Posts Tagged ‘papacioc’

Antoaneta Radoi, fiinta mica din spatele unei mari camere de…filmat!


Lansarea uneia dintre cărțile mele. Casa Calderon. 19 dec 2014.

La Casa de Cultura Calderon mergeam să filmez! Aveam o ditai cămăroaie de luat vederi -prea mare, poate, pentru dimensiunile mele minione- pe care de-abia o căram, avînd în vedere atît volumul aparatului cît și starea sănătății mele, subrezite de o fostă grea…paralizie. Mă ajuta, evident, f f des, amica mea Yle K. Ea era, de fapt, ”calul de bătaie”, eu doar făceam TREABA în sine cînd sosea momentul! Ea însă căra, necondiționat, aparatura.

Mergeam la Cenacluri Literare, la Lansări de Carte și așa am ajuns și la Casa Calderon. Aici am întîlnit cîteva spirite înalte, însă atenția mi-a fost atrasă în mod deosebit și am fost fascinată de prezența unui spirit deosebit în persoana dnei profesor Floarea Necșoiu.anto nescoiu lansare

Am ascultat-o, condescendent, savurînd fiecare luare de cuvînt. Femeia, doamna, profesoara Floarea Necșoiu trăiește fiecare vibrație a fiecărui cuvînt rostit! Nicio virgulă-n plus, nicuna în minus în ”discursurile” domniei sale! Iubește poporul român, iubește LIMBA ROMÂNĂ, iubește..oamenii! Iubește scriitura, ca artă! Îi plac textele scrise bine, îi place originalul, îi place autenticul!…

Cred ca am fost foarte INSPIRATĂ în ziua în care, lăsînd camera jos, pe podea, am abordat-o (recunosc, cu multă îndrăzneală, dar o îndrăzneală care nu-mi aparținea!!!; nu știu de UNDE mi-a venit!!..), căci mă fascinase timbrul vocii ei, suavitatea ce degaja din expunerile ei, felul UNIC în care îl interpreta pe Eminescu (cred ca nici măcar el, Eminescu, nu o putea face în acest fel!!!), și i-am spus cîteva cuvinte referitoare la felul cum m-au pătruns în suflet ”luările de cuvînt” ale domniei sale. Apoi, i-am spus scurt, fără ocolișuri, (surprinzîndu-mă pe mine însămi pentru IDEE),  că am UN MANUSCRIS și că mi-aș dori să-și arunce peste el o privire. Surprinzător, pentru mine, a spus: DA! La fel de concis ca propunerea mea! Am mulțumit, mi-am ridicat de jos  camera și am zbughit-o pe ușă! Am mers spre casă…alergînd!! M-am dus direct la computer și am scos din DRAFT,   acolo, în calculatorul meu, unde stăteau depuse, DEPOZITATE de ani şi ani toate TEXTELE mele… și m-am pus pe treabă! Am selecat, cu grijă, texte și le-am adunat la un loc…

Intenţionam să-i duc doamnei Prof Floarea Necșoiu un TEXT la care țineam mult, care era finalizat încă în urmă cu trei ani, dar..n-a fost să fie așa! I-am dus alt TEXT! Așa a vrut Dumnezeu și…Sfîntul Lui, Părintele Ilie Lăcătușu! Deși eu îmi doream f f mult să public o altă carte! O Carte în care vorbeam despre cineva foarte drag sufletului meu, Protosinghelun Nicodim Bujor. Am laut însă oportunitatea ce se ivise acum, ca pe o INSPIRAȚIE, și am purces la drum!…

I-am dus  dnei prof Floarea Necșoiu TEXTUL unui alt Manuscris. L-am dus într-o după-amiază, pe la ora 17,00, în staţie la Universitate! A doua zi dimineață la ora 8,00 am fost sunată de dna profesor. Citise 80% din Text. Nu mai dormise!! Nu mai făcuse NICIO ALTĂ TREABĂ! N-o lăsase scriitura!!!…Ce mi-au auzit urechile a fost absolut magnific! Inima îmi ieșea din piept! De bucurie! Doamna Floarea Necșoiu este omul care ”nu te curăță de coajă”. Venite din partea dumneaei, aprecierile, erau pentru mine MANĂ CEREASCĂ! Binecuvîntare bine…venită! Și era așa, cu-atît mai mult cu cît eu eram într-o cumplită mîhnire, generată de înșiși TĂTICII… Bisericii mele: Sinodalii, și sufeream ca un cîine pribegit…

