Posts Tagged ‘poeti’

Poeme, de Nicolae Nicoară-Horia


Harul…
Duminică, 10 Ianuarie 2016
„Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul
după măsura darului lui Hristos.”
Efeseni 4, 7

Hristos ne-a iubit pe fiecare la fel,
fiecare dintre noi și-a primit harul,
unii au avut grijă de el,
alții l-au băut cu paharul…

De harul din mine nu sunt străin,
și nu-i o povară pe creștetul meu,
de-aceea întotdeauna când scriu
mă rog înainte lui Dumnezeu

să-mi fie cerneala din suflet curată,
harul nu se cumpără cu arginți,
cuvintele vin, nu le chem niciodată
și se așează pe frunte cuminți!

Când scriu mi se umple auzul de dor
și gândurile în lumină se scaldă,
poemul pe urmă îl împart tuturor
ca pe o pâine rumenă, caldă…

Nicolae Nicoară-Horia

Închide ochii…
Duminică, 10 Ianuarie 2016

Închide ochii și m-ascultă,
Pe lume e durere multă,
Dar și iubire, doar să vrei
Să te cuprindă vraja ei!

Eu știu că vremea e flămândă,
De parcă lupii stau la pândă
Și-aud mereu în jurul meu
Cum geme aerul-mi-e greu!

Dar fie voia ta deplină,
Să ne iubim până-i lumină
Și întunericul când vine
Să mă găsească lângă tine;

Cuprindă-te încet fiorii
Și până se revarsă zorii
Și până încă nu-i târziu,
Închide ochii să te scriu,

Închide ochii, ochii tăi,
În ei mă mistui în văpăi
Și arderea să-mi fie-ntreagă,
Vederea cât mi-a fost de dragă!

Nicolae Nicoară-Horia

Să citești e mult mai greu…
8 Ianuarie 2016

„E ușor a scrie versuri”,
Să citești e mult mai greu!
Unul, „critic” fără dresuri,
Bâzâie împrejurul meu,

Eu nu am cu el nimic
Și îl rog să mă-nțeleagă
Nu-i dușman și nici amic,
Nici nu știu de ce se leagă

Dacă mintea nu îl doare,
Ori un alt organ vital,
Nu-l trimit nici la plimbare
Nici la birt, nici la spital;

Dacă versul nu-i convine,
„Boala” lui, care persistă
Se tratează mult mai bine
Doar pe cale naturistă.

Dar „neliniștea”-i adâncă,
Duhul rău, cel nesătul,
Poate nu-i botezat încă,
Poate încă nu-i destul…

Nicolae Nicoară-Horia

Când scrie poetul…
7 Ianuarie 2016

Nicio stare ca inspirația
nu-i!
Nimeni
nu o poate atinge,
precum
culorile
din curcubeu!
Când scrie poetul
uitați-vă
cu băgare de seamă
la respirația
lui-
parcă stă de vorbă
cu
Dumnezeu…

Nicolae Nicoară-Horia

Poeziile Yleniei Koste (2)


Am sa rad,am sa plang ,am sa cant

Am sa rad am sa plang ,am sa cant
Sufletul plapand zdrobit de vise
Visele tarzii,pe carari pustii
La ferestre-nchise
Usi batute-n tinte
Suflete zdrobite
Am sa rad am sa cant ,am sa pang
Noptile din crang,zilele-nsorite
Ce ne-au fost sortite.
Soapte de iubire… adunate-n suflet
Clipe fericite …risipite-n vant.
de Ylenia Koste

Am să-ți vin
Am să-ți vin în prag, la noapte,
Învăluită-n praf de stele
Să-mpărțim o lacrimă,
Ce se prelinge printre gene.
Am să-ți apar în prag
Cînd noaptea se-nfășoră-n vise,
Să te cuprind cu umbra mea.
Tu nu uita, lăsa-mi ușile deschise.
Am să-ți vin la noapte-n prag
Să dansăm pe praf de stele,
Umezit de roua nopții
Și de lacrimile mele.
Am să-ți vin să îmi adulmeci,
Ecoul dintre sînii mai
Să te alint cu mîngîieri de șoapte,
Sărutul lunii am să-ți aduc pe pleoape,
Am să-ți vin și am să-ți plec… cum am venit…
Ca o nălucă, învăluită-n noapte.
Lăsîndu-te învăluit în șoapte…

