Posts Tagged ‘preot cu har’

Interviu cu preotul George Zante, de la Schitul Sf Gherasim Kefalonitul


Interviu publicat în Convorbiri literar-artistice nr 10:

SPIRITUALITATE (INTERVIU part. I)

PREOTUL GEORGE ZANTE,  salvamarul de la Schit

Antoneta Rădoi: -Bine aţi venit!, părinte George Zante.    

George Zante (preot): -Bine v-am găsit!

A.R.: -Am avut emoţii că nu ne-am putea întâlni nici azi…data trecută v-a pus Vrăjmaşul pietre de poticneală pe Autostradă…

G.Z.: -Acum a rânduit Maica Domnului…

A.R.: -Aş vrea să public interviul în revista Convorbiri literar-artistice nr.10, dacă sunteţi de acord!

G.Z.: -Cu toată dragostea!

A.R.: -Pentru început să spunem cititorilor unde slujiţi?

G.Z.: -În satul Negreşti, jud. Constanţa, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.

A.R.: -Vreau să fac un mic intro, să spun cititorilor că eu am ajuns întâmplător (dar ce e întâmplător în lumea aceasta, când totul e aşezat şi rânduit de Dumnezeu…) la Schit, invitată fiind de stareţul Schitului, pr. ierodiacon Isaia (cu care mă cunoşteam de mai demult, care a construit şi Schitul de la Horia, şi care şi de-aici înainte, şi de-ar mai construi 10 schituri, cred că tot aşa îi va rămâne renumele: „Pr Isaia de la Horia”). Habar n-aveam că există în România un schit cu hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul, iar de părintele Isaia nu mai ştiam, de 4 ani, nimic, căci nu mai vorbisem. Şi, la finalul anului 2018, nitam-nisam, mă sună părintele şi-mi zice c-ar vrea să ajung la dumnealui, iar eu m-am cam codit, şi nu am acceptat din prima invitaţia, tot argumentând, ba distanţa până la Negreşti, ba starea mea de…neputinţe, (fără număr), dar, până la urmă am ajuns, şi bine am făcut! Fiindcă, printre alte bucurii, am avut-o şi pe aceea de a vă întâlni. Deşi n-am schimbat atunci cu dvs. niciun cuvânt, am simţit că nu sunteţi un preot oarecare, ci unul hăruit, şi mi-am zis: „Doamne, mi-aş dori să-l cunosc mai îndeaproape şi să stau de vorbă cu acest preot al Tău”! Şi Dumnezeu, iată, a rânduit! Iar lucrul acesta  s-a întâmplat.nesperat de rapid! Chiar dacă nici Vrăjmaşul n-a stat prea în banca lui, încurcându-ne lucrurile de nu ne-am putut întâlni la prima programare. Ştiu că aveţi o poveste de viaţă…

G.Z.: -Ca fiecare..

A.R.: -Ca fiecare, dar nu oricine din salvamar ajunge preot. Vă rog să începeţi povestirea cu ce doriţi dvs., însă ţineţi cont că pe mine m-ar interesa, cu precădere, pentru cititorii revistei, cum aţi ajuns din salvamar preot. Povestiţi-ne! Unde v-aţi născut, unde-aţi copilărit, ce vă doreaţi să fiţi când veţi fi mare… Oricum, salvamar nu v-a ieşit!!…

G.Z.: -Sunt altfel de…salvamar, acum!! Sunt născut la Brăila, în 1977, în noiembrie, după cutremur. Se spune că generaţia de-atunci a rămas un pic zgâlţâită...să sperăm că a ieşit la suprafaţă partea pozitivă…Am terminat Liceul Sportiv. După terminarea Liceului, părinţii mei s-au despărţit. din pricina unor neînţelegeri, şi-atunci au început s-apară şi alte probleme la mine, nu se lega nimic, plus că m-am îmbolnăvit şi-am ajuns la spital. M-au găsit c-o mare absorbţie de mercur în organism. Argint-viu, zis popular. Mi-au făcut analize, apoi am mers şi la alţi medici, trei internări în 6 luni, îmi făceau perfuzii în fiecare dimineaţă. Mercurul a lucrat mult şi foarte rapid pe interior, am fost operat de ulcer, am făcut, apoi, şi hepatită. Doctorii nu dădeau de cap bolilor şi starea mea se înrăutăţea. O doamnă asistentă mi-a zis într-o zi: „mercurul ăsta nu-i intrat în organism dintr-un mediu în care lucrezi, ci…pe altă cale, ţi-a fost trimis, dacă vrei să te faci bine, trebuie să te duci la alt doctor să-ţi cauţi rezolvarea”. La-nceput n-am priceput ce-a vrut să zică, dar femeia a insistat şi mi-a spus mai pe îndelete cum stă treaba cu…mercurul din organismul meu. Mai clar, mi-a spsu să caut vreun preot, să merg la Biserică…

A.R.: -Am înţeles, asistenta-i asistentă, dar…doctorul, el ce-a zis?

G.Z.: -La un moment dat, şi medicul mi-a spus acelaşi lucru, cu alte cuvinte, dar…evident, el nu avea atâta credinţă cât avea dna asistentă. Însă era nedumerit, căci nu ştia de unde vine aşa o mare cantitate de mercur.

A.R.: -N-aţi urmat un tratament?

G.Z.: -Ba da. Şi eliminam o cantitate destul de mare, dar în corp nu scădea cantitatea, iar starea mea de sănătate se înrăutăţea. Am mai mers şi la alt medic, am făcut alte rânduri de analize, am urmat tartament, dar n-am rezolvat nimic. Şi-atunci şi medicul mi-a zis c-ar trebui să încerc şi pe la preoţi, la Sfântul Maslu…

Plecând din spital, oarecum dezamăgit, mă simţeam rău. Eram dezorientat. Am rătăcit foarte mult. Am anjuns pe la preoţi diverşi, unii mai înduhovniciţi, mai trăitori, mai…Dar am fost şi la dat în cărţi, la ghicit în cărţi, în cafele, la… hai să ne-apucăm de reiki, de yoga, lucruri care, la-nceput, au părut interesante, fiindcă, majoritatea conţineau informaţii din cele creştineşti, dar aveau adăugate de orientali de-ale lor, şi nu corespundeau structurii mele. Am simţit că e un drum greşit! Am rătăcit aşa vreo 4-6 ani buni…

A.R.: -Mulţi ani! Mulţi ani, părinte, mulţi, nu buni!!

G.Z.: -Da, mulţi ani!!

A.R.: -În tot acest timp vă simţeaţi şi rău?