Așa am publicat eu cartea: ”Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic ajutătorul”, carte căreia dna prof Floarea Necsoiu i-a scris, cu delicateţea-i bine cunoscută, un Cuvint Inainte! (Multumesc dna prof Foarea Necşoiu! Dumnezeu să vă răsplătească osteneala şi dragostea!)

lacatusu framintat din coperta lacatusumijloacele dumnezeu IMG_0901nescoiu 33 bn bn

La lansarea cărții mele, ”Pr Ilie Lăcătușu, grabnic ajutărorul”, cîteva luni mai tîrziu, în 2014, pe 1 iulie, dna prof Floarea Necșoiu, cînd m-a prezentat auditoriului, chiar a subliniat: ” o știți pe Antoaneta Rădoi! Ea e fata care…filmează!” Așadar, nu eram o scriitoare ci…”fata care filmează!!!” No, fain! Iată, însă, că am demonstat că știu și să țin în mînă un stilou, știu să scriu și o fac, chiar cu mult mai bine decît ȘTIU să țin în mînă o cameră de filmat! Mulțumesc Domnului pentru acestă binecuvîntare! Mulțumesc dnei prof Floarea Necșoiu care a avut încredere, din prima, și a acceptat, INSTINCTIV -as zice!-, să-mi răsfoiască Manuscrisul acela și, mai apoi, șă-și pună semnătura pe un CUVÎNT ÎNAINTE la două dintre cărțile mele! Doamna Floarea Necşoiu nu era oricine. E scriitor şi, pe deasupra şi profesoară de…LIMBA ROMÂNĂ!! Dumnezeu mi-a scos-o în cale în acea Sfîntă zi!!…

La o altă lansare de carte a mea, publicul (care, deși nu pentru mine venise în număr mare la Casa Calderon!!!), a fost pur și simplu…electrizat! Atît de surprins, încît au uitat, pentru multe momente, motivul real pentru care veniseră în număr atît de mare! și, m-au înconjurat cu multă căldură, asaltîndu-mă ca pe un mare scriitor ( ca pe unul care avea CEVA de spus în LITERATURĂ !!!)!! Ma asaltasera atunci dorind fiecare sa le dau cîte un..autograf!!!…Io? Antoaneta, „fata de la camera de filmat!!”… Ciî timp i-am tot filmat, niciodată nu voiseră vreun autograf de la mine! Nimeni niciodată nu se interesase de mine! Veneam cu camera de filmat de-a spinarea, grea cît un elefant mort, îmi făceam treaba, „plimbîndu-mă” cîte doua ceasuri printre literaţi (străduindu-mă din răsputeri să fac lucru bun ), după care, îmi strîngeam „băgăjelul” şi…pe-aici ţi-e drumul Antoaneto!!! Reveneam la lansarea următoare de carte sau la vreun alt eveniment literar, filmam şi plecam, cărindu-mi, precum melcul, veşnic, în spinarea-mi beteşugită (de povara unei foste paralizii, din care m-am ridicat printr-o minune cînd NIMENI nu mai credea că se va întîmpla!!!).., camera de filmat! Nimănui nu-i păsa cine sînt! Eram pentru toţi ca şi inexistentă!! Iar acum, cîtă schimbare!!! Diametral opusă!!! O, Doamne! ”Mare ești, Doamne, și minunate sînt LUCRURILE mîinilor Tale!…” Niciun cuvînt nu ar fi îndeajuns ca să-Ți mulțumesc!…  Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul meu! Tu, Cel ce ai revărsat HAR și DUH Sfînt peste umila Ta copilă, Antoaneta și mi-ai dat mie să trăiesc asemenea clipe! (Ca răsplată a sufletului meu cel prea mult batjocorit de cei care se prefac că Te slujesc -sinodalii Bor!! Tu m-ai răzbunat, Doamne! Căci ceea ce ei au blestemat, Tu, Doamne, ai binecuvîntat! Amin. ) Slavă, Ție, Doamne, Dumnezeul meu!

