitea Icoanei Sfîntului Efrem cel Nou ( fie el ”miruns” de Onufrie sau nu!!!), dar puteti îngenunchea în fața celor 40 ale voastre, de la Teleorman (ca na, acelea sînt ..Facatoare de minuni, căci acestea sînt acreditate de voi oameni ai lumii acesteia păcătoase si adesea..înselate si înșelatoare -de lume vorbesc; in fond tot oameni sinteti si voi, ca si Onufrie si adeptii lui!) ori puteti ingenunchea in Altarele la/in care slujiti ori acasa, fiecare in camaruța lui si va puteti tîngui si cere iertare lui Dumnezeu, si puteți cere ajutor si mînă de îndrepatre! Nu va mai bucurați de CĂDEREA lui Onufrie! Nu-l mai înfierați în văzul lumii! Daca aveti dragoste, asa cum va cere Mîntuitorul Hristos, nu-l mai răstigniti pe acest biet căzut! Ci puneți-vă genunchii la rugaciune pentru..”neputința” lui! Oricare ar fi acea „neputință!”

Eu, personal, am obosit sa tot aștept să obosească prostia, răutatea, PIZMA, lăcomia, iubirea de arginți, fariseismul…

Fie-va mila de-un semen obosit!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Rugaciune de pocainţă, pentru pruncii avortaţi


Dăunăzi, mi-a revenit în minte un lucru petrecut în viaţa mea cu mult-mult timp în urmă. Uitasem definitiv (…) de lucrul acesta. Tot frămîntîndu-mă sa înteleg „rostul” unor evenimente neplăcute care au avut loc, repetat, în viaţa mea, am pus multa rugăciune înaintea Domnului meu Hristos. Am rugat-o pe Maica Domnului şi a mea, pe Fecioara Maria, cît şi pe Sfinţi, pe Îngerul Păzitor să-mi fie mijlocitoari în a descoperi ce anume îmi împiedica evoluţia, atît pe scara spirituală cît şi pe scara socială. Şi, surprinzător, un răspuns am primit.

   Mi-a aparut, din strafund de minte, venind la suprafata, în conştiinţa mea, un lucru demult uitat….”

{ Cu mulţi ani în urmă, am îndemnat o femeie să facă avort. Femeia avea mulţi copii şi familia trăia modest. Muncea mult pe bani puţini, avea un bărbat care cam bea, şi deşi era foarte, foarte harnic şi priceput la multe, nu-şi găsea un servici stabil cu carte de muncă, aşa că muncea cu ziua pe unde apuca, iar cei cărora le slujea îl răsplateau pentru munca sa, cel mai ades, cu cîte un pahar de vin sau cu cîteva ţuici.

Cînd am văzut-o pentru a N-a oară pefemeie cu burta mare, i-am zis cu seninatate:

– FEMEIE, la ce-ţi mai trebe’ încă un plod? N-ai şi aşa destui?

– Păii..păiii… zice, fîstîcit, femeia…păi, dacă am rămas grea, acu’ îl las,  ce să-i fac, dacă Domnu’ mi l-a dat?

– Cum, ce să-i faci? Dă-l afar’!, îi zic sec.

– Păii..păiii…

– Ce păi? Niciun păi!  Esti dusă, FEMEIE! Ce le mai dai să mănînce? Cu ce-i mai îmbraci? Cu ce-ţi mai plăteşti hangaralele casei, dacă tot torni la plozi?…Şi nici una, nici două îi propun s-o recomand cuiva să-i provoace un AVORT. Femeia s-a cam codit. Nu prea voia. Îi era frică…

Nu mai ţin minte cum sau în ce fel am ajuns la femeia care se pricepea la „meşteşug”.

Nu-mi mai amintesc ce s-a întîmplat. Tot ce-mi mai aduc aminte acum este aceea că „meştera” nu şi-a desăvîrşit „opera”, şi FEMEIA a dat naştere la două atunci,

frumoase gemene. Dar la vreo două săptămîni după naştere, una dintre ele a murit. Nici cealaltă nu era prea bine. Plîngea întruna, era mereu agitată, nu dormea, nu voia la sîn şi părea bolnăvicioasă. Femeia a dat fuga la mine şi m-a rugat să-i BOTEZ prunca. N-am stat pe gînduri. Am luat copila, am dat fuga la Biserica de care aparţinea  casa FEMEII, l-am rugat pe preot să săvîrseasca Botezul, şi acesta s-a şi înfăptuit.