de Ylenia Koste

Am sa vin

Am sa vin sa te cern din nisip,
Din lacrimile albastre ala furtunii.
Nu ma opun …si nici c-am sa tip
De ma arunci pe cornul lunii.
Tacuta,prin adieri de rece vant
Am sa plutesc printre stele
Sa-ti daruiesc freamat de soape
Sa te-ncalzeasca in noapte.
Ai sa ma porti in brate prin vise,
Ai sa m-asezi gingas p-un nor.
Pe altul…zac visele-mi ucise
Si sufletul meu ratacitor
Am sa te astept mereu sa vii,
Pasind in noapte printre stele
Sa ma alinti cu soapte argintii;
Iar din nisip sa ridicam castele
de Ylenia Koste

In noaptea asta ,vreau sa vii la mine
Fii stea in noapte,luminind un gand
Rosteste-mi soapte de iubire
Mingiie-mi sufletul plapand .
.
Tine-ma-n brate sub clar de luna
Noapte ne fie pavaza buna,
Stelele martori,luna jurat
La juramantul …ce ni l-am dat
de Ylenia Koste

Te vezi

Stropi de ploaie …bat in geam,
Raze de soare…joaca printre nori.
Tu…te ascunzi in gand de cocor
Si fugi, fugide lumesti incercari
Fugi…nu sti unde ,nu stii cat
Te ascunzi,dar te vad…
Te vad stropii de ploaie .
Raza de soare te vede.
Te vad frunzele dudului din vecini,
Te vad frunzele teiului si florile lui,
te vad porumbei si pisica vecinului.
Te vad eu,te vezi tu,
Te vezi tu…in gandul cocorului.
Te vezi printre stropi de ploaie
si raze de soare.
Te vezi cocor

de Ylenia Koste

Luna plina

Noptile cu luna plina,
Le-as petrece in gradina.
Sub lumina blanda a lunii,
Sa ascult ce-mi spun strabunii.
S-ascult glasul ielelor,
Sa vad dansul zanelor.
S-adun flori de filimica
Si sa fac o vraja mica.
Vraja mica de iubire
Pentru intreaga omenire
Vraja de belsug si bani,
Pentru cei multi si sarmani .
S-o vraja de sanatate,
Pentru toti si pentru toate
de Ylenia Koste

Un zambet ,o lacrima,un dor

Un zambet,o lacrima,un dor
Le-am strans si le-am pus in ulcior
Ulciorul l-am pus in pridvor,
Feritde priviri straine
Intr-un loc stiut doar de mine.
Seara,cand luna rasare,
Iau ulciorul din ascunzatoare
Scot zimbetul si ti-l trimit ,
pe vintul de la rasarit.
Iau lacrima si o pun
intr-o frunza de alun,
Si ti-o trimit ca mesager
al dragostei ce-ti ofer.
Iau dorul si pornesc in lume,
in cautarea unei sorti mai bune.
Iar dimineata…ma-ntorc iara
si culeg din nou:un zambet,o lacrima,un dor.
Le pun la loc in cel ulcior,
Si le ascund iar in pridvor
Ferite de priviri straine …
Pana la noaptea care vine
Ylenia Koste

Fii

Fii firul de iarba
Prin care pasesc.
Fii macul rosu
Din lanu de grau
Pe care-l iubesc.
Fii cerul senin
De dragoste fii plin.
Eu,voi fi briza marii,
Ce-ti mangaie gandul,
Voi fi valu-nspumat
Ce-ti mangaie trupul
Voi fi totul si nimic
Voi fi infinit.
Scufundate-n el
Si fii fericit.
DAr oare poti…?
Poti sa renunti,
La dragostea ta,
Pentru fata din munti?

