Posts Tagged ‘preot caterisit’

„Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”…


În luna februarie, 2019, am primit la redacţie -printre alte cărţi, o carte care, după titlu, mi-a atras în mod deosebit atenţia. Numele autorului îmi era cunoscut. Nu ca autor de carte, caci nu mai citisem nimic scris de acest domn, ci îmi era foarte cunoscut numele lui din mass-media. Giorgică Vatră, un preot depus din treapta preoţiei de mai-marii lui, după ce, câţiva ani, fusese târât de episcopul Ciprian Câmpineanu (ajutat de întreaga lui suită  de la Curtea episcopală), în tot felul de şantajlâcuri şi batjocoriri. Personal, nu-l cunosc pe acest preot. Prin urmare nu ştiu şi n-aş putea spune vreun cuvânt, nici pro, nici contra lui, dar cunoscându-l pe mai-marele Ciprian Câmpineanu, cred, într-o măsură considerabilă, peste 97%, ceea ce scrie depusul din treapta preoţiei, Vatra Giorgică, în cartea: „Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”. Cred, pentru că îl cred/il stiu în stare pe episcop de cele descrise in carte. Desigur, autorul s-a ferit să-i dea numele, ceea ce, în opinia mea, este un mare minus cărţii. Nu, domule, nu părinte Vatră, nu trebuia procedat aşa! Trebuia să mergeţi cu ADEVĂRUL până la capăt! Iată de ce cred, şi cred cu tătie, că ar trebui să rescrieţi cartea! Daţi suficient de multe detalii în carte, abundă chiar detaliile, negru pe alb, aşa încât oricine din judeţ (din Vrancea dvs. dragă; şi a mea!), îşi dă seama, imediat, că e vorba despre satrapul Ciprian Câmpineanu, care după ce a făcut nenumărate supărări unora prin Bucureşti, -pe când avea pâinea caldă şi cuţitu-n mână, cât şi aşternutul cald în Palatul patriarhal si/sau episcopal-, a trecut cu toate armele din dotare la Buzău şi Vrancea, iar acolo are şi mai mult decât avea la Bucuresti, fiindcă acolo-i singurul stăpân peste două judeţe; aşadar, are balta peste!!, pardon, are păşunea aiţe din belşug!!, deci are păstorul ce mulge cât şi ce biciui pentru…neascultare!!