Am dus copila acasă la părinţii ei. Naşul a înălţat-o în prag, mai sus de înălţimea lui (1,84) zicînd: fiica Daciei libere, fii binecuvîntată!!! După care a aşezat-o în pătut şi am plecat la casa noastră. Nu am „petrecut”, aşa cum petrec oamenii, cu băutura şi muzică. Oamenii cărora le Botezasem copila erau amicii noştri, trăiau modest

iar noi, naşii, nu eram petrecăreţi de felul nostru. Ne-am bucurat că am putut creştina copila, mai ales că mama se temea ca aceasta să nu „plece” dupa sora ei geamană…

Nu ne vizitam. Mai bine-zis, noi nu mergeam la ei. Treceau ei, din cînd în cînd, pe la noi, şi mai aduceau şi prunca uneori. Era frumoasă şi creştea, „cît alţii într-un an!!” Îi mergea excelent după Botez, spre bucuria noastră şi a părinţilor ei.

După o vreme nu ne-am mai văzut, timp de mai mulţi ani, desi locuiam în acelaşi oraş, dar în cartiere diferite.

Cînd copila a facut 14 ani, ne-am dus acasa la ei şi i-am dus finuţei noastre un dar de preţ. Ceva de aur, care , ziceam noi, să-i amintească de naşi, cît şi de vîrsta de 14 ani…apoi nu ne-am mai revăzut, decît la Cununia ei, la care finuţa a ţinut morţiş să fim prezenţi. După care ne-am dat uitării reciproc, finută căsătorindu-se cu un neamţ şi urmîndu-l pe acesta în ţara sa….

…………………………………………………………………………………………………………..

Ani în şir am ţinut POSTURILE şi m-am spovedit. O dată, preotul duhovnic m-a întrebat:

– Ai făcut avort?

– Nuuu, părinte!, i-am răspuns, oarecum MÎNDRĂ de mine!!!Apoi, instant, mi-a venit în minte…imaginea cu avortul…Şi-atunci, pun virgula şi-i zic preotului: Personal, n-am facut avort!, dar…am dus pe cineva, am îndemnat, pe cineva să facă avort!

-Ioi, ioi!!!, a zis părintele, dînd din cap, a tragedie. Şi-mi zice, mai apoi, ca trezindu-se dintr-un vis urît:

– Trebuie să Botezi un prunc!! Negreşit!

– Dar, am şi Botezat, părinte !, ii zic, victorioasă…şi-i povestesc, pe scurt, SENIN!!!, cum s-a întîmplat să Botez, chiar pe cea căreia eu, în netrebnicia mea, îi hotărisem SOARTA, prin îndemnul insistent pe care-l dădusem mamei sale..şi care, ca prin urechile acului, a scăpat, vie şi navătămată…şi care astăzi este o FRUMUSEŢE de femeie cu copii la casa ei…

– Da. Ai făcut bine! Dar..să mai botezi! Să mai botezi!

– Mai Botez, părinte!, îi răspund, senin, pierdut…fără să realizez DRAMA VIEŢII MELE în plinătatea ei…

…………………………………………………………………………………………………………………

Nu mai ţin minte mare lucru din „dialogul”, de atunci. Nici nu mi-am mai amintit, pînă mai ieri, despre CAZ. Nici măcar atunci cînd Dumnezeu a rînduit şi pe nepregătite, pe negîndite, am Botezat gemeni, copii în vîrstă de 6 luni ai unei femei ce-şi făcea veacul pe la poarta Mănăstirii Cocoşu de la Niculiţel, unde mersesem la un Hram, prin 2009. La „solicitarea” expresă a stareţului -cu care eu şi partenerul meu eram f apropiaţi-, am încreştinat pruncii. Atît! Doar i-am încreştinat. Cu peripeţii (despre care, poate voi scrie), dar..i-am încreştinat şi nu mai ştiu nimic despre prunci, deoarece, „soarta” ne-a purtat de atunci pe drumuri diferite şi nu ne-am mai intersectat…