G.Z.: -Da, mă simţeam rău!

A.R.: -Dar ce simptome aveaţi??

G.Z.:-Eram apatic, n-aveam putere, eram ca o legumă, eram foarte nervos. Aveam o stare de stres permanentă, dar nu manifesatm aceasta faţă de celelalte persoane, ci în interiorul meu mă agitam şi mă frământam foarte mult.. Mă mânca pielea foarte tare, că-mi ieşiseră pe tot corpul nişte bubiţe şi-mi curgea mereu, din senin, sânge din nas. Şi-atunci am zis că trebuie să caut mai serios un preot cu har. Şi-aşa am ajuns la Părintele Papacioc (Dumnezeu să-l ierte!, c-a trecut la Domnul.). Când am ajuns însă la părintele, a ieşit o maică şi-a zis că părintele nu primeşte, fiindcă-i foarte bolnav.

A.R.: -Upss!!

G.Z.: -Dar eu mi-am zis, nu plec de-aici, mai stau, stau până diseară, şi-abia atunci, dacă nu iese părintele să vorbească cu mine, o să-mi pun capul pe clanţa uşii, şi-am să-mi imaginez c-am luat binecuvântare de la părintele Papacioc, şi-apoi am să plec!! Simţeam că acolo mi-e salvarea!

A.R.: -Dar ce vă determina să gândiţi aşa?

G.Z.:-Păii…cât am stat acolo, la rând (era lume multă, nimeni n-a plecat când a ieşit măicuţa aceea şi-a zis că părintele nu va primi lume), mi-era rău, aveam fel de fel de stări, mi-era greaţă, îmi venea să vomit, tremuram, n-aveam putere. Şi, mi-am dat seama că ceva e-n neregulă şi că cuiva nu-i venea bine deloc că mă aflu acolo, fiindcă nu aveam starea să rămân, dar m-am împotrivit şi n-am plecat. Simţeam că mă aflu în locul potrivit. Şi nu m-am înşelat. Am intrat totuşi la părintele.

A.R.: -V-a primit?!

G.Z.: -Da.

A.R.: -Păi, de ce acea măicuţă ieşise şi vă spusese că părintele nu vă va primi?

G.Z.: -Păi, mi-a spus părintele, când am intrat la dumnealui, mai spre seară, că fusese bolnav şi 3 zile nu primise pe nimeni.

A.R.: -Aha. Ce-aţi simţit când aţi dat ochii cu părintele Papacioc?? Era un mare duhovnic!! Un preot cu mult har. Citea în om ca-ntr-o carte deschisă.

G.Z.: -Când am intrat la dânsul, n-am mai avut niciuna din acele stări pe care le avusesem mai înainte. Mi-au dispărut ca printr-o minune. Mi-a dispărut agitaţia, şi o stare de linişte m-a cuprins. Aveam o stare de bine, cum nu mai avusesem. Aveam o listă-ntreagă. Îmi făcusem de-acasă o ditai lista cu-ntrebări, cu puncte şi subpuncte. Dar n-apuc să-i pun părintelui prima-nrtebare, că-mi zice: „Eşti preot??”; „Nuuu!!! N-am nicio treabă cu preoţia…”; Probabil că părintele ştia ce-avea să urmeze… A-ntins mâna, mi-a luat hârtiuţa cu-ntrebări, a mototolit-o, a aruncat-o la coş şi-a zis: „Acum hai să discutăm despre probleme!”. Şi-a-nceput să-mi spună lucruri din viaţa mea. Eu stăteam şi, uimit, ascultam…poveşti…din viaţa mea, derulate de un preot despre care auzisem, evident, şi eu, dar pe care nu-l mai întâlnisem până atunci. Nu mă cunoştea, dar…ştia aproape totul despre mine!

A.R.: -Taree!!…

G.Z.: -Da, tare! Şi mi-a spus unde sunt problemele, de unde-au pornit şi…care-i tratamentul.

A.R.: -Da??

G.Z.: -Da. Am stat la dânsu-n chilie vreo două ore şi ceva, şi-am vorbit mult cu părintele, mult.

A.R.: -Şi cei care-aşteptau la uşă ce-au zis când aţi ieşit? Cum au reacţioant?  Nu v-au laut la zor?? Ştiu că venea multă lume la pr. Papacioc. Iar când aştepţi afară, şi-altcineva îl ţine de vorbă prea mult pe duhovnicul îmbunătăţit, îţi cam trece alba prin ham, cum se zice. Aşa am păţit noi, odată, la pr. Isaia, dar ne-am dus, i-am bătut în geam, i-am zis că s-a făcut dimineaţă şi că deja cântă cocoşii, n-a avut niciun stres, şi-a văzut de vorba lui cu pacientul…

G.Z.: -Nu m-a interesat despre ce fac sau ce zic cei de la uşă. Ştiţi cum e, când ajungi pe masa de operaţie, nu pleci până nu se termină operaţia!!

A.R.: -Exact!!

G.Z.: -Părintele ştia că are foarte mult de lucru cu mine şi că eu trebuia să plec lămurit. Am plecat lămurit, dar nu încrezător. S-a aprins un beculeţ în mine, de prima dată, dar…am ieşit cam bulversat de la părintele.

A.R.: -Păi de ce?? Ce v-a bulversat?? Că doar auziserăţi de sfinţia sa. Cine n-auzise?? Presupun că ştiaţi că nu bate câmpii şi că are darul înaintevederii.

G.Z.: -Ba da, auzisem dar…nu m-aşteptam ca cineva să ştie problemele din viaţa mea, probleme aşa de personale, chiar aşa în detaliu…

A.R.: -Da, da! Ştia. Şi…ce-aţi făcut mai departe?

G.Z.: -Mai departe, puţin sceptic, am zis că nu-i destul şi că trebuie să mai cercetez. Şi-am aflat de părintele Iustin Pârvu. Şi-n acea zi, primind informaţii despre pr. Iustin (de la Petru-vodă), de pe la creştinii care erau în aşteptare ca să intre la pr. Papacioc,  am plecat şi am şi ajuns la dumnealui, chiar în acea seară, nopatea târziu, de fapt. Şi pr. Iustin mi-a spus 80% din informaţiile pe care mi le spusese şi pr. Papacioc, plus altele. Evident, am plecat bulversat şi de-acolo, şi m-am dus la pr. Puiu, la Caraiman.

A.R.: -Upss!! Aşa în cuircuit?!

