Posts Tagged ‘poeme’

Clopotnița din gând


Clopotnița din gând

Mi-am însușit descrierea iubirii
aia din cărțile cu coperte groase cât minciunile din biblii
ce dacă dragostele de-acolo erau sfrijite ca niște adăugiri de aripi
flecuștețe de însușiri deșarte
toate iubitele mele
alea câte-or fi,
puține ca nălucirile-mplinite joia după apus
dracul a văzut așa ceva
sau nenumărate,
plutoane-nșirate-nșirate,
translucide ca niște meduze aduse de valuri,
înnisipate și terne
aidoma altor iluzii cărora, beți de atâta nostalgie după noi înșine,
cine nu s-a căutat printre morțile altora
le zicem tot iubiri
sau cu nevoile date de tălmăciri
tălmăcitorii iubirilor sunt cei mai prețuiți dintre ratați
dacă-i priviți din orice unghi
chiar urcați pe cocoașa unor nemuriri cu aromă de deșert
de cactuși visânzi, cu alte cuvinte
e-o filozofie fără sens, așa c-o las iubitelor cu ochii ascunși în palme
adică, mai tuturora
că asta sunt iubitele – adulmecări, nimic mai mult
am, așa nebun de nimic din ceea ce înseamnă bunul,
certitudinea
că nici acum după atâta vreme de la zvârlire
(am uitat să vă spun că se întâmpla în clopotnița din gând)
nu m-a găsit pământul.

Mihail Soaremihail soare

Reclame

Azi e luni…


maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou

Este… Luni

şi Pământul…

Pământul şi Lunea

senvârt.

Se pare că merg

mână-n mână

înaintea

veacului meu!

De-aici

de pe Pământ

altfel văd azi

lumea,

deh’, e…

Luni!

Mă târăsc

INUTIL

dup-o noapte…

de coşmar

insomniac,

somnambul

caut…

ochelarii,

cafeaua,

tastatura,

telefonul,

Ah!!…

Ce haos!!

e…Luni!!!

O, Doamne, Nuu!!!

Uff…

Clepsidra

şi-a făcut

rondul,

iată zorile!!

Dă-mi, Doamne,

o rază de LUMINĂ

din Soarele

TĂU!

  de Antoaneta Rădoi –de laVrancea

Poeme, de Nicolae Nicoară-Horia


Harul…
Duminică, 10 Ianuarie 2016
„Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul
după măsura darului lui Hristos.”
Efeseni 4, 7

Hristos ne-a iubit pe fiecare la fel,
fiecare dintre noi și-a primit harul,
unii au avut grijă de el,
alții l-au băut cu paharul…

De harul din mine nu sunt străin,
și nu-i o povară pe creștetul meu,
de-aceea întotdeauna când scriu
mă rog înainte lui Dumnezeu

să-mi fie cerneala din suflet curată,
harul nu se cumpără cu arginți,
cuvintele vin, nu le chem niciodată
și se așează pe frunte cuminți!

Când scriu mi se umple auzul de dor
și gândurile în lumină se scaldă,
poemul pe urmă îl împart tuturor
ca pe o pâine rumenă, caldă…

Nicolae Nicoară-Horia

Închide ochii…
Duminică, 10 Ianuarie 2016

Închide ochii și m-ascultă,
Pe lume e durere multă,
Dar și iubire, doar să vrei
Să te cuprindă vraja ei!

Eu știu că vremea e flămândă,
De parcă lupii stau la pândă
Și-aud mereu în jurul meu
Cum geme aerul-mi-e greu!

Dar fie voia ta deplină,
Să ne iubim până-i lumină
Și întunericul când vine
Să mă găsească lângă tine;

Cuprindă-te încet fiorii
Și până se revarsă zorii
Și până încă nu-i târziu,
Închide ochii să te scriu,

Închide ochii, ochii tăi,
În ei mă mistui în văpăi
Și arderea să-mi fie-ntreagă,
Vederea cât mi-a fost de dragă!

Nicolae Nicoară-Horia

Să citești e mult mai greu…
8 Ianuarie 2016

„E ușor a scrie versuri”,
Să citești e mult mai greu!
Unul, „critic” fără dresuri,
Bâzâie împrejurul meu,

Eu nu am cu el nimic
Și îl rog să mă-nțeleagă
Nu-i dușman și nici amic,
Nici nu știu de ce se leagă

Dacă mintea nu îl doare,
Ori un alt organ vital,
Nu-l trimit nici la plimbare
Nici la birt, nici la spital;

Dacă versul nu-i convine,
„Boala” lui, care persistă
Se tratează mult mai bine
Doar pe cale naturistă.