Nu mi-am adus aminte de vorbele părintelui duhovnic, nici măcar atunci cînd mi-a fost rînduit s-o Botez pe o turcoaică. N-am Botezat-o pt păcatele mele, ci am Botezat-o pentru că ea a cerut! Şi nu mi-am adus aminte că am un păcat de..moarte!; pe care trebuie să-l ispăşesc! Şi nu mi-am adus, niciodată, aminte că am săvîrşit păcat,  nici spovedania nu am făcut-o, NICIODATĂ cu revărsare de părere de rău şi/sau cu zdrobire de inimă. N-am avut, pînă mai ieri, nicio apăsare!…

Şi pentru că, mai dăunăzi, păcatul acesta mi-a invadat conştiinţa, venind din străfund de minte şi de suflet, AZI  mă spovedesc!…}

atî

…………………………………………………………………………………………………………..

Mi-am petrecut aşadar ziua „meşterind” o rugăciune, personală, dar pe care vreau s-o fac cunoscută şi altora.

Atît femei cît şi bărbaţi! Poate nu strica!! Poate încă nu e prea tîrziu!!!…

pergament 98

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

„Dumnezeu nu miluieste la privat”…


Este titlul unei emisiuni tv., pe care am urmarit-o duminică, 27 ian 2013. La o masă rotundă, la care participau: un poet, un psiholog, si un politician (politicianul, fost preot!!??), moderatorul emisiunii încerca să dezbată Hotărârea 943, a „sfântului sinod”. Prin această hotărâre, BOR înceraca să pună monopol pe cimitire…

Văzându-și subminată autoritatea, de către cei care „ies din ascultare” și care îndrăznesc să aibă libera initiațivă de a-și investi banii într-un Cimitir Privat, BOR decide să emită Hotărârea 943, din 17 febr 2012, solicintind primăriilor să caute, să găsească  nod în paură privaților, și, astfel, să  anuleze Autorizațiile deținătorilor de Cimitire Private. Apoi mai lansează și către supușii lor, preotii, porunci, ca nu cumva vreunul să  mai oficieze Slujbe de înmormântare în aceste Cimitire…pe motivul că acestea –cimitirele respective, ale privaților adică- n-ar fi sacre!!!….tocmai pentru faptul că sunt..private. Și dacă tot îs private, atunci să fie ..private și de slujirea unui preot…ordin de la „împarația sinodală!!”

Eu cred, mai degrabă, că este vorba despre faptul că BOR se vrea iarăși lider de piață în domeniu, știut fiind faptul că vreme îndelungată biserica a deținut monopolul absolut la acest capitol: cimitirele; iar în ultimii ani, prin apariția Cimitirelor Private, și-a cam pierdut din supremație. 

Intervine în emisiune, invitat fiind, evident, de moderator, un preot dintr-o episcopie oarecare și încearcă stânjenitor de icoerent să dea o oarecare noblețe gestului „sfântului sinod” de a emite Hotărirea cu pricina. Avea, desigur, un discurs elevat, chiar sofisticat, îmbrăcând frumos, artistic chiar, expunerea sa. Duhovnicesc (aș!!)…Inutilă încercare! N-a facut decât să esueze, lamentabil, în fața evidenței, cât și a „punerii la colț” de către doi dintre invitații din studio…

M-a lovit ca un trasnet dictonul emis de acest „purtator de cuvânt” fariseu (fățarnic, în zisa Domnului Hristos!!), și anume: „afacerile bisericii sunt binefacere pentru societate”! Doar că a „omis” să numeasca SOCIETATEA cu pricina….

…și-i dă mai departe, absent parcă la subiectul dezbătut, cu cele 700 de Asociatii social-filantropice aparținătoare Patriarhiei Romane.Wow!!! Mi-ai pus deștiu pe rană amice!!!….Mă omori cu zile!!!Nu mai da, „frate”!!! Care filantropie? Păi bine, omule, dacă măcar 20 dintre cele 700 (anunțate pe situl oficial al BOR s.r.l.) ar face filantropie, în mod real, măcar și din banii strânși din donațiile creștinilor (cu dare de mână și cu inima largă), nu și din cei -cu multe zerouri !!!- de care BOR beneficiaza annual de la Bugetul de Stat, cu încuviințarea, semnăturile, și „larghețea  inimii”  primarului Oprescu, comform înțelegerii dintre BOR și govern (ul statal și/sau local), n-ar mai fi nici urmă de sărac pe sub poalele Patriarhiei și pe aiurea, pretutindeni in țara asta. Nu te mai căzni, Tănăsescule de Constanța, să convingi că nu ține! Și vorba nu-știu-cui: ”biserica se ocupă de noi după ce murim!” Nimic mai adevarat! Ei bine, nu e și cazul meu. De mine „s-a ocupat” încă pe când eram în viață, dar…nu-i acum acesta subiectu’ dezbaterii…