G.Z.: -Da, am zis să iau informaţia din 3 surse, ca la S.R.I…(glumeşte; de altfel, pr Zante e cam şotios, îmi place că nu-i „cu luminile stinse”, nu-i un încruntat şi cred că pe mulţi îi câştigă cu firea dumnealui. Este extrem de inteligent, foarte…spiritual), ca să fiu sigur.

A.R.: -Ca să fiţi sigur că informaţia e cea corectă, ori să vă testaţi pe dvs. sau pe preoţii aceştia despre care toată lumea ştia că sunt preoţi cu har?

G.Z.: -Nu ştiu. Eram bulversat. Cam aceleaşi lucruri le auzisem despre mine la toţi trei. Nu toate lucrurile erau atunci frumoase în viaţa mea. Primisem aceleaşi informaţii  şi, invariabil, aceleaşi îndrumări, mi s-au aprins beculeţele şi mi-am zis că nu fusesem pe drumul bun, dar simţeam că acesta-i drumul corct, dacă fiecare părinte mi-a spus: să ţin post, să mă spovedesc, să…!

A.R.: -Şi-aţi făcut ce v-au spus ei?

G.Z.: -Da, dar prima dată am făcut de capul meu, fără să-mi caut un duhovnic. Am făcut pe pielea mea, cum se zice, fără binecuvântare de la vreun preot, am ţinut post de 3 zile, de 40 de zile, m-am înfometat, am ajuns la 50 de kilograme, citeam Molitve noaptea, fără să am habar ce sunt şi ce efect pot avea, şi-am avut multe bubuieli. Am început să citesc multe cărţi, dar am început să merg la preoţi şi-ntrebam ce cărţi să citesc, spunându-le că citesc, dar fac multe lucruri greşite şi nu prea ştiu de capul meu. Eram însetat de informaţie, ştiam că-i drumul pe care tre` să merg, dar nu ştiam de unde să-ncep, până mi-am găsit un duhovnic iscusit şi lucrurile au început să se-aşeze. Am început să merg la Mănăstire la Frăsinei, unde-am stat mult, foarte mult, apoi am venit la Mrea Cernica, unde-am stat aproape 4 luni de zile. Stând la Mrea Cernica, am început să merg prin cimitir, am  descoperit mormântul părintelui Stăniloaie, am aflat cine a fost el, ce-a făcut, ce-a scris, am aflat despre pr. Nicodim Bujor, cel care a scris Acatistul Sfântului Calinic…la Mănăstire se vorbea despre el…

A.R.: -Da?, Ce tare!! O s-aveţi o surpriză, nu ştiu dacă ştiţi că eu am scris o carte despre părintele Nicodim Bujor!!

G.Z.: -Nu, nu ştiam!

A.R.: -Păi… logic! De unde să ştiţi, dacă noi abia ne-am cunoscut…dar sunt foarte bucuroasă să descopăr că aţi fost interesat de viaţa părntelui Nicodim Bujor. O să vă ofer cartea. Eu l-am cunoscut. Este una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele…dar, sunt curioasă, cine mai amintea de părintele Nicodim Bujor prin Cernica, fiindcă dânsul nu mai vieţuia la mănăstire atunci, era la Ploieşti, urma un tratament…

G.Z.: -Păi…un ucenic de-al dânsului, părintele Georgescu Ioan mi-a povestit multe…

A.R.: -Aha, interesant! Dar, mai departe, despre drumul dumneavaostră!

G.Z.: -Păi, am început să adun diverse informaţii, citeam mult, mă rugam, mă spovedeam, s-au aşezat şi multe lucruri în viaţă şi…toată lumea mă-ndruma către Facultatea de Teologie. Dar eu credeam că nu e cazul şi le ziceam: staţi puţin că…nu-i de mine! Eu dusesem, oarecum, o viaţă aşa…a…mai dezordonată, mai neechilibrată şi înţelegeam totuşi responsabilitatea preoţiei. Ei bine, nu ca acum…

A.R.: -Nici cum o so-nţelegeţi de-aici încolo…

G.Z.: -Da, da, şi cât o s-o-nţeleg mai târziu…fiindcă, pe zi ce trece înţeleg că, da, e frumoasă, dar e foarte grea, trebuie să fii mereu cu garda sus, ca-n sport, că altfel…îţi iei bătăiţă. Totuşi am decis să dau la Teologie. Voiam să mă-nscriu la Bucureşti, dar n-aveam mutaţie, am rezolvat cu mutaţia, dar trebuia să iau binecuvântare de la Episcopul de Constanţa, preasfinţitul Teodosie. Mergând să iau binecuvântare, dânsul a zis: „Păi de ce să dai la Bucureşti, că tu eşti de-aici, eu te ştiu de când lucrai la Salvamar, şi când eu aruncam crucea de Bobotează, şi voi v-aruncaţi în apele îngheţate să scoateţi crucea! De ce să dai examen la Bucureşti, dă aici la Constanţa, că eşti copilul nostru”…I-am zis c-aş dori să fac o spovedanie generală, ca să afle tot ce trebuie să ştie despre mine, gândind că spunându-i tot ce făcusem până atunci, tot traseul vieţii mele, dânsul ar fi fost în măsură să-mi spună dacă era cazul să urmez drumul acesta al preoţiei, şi-a fost de acord. A fost încântat să afle că mergeam la muntele Athos…

Acolo am cunoscut un părinte, pr. Caliopie, care ne ducea în zona de pustie, pe la Sf. Ana, că el avea grijă de foarte mulţi pustnici. De la el am luat foarte mult Cuvânt de Învăţătură…, dormeam între chiparoşi, făceam Liturghiile noaptea, era foarte frumos…

A.R.: -Dar atunci nu eraţi preot…

G.Z.: -Nu, nu eram, dar mergeam cu nişte preoţi, dânşii săvârşeau Sfânta Liturghie. Şi-acum mergem. Merg împreună cu nişte prieteni, de 4-5 ori pe an, de câte ori putem…Acum merg şi fac eu Liturghie.

A.R.: -Aţi venit de curând din Muntele Athos, cât aţi stat acolo?

G.Z.: -O săptămână.

A.R.: -Oho…superrr!!

G.Z.: -Da, suntem mai mulţi care ne-adunăm aşa..a.. ca o familie, mai strângem alimente, haine, una-alta, şi ducem la părinţii din Athos, mai ajutăm, că au şi dânşii nevoie, e un ajutor mare şi pentru ei. Trebuie să ne-ajutăm reciproc. Din Muntele Athos am luat foarte multă învăţătură de la pr. Iulian, de la Prodromu. El ne-nvăţa cam ce-avem de făcut, încotro s-apucăm, cum să respirăm pe rugăciunea lui Iisus…

A.R.: -Ştiu despre sfinţia sa. Am o poveste interesantă, o dezbatem altă dată. Cam câţi ani are acum pr. Iulian?