de Ylenia Koste

Sunt

Sunt,strop de ploaie
Pe aripi de vant,
Roua pe flori
Luna in zori.
Tu, fii luceafar,
Luceafar printre stele
Si lumineaza-mi
Noptile negre.
Tu, fii luceafar,
Luceafar de noapte
Si lumineaza-mi
Noptile toate
Tu,fii luceafar,
Luceafar de zi
Si lumineaza
Si cand n-oi mai fi

de Ylenia Koste

De voi veni

De voi veni la tine… vant
Sa-ti spun poveste mea amara,
Bataia mea sa nu te-ncante,
Nici adierea sa te doara

De voi veni la tine …ploaie
Cu stropii calzi de primavara
Nu vreau sa fugi de sropi-mi mici
Ropotul meu sa nu te doara

De voi veni la tine…soare
Soare fierbinte-n miez de vara
Dogoarea mea sa nu te atinga
Caldura mea sa nu te doara.

De voi veni la tine…luna ,
In noptile tarzii de toamna
Lumina mea nu te vrajeasca.
Raceala mea sa nu te doara.

Iar daca voi veni naluca
In noptile tarzii de iarna,
Zambetul meu sa nu te-ncante,
Tristetea mea sa nu te doara

de Ylenia Koste

Colț de rai
Flori de mai.
Mi-ai presărat în păr.
Cu rouă m-ai spalat
Cu flori de trandafir m-ai îmbrăcat
Din flori de romaniță,
Pat tu mi-ai făcut
Și casa dintr-o floare,
A soarelui răsare.
Eram regina sufletului tău.
Coroană tu mi-ai pus
Zîmbet de soare.
Cu luna ieșeam noaptea…
La plimbare.
Prin roua din cîmpii.
Cînd macii-n floare
M-au vrajit
Eu am plecat… spre răsărit.
Tot rătăcind de foc și dor,
Ieri am ajuns ..la tine
În pridvor.
Trist tu stăteai
Pe patu-ți și..plîngeai
Dupa regina ta fugară,
Ce-a părăsit colțul de rai.
Te-am privit, minute-n șir
Și am plecat cum am venit
Rătăcind spre răsărit
de Ylenia koste

Te aștept în vis
Ți-am urmărit pașii
Pe nisipul umed al plajei,
Dar… nu te-am găsit.
La marginea mării,
Te-am pierdut…
Te-ai avîntat în larg
Și-ai dispărut…
Ai disparut în neant…
De-tunci te-aștept,
Te aștept ..în fiecare noapte.
La malul mării te aștept
DA, te aștept
Dar tu nu vii.
Zilele trec tot mai pustii.
Nopțile vin, vin și se duc,
Dar tu nu vii…
Eu… te aștept,
Noapte de noapte,
Și zi de zi…
Te aștept în vis.
de Ylenia koste

Am sa-mi cern iubirea pe tine

Am sa-mi cern iubirea pe tine,
Am sa te imbrac in petale de trandafir.
Flori de nu-ma-uita am sa-ti presar in drum,
Sa te imbete cu al lor parfum.
Am sa-ti fac casa in sufletul meu,
Sa ma locuiesti de nu-ti v-a fi prea greu.
Iar cand nu stiu din ce motive vei pleca,
iti voi presara calea cu flori da nu-ma-uita….
Cu praf de iubire si lacrimi de stea,
Cu picuri de sange din inima mea.
Ylenia koste

Nu plinge

Nu plinge,
N-am sa ma intorc.
Pe drumul ce am plecat,
E liniste si e curat.
Nu plinge,
N-am sa ma intorc
,M-am saturat de vise
Care ramin doar vise.
Nu plange,
N-am sa ma intorc
Cand sufletul in palma ti l-am pus,
Nu ti-a pasat de el,
Asa ca am plecat
Nu plinge,
Fii macar acum barbat.
Ylenia Koste

As vrea

As vrea sa fiu
un infinit albastu,
o floare de nu-ma -uita.
Un pui de pasare maiastra
sa cant, sa cant la usa ta.
Tu, sa vibrezi ca o vioara
atins de un nastrusnic gand.
Sa stam in pat,sa ploua afara
Sa ma iubesti pana ma frang.