Care va să zică, ”ființa mică din spatele unei mari camere de filmat” a reușit să vă capteze sufletul și…aplauzele!! Ba, mai mult, pînă și să-mi dedicați versuri de apreciere, voi scriitorii consacraţi! Ca răsplată a sufeltului meu… Vă mulțumesc! Mă bucură și mă onorează dragostea voastră! Fiți binecuvîntați, ACUM și în VEAC! Dumnezeu, Cel Care m-a binecuvîntat cu acest Har, harul scrisului, fie binecuvîntat în veci! Căci mult a bucurat şi bucură inima mea!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

anto filmeaza prigonitoriianto filmeaza necsiu bn bnf necsoiu galugaru directoarae bnanto filmeaza necsiu bn bnanto si directoarea calderonanto citeste auditoriu calderonbn bn bn necsoiuarcudeanu anto bn bncolcigeani filmataanto genunchi domn recita bn bnstefan si ant fileaz bnant filmeaz bn bn bnstefan critic bn bnIMG_0089

„Dumnezeu nu miluieste la privat”…


Este titlul unei emisiuni tv., pe care am urmarit-o duminică, 27 ian 2013. La o masă rotundă, la care participau: un poet, un psiholog, si un politician (politicianul, fost preot!!??), moderatorul emisiunii încerca să dezbată Hotărârea 943, a „sfântului sinod”. Prin această hotărâre, BOR înceraca să pună monopol pe cimitire…

Văzându-și subminată autoritatea, de către cei care „ies din ascultare” și care îndrăznesc să aibă libera initiațivă de a-și investi banii într-un Cimitir Privat, BOR decide să emită Hotărârea 943, din 17 febr 2012, solicintind primăriilor să caute, să găsească  nod în paură privaților, și, astfel, să  anuleze Autorizațiile deținătorilor de Cimitire Private. Apoi mai lansează și către supușii lor, preotii, porunci, ca nu cumva vreunul să  mai oficieze Slujbe de înmormântare în aceste Cimitire…pe motivul că acestea –cimitirele respective, ale privaților adică- n-ar fi sacre!!!….tocmai pentru faptul că sunt..private. Și dacă tot îs private, atunci să fie ..private și de slujirea unui preot…ordin de la „împarația sinodală!!”

Eu cred, mai degrabă, că este vorba despre faptul că BOR se vrea iarăși lider de piață în domeniu, știut fiind faptul că vreme îndelungată biserica a deținut monopolul absolut la acest capitol: cimitirele; iar în ultimii ani, prin apariția Cimitirelor Private, și-a cam pierdut din supremație. 

Intervine în emisiune, invitat fiind, evident, de moderator, un preot dintr-o episcopie oarecare și încearcă stânjenitor de icoerent să dea o oarecare noblețe gestului „sfântului sinod” de a emite Hotărirea cu pricina. Avea, desigur, un discurs elevat, chiar sofisticat, îmbrăcând frumos, artistic chiar, expunerea sa. Duhovnicesc (aș!!)…Inutilă încercare! N-a facut decât să esueze, lamentabil, în fața evidenței, cât și a „punerii la colț” de către doi dintre invitații din studio…

M-a lovit ca un trasnet dictonul emis de acest „purtator de cuvânt” fariseu (fățarnic, în zisa Domnului Hristos!!), și anume: „afacerile bisericii sunt binefacere pentru societate”! Doar că a „omis” să numeasca SOCIETATEA cu pricina….