Dar „neliniștea”-i adâncă,
Duhul rău, cel nesătul,
Poate nu-i botezat încă,
Poate încă nu-i destul…

Nicolae Nicoară-Horia

Când scrie poetul…
7 Ianuarie 2016

Nicio stare ca inspirația
nu-i!
Nimeni
nu o poate atinge,
precum
culorile
din curcubeu!
Când scrie poetul
uitați-vă
cu băgare de seamă
la respirația
lui-
parcă stă de vorbă
cu
Dumnezeu…

Nicolae Nicoară-Horia

Poem


femeia scria un poem, bărbatul o poezie

bărbatul scria o poezie
femeia năștea un poem
criticul pretins asexuat le culegea
pe furiș, celulele stem

bărbatul își recita poezia
în gura mare, descheiat la cămașă
trăgea cu ochiul la publicul feminin
la spate ascundea, just in case, o cravașă

femeia nu-și permitea alintări de lăuză
alăpta poemul cu ființa ei toată
îi cînta în surdină nani pui nani pui
în solitara ei cazemată

cînd poemul a-ntîlnit poezia, a fost
coup-de-foudre și care-pe-care
Snellius se răsucea în mormînt
nici lumina nu cunoscuse o așa propagare

ajunsă la cer, iubirea nebună
de absolutul ei îmbătată
sparse porțile raiului
avidă de prea dreaptă judecată

/dar cei șapte ani de-acasă cuvîntul și-au spus
poezia, semeață, s-a vrut mai presus
poemul, umil, și-a lăsat capul a lacrimă-n jos
iar Dumnezeu – privea neputincios
cum se-alege praful și pulberea de toată magia
și șterse din geneză poezia
pe mine, m-a mai îngăduit un timp, să vă povestesc
cum a fost odată ca niciodată iubirea
acestă durere reflexă
a dintelui dumnezeiesc/

(din volumul „Singularia tantum”)

Opinia mea (Antoaneta Rădoi):super 2

Poeziile Yleniei Koste (2)


Am sa rad,am sa plang ,am sa cant

Am sa rad am sa plang ,am sa cant
Sufletul plapand zdrobit de vise
Visele tarzii,pe carari pustii
La ferestre-nchise
Usi batute-n tinte
Suflete zdrobite
Am sa rad am sa cant ,am sa pang
Noptile din crang,zilele-nsorite
Ce ne-au fost sortite.
Soapte de iubire… adunate-n suflet
Clipe fericite …risipite-n vant.
de Ylenia Koste

Am să-ți vin
Am să-ți vin în prag, la noapte,
Învăluită-n praf de stele
Să-mpărțim o lacrimă,
Ce se prelinge printre gene.
Am să-ți apar în prag
Cînd noaptea se-nfășoră-n vise,
Să te cuprind cu umbra mea.
Tu nu uita, lăsa-mi ușile deschise.
Am să-ți vin la noapte-n prag
Să dansăm pe praf de stele,
Umezit de roua nopții
Și de lacrimile mele.
Am să-ți vin să îmi adulmeci,
Ecoul dintre sînii mai
Să te alint cu mîngîieri de șoapte,
Sărutul lunii am să-ți aduc pe pleoape,
Am să-ți vin și am să-ți plec… cum am venit…
Ca o nălucă, învăluită-n noapte.
Lăsîndu-te învăluit în șoapte…

de Ylenia Koste

Am sa vin

Am sa vin sa te cern din nisip,
Din lacrimile albastre ala furtunii.
Nu ma opun …si nici c-am sa tip
De ma arunci pe cornul lunii.
Tacuta,prin adieri de rece vant
Am sa plutesc printre stele
Sa-ti daruiesc freamat de soape
Sa te-ncalzeasca in noapte.
Ai sa ma porti in brate prin vise,
Ai sa m-asezi gingas p-un nor.
Pe altul…zac visele-mi ucise
Si sufletul meu ratacitor
Am sa te astept mereu sa vii,
Pasind in noapte printre stele
Sa ma alinti cu soapte argintii;
Iar din nisip sa ridicam castele
de Ylenia Koste

In noaptea asta ,vreau sa vii la mine
Fii stea in noapte,luminind un gand
Rosteste-mi soapte de iubire
Mingiie-mi sufletul plapand .
.
Tine-ma-n brate sub clar de luna
Noapte ne fie pavaza buna,
Stelele martori,luna jurat
La juramantul …ce ni l-am dat
de Ylenia Koste