G.Z.: -Vreo …97.

A.R.: -Ştiu c-a fost bolnăvior acum mai vreun an în urmă…

G.Z.: -Da, a fost. Chiar când am ajuns noi era la aparate, şi-am intrat doar un pic, fiindcă n-am vrut să deranjăm, am luat doar aşa o …mică binecuvântare, dar am stat altă dată mult de vorbă cu sfinţia sa, stătea afară cu noi şi ne-a vorbit şi câte două orea, avem înregistrări, c-am înregistrat cu telefoanele.

A.R.: -Interesant!

G.Z.: -Da, şi au început să mi se deschidă multe drumuri, şi cu locul de munacă, am început şi facultatea, dar după primul an am renunţat.

A.R.: -Dar ce lucraţi?

G.Z.: -Lucram în construcţii şi, în sezon, ca salvamar, şi-mi ziceam: gata cu teologia!!, dar un părinte mi-a zis: „Ei, nu-i chiar cum crezi tu, tot la preoţie ai s-ajungi”! Iar eu credeam că face glume cu mine, că şi eu mai fac glume…

A.R.: -Dar nu v-a certat preasfinţitul Teodosie când aţi renunţat la Facultate?

G.Z.: -Ba daaa!!! M-a chemat şi m-a certat, dar i-am spus că trebuie să muncesc, să cumpăr casă, că n-am unde locui cu soţia…

A.R.: -Vă căsătoriserăţi între timp?

G.Z.: -Da. Şi n-aveam casă. Trebuia să muncesc să fac rost de bani, ca să ne cumpărăm casă. Lucram şi în construcţii şi în sezom lucram şi ca salvamar. Dar preasfinţitul Teodosie a fost înţelept şi înţelegător şi mi-a zis: „Uite, lucrezi, dar vii şi la examene!! Nu face pe plac vrăjmaşului! Tu vino la Facultate şi las-o pe Maica Domnului să te-ajute, şi-om mai vedea..”. Şi-am terminat Teologia. Am făcut şi Masterul. După Master, preasfinţitul m-a chemat la dumnealui, vrând să mă preoţească, dar eu i-am zis că…nu-s pregătit şi-am tot fugit de preoţie,  6 luni…

A.R.: -Ca sfântul Grigorie Teologul…

G.Z.: -Da…da, dar m-a prins la spovedanie şi…n-am mai săpat. Îmi tot zicea că are nevoie de mine, că a văzut în mine un copil…io însă ştiam că înainte de preoţie ar fi trebuit să-mi dea nişte canoane mai aspre, şi i-am cerut, ca să ştiu c-am intrat în preoţie aşa cum ar trebui, şi-am ţinut vreo doi ani …Mi-a dat şi două canoane foarte frumoase, pe care trebuie să le ţin, care mi-au adus şi-mi aduc bucurie, apoi m-a chemat cu soţia şi m-a preoţit.

A.R.: -Pentru unde v-a preoţit, pentru care Biserică?

G.Z.: -Am fost hirotonit pentru Catedrala din Constanţa…urmând să mai vedem pe urmă ce se ivea.

A.R.:-Părinte, e foarte interesantă povestea dvs, dar aş vrea s-o scurtăm, fiindcă vreau să aflu cum aţi ajuns să slujiţi cu părintele Isaia, la Negreşti, la Schitul Sfântului Gherasim Kefalonitul?? De unde până unde??

G.Z.: -Simplu. Anul trecut am ajuns în spital, că oboseam, nu mai puteam să respir, şi-am făcut o operaţie de deviaţie de sept. Acolo m-am trezit cu-n telefon de la pr diacon Isaia, spunându-mi că are nevoie de mine. I-am promis că imediat ce mă externez mă duc la dumnealui şi-l ajut, cu toată dragostea, cu ce pot.

A.R.: -Dar vă cunoşteaţi cu pr Isaia?

G.Z.: -Da, ne ştiam de vreo 6 ani.

A.R.: -Şi nu v-aţi pus mâinile-n cap când aţi văzut noroaiele de la Negreşti??

G.Z.: -Ei nu, că-s obişnuit cu…construcţiile. Chiar şi-n muntele Athos când am fost am mai făcut câte ceva, iar când am văzut ce era la Schit şi-am văzut numai betoane, nici acoperişul…am zis: Doamne-ajută!! Trebuia, odată cu construirea, să facem şi 40 de Sfinte Liturghii, că părinte Isaia fusese diaconit şi ar fi trebuit s-anjungă la Caterdrală să împlinească acest canon, aşa că i-am cerut preasfinţitului Teodosie binecuvântare să facem Liturghiile la Schit, dar dânsul, ştiind că Schitul n-avea nici acoperiş, ne zice: „Păi eu vă dau binecuvântare să faceţi, dar n-o să vă plouă?” „N-o să ne plouă, preasfinţite, că ne-acoperă Maica Domnului, cât săvârşim Sfânta Liturghie”. Şi ne-am pus pe treabă. Asta era prin noiembrie 2018. A dat şi zăpada peste noi, nu erau geamuri, am stat şi cu bocanci şi cu şosete groase, cu căciuli, mănuşi şi haine groase, încotoşmănaţi precum eschimoşii…

A.R.: -Când se-ntâmpa asta?? Eu am ajuns la Schit în 29 dec 2018.

G.Z.: -Când aţi ajuns dvs.  aveam fix 60 de Sfinte Liturghii.

A.R.: -Dar..preasfinţitul dăduse binecuvântare pentru Schitul acesta??

G.Z.: -Da, da, dăduse binecuvântare, numai că era nevoie de un preot slujitor acolo, şi mi-a zis: „Dacă vrei tu să faci jerfa asta, să stai să slujeşti în frig şi-n condiţiile de-acolo..”, iar eu i-am zis: „Păi, cu toată dragostea, cum să nu”. Avem şi un program de rugăciune foarte frumos: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul, apoi Sfânta Liturghie şi după aceea facem Paraclisele. A sfântului Gherasim Kefalonitul şi Maica Domnului (Portăriţa), şi …

A.R.: -Dar pe tânărul acela de la strană, Bogdan  şi mai cum îl cheamă…

G.Z.: -Bogdan Iorgulescu.

A.R.: -Pe el cum l-aţi convins să vină acolo-n pustietatea aceea??

G.Z.: -Păi e un fiu de-al meu duhovnicesc, i-am propus, a acceptat, şi plecăm amândoi dimineaţa, ne-ntoarcem amândoi.