…și-i dă mai departe, absent parcă la subiectul dezbătut, cu cele 700 de Asociatii social-filantropice aparținătoare Patriarhiei Romane.Wow!!! Mi-ai pus deștiu pe rană amice!!!….Mă omori cu zile!!!Nu mai da, „frate”!!! Care filantropie? Păi bine, omule, dacă măcar 20 dintre cele 700 (anunțate pe situl oficial al BOR s.r.l.) ar face filantropie, în mod real, măcar și din banii strânși din donațiile creștinilor (cu dare de mână și cu inima largă), nu și din cei -cu multe zerouri !!!- de care BOR beneficiaza annual de la Bugetul de Stat, cu încuviințarea, semnăturile, și „larghețea  inimii”  primarului Oprescu, comform înțelegerii dintre BOR și govern (ul statal și/sau local), n-ar mai fi nici urmă de sărac pe sub poalele Patriarhiei și pe aiurea, pretutindeni in țara asta. Nu te mai căzni, Tănăsescule de Constanța, să convingi că nu ține! Și vorba nu-știu-cui: ”biserica se ocupă de noi după ce murim!” Nimic mai adevarat! Ei bine, nu e și cazul meu. De mine „s-a ocupat” încă pe când eram în viață, dar…nu-i acum acesta subiectu’ dezbaterii…

 Mă întreb, retoric, evident, după care biblie vă ghidați, scumpi sinodali BOR, când emiteți Hotărâri gen 943?…Voi mai-marii Bor…dar și voi cei care sunteti „purtători de cuvânt”, mai mult sau mai puțin oficiali…

 Iată ce spune Hristos, Domnul: ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi…”… Nu mai ține cu discursul, amice Tănăsescule (de Constanța). Omul s-a alfabetizat. Și, dacă nu știai, demult este în pozitia BIPED. Și asa va rămâne! Nu-l veți mai îngenunchea, voi fățarnicii, cu vorbele voastre mieroase… N-aveți decât să vă cântati vouă înșivă osanale, și în strună…Mai aveți încă baftă cu credincioșii orbi, care, ca și voi, n-au pus mâna, vreodată, pe o BIBLIE (ne re-scrisa și ne re-adăugită!!!), s-o citească, să-i lumineze si să-i ajute să vă descopere fățărnicia și subterfugiile ascunse în slogane gen: ”afacerile bisericii sunt binefacere pt societate”… Bieții oameni, creduli, în nădejdea că făcând donații ”împrumută pe Dumnezeu”, cotizează, în fapt, ca să aveți voi „calești de aur, cu mii de cai putere, sub capotă”…Cotizează, bieții de ei, nădăjduind că-și vor răscumpara, cu bani donați vouă, păcatele tinereții și chiar ale  bătrâneților lor…, sau, dupa caz, crezând că donând vouă, tocmai au scos pe un sărman din săracia lui sau că și-au cumpărat propriul rai. Dă, Doamne, dar eu cred ca mulț sunt in eroare…

 Și-acum să revin la „oile noastre”: cimirirele. Legat de înmormintari, răsfoind rapid Biblia, găsesc câteva repere. Descopăr că: 1) Avraam și Sara au fost înmormântați într-un Cimitir Privat -o peștera cumpărată de  ei de la fii lui Het. 2) Lazăr, (prietenul Domnului Hristos), a fost înmormântat într-un Cimitir Privat, acoperit cu o piatră. 3) Isaac și Iacob -mari prooroci și aleți ai lui Dumnezeu (după cum ne-arată Biblia)-, au fost înmormântați în terenuri private, cumparate de ei înșiși în acest scop. 4) Domnul meu (și al vostru, al Aceluia Căruia pretindeți că-I sunteți slujitori!), Iisus Hristos, a fost înmormântat într-un mormânt PRIVAT, care aparținea lui Iosif  -din Arimateea- . Ce ai de zis,”părintele Tănăsescule  de Constanța”, prtătorule de cuvânt, la cele pe care ți le-am expus, mai sus, și care sunt extrase din Biblie? Nu din Hotărirea 943, cea a „sfântului sinod”. Sfânt sinod? Ce blasfemie!! Acestui „sfânt sinod” nu-i pasă de Legile lui Dumnezeu, ci îi pasă DOAR de LEGEA ARGINȚILOR, acoperiți fiind nu de Duhul Sfânt, ci de cel finanțist! Și, evident, nu-i pasă de noi decât în măsura în care cotizăm și ne prefacem că nu vedem si nici că pricepem ce se ascunde sub egida sloganelor voastre…

Domnul atotmilostivul să vă ierte pe voi, si sa va dea DUHUL pocăinței! Pentru aceasta insa, trebuie sa vreti si voi! Domnul vă asteaptă! 