Ylenia Koste

zuza pe bijuteriiylenia avatar bn

Cenaclul Octavian Goga, 3 febr 2015; Imagini lansare de carte Ioana Stuparu, Lucian Capita…


IMG_1033 IMG_1039IMG_1043IMG_1043IMG_1049IMG_1050IMG_1051IMG_1052IMG_1047IMG_1048IMG_1052IMG_1060IMG_1053IMG_1054IMG_1055IMG_1056IMG_1057IMG_1058IMG_1059IMG_1058IMG_1056IMG_1055IMG_1054IMG_1053IMG_1060IMG_1062IMG_1061IMG_1063IMG_1064IMG_1063IMG_1061IMG_1066IMG_1078IMG_1068IMG_1069IMG_1070IMG_1071IMG_1072IMG_1073IMG_1074IMG_1076IMG_1077IMG_1076IMG_1075IMG_1074IMG_1073IMG_1072IMG_1071IMG_1070IMG_1069IMG_1039 IMG_1032IMG_1033IMG_1038IMG_1036IMG_1039

Lansarea Cărţii: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!”…


   Prigonitorii - 19 noiembrie

Vineri, 19 dec 2014, a avut loc, la Casa Calderon 39, sector 2, Bucuresti, lansarea Cărţii mele: „Progonitorilor mei din Sinod, cu dragoste” sau „Spovedania unui învins”. A venit multă lume, neaşteptat de multă! Ei bine, oamenii aceia mulţi, scriitori , poeţi, critici literari, nu veniseră pentru mine. Nu! Eu eram, pentru majoritatea, o necunoscută sau…doar „fata de la camera de filmat!!!” ori..”doamna care ne filmează!!!”

Doar cîţiva dintre cei prezenţi, aflaseră că eu..scriu..CĂRŢI!, dar, desigur că NIMENI nu dădea pe mine nici măcar o ceapă degerată!

Am ajuns mai devreme la Casa Calderon, deoarece „organizasem” o surpriză tuturor. Una singură…programată!!! Îl invitasem pe psaltistul şi prietenul meu de suflet, Petre Moise, o inegalabilă VOCE în psaltica romînească. M-am temut pînă în ultima clipă că „pretinu” îmi va trage clapa, iar eu mă voi face de rîs, căci…îl anunţasem pe..”neisprăvit” cu surle şi trîmbiţe!!! Îi spusesem organizatorului, moderatorului de Cenaclu, domnului Geo Călugăru, care neştiind „ce-i poate pielea” lui Moise Petre, s-a bucurat infinit, la aflarea veştii. Anunţasem ca psaltistul, INEGALABILUL PETRE MOISE, le va face o seară de vis! Aşadar, după atîtea „osanale” cîte îi adusesem psaltistului meu de suflet, vă daţi seama, ce frumos ar fi fost ca..”neisprăvitul” să …”mă sară”…Dar, nu. Nu! Petre era acolo. Mă aştepta o surpriză de proporţii! Căci a pregătit şi prelucrat, în manieră proprie, nişte colinde de vis! Cînd Petre Moise a început să cînte,  doar la primele vocalize, cei din sală se uitau..sideraţi! Nu credeau că acea..UNICĂ VOCE, poate ieşi din firavul său plămîn! Mădălin Marin, cel care-l acompania la orgă pe Petre Moise, era şi el, chiar mai silfid decît cantorul!! Eu ştiam „ce pot” amicii mei, dar publicul prezent acolo -la lansarea unor Cărţi; şi care, evident, nu se aşteptau să participe la un ..CONCERT de/cu colinde!!!, şi încă atît de suav interpretate! Înterprretarea lui Petre Moise, deşi într-o manieră proprie, modernistă, o modificare de structură a unor Colinde tradiţionale, a determinat-o pînă şi pe doamna Doctor în Folclor, dna X, să se ridice în picioare, să-l aplaude şi să se încline înaintea lui!!!, ca mai apoi, să-mi solicite numărul lui Petre Moise de telefon, ca să-l invite să cînte -ca invitat special- într-un Concert de folclor…”autentic”…organizat de domnia sa, doamna DOCTOR in FOLCLORISTICĂ. Şi-a dat seamă doamna, că are de-a face cu o VOCE UNICĂ! Mi-a şi spus-o, dealtfel….