Te vezi

Stropi de ploaie …bat in geam,
Raze de soare…joaca printre nori.
Tu…te ascunzi in gand de cocor
Si fugi, fugide lumesti incercari
Fugi…nu sti unde ,nu stii cat
Te ascunzi,dar te vad…
Te vad stropii de ploaie .
Raza de soare te vede.
Te vad frunzele dudului din vecini,
Te vad frunzele teiului si florile lui,
te vad porumbei si pisica vecinului.
Te vad eu,te vezi tu,
Te vezi tu…in gandul cocorului.
Te vezi printre stropi de ploaie
si raze de soare.
Te vezi cocor

de Ylenia Koste

Luna plina

Noptile cu luna plina,
Le-as petrece in gradina.
Sub lumina blanda a lunii,
Sa ascult ce-mi spun strabunii.
S-ascult glasul ielelor,
Sa vad dansul zanelor.
S-adun flori de filimica
Si sa fac o vraja mica.
Vraja mica de iubire
Pentru intreaga omenire
Vraja de belsug si bani,
Pentru cei multi si sarmani .
S-o vraja de sanatate,
Pentru toti si pentru toate
de Ylenia Koste

Un zambet ,o lacrima,un dor

Un zambet,o lacrima,un dor
Le-am strans si le-am pus in ulcior
Ulciorul l-am pus in pridvor,
Feritde priviri straine
Intr-un loc stiut doar de mine.
Seara,cand luna rasare,
Iau ulciorul din ascunzatoare
Scot zimbetul si ti-l trimit ,
pe vintul de la rasarit.
Iau lacrima si o pun
intr-o frunza de alun,
Si ti-o trimit ca mesager
al dragostei ce-ti ofer.
Iau dorul si pornesc in lume,
in cautarea unei sorti mai bune.
Iar dimineata…ma-ntorc iara
si culeg din nou:un zambet,o lacrima,un dor.
Le pun la loc in cel ulcior,
Si le ascund iar in pridvor
Ferite de priviri straine …
Pana la noaptea care vine
Ylenia Koste

Fii

Fii firul de iarba
Prin care pasesc.
Fii macul rosu
Din lanu de grau
Pe care-l iubesc.
Fii cerul senin
De dragoste fii plin.
Eu,voi fi briza marii,
Ce-ti mangaie gandul,
Voi fi valu-nspumat
Ce-ti mangaie trupul
Voi fi totul si nimic
Voi fi infinit.
Scufundate-n el
Si fii fericit.
DAr oare poti…?
Poti sa renunti,
La dragostea ta,
Pentru fata din munti?

de Ylenia Koste

Sunt

Sunt,strop de ploaie
Pe aripi de vant,
Roua pe flori
Luna in zori.
Tu, fii luceafar,
Luceafar printre stele
Si lumineaza-mi
Noptile negre.
Tu, fii luceafar,
Luceafar de noapte
Si lumineaza-mi
Noptile toate
Tu,fii luceafar,
Luceafar de zi
Si lumineaza
Si cand n-oi mai fi

de Ylenia Koste

De voi veni

De voi veni la tine… vant
Sa-ti spun poveste mea amara,
Bataia mea sa nu te-ncante,
Nici adierea sa te doara

De voi veni la tine …ploaie
Cu stropii calzi de primavara
Nu vreau sa fugi de sropi-mi mici
Ropotul meu sa nu te doara

De voi veni la tine…soare
Soare fierbinte-n miez de vara
Dogoarea mea sa nu te atinga
Caldura mea sa nu te doara.

De voi veni la tine…luna ,
In noptile tarzii de toamna
Lumina mea nu te vrajeasca.
Raceala mea sa nu te doara.

Iar daca voi veni naluca
In noptile tarzii de iarna,
Zambetul meu sa nu te-ncante,
Tristetea mea sa nu te doara

de Ylenia Koste

Colț de rai
Flori de mai.
Mi-ai presărat în păr.
Cu rouă m-ai spalat
Cu flori de trandafir m-ai îmbrăcat
Din flori de romaniță,
Pat tu mi-ai făcut
Și casa dintr-o floare,
A soarelui răsare.
Eram regina sufletului tău.
Coroană tu mi-ai pus
Zîmbet de soare.
Cu luna ieșeam noaptea…
La plimbare.
Prin roua din cîmpii.
Cînd macii-n floare
M-au vrajit
Eu am plecat… spre răsărit.
Tot rătăcind de foc și dor,
Ieri am ajuns ..la tine
În pridvor.
Trist tu stăteai
Pe patu-ți și..plîngeai
Dupa regina ta fugară,
Ce-a părăsit colțul de rai.
Te-am privit, minute-n șir
Și am plecat cum am venit
Rătăcind spre răsărit
de Ylenia koste