Toate vi le-am zis:

Cu dragoste!

Antoaneta-Ivana

P.S: Cele de mai sus nu sunt adresate preoților lui Dumnezeu, ci altora…Am cunoscut si cunosc, spre Slava lui Dumnezeu, mulți preoți care fac cinste Bisericii lui Hristos. Preoti pe care ii cinstesc si-i respect, si despre care, macar si in parte, am mai si spus si scris câte un cuvint, pe ici pe colo…

 

„Ruina” de la Chiajna..5 august, Sf Ioan Hozevitul


"Ruina" de la Chiajna

La Ruina de la Chiajna, de linga Bucuresti, se construieste o Bisericuta…

Miine 5 august, va fi prima mare Sarbatoare, la Ruina. Este Hram-ul Bisericii. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul. Cel de-al doi-lea este: Acoperamintul Maicii Domnului.

Si fiindca  in 5 august este Sarbatorit Sfintul Ioan Hozevitul, miine, 5 august, la Ruina, va fi ..SARBATOARE!

Bisericuta a „crescut” in inaltime, desi sint doar, aprox 3 saptamini, de cind Preafintitul Varsanufie a pus  Piatra de Temelie…Asta seara, l-am „intilnit” si aici..Radia!..Stati linistiti! Nu despre preasfintitul Varsanufie vreau sa va vorbesc..nu ma dau in vint sa aduc elogii…nu e-n firea mea..ci vreau sa vorbesc, despre cei doi monahi: Athanasie si Gavriil.

De mai bine de un  an, la Ruina de la Chiajna, ostenesc doi preoti, monahi: parintele staret Athanasie, si ..NU IN AL DOI-lea RIND ( ma ierti pr Athanasie! ), parintele Gavriil ( Cuviosul G, cum, cu dragoste, ii zic eu ).

Au dus-o greu, f greu, anul trecut, caci nu aveau apa curenta, nu aveau curent electric, nu aveau unde dormi, unde-si face de-ale gurii. Aveau in schimb, ciini vagabonzi ( pardon:comunitari! ), balarii, tot felul de ginganii, munti de gunoie ( Groapa de Gunoi, Giulesti Sirbi ! ), „miresme” care mai de care, functie de adierea vintului…, croncanituri de ciori, scirtiit de sine de tren, huruit de avioane, ditai troienele de zapezi, asta-iarna, si, nu in ultimul rind..foarte probabil HOTI. La propriu!.. Nu stiu! Zic. Avind in vedere ca Ruina e la o distanta apreciabila de sat, si mult-prea-multa vreme..parasita….

Ei, cei doi monahi, au ignorat toate impedimentele, si renuntind la comfortul „chiliilor” din Radu-Voda ( n-o zic in zeflemea, ci am pus ghilimele, tocmai pentru ca, stiut este ca ceea ce la Sf Nectarie, numim chilii, nu are acelasi sens cu chilia parintelui Proclu, spre ex, sau cu cea a Sf Ioan Hozevitul sau Sfintei Teodora de la Sila!  Nicidecum! ), au ales sa ramina la ..RUINA de la Chiajna. Au infruntat greutatile – ceea ce nu-i simplu-, si au inceput, la Ruina , Slujbele. Ucenicii celor doi, i-au urmat, majoritatea, chiar daca le era si lor greu. ( Precizez ca eu, nu sint ucenica niciunuia dintre cei doi monahi; dar am fost in trecere pe acolo de vreo 2-3 ori, si am vazut oameni pe care ii vazusem adesea pe la Radu-voda, cind stateam impreuna sa asteptam pe acesti parinti pentru o  rugaciune, o binecuvintare, ceva..) Drumul pina la Ruina, este … unul ca acela cu …:”aici sint banii Dumneavoastra!!!”…Un colt uitat  de lume..doar la 5 pasi de Capitala. O salbatcie! (vorbesc de 2011-2012 si inca  si in 2013..sept, cind am trecut eu pe acolo..) La care puteti aduga si „povestile incintatoare” despre Ruina de la Chiajna. Un loc incarcat de istorie, lasat in paragina ani si ani, din cine stie ce considerente…