A.R.: -Îmi place cum duce slujba. Se descurcă, pentru vârsta lui. El este la Facultate?

G.Z.: -Da, e la Facultate, anul II.

A.R.: -Dar cum vă descurcaţi totuşi cu benzina, că e ceva drum, 120 km, cel puţin, dus-întors, nu mai zic de alte cele…

G.Z.: -Asta nu e treaba noastră. Pr. stareţ Isaia are grija aceasta, noi avem grijă să fim prezenţi la Sfintele Slujbe.

A.R.: -Dar, ştiţi, aş vrea să vă-ntreb, şi mă iertaţi de-ntrebare, dar nu-mi prea vine mie la socoteală, dvs. sunteţi preot de mir, aveţi familie, ori pentru rânduiala de-acolo, presupun c-ar trebui un preot de Mănăstire, un călugăr…

G.Z.: -Da, da, ar trebui, dar încă nu e rânduiala de mănăstire, ar trebui să fie totuşi un preot de mănăstire, şi doi cântăreţi, dar până se va organiza obştea, mergem înainte…Eu sunt foarte bucuros că sunt acolo…

A.R.: -Spuneţi-mi, părinte Zante, când am ajuns eu la Schit era ceva lume, toţi veniţi însă pentru părintele Isaia, cunoscuţi de-ai lui, oameni care-au ţinut şi ţin aproape de dânsul de ani şi ani, pentru că e un preot cu har, şi-un om bun, care-i mângâie pe cei îndureraţi. Vin oameni, aşadar, de prin marile oraşe, nu sătenii de-acolo, aţi avut cumva vreun moment când aţi slujit cu Biserica goală, doar dvs, pr. Isaia şi cântăreţul de la strană??

G.Z.: -Ohoo… daa!! păi… ucenicii părintelui Isaia veneau numai sâmbăta şi duminica. Şi era aşa frig…

A.R.: -Era foarte frig, dar a durat ceva până s-a re-adunat turma părintelui Isaia, până l-au re-descoperit, că s-a tot mutat de colo-colo. Ştiind c-am scris câte ceva despre dumnealui pe internet, tot primeam mesaje şi toată lumea mă-ntreaba unde e de găsit, dar eu nu ştiam ce să le răspund, fiindcă nu mai vorbisem cu dumnealui de prin 2014, îi pierdusem urma, ca să zic aşa… Şi-aţi slujit aşa, în condiţii vitrege, cu intemperiile vremii deasupra capului, fără acoperiş…

G.Z.: -Da, da. Până acum două săptămâni când am plecat pentru câteva zile  în Athos, am săvârşit 123 de Sfinte Liturghii şi sunt foarte bucuros. La-nceput ziceam: „Doamne, s-ajungem măcar să le facem pe cele 40, de canon!”, că nu e uşor să faci 40 de Litughii…

A.R.: -Staţi aşa, să lămurim un lucru: la-nceput n-aţi avut apă, n-aţi avut gaz, n-aţi avut lumină!

G.Z.: -Dar staţi, că nici acum n-avem!

A.R.: -Dar, încă ceva, dvs. plecaţi acasă după slujbă, dar pr. Isaia unde dormea?

G.Z.: -Sunt două căsuţe tip butoi, dacă le-aţi văzut…

A.R.: -Da, le-am văzut, le-am văzut!! Şi am spus la toată lumea că pr. Isaia doarme-ntr-un butoi, şi oamenii mă-ntrebau: „ei cum aşa??”. Dar nu aveam cum să le-arăt, că, fiind foarte mare noroiul nu m-am băgat prea adânc să-l iau în picioare, că şi-aşa l-am păgubit pe părintele de câteva kile bune, şi n-am făcut o poză, poate-mi trimiteţi dvs. una… O, Doamne, şi părintele a dormit acolo, în butoi, pe frigăraia aia??…

 

G.Z.: -Da, da…

A.R.: -Păi şi…n-a murit?…

G.Z.: -N-a murit, c-a făcut metanie!! (râde).

A.R.: -??!!!…

G.Z.: -Căsuţa aceea sub formă de butoi are un culuar foarte mic, doar cât să poţi face metania…Dânsul, ca monah, are nişte ascultări, doarme foarte puţin noaptea, face rugăciuni de nopate şi metanii…multe. Dar doarme un picuţ la prânz.

A.R.: -Care prânz, părinte George, că de câte ori am fost eu la dânsul, nu am văzut să dispară la somn. Stă de vorbă cu lumea non-stop. Ultima oară, am plecat eu de-acolo la ora 23,00, dar mai rămăseseră cel puţin 6 persoane cu care urma să stea de vorbă. Având în vedere că vorbeşte mult cu fiecare, sigur l-a apucat dimineaţa următoare nedormit. În fine..

G.Z.: -Eu nu ştiu, eu plec după Sfânta Liturghie. Dânsul zice că se va odihni olecuţă după prânz…

A.R.: -Vă zic eu că nu doarme. Dar să lăsăm! Dumnezeu are cu dumnealui o socoteală, şi-i dă putere şi-i înmulţeşte harul!!

Părinte George, e o bucurie să vorbesc cu dvs, nici nu ştiu când s-a scurs timpul, multe aş mai avea să vă-ntreb, dar poate ne mai întâlnim şi mai vorbim! Vă mulţumesc mult! Aş fi vrut să vă-ntreb pentru cititori despre spovedanie, despre post, despre credinţă, despre milostenie, sper să-mi răspundeţi data viitoare la aceste întrebări şi la multe altele.

Până atunci, le spun cititorilor că la Negreşti, în judeţul Cinstaţa, îi aşteaptă Sfântul Gherasim Kefalonitul, împreună cu pr. Isaia şi pr. George Zante şi că nimeni nu va pleca dezamăgit de la Schit. Dumneavoastră, părinte George Zante, vă mulţumesc pentru bunăvioinţa de a-mi da interviul şi pentru dragostea cu care aţi răpuns întrebărilor!  Sunteţi un om minunat! Alăturarea de părintele Isaia, nu este întâplătoare! Este un om deosebit, îndumnezeit prin har. Sunt foarte bucuroasă c-am avut acestă binecuvântare de la Dumnezeu de a vă fi întâlnit pe amândoi! Vă dorim sănătate, spor duhovnicesc şi să crească mare schitul Sfântului Gherasim Kefalinitul! Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!

G.Z.: -Da, mulţumim! Dar vreau să spun, totuşi, acum, oamenilor, să fie credincioşi lui Dumnezeu, să ierte şi să ceară iertare, să facă binele fiecare şi să facă milostenie, pe cât este cu putinţă, ca să se împuţineze săracii şi să se înmulţească bucuria, pacea şi prosperitatea în ţara noastră! Amin.