După plecarea psaltiştilor, în timp ce aşteptam să înceapă lansarea de Carte, mă trezesc îmbrăţişată de o distinsă doamnă, pe care nu o cunoşteam, dar care-mi înghesuie, după îmbrăţişare, şi un buchet de trandafiri roz, în braţe!!!…

– Sint învitată de doamna profesor Floarea Necşoiu, prietena mea!, îmi zice distinsa doamnă, în timp ce-mi înghesuia buchetul în braţe…

Mă uit siderată la femiea cu trasaturi distinse. Dar dumneaei continuă, ignorînd uimirea mea:

– Prietena mea, dna prof Floarea Necşoiu, mi-a spus că scrieţi foarte frumos! Vă rog să primiţi acest buchet de flori!

Le-am primit. Ce era să fac??! Era atît de distinsă şi mi le-a oferit cu atîta căldură, încît nu am putut zice nu. Simţeam însă că nu-mi erau destinate!!! Dar..le-am luat, am mulţumit şi mi-am văzut de…aşteptare!!!

Fusesem invitata la Prezidiu şi mă simţeam inconfortabil în fotoliu prea…mare pentru mine!!! Eu eram obişnuită să stau mai mult prin genunchi, ba în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, ba la…camera de filmat. Coloana mea vertebrală, şubrezită  -nu de prea multă îngenunchere în faţa cuiva dintre pămînteni!!, ci de SCIATICUL care-mi joacă feste, destul de des- mă determină să  îngenunchez, ca să capăt puteri…

Au  urmat prezentările de Carte.

Prima, şi aşa cum era, dealtfel, firesc, a fsot prezentată cartea şi autorul ei, o doamnă..doctor. Au vorbit despre scriitura domniei sale critici, colegi, prieteni. I-au oferit flori, aplauze şi elogii!

Scrisese o carte cu iz religios, ceva cu Utrenia…N-am reţinut exact.

Doamna profesor Floarea Necşoiu, ascultînd ce se tot vorbea în sală şi că era ceva legat de UTRENIE, de religie, se-ntoarce către mie şi-mi şopteşte:

– Ce bine „se leagă” lucrurile…

_ Mă simt un pic…inconfortabil, îi şoptesc.

_ De ce?, zice doamna profesor, întristîndu-se.

_ Vă spun eu pe urmă, îi şoptesc, făcîndu-i semn, totodată, că…să nu deranjăm…

Începe partea a 2-a. Prezentarea Cărţii mele.

A vorbit dna profesor Floarea Necşoiu. A vorbit foarte frumos. De fapt a citit Cuvîntul Îainte pe care mi-l scrisese pentru Carte. A vorbit dl profesor Geo Călugăru, moderatorul Cenaclului. A vorbit cum nu mă aşteptam. A fost impresionat de scriitura mea, cît şi de curajul cu care AM SPUS cele pe care..le-am spus şi le-am scris NEGRU pe ALB.

Apoi actriţa Doina Ghiţescu, a făcut o SCENETĂ  impresionantă dintr-un fragment din Carte. (Apropos, actriţa Doina Ghiţescu este un REAL TALENT, este un om cu suflet mare şi cu mult har de la Dumnezeu. Ea, actriţa Doina Ghiţescu este  omul care transformă orice în ARTĂ PURĂ! Sacră! Slăvit să fie Dumnezeu Atotputernicul, pentru o aşa zămislire!)

Din sală cer să ia cuvîntul doi epigramişti, care „au încropit” pe loc, „la obiect” şi „pe subiect” , fiecare cîte 4 rînduri…geniale, pentru mine!

Prezentarea a luat sfîrşit! M-au înconjurat oamenii, venind să-mi strîngă mîna şi să mă felicite pentru SCRIPT!