Cit despre drumeagul ce duce de la sosea pina la Ruina…de-ar sti Cristian Erbasu,”scumpu” de el, cite „binecuvintari” i-am dat, la fiecare trecere, pe linga Balastiera lui…degrab ar  face milostenie cu vro 2-3 camioane de pietris, c-o avea si el pacate -ca tot omu!;…si  asa, nici eu nu le-as mai inmulti pe-ale mele-…

Nimic nu i-a facut, asadar, pe cei doi monahi, sa dea inapoi. Nici lipsa apei  -si cit de toride au fost cele 2 veri petrecute de catre ei acolo ( acusica se duce  si cea de-a doua! )!!!- , nici ciinii vagabonzi (pardon, comunitari! Scuzati dom’ Primar! ), nici lighioanele care se preumblau, linistite printre balarii ( le-am vazut, intr-o zi, pe asa-zisele alei, chiar in fata mea, de mi-a stat ceasu’!, si-am decretat instant: ei, Cuviosule…, nu ma mai vezi p-aici, cit va fi lumea!!! Dar, in nici 5 zile, m-am intors, ca de, nu-l puteam lasa, de izbeliste, acum, la greu!!!,  ca nici el nu m-a lasat pe mine, la nevoie! Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu,  Binecuvintat fie Sf Nectarie!, precum si el, Cuviosul! ), nici mirosurile pestilentiale emanate de muntii de gunoaie, nici lipsa curentului, a oricarui minim comfort..Nimic! Ei si-au vazut de „lucru” pentru care s-au angajat…Slujirea lui Dumnezeu si a semenilor. Nu le aduc eu laude. Pe Pr staret Athanasie, il stiu doar din vedere, de la Radu-Voda. Nu prea aveam tangente cu dumnealui. N-am schimbat niciodata nici macar o vorba, in afara de simplu, si sacru (pt mine): Doamne ajuta!, daca cumva il intilneam in cale. Dar pe pr Gavriil il cunosc, mai  indeaproape, si pot spune ca e un om, un monah, un preot de mare angajament. Un om al lui Dumnezeu! La propriu! Cei care l-au cunoscut se pot socoti fericiti! Printre aceia ma numar si eu, Antoaneta, ultima dintre muritori! Si-i multumesc Bunului Dumnezeu! Si nu in ultimul rind ,”Cuviosului” …”Bucuria mea”!, vorba marelui Serafim de Sarov, Sfintul lui Dumnezeu!

Megeti  la Ruina, miine 5 august -adica azi!, deja azi..-, la Marea Sarbatoare! Hram-ul Bisericii de la Ruina Chiajna. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul! Binecuvintat fie Sf Ioan Hozevitul, dimpreuna cu toti Sfintii lui Dumnezeu! Binecuvintati fie cei doi monahi: Athanasie si Gavriil!

Respectele mele, Cuviosilor! Eu, nu mi-s prea …evlavioasă, dar …MERITAŢI! Faceţi cinste Bisericii lui Dumnezeu!
Sarut dreapta, cuvioase Gavriil!

Cu drag,

Antoaneta-Ivana
Articolul de mai sus, l-am scris în 2012, iar acum, 4 august 2013, am nişte precizări de făcut…şi anume,

PS: Nu voi sterge Articolul, dar am de facut un anunţ FOARTE IMPORTANT, şi anume: Pr Gavriil, nu mai vietuieste la Ruina Chiajna, ci la Mrea Ciorogirla. S-a alaturat altui FRATE, pr Gherontie ( o minune de om!) fost dicaon-econom la Mrea Cernica. Vi-i recomand cu multă bucurie, şi căldură pe amindoi! Sînt nişte oameni minunaţi! Nădăjduiesc să facă echipă bună, Întru Mulţi Ani,  spre Slava lui Dumnezeu! Si spre bucuria credinciosilor si a lor!
La mrea Ciorogîrla ( Sau Mrea Sămurcăşeşti i se mai spune), se poate ajunge cu un microbus de la Autogara Militari. Intr-un sfert de ora se ajunge la mănăstirea Ciorogîrla, unde îi veţi găsi pe preoţii Gavriil si Gherontie. Minunaţi amîndoi! 4 august 2013.