A.R.: -Amin. 

Nota: INTERVIU necenzurat, nepregatit dinainte (Semnat: Anto R).

Reclame

Cum arată Schitul Sf Gherasim Kefalonitul (din România) la 13 aprilie 2019…


In decembrie 2018, pe 30, scriam despre constructia Schitului Sfântului Gherasim Kefalonitul de la Negreşti, jud Constanta, care se ridica sub directa coordonare a pr Isaia (care a fost pina in 2014 la Schitul Horia, unde a construit şi acolo un Schit, la Horia linga Lehliu).

Părintele spunea atunci, cu detaşare, cât de repede se va înălţa construcţia Schitului, iar eu îl priveam uimită, uimită de ralaxarea cu care povestea, de parca acea constructie urma sa se realizeze din componentele unui joc Lego. Părintele Isaia, care-mi vedea uimirea…tâmpă, mi-a zis încrezător: Ai să vezi cu ochii tăi că în martie aici va arăta altfel! Altfel însemnând nu doar pereţii din lemn, catapeteasma improvizată din lemn şi noroiul de primprejurul clădirii existente atunci, la final de an 2018. Eu, ştiind consturile materialelor de constructie şi a mânii de lucru, faptul că acolo nu exista nici măcar apă sau curent electric (de gaze nici vorbă!!), continuam să fiu uimită de uşurinţa vorbirii părintelui Isaia, (care era voios precum un  copil care crede că, de Sărbători, va primi de la părinţi jucăria promisă, chiar daca el ştie că părinţii, poate, nu aveau nici bani de-o pâine!!), şi am plecat de-acolo aşa…cam…necredincioasă, ca să fiu elegantă în zicere.

Ilustrăm sumar, pt confirmare, cam cum arăta atunci, pe 30 dec 2018:

constructie-1

 

Puteti citi/vedea aici: https://cafeneauainterviurilor.info/sfantul-gherasim-kefalonitul-minuni/

sau, aici:

https://ivanacristescu.wordpress.com/category/parintele-isaia-de-la-schitul-horia/

Azi dimineaţă, mi-am făcut şi eu, ca tot omul, o rugăciune, şi în încheiere am zis: Doamne, dă să primim veşti bune şi bucurie unii de la alţii!, după care până la ora asta, 20,24 (azi 13 april 2019), mi-am văzut de trebăluirile mele. Dar…iată că vestile bune nu s-au lăsat aşteptate, ci au sosit la ceas de seară! Poşta electronică mi-aduce STIRI BOMBĂ, poze actuale de la SCHITUL Sf Gherasim Kefalonitul de la Negresti, semn că şi rugăciunile celui mai mic ..dintre aceştia mici ai MEI sunt auzite!! Iată cum arată acum:

56907736_843045362725829_7661624840293449728_n

(poza preluată)

Vedeţi diferenţa?? Desigur!..O frumoasă Casă a Domnului!

Slavă lui Dumnezeu!!

Amazing… Oameni cu dare de mână, oameni evlavioşi, oameni cu credinţă-n Dumnezeu şi cu dragoste mare pentru pr Isaia (oameni care l-au urmat oriunde dumnealui a peregrinat; nu mai dezvoltăm acum, cine stie, stie, cine nu sa se informeze, acum vreau sa vorbim despre bucurii si impliniri dumnezeiesti), părintele Isaia -cu răbdarea, priceperea, cu rugăciunile lui stăruitoare, cu Harul şi Darul său!!-, dimpreună cu rugăciunile şi ostenelile părintelui George Zante şi  ale cântăreţului de strană Bogdan I (şi poate şi ale altora, pe care eu nu-i ştiu, rog iertare!), meseriaşii şi toţi truditorii de-acolo, incluzându-l aici şi pe dl Andrei Cristian, cu cei care bucătărisesc şi cu cei ce aduc alimentele întru hrănirea tuturor la ceasurile meselor, au depus eforturi foarte mari pentru a se ajunge la realizarea de până acum! Realizarea care nu va rămâne în acest stadiu, din cât cunosc! Şi ce-am mai putea spune acum decât: Slavă Ţie, Doamne! Slavă Ţie Dumnezeule, Care pe toate le plineşti cu binecuvântările Tale! Îţi mulţumim, Doamne! Amin.

 

PS: Aceasta realizare, constructia Schitului Sf Gherasim Kefalonitul din România (Negreşti, jud Constanţa),  am putea-o trece in rindul marilor  realizări obţinute prin credinţa în Dumnezeu, prin răbdarea în ispite (prigoniri), prin darul lui Dumnezeu pus asupra părintelui Isaia -în primul rând-, iar mai apoi, dar nu în al doilea, al treilea saul al N-lea rând, ci, aş zice, totodată, prin eforturile şi  prin dăruirea asumată a celor implicaţi în acest PROIECT ! Proiect mai mult decât cutezător (a se citi îndrăzneţ) -când pleci de la zero!!

Şi-aş vrea să menţionez şi toată osteneala depusă de pr George, care deşi este preot de mir, familist, care, din cât ştiu, a fost zi de zi la Schit şi a săvârşit SF Liturghie! Ori acest lucru, pentru un preot de mir nu este un lucru orişicum!!! (La fel pentru cel care cântă la strană, studentul Bogdan I, precum şi pentru toţi ceilalţi truditori, despre care am mai menţionat  mai sus).

Eu, de-aici, din habitatul meu, ma bucur foarte tare pentru reuşita lor, şi punându-mi genunchii la rugăciune, le sunt alături, aşa cum pot acum, dând slava lui Dumnezeu! Amin.

(AntoR) 13 april 2019

PS 1: Adaug rugaciunea carte Sf Gherasim Kefalonitul, foarte folositoare:

sf gherasim kefalonitul

Rugăciune

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Sfinte Gherasim Kefalonitul, alesule al lui Hristos și cunună a Bisericii Lui, lauda Kefaloniei, te rog, vino degrabă în ajutorul meu, (copilul lui Dumnezeu: X), căci mă aflu în mare întristare și strâmtorare și în cumplită deznădejde!