Te aștept în vis
Ți-am urmărit pașii
Pe nisipul umed al plajei,
Dar… nu te-am găsit.
La marginea mării,
Te-am pierdut…
Te-ai avîntat în larg
Și-ai dispărut…
Ai disparut în neant…
De-tunci te-aștept,
Te aștept ..în fiecare noapte.
La malul mării te aștept
DA, te aștept
Dar tu nu vii.
Zilele trec tot mai pustii.
Nopțile vin, vin și se duc,
Dar tu nu vii…
Eu… te aștept,
Noapte de noapte,
Și zi de zi…
Te aștept în vis.
de Ylenia koste

Am sa-mi cern iubirea pe tine

Am sa-mi cern iubirea pe tine,
Am sa te imbrac in petale de trandafir.
Flori de nu-ma-uita am sa-ti presar in drum,
Sa te imbete cu al lor parfum.
Am sa-ti fac casa in sufletul meu,
Sa ma locuiesti de nu-ti v-a fi prea greu.
Iar cand nu stiu din ce motive vei pleca,
iti voi presara calea cu flori da nu-ma-uita….
Cu praf de iubire si lacrimi de stea,
Cu picuri de sange din inima mea.
Ylenia koste

Nu plinge

Nu plinge,
N-am sa ma intorc.
Pe drumul ce am plecat,
E liniste si e curat.
Nu plinge,
N-am sa ma intorc
,M-am saturat de vise
Care ramin doar vise.
Nu plange,
N-am sa ma intorc
Cand sufletul in palma ti l-am pus,
Nu ti-a pasat de el,
Asa ca am plecat
Nu plinge,
Fii macar acum barbat.
Ylenia Koste

As vrea

As vrea sa fiu
un infinit albastu,
o floare de nu-ma -uita.
Un pui de pasare maiastra
sa cant, sa cant la usa ta.
Tu, sa vibrezi ca o vioara
atins de un nastrusnic gand.
Sa stam in pat,sa ploua afara
Sa ma iubesti pana ma frang.

Ylenia Koste

zuza pe bijuteriiylenia avatar bn

Poeziile Ylenie Koste (partea a doua)


 (le-am numit: bramburațiile Yleniei K)

1)

Sunt noaptea ta

Sunt noaptea ta
de vise trasnite,
Tu…luceafarul meu
cu dor de amor.
Sunt dimineata ta
de iubiri impletite.
Cu ale tale
ganduri de dor.
Esti amiaza aprinsa,
ferbinte ,de-al amorului dor
Sunt adierea de seara
ce-ti potoleste iubirea,
Esti noaptea mea
de iubire nebuna
Sunt luna…
ce vegheaza al tau somn

Ylenia Koste

2)

Hai vino

Hai vino iubire
s-alergam dupa fluturi,
in crang.
Fluturi sa fim
pentru o seara-n amurg,
Eu…fluture alb
Tu…negru fluture,
La lumina lunii
nunta sa pornim.
Hai sa ne grabim
fiindca-n viata asta
mult n-o sa mai fim.
Coconul abia de-l zarim,
E alb cu negru,
frumos ca un vis
Un vis dintro seara de vara
un vis dintrun vis.

ylenia Koste

3)

N-ai sa ma uiti

N-ai sa ma uiti
oricat ai vrea
Iubirea mea,
n-ai sa o poti uita.
Nopti fierbinti,
zile toride
Ploi fierbinti
si curcubee
Lungi plimbari
sub clar de luna
Cantec de cocos
in zori
Cum s-o uiti
pe-a ta nebuna,
Matza-Bou,
ca o furtuna?

Ylenia Koste

Multumesc IIvana…nu te-a usturat degetelul? (Nota: Ivana fiind eu, Antoaneta R)
Antoaneta R (Ivana): Ba da, mai YLE, si inca cum, dar nah, mi-ai recomandat ODATA intr-un raspuns la un comment (unde glumisem cu tine, dupa bunul nostru obicei!!), sa ma privesc in oglinda si..m-am privit!

Psalm


Doamne,

Dumnezeule Adonai,

Te caut!

Te caut

strig

mă frămînt

umblu

căutînd

și mă zbat

să răzbat

să Te găsesc!

Te-am găsit și…

totuși,

nu pot

să Te descriu!

Cuvintele-mi sînt

goale!

Dumnezeule Adonai,

îmi pari

cînd A FI,

cînd A NU MAI Fi!!!…

Și precum Shakespeare (și alții)

și eu

îmi pun,

încă îmi pun,

ades,

întrebarea:

”TO BE OR NOT TO BE?”…

Doamne,

Dumnezeule Adonai,

un singur răspuns

mi-ar fi

de-ajuns:

SĂ NU MAI DISPARI!…

Să nu mai dispari!.copac lac cismig 33

( Antoaneta Radoi, 10 iulie 2015; ”Psalm”, din volumul cu acelasi nume, in curs de aparitie)