Monahii Gavriil şi Athanasie -de al stînga la dreapta, cum priviţi-

Ps 2) Asa cum am spus si in atentionarea anterioara, nu voi sterge articolul, dar am de facut o mica-MARE precizare, si anume: Părintele Gavriil, nu mai este la Ciorogirla, ci este plecat! deja cred ca ati aflat cu totii! uite ca mie, abia acum, mi-a venit ideea sa va anunt!

Nu ma intrebati unde il puteti gasi, caci nu va pot raspunde, pentru simplul motiv ca si eu stiu tot cam cit stiti si voi! Cu amendamentul ca DA, eu stiam ca va pleca! Imi spusese, ODATĂ, doar ca eu, un munte de superficialitate, n-am bagat la cap…

Orinde-ar fi însă, fiți siguri că va poartă în rugăciunle lui! Fiți convinși că, la plecare, printre bagajele lui și-a luat și AGENDA în care vă are scriși pe toți..ucenicii lui! Și vă are în inima lui și în rugăciunile lui!

Dumnezeu să te aibe în paza Sa, Cuvioul meu drag, Gavriil, oriunde te-ai afla! Și noi te  purtăm în inimile și rugăciunile noastre! Așa umile cum or fi ele!!!

Ne lipsești mult! ( Eu chiar ți-aș ”administra niște nuielușe” și te-aș aduce-napoi, cu arcanu`, de mi-ar sta mie în putere să fac asta! Totodată, eu sînt prima care subscriu la libertatea de conștiință și respect decizia pe care ai luat-o! Așa că…retrag..nuielușele!!! ) Dar ne mîngîiem știind că fiecare om trebuie să poposească unde îi e datul! Bucurie Sfîntă! Te iubim necondiționat! Eu, Anto și Baby! Și cred că nu sîntem noi singurele, dar..nu mă pot pronunța în numele altora…

Cuv.Pr.Arsenie Boca


Cuv Arsenie Boca

Cineva m-a ‘cadorisit” cu aceasta imagine.Am zeci de imagini cu Parintele Boca,insa imaginea aceasta este una f speciala.Cind am primit-o,nu i-am acordat cine stie ce importanta,intru-cit era ,aproximativ ,ca multe altele pe care le am.Ei,nu! Nu este asa.Astazi am constatat ca imaginea aceasta spune cu mult mai mult decit spun multe altele pe care le-am vizionat.Am postat-o aici,si astept ca,voi,cei ce veti trece pragul Blogului meu,sa va spuneti parerea.Priviti imaginea cu atentie sporita!

Ai grija ce-i DORESTI ,intru-cit s-ar putea sa ti se-ntimple…


    Toata saptamina, dar cu precadere simbata 7 febr 2009, un angajat al meu, unul Iustin, repeta precum papagalul:

 -„Ivanella” ( asa imi zicea el! ), daca m-as sinucide? Sa văd -de parca mai putea vedea!- ce face Bogdana ( iubita lui, care-l „abandonase”, nu fara motiv, si nu-i mai raspundea nici macar la telefon, ceea ce-l facuse sa ajunga la disperare, cit era el de „mascul”, si „feroce” pe deaupra…).

Mai Yust, astea-s vorbe de teolog ( era student la Teologie, in anul 3, atunci. Acum, in 2012, tocmai a absolvit Masteru’: in, ATENTIE! Teologie )?, il intreb. Inceteaza! Ce te-a apucat? Ai luat-o razna? O tii intr-una asa? Ce amprenta ar lasa vorbele tale asupra „clientilor’ nostri, daca te-ar auzi, mai ales ca multi stiu ca esti student la Teologie? Inceteaza! Ma calci pe nervi!, ii tot ziceam..