Sfinte Gherasim Kefalonitul, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumina în întuneric, care i-ai călăuzit pe mulți spre cunoașterea adevaratului Dumnezeu, primeste și rugăciunea mea și mijlocește înaintea Domnului Hristos pentru iertarea păcatelor mele și pentru tot ajutorul de care am nevoie pentru îndreptare, căci sunt neputincios! Roagă-te Domnului, Sfinte Gherasim Kefalonitul, să aibă milă de mine, sa dea Cuvântul Său de Sfântă iertare şi să mă despovăreze de păcate şi de toate greutăţile ce mă asupresc! Roagă-te Domnului, Sfinte Gherasim Kefalonitul, să tindă brațul Său Atotputernic și să mă scoată din apele tulburi care stau să mă înece!

Mulțimea ispitelor care mă învăluiesc neîncetat să le risipească Domnul Iisus Christos pentru rugăciunile tale, Sfinte Gherasim Kefalonitul, și să mă izbăvească de tot necazul și din toată asuprirea vrăjmașului!

Roaga-te lui Dumnezeu pentru mine (X), Sfinte Gherasim Kefalonitul, asa cum te-ai rugat pentru multimea credinciosilor care mărturisesc minunile tale, căci mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaste! Că ne-am întărit în credință auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta, sau cei care s-au rugat să mijlocești pentru ei, au fost vindecati, alungând Dumnezeu pe diavoli de la cei asupriți.

O, Sfinte Gherasim, alerg la tine, nădăjduind că precum i-ai scăpat pe cei din insula Kefaloniei de jugul agarenilor si de multe necazuri, tot așa-mi vei ajuta mie, copilul lui Dumnezeu (X) să scap de jugul bolilor și a necazurilor ce mă asupresc și de toată ispita vrăjmașului! 

Roagă-te, bunule Sfinte Gherasim Kefalonitul, ca Bunul Dumnezeu să ridice de la mine (copilul Său: X) povara încercărilor care mă apasă și mă țin în deznădejde și disperare! Atotputernicul Dumnezeu să-mi dea izbăvire, ca să am  tărie în credință și sa mă bucur de viața ce mi-a dat și să înmulţesc cu folos, cu spor şi cu câştig talanții cu care m-a binecuvântat, și așa, cu mare bucurie să-I  cânt: Aliluia!

Mulțumesc Sfinte Gherasim Kefalonitul!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Amin.

Notă: sa va fie de folos!! (AntoR)

 

 

 

 