Ei bine, aflăm din carte, detaliat, toate şicanele -le-aş zice josnicii- la care a fost supus preotul Vatră până la depunerea lui din treapta preoţiei, precum şi toate demersurile, cu lux de amănunte, pe care preotul le-a iniţiat în speranţa unei împăcări cu episcopul lui. Dar împăcarea cu episcopul presupunea „ascultare” din partea „oii”, ori „oaia” acesta era una care nu consimţea să se supună, adică nu voia să treaca bunul din proprietatea ei, in proprietatea episcopiei, şi, prin urmare, s-a ales cu…depunerea din treapta preoţiei. Unii ar zice că e cea mai gravă pedeapsă, dar eu zic că e una care, pină la urmă, l-a ajutat pe preotul Vatra sa „rupă pisica-n două”, după un noian de umilinţe la care a fost supus, -şi nu doar el, ci şi o mare parte dintre enoriaşii cu care trudise la construirea clădirii Lăcaşului de cult (Biserica Sf. Andrei din Focşani)-, iar umilinţa acesta nu cred că a fost întocmai pe placul Bunului Hristos, Domnul nostru. Doar că, oameni buni, cui îi pasă de Hristos?? Lui Ciprian Câmpineanu?? Nicidecum! Celor din suita sa, cu care se-nfruptă din belşug din cele „subtilizate”, mai de voie, mai de nevoie de la credincioşi?? Nici atât!! Atunci, cui îi pasă de Hristos, Cel atât de propovăduit şi despre a Cărui dragoste ne tot vorbesc aceşti episcopi din înaltul… Anvon?? Desigur, o să spuneţi că nici mie, pentru că m-am găsit să vorbesc de rău un semen, şi nu unul oarecare, ci pe episcop. (Parca vad ca-mi sare vreun evlavios cu zicala devenită  istorică: Nu judeca! Ţie, celui care imi vei servi asta, te-aş trimite la origine, cu recomadarea sa revii cind devii mai intelept!!) Ei bine, îmi asum asta, daca rostirea adevărului înseamnă vorbire de rău, atunci fie!! Eu rostisem adevărul, mai exact spus, realitatea in care se scaldă liniştiti mai-marii BOR, înaintea preotului Vatră. Şi făcusem asta, pentru că eu fusesem înaintea lui umilită. Şi, culmea, tot datorită acestui „bun samaritean”, episcopul C Câmpineanu, însă nu-s foarte sigură că individul acesta ştia pe cine biciuia, când dădea cu pixu pe hârtie, între 2010-2013, când îmi făcea reclamaţii către G.F., ca să vină comisarii ăia „să mă depună ei din treaptă”, (adica sa ma debarce, sa-mi inchida Magazinul), pe când eu „nu făceam ascultare”, nu voiam  să renunţ la micuţul Magazin care mi-ar fi asigurat şi azi o bucată de pâine şi nu ar fi trebuit, graţie „binecuvântărilor” repetate ale „tăticilor iubitori” din Deal, (al Patriarhiei) să ajung sa fac foamea de 6 ani şi să ajung într-o stare de boală şi disperare pe care să n-o doreşti nici celui mai aprig duşman. Dar iarăşi vin şi întreb: cui îi pasă?? Urâte lucruri se petrec, şi se petrec tocmai pentru că…cel mare asupreşte pe cel mic. Şi nu doar ca-l asupreşte, ci vrea să-i ia acestuia mic tot ce-i apartine prin drept divin. (Ei, episcopii, patriarhul, crezind ca au acest drept asupra unui credincios!! Dar, i le iau doar pe cele lumesti, caci darul divin nu i-l poate lua omului  un episcop, fie el şi Ciprian C sau Daniel-patriarhul cu toţi epoleţii lor.) Bafta lor care e?? Aceea ca…pe nu stiu ce criterii,  Dumnezeu Atotputernicul îngăduie. Iar episcopii, scumpul nostru megafericit patriah -proaspăt cetăţean de onoare al Capitalei!!; Ptiu!! Madam Firea asta, primăriţa de Bucureşti nu-i in toate ale ei!! După ce a îndesat purcoaie de euro la Catedrala Mântuirii (Catedrala cui??; stati fara grija, de-acum sunteti mântuiti cu tot neamul vostru de potlogari!! Despre asta vă va întreba Domnul Hristos la Dreapta  lui Judecata, despre câte milioane de euro aţi extras din vistierie să dati la Catedrala, şi nu despre câţi orfani şi cite văduve ati vaduvit de pâinea cea de toate zilele, neisprăviţilor!! Dar, cine ştie, şi-o pregati femeia terenul pentru când n-o mai fi în politică!! În fond, vremurile se pot schimba. Nimic nu e etern în afară de schimbare!!), atâta timp cât văd ei că nu-i cutremură Domnul, cât nu le zdruncină jilţurile, n-au nicio tresărire!! Lor sa le fie bine şi la vară cald… Cât despre prostime, ea stea acolo-n…evlavia ei!!…că-n ortodoxie, în zisa unora, nu e trebuinţă de de-alde preotul Vatră, sau de-ale…alţii care glăsuiesc!!

M-a răscolit cartea, fiindcă, citind-o,  am retrăit cei 3 ani, bătuţi pe muchie, cât am fost eu însămi prigonită. Nu sunt bucuroasă că apar astfel de cărţi, însă sunt de părere că ADEVĂRUL nu trebuie ascuns. Câtă vreme vom fi farisei, cita vreme vom da dovada de falsă evlavie, ori de credincioşie prost inteleasa, cita vreme vom ascunde gunoiul sub preş, lumea va avea doar de suferit! Dumnezeu i-a dat omului demnitate sfântă! Prin urmare întreb: cine esti tu episcope (indiferent ce nume ai purta; Ciprian C. nu e singular in cauză), ca să-i umileşti pe cei ce ţi-au căzut la  împărţeală?? Au, oare, doar tu ai stomac? Au, oare, numai tu ai inima? (Despre casă, haine, si celelalte trebuincioase nu te-ntreb, episcope, fiindca tu ai Palat episcopal, in care nu achiti nimic, ca asta o fac oitele ascultătoare. Nu duci tu grija achitarii facturilor!! Tu nu disperi că ti-a sărit un colţ dintr-o măsea şi că-ţi sar capacele de durere, căci ai doctori, 10, care sar sa-ţi pună plomba, „cu iubire”…”de semeni”, chipurile, dar dac-ar merge un sărac, vai lui, de i-ar pune vreun stomatolog bucata de masea inapoi, fara bani!!; dar deh, cică episcopii „sunt sfinţi”,  aşa zicea avocata mea cind ii ziceam că iar mi-a făcut episcopu` reclamaţie  la G.F. -făcea asta la 3 luni odată!  Ea zicea: ei, cum aşa?, pr CC e un sfânt!! Hah, nu vă spui ce replica i-am dat inainte să renunţ la serviciile ei şi la firma mea definitiv…) Ai grijă, episcope, ai grijă preafericite patriarh ca va sosi scadenţa! Şi vorba lui Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, ca s-a apropiat ziua!!” Pocăiţi-vă, se referă la întreg sinodul, se-nţelege!

 

Reclame