 Mă întreb, retoric, evident, după care biblie vă ghidați, scumpi sinodali BOR, când emiteți Hotărâri gen 943?…Voi mai-marii Bor…dar și voi cei care sunteti „purtători de cuvânt”, mai mult sau mai puțin oficiali…

 Iată ce spune Hristos, Domnul: ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi…”… Nu mai ține cu discursul, amice Tănăsescule (de Constanța). Omul s-a alfabetizat. Și, dacă nu știai, demult este în pozitia BIPED. Și asa va rămâne! Nu-l veți mai îngenunchea, voi fățarnicii, cu vorbele voastre mieroase… N-aveți decât să vă cântati vouă înșivă osanale, și în strună…Mai aveți încă baftă cu credincioșii orbi, care, ca și voi, n-au pus mâna, vreodată, pe o BIBLIE (ne re-scrisa și ne re-adăugită!!!), s-o citească, să-i lumineze si să-i ajute să vă descopere fățărnicia și subterfugiile ascunse în slogane gen: ”afacerile bisericii sunt binefacere pt societate”… Bieții oameni, creduli, în nădejdea că făcând donații ”împrumută pe Dumnezeu”, cotizează, în fapt, ca să aveți voi „calești de aur, cu mii de cai putere, sub capotă”…Cotizează, bieții de ei, nădăjduind că-și vor răscumpara, cu bani donați vouă, păcatele tinereții și chiar ale  bătrâneților lor…, sau, dupa caz, crezând că donând vouă, tocmai au scos pe un sărman din săracia lui sau că și-au cumpărat propriul rai. Dă, Doamne, dar eu cred ca mulț sunt in eroare…

 Și-acum să revin la „oile noastre”: cimirirele. Legat de înmormintari, răsfoind rapid Biblia, găsesc câteva repere. Descopăr că: 1) Avraam și Sara au fost înmormântați într-un Cimitir Privat -o peștera cumpărată de  ei de la fii lui Het. 2) Lazăr, (prietenul Domnului Hristos), a fost înmormântat într-un Cimitir Privat, acoperit cu o piatră. 3) Isaac și Iacob -mari prooroci și aleți ai lui Dumnezeu (după cum ne-arată Biblia)-, au fost înmormântați în terenuri private, cumparate de ei înșiși în acest scop. 4) Domnul meu (și al vostru, al Aceluia Căruia pretindeți că-I sunteți slujitori!), Iisus Hristos, a fost înmormântat într-un mormânt PRIVAT, care aparținea lui Iosif  -din Arimateea- . Ce ai de zis,”părintele Tănăsescule  de Constanța”, prtătorule de cuvânt, la cele pe care ți le-am expus, mai sus, și care sunt extrase din Biblie? Nu din Hotărirea 943, cea a „sfântului sinod”. Sfânt sinod? Ce blasfemie!! Acestui „sfânt sinod” nu-i pasă de Legile lui Dumnezeu, ci îi pasă DOAR de LEGEA ARGINȚILOR, acoperiți fiind nu de Duhul Sfânt, ci de cel finanțist! Și, evident, nu-i pasă de noi decât în măsura în care cotizăm și ne prefacem că nu vedem si nici că pricepem ce se ascunde sub egida sloganelor voastre…

Domnul atotmilostivul să vă ierte pe voi, si sa va dea DUHUL pocăinței! Pentru aceasta insa, trebuie sa vreti si voi! Domnul vă asteaptă! 

Toate vi le-am zis:

Cu dragoste!

