Posts Tagged ‘pictura’

Conditia artistului clujean: “Ma simt puternic murind de foame”


Impresionant articol…

Il postez in intregime, preluat de pe ARTindex

Conditia artistului clujean: “Ma simt puternic murind de foame”
Scris de Adina Fartusnic  /   martie 25, 2013  / Sursa: ZiaruldeCluj.ro

gaurean_grigore
„Dupa aproape trei decenii de activitate artistica, Grigore Gaurean face parte din categoria creatorilor care traiesc si mor din propria arta. Lucrarile lui – sculpturi, icoane pictate pe lemn cu rame confectionate de mana lui, desene in creion etc. – se vand astazi pe internet sau, prin cunostinte, in strainatate. In galeriile din Cluj, spune el, arta nu mai are nicio sansa. A incercat sa vanda peste tot, dar nimeni nu mai apreciaza valoarea unei picturi si a unei rame unice. Toata lumea vrea desene minimaliste, tablouri cu rama de doi metri, care sa ocupe un perete intreg.

Artist in Cluj – muritor de foame

Traieste intr-un apartament cu trei camere din Manastur, dar foloseste una singura. Aici, peretii camarutei sunt tapetati cu tablouri, instrumentele care il ajuta in pictura si sculptura ocupa un dulap intreg, iar pensulele atarna, agatate intr-un cui batut in mobilierul de lemn masiv. Cutiile mari de caton ce animeaza vitrina sunt ticsite cu reviste si schite, iar deasupra usii, stau aliniate zeci de foarfeci, pile si manusi. In mijlocul camerei, un sevalet gol, asezat in spatele unui fotoliu personalizat. La capul patului are un resou vechi si murdar. Prin usa deschisa, se vede o cutie de mustar, o conserva si niste branza – isi tine mancarea pe balcon.

“Nu am frigider dintr-un motiv simplu – frigiderul consuma curent. Resou am, dar il folosesc scurt, pentru cate o cafea. De mancat, mananc pe unde umblu”, spune el, cu zambetul pe buze.

Are tablouri si in celelalte camere, nu-i incap toate in camaruta in care mananca si picteaza. Aprinde scurt lumina in fiecare camera si o stinge dupa ce am vazut ce era de vazut. Nu lasa becurile sa arda mai mult decat trebuie, asta inseamna bani irositi. Arata mandru catre fiecare panza colorata si-i povesteste istoria. “Asta l-am facut pe vremea cand traia tata”…

“Am vandut icoane foarte bine, dar doar pana in 2007. Acum, incerc sa vand o icoana de aproape un an si nu reusesc. Am fost la expozitii, am incercat sa vand chiar si in institutii sau cabinete de avocatura. Am stat chiar si la sala de sport, am incercat ca vorbesc cu parintii copiilor. Veneau in masini scumpe, dar nu a cumparat nimeni nimic. N-am vandut nimic intr-un an de zile. Cel mai mult, am vandut 57 de tablouri unui singur cumparator, dar nu pe sume mari. El are galerie. Alta data, am trimis 12 lucrari unui cumparator din America; mai cauta azi un om care cumpara 12 lucrari!”, spune Gaureanu, cu parere de rau.

Arta nu mai are valoare

Dupa ce a trait o viata intreaga din asta, vrea sa renunte la arta, vrea sa distruga elementul care l-a ajutat sa traiasca, iar acum il ajuta doar sa moara. Are o colectie de aproximativ 100 de tablouri si aproape 10.000 de desene pe care nu reuseste nicicum sa le vanda. A incercat sa faca oferte, sa lase din pret, totul in zadar.

“Luna trecuta am castigat 100 lei si ma simt puternic murind de foame. Nu am frigider, nu am aragaz, dar am aproape 100 de tablouri si 10.000 de desene pe care o sa le distrug – cat mai sunt proprietatea mea – pentru ca nu au nici o valoare pentru cei care m-au nascut”, spune el.