Luni, Ziua 13…


Luni, Ziua 13…
13 iulie, Luni, ora 21,30
Cobor din metrou la Universitate. Nu-mi place sa calatoresc cu metroul. Arar o fac. Luni, 13 iulie 2015, veneam de la cursuri. Tocmai incheiasem un Examen, o Evaluare, evaluare care, din pricina SU-PER-FI-CI-A-LI-TA-TII mele (sint UN MUNTE, o Himalaya de superficialitate, uneori!!!), s-a soldat cu un 9 in loc de 10-le mult dorit! Asta e! Mi-am dat cu TESLA…dar, lucrurile nu am avut cum sa le mai indrept dupa ce dadusem foaia. Treaba e ca n-am priceput, neam, de ce o colega, care a avut acelasi numar de raspunsuri la TEST, a incasat juma` de punct in plus fata de mine? Fiidca la inceputul TESTARII dl Prof ne spusese ca..sint 10 intrebari, cite un punct pt fiecare intrebare. Asadar, cum si colega mea omisese un raspuns la o intrebare, de ce ea o fi fost suplimentata cu juma de punct??!!! Intrebare retorica… Treaba e ca stiusem de 10 (ca invatasem pt el), dar SPIRIDUSHUL shugubatz si-a bagat coditza si..mi-a furat 1 punct. Bagă-ți-l in cur, spiridushule shugubatz si sa nu te mai prind prin preajma mea ca te crapp!! M-au trecut toti nervii de furie!! In fine! Asta e! Neatent, ce poti sa zici…
Plec acasa plina de spume. Cind NU STII, nu Stii, dar cind stii, si nu dai raspunsul corect, ce mai ai de facut apoi? Lamentatie inutila! Treaba e ca…aveam nevoie de 10-le ala! „Prietenii” stiu de ce!!!…
Cobor din metrou la Universitate, buimaca..Uitasem sa cobor. Noroc cu niste colege ca m-au impins afar` pe usa, taman cind metroul aproape ca se pusese in miscare!!!
Cind ajung la scara rulanta pe cine vad? Un preot induhovnicit pe la care mai treceam din cind in… GIND, pe la Biserica unde slujeste!!! Alerg dupa el (tare repede merge omuletul acesta!!!; mereu INCOGNITO!!!: ades fara PARIMANTILILI` preotesti!! Imi place de el de mor!!! E un super-mega-fain!! Darnic ca gura unei precupetze! Il stiu de vreo 7 ani. Il tot vedeam pe la fostul Lăcaș unde a slujit, Lăcaș care se afla peste drum de habitatul meu. Il vedeam pe geam, fara sa vreau sa-l vad… Toti cersetorii din zona il asaltau, cu mic-cu mare, insotindu-l de la iesirea din curtea Bisericii pina la metrou!! Toti aurolacii din Zona ii stiau programul de slujba, ceas, si se infiintau in fata portii Bisericii, asteptind, cuminti, terminarea Slujbei. Erau fericiti! Parintele slujea o zi da, una ba. Preotul acesta, de cum vede un sarman, pe data scoate jerpelitul lui portofel si, apucind cu doua deshte o „bancutza”, o imnineaza amaritului, oricare-ar fi acela, fara sa puna intrebari, si pleca INCOGNITO mai departe, imbracat cu un trenci modest si purtind, adesea, pe cap, o palarie) strigindu-l pe nume, voind sa-l salut si sa mai schimb cu `mnealui o opiniutza, ca sa-mi treaca off-ul dupa punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! Auzindu-si numele, se opreste, apoi, se intoarce si, vazindu-ma, imi zimbeste larg! Mă asteaptă. Ma intreabă ce mai fac, iar eu ii raspund stricto-senso la intrebare, apoi mai vorbim noi despre una-despre alta, urcind scarile rulante, eu pe una, dumnealui pe alta, in paralel (La Universitate sint doua scari rulante care urca, doua scari rulante care coboara si functioneaza amindoua deodata (probabil din cauza afluentei mari de calatori cu metroul). Nitam-nisam, părintele D, imi spune ca a citit una dintre cartile pe care le-am publicat anul trecut si ca i-a placut marfăă!!! Dumnezeule Mare!!!, Atotputernice Dumnezeul meu, asta-i prea de tot!!! Nu-i dadusem lui, personal, cartea. Gindisem ca daca-i dau cartea, o „sa dea cu mine de pamint!!” si, nu voiam asta…Mai ales dupa ce am scris si publicat: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” Ii argumentez faptul ca nu i-am dat Cartea, pe motiv ca…nah`, preot fiind el…(Si-apoi, sincer, eu credeam ca preotul acesta nici numele nu mi-l stie. Eu il stiam pe dumnealui pentru ca il vazusem ani de-a rindul la slujire, in Altar (caci ma duceam pe-acolo, ba cu o coliva pt cei plecati ai mei -multi si dragi-, la Domnul, ba cu o Liturghie, ba cu ceva pt Domnul, dupa invatatura primita prin traditia strabunilor mei, crestini, din neam in neam: ”Ale Tale dintru ale Tale, Tie, Dumnezeul meu, Îți aduc de toate si pentru toate!” -cele pe care Tu mi le-ai daruit! ) Eu il stiam, asadar, dar ca dumnealui imi stie numele si stie cine sint si cu ce ma ocup, la asta nu ma asteptam!! Cita omenire nu-i trece dumnealui prin fata?? Cum sa stie el toate persoanele dupa numele lor?? Eu, personal, nu aveam ”taine” cu dumnealui. Nicidecum. Ma duceam la Altar, duceam pomelnicul si mica mea jertfa si plecam, la fel de rapid sau chiar mai rapid decit ma duceam!!. Arar participam acolo la Slujba de duminică. Eu, prin alta parte, in alta zona, in alta Biserica imi ”faceam veacul!!”, iar in Lăcasul în care slujise acest preot imbunatatit, pina mai acum 2 ani, ma duceam fuguta, pe graba, in timpul saptaminii, cu ”scop precis”… Parintele s-a revoltat, acum, la auzul scuzelor mele. „Adevarul trebuie spus, fara menajamente!”, imi zice parintele D. ”Te felicit pentru demnitatea aceasta pe care o ai! Uite, noi preotii, nu am avut si nu avem asemenea demnitate! Nici renuntari ca ale dumitale, scumpa mea, nu avem!”, imi zice. O, Doamne!! Parinte!!! Usurel ca ma fring!! Cum asa?? Pai..”nu ma duc in IAD, precum ORIGEN?? Din pricina „smintelilor ce le vor aduce cartile mele, semenilor mei??!!”, in zisa unui co-breslaș de-al dvs (un „Clasic in viata!!!”), il intreb (stapinindu-mi, cu greu, persiflarea dura la adresa co-breslasului sau, singurul, de altfel, care mi-a adus critici. Fătarnicul! A uitat cînd ”ma ispitea” cu ”sfaturi”, sa-l dau in git al G F, pe un co-breslaș de-a ”sfintiei sale”, care-i facuse lui nedreptate!!! Ierte-l Domnul! Si pe el si pe co-breslașul lui!! Niste hahalere amindoi! ”Mari duhovnici!!” Niste incurabili FAȚARNICI!! FARISEI FAȚARNICI!!!, ii numea, pe cei de teapa lor, Domnul Iisus Hristos. O sa-i amintesc eu intr-o zi, de ”povata” pe care mi-o dadea, si de care eu…”n-am facut ascultare!!!” El, personal, nu avea ”demnitatea” sa-l infrunte pe ”superiorul” lui, insa, credea el ca-si gasise chibitzul care sa scoata in locul lui, castanele din foc!, caci, nah„, nu voia el, ”induhovnicitul” sa se pîrleascaă/ardă!!!). Ei hai, ca tu esti fata desteapta!, imi raspunde. Dumnezeu ti-a dăruit HAR! Inmulteste-l, asadar, si nu te lua dupa „filosofii vremii acesteia!”…
Mai schimabm noi una-doua opiniutze, apoi il salut si dau sa plec. Dumnealui, cu miscari ultra-rapide, scoate dintr-un buzunar jerpelitu-i portofel si, cu doua deshte extrage una bancnota de cinci sute si mi-o impinge-n palma! Ia-o!, imi zice. Nu vreau, Parinte!, ii zic. Ia banii!, imi zice! Paiii, pentru ce?, il intreb, nedumerita, caci am surprinsese gestul lui. Pentru carti! Vreau si eu toate cartile pe care le-ai scris/publicat! Am citit una dintre cartile tale. E MI-NU-NA-TA!!!, imi subliniaza! Mi-a imprumutat-o parintele X, caruia i-ai dat-o, cu dedicatie. Sa treci pe la mine, cind ai sa poti, sa-mi aduci si mie cartea aceea si sa-mi aduci si celelalte carti pe care le-ai publicat anul trecut, ca..tare fain mai scrii! Ai talent mare, măi! Sint fascinat! Imi doream mult sa te intilnesc, dar n-ai mai trecut pe la noi!! Si ridicindu-si mina drepata deasupra capului meu, incepe si zice: „Binecuvinteaza, Doamne Dumnezeule, pe aceasta copila a Ta, sa scrie cit mai multe carti! Mare dar I-ai dat, Doamne, ajut-o sa il inmulteasca!”…
-Multumesc, parinte! Atit i-am mai putut zice! Ma bulversase! Imi iesea inima din piept de bucurie! O mare revarsare de har am simtit asupra mea! Omul, preotul, ma binecuvintase fara sa-i cer!! Am zbughit-o spre casa, usoara ca un fulg…
Mare-i PUTEREA lui Dumnezeu! Tocmai ISI trimisese AMBASADORII sa mi-l aduca-n cale pe Parintele D, la metrou (mijloc de locomotie cu care eu merg RAR, EXTREM de rar!!), ca sa-mi distraga atentia de la punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! O minune de om, parintele D! O minune de PREOT! Un PREOT al lui Dumnezeu!
Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu, ca m-a binecuvintat pe mine, ingrata, cu bucuria ACELEI bine-venite binecuvintari!

PS: Si unde mai pui ca mi-a daruit, parintele D; si una bancnota consistenta!!! E a doua oara cind un preot imi da bani pentru cartile mele. Mai primisem in ianuarie, in mod surprinzator pentru mine (care nu ma dusesem sa-i dau cartile pe bani, ci in dar), una suta lei, de la un alt „mina larga, suflet caritabil, pentru doua exemplare, cu sublinierea urmatoare: „cartile astea merita toti banii!!”… Plecaciune, Padre L! Domnul Dumnezeu sa va primeasca in vistieriile Sale, milosteniile, dragostea si larghetea cu care le savirsiti si, sa vi le socoate la Dreapta Judecata, drept inmultita Jertfa adusa Lui!

Binecuvintat sa fii parinte D, caci binecuvintat este Domnul Dumnezeu de toti cei cărora le aduci…Sfîntă Bucurie! Amin.

anto bosulmf fes - Copy