Antoaneta-Ivana

P.S: Cele de mai sus nu sunt adresate preoților lui Dumnezeu, ci altora…Am cunoscut si cunosc, spre Slava lui Dumnezeu, mulți preoți care fac cinste Bisericii lui Hristos. Preoti pe care ii cinstesc si-i respect, si despre care, macar si in parte, am mai si spus si scris câte un cuvint, pe ici pe colo…

 

Drumul evanghelic


   ” Ceea ce mă umple de tristețe este aceea că oamenii rătăcesc așa de mult, fără să ia seama de această Carte …Biblia, care-ar putea să-i călăuzească!” ( Faraday)137

Citim toate cărțile din lume, le aprofundăm pe unele -și încă cum!-, dar Sfînta Scriptură nu ne preocupă deloc. Am citi-o dar… ni se pare cam…complicată. Nu cerem de la Dumnezeu pricepere ca să înțelegem lucrurile LUI sensibile…

 Chiar cînd ne rugăm, majoritatea -și în majoritate ma înclud și pe mine- ÎI cerem lui Dumnezeu: mașini de ultimă marcă, vile, parteneri frumoși -buni și deștepți și cu ochii verzi, dacă se poate!-, copii geniali, afaceri prospere…”uitînd” să-I cerem sa ne dea roua Darului Duhului Sfînt ca sa căpătăm înțelepciune și pricepere și să învățăm ..rostul vieții….

 Evanghelia nu ne prea preocupă. Am mai și rasfoit-o unii dintre noi -printre care și eu!-, dar…cam atît! De ce? Pentru că Drumul Evanghelic ne cam complică viața și noi vrem să fim comozi.

  Pe CRUGER îl întreabă cineva:

-” cunoașteți pe Goethe pe Shakespeare?”

– ”Nu cunosc decît această carte -răspunse el, scoțînd din buzunar o Biblie veche-! De 40 de ani citesc necontenit în ea și nu sînt stăpîn nici măcar pe jumătate din minunățiile ei. Cînd voi sfîrși-o, o să citesc pe Goethe și pe Shakespeare!” Ce frumos!… Și noi, iată, l-am citit  și-l cităm, la greu, pe Coelho, dar nu am citit, nu sîntem preocupați de..Biblie, cea care  „ ar putea să ne călăuzească!”…

 Evanghelia ne învată și ne arată ce să facem, iar noi știm, mulți dintre noi -măcar din tradiție, de la părinți, bunici și străbunici, dacă nu din SCRIPTURI-, dar nu facem! Știm drumul dar, e un pic…INCOMOD! Mai COMOD este să faci rău! Sa te răzbuni, să-ți faci loc cu coatele…Majoritatea dintre noi spunem TATĂL NOSTRU cînd ne rugăm, unii chiar în fiecare dimineață, de cum ne trezim și ne dăm jos din pat, iar mai apoi, tot restul zilei și a timpului ne comportam ca niște sălbatici…ca niște canibali…

dar…

  …Bunul Dumnezeu, Care nu are pe nimeni de pierdut, lucrează după cum numai El știe, și..vine o zi cînd ne domesticim și căutăm pacea! Cu noi înșine și cu cei din jur. Și pornim, agale, pe DRUM…Drumul Evanghelic. Sprijiniți și călăuziți de un părinte precum Nicodim Bujor, Evagrie Ponticul,  Pr Porfirie și alti duhovnici îmbunătățiți, călăuziți de Sf Scriptura, poate de Cuvîntul de Folos al unui Teofil Pîrîianu şi de multi alți minunați PĂRINȚI ai Bisericii lui Dumnezeu, cum ar fi Pr Iustin Pîrvu de la Petru vodă și alții ( Doamne, Slavă Ţie!, că ne-ai dăruit destui Învățători destoinici! ) sau de ..făcătorul de minuni și grabnic-ajutătorul părintele Ilie Lăcătușu ( ”cantonat” deocamdată într-o Capelă din Cimitirul Giulești! )…ale cărui Sfinte Moaşte, pe mulţi au adus la..Lumină!!!

 …iată și aici, mai jos, un DESCHIZĂTOR de CALE! Pe care l-am întîlnit, spre Slava lui Dumnezeu, într-o călătorie a mea în  Rusia, unde mă aflam, prin Graţie DIVINĂ, la o „cură cu..sfinți”…

 Dumnezeu fie binecuvîntat pentru cele știute și pentru cele neștiute -de catre mine- ale LUI faceri de bine pentru mine!

Schimonah rus

Interviu schimonah rus