O viata de artist – 1.000 de tablouri

Pana acum, a pictat aproximativ 1.000 de tablouri, iar 900 dintre ele au fost vandute de-a lungul anilor. Au fost perioade bune pentru pictura, spune el, intre ’97 – ’98 si 2002 – 2003. Apoi au venit vremurile rele, oamenii si-au pierdut apetitul pentru cultura, iar galeriile au inceput sa vanda tot mai putin, spre deloc. De-a lungul anilor, cand arta nu a reusit sa-i puna o paine pe masa, s-a angajat in diferite munci: a fost, pe rand, sculptor, decorator, proiectant, sofer profesionist si profesor de desen la diferite scoli. 5 ani i-a petrecut la Liceul de Arta.

“Sunt singurul care a facut o expozitie de Desen tehnic si perspectivic in Liceul de Arta din Cluj; disciplina s-a desfiintat. E complicat sa desenezi umbra unei muste care se zboara pe langa un obiect, cand are o lumina dirijata dintr-un anumit loc”, rade el.

Nu e singurul intr-o situatie dificila. Fotii lui colegi, si ei artisti, vand brelocuri si kitsch-uri sub denumirea de “tablouri” la marginea drumurilor din centrul Clujului.

“Artistul depinde si de ceea ce vinde, pentru ca din asta traieste. Nu vreau insa sa-mi ramana numele de vanzator ambulant de kitsch-uri”, incheie el.

Mai multe imagini cu lucrarile artistului puteti gasi pe pagina lui.

Gaurean Grigore spune:
mai 1, 2013 la 08:53

Dupa 35 de zile nimeni nu m-a contactat sa imi cumpere vreo pictura. Pentru 10.000 de desene (5 ani de munca) am primit o oferta de 100 de euro, adica 100 de desene = 4 lei si ceva bani, bineinteles ca am refuzat-o. Am platit prin cheltuieli de bloc o parte din salariul administratorului, o parte din salariul omului de serviciu, am incercat sa imi caut altceva de lucru dar nu am reusit nimic concret. Vocatia mea e aceea de artist plastic. Oamenii citesc si merg mai departe, nu se implica. Ce poate fi mai trist decat acest embargo impotriva vietii artistului? De aceea, ceea ce nu are valoare si imi apartine, trebuie distrus in timp de imi descriu parti din viata intr-un film despre aceasta stare de fapt (si uploadat pe y__utube), poate cineva va construi un film artistic biografic despre viata mea, atunci cand nu voi mai fi. Daca exista in lumea asta mare un galerist adevarat care sa imi cumpere lucrarile si sa le revanda, il astept, inca mai traiesc acum cand scriu. Dar cred ca nimanui nu ii pasa. ”

Nota (ivanacristescu): Nadajduiesc ca artistul mai traieste, si ca cineva il va vizita curind sa-i cumpere lucrarile!! (Semnat: Antoaneta Rădoi, proprietara acestui Blog)

Reclame

Minunata mea maşină de cusut NECCHI…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Astăzi, 18 oct 2016, după mai mult de 12 ani, am scos şi am despachetat minunata mea maşină de cusut Necchi, pe care am platit cînd am cumpărat-o, în 1984, o sumă  de bani  cu care mi-aş fi putut cumpăra o Garsonieră, de au zis toţi cunoscuţii că..am înnebunit!! Atunci aveam bani, iar maşina asta, minunata mea Necchi şi-a meritat fiecare leuţ învestit. Ei, bine, n-o să mă credeţi, dar cei 8000 de lei pe care i-am plătit pe ea, bani mulţi pentru acea vreme (cumpărând-o de la dl Romică -Dumnezeu să-l treacă de-a drepta Sa!, că s-a dus demult la Domnul, fiind bolnav de nu-ştiu-ce!!-, reparatorul de maşini de cusut de la Casa de Modă Venus, -condusă la acea vreme de renumita Zîna Dumitrescu-, cel mai meseriaş şi cel mai correct reparator pe care l-am întîlnit; el îţi repara maşina de cusut şi îţi cerea o pestelcă de bani, dar îţi spunea: „10 ani nu mă mai chemi, dnă!” Şi..aşa era!! Aaa, îl mai solicitam să-mi dea un cuţit pentru triploc sau ceva aţe speciale ori fermoare faine, pe care nu le găseam pe nicăieri altundeva decît la el! În rest, Slavă lui Dumnezeu, maşina asta nu a avut nevoie de reparaţie, niciodată! Şi e..meseriaşă!! A facut munca la greu, non-stop!! Şi nu e industrială, nici semi-industrială, ci e o maşină casnică, dar a facut faţă ore-n şir, zile, luni si ani în şir, NON-Stop!! Plus că arată fain!! ), i-am scos a 3-a zi, toţi, într-o singură zi, la Mare!! Plecasem în Vacanţă şi am luat-o, într-o doară, cu mine. Am găsit o oportunitatea de afceri şi…am pus-o la treabă, lucruri ff simple…Nu dau detalii, dar..am martori care pot să vă comfirme ceea ce spun! Nişte fustiţe cu şnuruleţe, cu nişte buzunăraşe haioase, 3-5 cusături acolo şi gata marfa, aplicam o emblemă cu vopsea gonflabilă sau, după caz, la cere cu vopsea fosforescentă (care dădea bine în Discoteca de la Costineşti, aveam cereri la bani buni, cărora nu le puteam face faţă!! -acum trăiesc din amintiri!! A banilor!! Cît şi a succesului profesional…) şi..pe-aci ţi-e drumul spre clientelă, fustiţo dragă! Şi aveam clientelă cîtă frunză şi iarbă…Har Domnului!