Era o îmbulzeală căreia, dacă nu aş fi avut lîngă mine pe buna mea Baby (care a avut grijă de masă, de bucate, de oaspeţi  ), pe Elena, prietena mea, psihologul Elena Constantin, „asistenta şi PR-ul meu!!!” -şi omul bun la toate!!!-, pe Dragoş Ghiţă la camera de filmat (în locul meu) şi pe Georgia, nu i-aş fi făcut faţă… Toţi ce prezenţi veneau să le dau cîte un autograf, să mă întrebe una-alta… Aşa…dintr-o dată „îi lovise” interesu’ pentru…”fata de la camera de filmat!!” sau „fata care ne filmează!”…

Moderatorul vine şi el, se înclină în faţa mea şi-mi zice bucuros şi cu zîmbet latg (aşa cum nu îl văzusem niciodată;  radia):

_ Doamnă, aţi crescut în ochii mei!

_ Da? Mulţumesc! Dar..cam cît arătam?, îl întreb rîzînd şi arătîndu-i vro 30 de cm de la podea…

– Vă felicit pentru curaj şi pentru..felul în care aţi spus lucrurilor pe nume!…

_ „Nevoia s-arăta să le-o spun, acestor „haiduci în sutană”, ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii dintre cei prigoniţi, să-i răcoresc pe preoţii parohi, cărora li se „subtilizează” de către mai-marii lor, arhiereii, Biserici la cheie…”, pentru că..nimeni nu şi-ar sacrifica nici măcar un fir de păr, ca să le-o spună…aşa..verde-n faţă sau..NEGRU pe ALB…”cu dragoste!!!”. Nu puteam să fiu atît de ingrată să las în umbră „dragostea” sinodalilor fata de umila lor..”sora mai mica!!!”….

În fine, au venit toţi pe rînd sau mai multi deodata şi m-au înconjurat ca şi cum m-ar fi văzut pentru prima oara ca pe un OZN, ca pe o curiozitate a naturii. Toţi voiau să mă atingă, să mă pipăie ca să se convingă că sînt în carne şi oase şi nu o…apariţie… Abia acum au observat ei ca eu..”fata de la camera de filmat”, omul de la „munca de jos” sînt dotată şi cu..creier!! Că gîndesc, şi încă cum!!! Că, iată!!!…SCRIU, şi încă cum!!! Erau toţi luminaţi la faţă, radiau ca nişte luceferi de dimineaţă… Mi-au umplut şi mie inima de bucurie.

Cînd se mai răresc îmbrăţişările şi felicitările, se apropie sfios, delicat, doamna care-mi oferise florile înainte de începerea evenimentului. Mă îmbrăţişează cald, măs trînge chiar, cu căldură, în braţe şi-mi zice liniştit:

Florile pe care vi le-am oferit, nu fuseseră pentru dumneavoastră! Dar, NU REGRET! Acum, după ce am citit din Carte, îmi dau seama că am făcut un  lucru bun! Vă felicit, stimată doamnă! Vă felicit pentru demnitatea dvs umană! „Cînd stai în genunchi înaintea lui Dumnezeu, poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi o poţi înfrunta!”, mai adugă doamna care-mi oferise florile destinate altei ..scriitoare!!!

S-a terminat seara şi am ajuns acasă tîrziu, mai tîrziu ca niciodată de la un astfel de eveniment.Am început să derulăm, cu prietena mea Elena C şi cu Baby (care ma însoţiseră acasă), stările serii. Atunci, abia atunci mi-am dat seama că singura care nu venise să-mi întindă o mînă şi să mă felicite, fusese autoarea care-şi lansase în aceeaşi seară, a Njdea carte…

Şi, mai fusese cineva în sală care nu venise să mă felicite. De fapt, „personajul”, un „domn”, s-a ridicat din scaun, imediat ce a inceput prezentarea Cărţii mele, şi..a părăsit sala!! Dar despre acest „personaj” pe altă dată. Poate chiar cu date de la..DNA!!! Oricum, cred că „l-a stînjenit” foarte tare, la „şezut”, pe domnul CPA, duritatea lemnului din scaunul în care nevoit a fost să stea şi să mă privească pe mine, care tronam în..fotoliul lui ( din prezidiu; în care, sînt sigură că nu îl invita nimeni NICIODATĂ, ci se autoînscăuna dintr-o nevoie de mărire deşartă) , fotoliu…mult prea mare pentru „statura” mea mică….

A fost o seară minunată, o seară ce m-a confirmat şi …mi-a confirmat…