Când, după ce am paralizat, în 2004, cînd, realmente nu m-am mai putut ridica din pat, când mi-am dat seama că nu mai e de glumit cu BOALA, cu necazul care vine, INTEMPESTIV, peste om, am pus pe cineva şi a împachetat-o pe Necchi, am pus-o bine la păstrare, iar celelalte maşini din Atelier au fost trase şi ele pe dreapta, am eliberat fetele de obligaţiile ce le aveau faţă de mine. Îmi formasem 3-4 fete pentru croitorie pe gustul meu! Mă chinuisem împreună cu fosta mea prietenă, Ylonka, vreo 2 ani să le formăm. Am avut o vreme Atelier împreună, la ea acasă. Dădeam anunţ şi veneau, bietele fete să se angajeze la Atelierul nostru, dar nu ştiau, unele, nici să bage aţa-n ac. Unele erau de-a dreptul CATASTROFE!! Oricît le-nvăţai ce şi cum, nu pricepeau neam, în schimb aveau pretenţii să fie bine-plătite, fiindcă aveau Diplome de Absolvire şi pentru asta se considerau deja meseriaşe!! Mă lua capul!! Ai Diplomă, fătuco, dar ce Paula mea ai învăţat tu la cursurile alea, 3 ani, ca să obţii Diploma aia? Ce ştii să faci?? Nu mă interesează DIPLOMA ta, fă-o sul şi bagă-ţi-o undeva!! Mă interesează ce ştii să faci!!, îi spuneam, cînd mă enervam prea rău, fătucii care, dacă i se rupea aţa din ac, chema o colegă de Atelier să-i bage la loc aţa în ac sau să-i pună aţă pe mosorel!! De scos mosorelul din graifer, nici nu se punea problema. Aia era o reală..problemă pentru Absolventă!! Cred că în decursul a doi ani, am schimbat cel puţin 30 de lucrătoare şi să-mi fac un miliard de nervi!! Dar am reuşit să facem ca 3 dintre ele să facă exact ceea ce doream noi, în materie de CROITORIE!  Ylonka, care de obicei era DESPOT,  era mai maleabilă, dar eu, care eran, de obicei, blîndă ca o mieluşea, deveneam o adevărată zbiroaică, dacă nu făceau cusăturile cum trebuie şi mă obligau să repet un lucru de Njde ori ca să-l priceapă! Eu nu lăsam să-mi ÎNŞULĂREASCĂ aţa peste material!! Voiam cusături impecabile!!, cusături franţuzeşti, iar ele mai dădeau rasol, mai ales cînd aveam comenzi multe sau dacă erau plătite la bucată!! Cînd m-am înbolnăvit, aşadar, am spus fetelor să meargă să-şi găsească de lucru unde vor crede de cuviinţă. Am zăcut, la pat, un an şi încă unul a durat refacerea, convalescenţa, aşa că..dusu-sa Atelierul meu şi chiar gîndul meu pentru el, chiar cînd m-am restabilit binişor pentru a-mi putea relua munca, deşi nu mai puteam face mişcări ca un om normal, nu puteam sta vertical perfect, nu mai puteam multe. Deci..adio Atelier, adio Modă, adio Ţoale! Adio Vis! Crizată din pricina neputinţei, am vîndut ce am putut vinde rapid, pe mai nimic, şi restul am dat de pomană, maşini şi materiale!! Cu tona!! Şi..m-am reorientat..profesional. Am făcut ceea ce niciodată nu mă gîndisem că o să fac, şi anume..metanii. Nu că „metanii” nu făcusem pînă atunci la GREU!! Dar acum, făceam altfel de…metanii! Metanii împletite!!! Dar, din metanii nu cîştigam mare lucru, aşa că trebuia să INVENTEZ reoede ceva. Mi-am adus aminte, ca prin vis, că totuşi, la Şcoala aia de Artă mă-nvăţaseră să şi pictez şi m-am apucat de pictat CAI VERZI pe PEREŢI, care nu făceau prea mulţi ..purici şi în plus  nu-mi aduceau nicio satisfacţie, ce satisfacţie să-ţi aducă nişte…CAI VERZI pe PEREŢI??  Am schimbat macazul şi m-am apucat de pictat..Icoane! Greu! Greu cu Arta Sacră! Mi-a şi pus capac, într-o zi!! În fine! Nu mai dezvoltăm!! Am făcut-o deja de prea multe ori. Oui Prodest??…Sinodului BOR, care a confiscat spre propria favoare Arta Sacră??…Sature-i Domnul!!, sa-i văd odată..sătui!!

Azi am depachetat-o pe frumoasa mea Necchi. După 12 ani!! Credeam că va face nazuri, că va vrea să fie unsă, că alea-alea!! Ei, bine! Nimic din toate cele gîndite de mine, nu s-a-ntîmplat! Am despachetat-o, am pus-o-n priză şi..treci, Necchiţo, la treabă! Am făcut, la sucăleala lui Alex, minunatul meu AMIC şi kamarad de nădejde, o draperie de care aveam mare nevoie! Se poate vedea aici:

drapeeia-bn

Iar scumpa şi ff PREŢIOASA mea Necchi, aici! O iubesc..INFINIT!

necchi

Maşina asta este una dintre primele maşini de cusut Necchi din lume, din cîte ştiu! Dl Romică, meşterul de a Casa de Midă Venus, a recuperat-o dintr-un pod, de la nişte bătrîni, de printre nişte vechituri uitate acolo, de cel puţin două generaţii. Erau LUCRURI de aruncat, şi dl Romică a luat de-acolo maşina asta de cusut, a  şters-o, a uns-o şi..mi-a vîndut-o mie, la un preţ ASTRONOMIC!!, în 1984….

Acum, că am despachetat-o şi primul pas a fost făcut, sper să pot face LUCRURILE gîndite pentru o..Paradă de Modă!

Pe curînd!, oameni buni…

Galeriile Ivanei


Marturii Botez

Cruciulite/marturii pentru BOTEZ

 

 

smirna originala

smirna originala

NGP_0118tamiie naturalaCasete pt SF TaineCaseta pt Sf MoasteCandela de perete (lemn)Candela cu lant UK rainaBrățări UnisexBratari traditionale (Pachistan )2Bratari barbatesti Brățări Unisex

Bratari dama strasuri

Bratari cu strasuri

Troita  LemnIcoana Sf Ecaterina

cruci agate

Cruci Agat/pt git

Cr Rustic

Rustic

Cr Rustic 1

Rustic 1

Vaza 2 fete pictate cu icoane

vaza acu icoane

unicat-pictura

Ic-Ferecatura (Maica Domnului cu Pruncul)

Maica Domnului cu Pruncul Ic Catapeteasma(imaginea de sus)

 

Candela lemn-Rustic

Candela lemn-Rustic(de masa)