 -Daca as trage de volan, in viteza, si m-as duce intr-un parapet, ceva acolo?, imi zice, ignorind cuvintele mele…

Inceteaza, si nu mai tot zi asa, ca nu e bine! S-ar putea sa ai surpriza ca chiar sa ti se-ntimple…Si-apoi, nu uita ca circuli cu „autohtona” mea, „netrebnicule”!, îi zic, mai in gluma, mai in serios. Dar el, zeflemitor, rizind ( nu era risu’ lui!..), repeta iar si iar, si-i zice chiar si unei cliente, care tocmai intrase. Femeia l-a admonestat , si ea, caci era una dintre clientele „casei” …zicindu-i, c-o dezamageste s-auda din gura lui asa ceva..Dar lui nu i-a prea  pasat de opinia femeii si si-a purtat „monologul”, mai departe , tinind-o asa, toata ziulica, pina la terminarea programului, caci eu n-am mai avut chef sa mai insist, sa-l determin sa taca, pt ca oricum nu ar fi facut-o. Il cuprinsese un fel de sadism…

…A doua zi, Duminica, 8 febr 2009, la ora 8,15, in timp ce eu il asteptam, l a Manastirea Cernica, de mai mult de jumatate de ora peste ora stabilita, si intrasem deja in panica, deoarece el, de regula, era f oarte punctual -singura lui calitate!-, am primit un telefon…Era el!  Cu vocea-i tremurinda, panicat, m-a anunta plîngind ca un copil, ca a avut accident,  pe Vacaresti, si-a facut masina ţăndări…

Tu cum esti, „netrebnicule”, esti bine? Ai patit ceva? Esti ranit? Sint victime? Ai nevoie de Salvare? ..Nu intra in panica, si nu cumva sa fugi de la locul accidentului, ca eu plec acum spre tine, si incerc s-ajung in max 15 minute. Important este ca esti teafar si ca nu sint victime. Orice altceva s-a intimplat rezolvam! Slava Domnului! …( ca n-ai „crapat”, îmi venea sa-i zic, dar n-am zis, dat fiind ca „aţa” era f subtire, era extrem de panicat, si cine stie ce mai putea face, sa ma mai dea si de belea, ca masina era pe numele meu, si mai aveam si-o juma’ de tonă de marfa-n ea )…las’ că-l „crăp” eu after!, mi-am zis. Bine c-a scapat teafar neisprăvitu’! La cite pagube am, ce mai contează o Dacie si-o juma’ de tonă de bani aruncati pe asfalt sub formă de marfă!!..Bine ca n-a omorit pe nimeni psihopatu’!..

Bine ca macar e-ntreg!, mi-am zis uşurată, reflectind la pagube…

Ce-a-nteles Iustin din asta? Nimic!..

S-a-mpăcat, mai apoi, într-un tîrziu, după N-jde peripeţii, cu Bogdana lui. I-a „administrat” , mai apoi, acesteia, niste bătai zdravene ( „corectii”, ca sa se invete minte, si sa nu mai facă! ); a „subtilizat” substantial, afacerea, spunind tuturor ca el este patronul celor 2 Magazine pe care eu le deţineam atunci -în 2009; nu erau tocmai niste MAGAZINE, ci doar nişte dughenuţe, unul de 3 mp, altul de 30mp, pentru care eu muncisem 24/24, şi acumulasem mult peste 800 milioane ( din pagube „diverse” ), datorii ( acum, în iunie 2013, am cu mult peste un miliard!!!; Doamne, ai milă! )- a bagat mîna pînă peste cot, si-a insusit bani, furnizori si beneficiari!; si-a „sponsorizat” „teologul”, cu de la sine pogorămînt, de-un  MERCEDES -pe care eu nu mi l-as fi permis, si nici nu mi-l voi permite, nici daca-as trai ca Matusalem!!, ca-s datoare vîndută..dar, nici nu mi-l doresc-, si..fiindca viata i se părea de-acum anosta linga Bogdana, si-a „tras” o „papuşică” si ducînd-o la o plimbărica, oarecum clandestină, prim Moldova lu’ Stefan cel Mare şi…sfînt…a iesit in DECOR, peste-un parapet…

…A scapat cu viata, din nou, putin „shifonat” pe ici-pe colo: o mînă rupta, niste coaste deplasate, capul putin zdruncinat ( daca mai era nevoie!! ), iar maşina -MERCEDESU’ lui – de care facea atita caz, laudindu-se la toti „fraierii” de la Teologie, si „aburindu-i”  cum ca frac-su din America, si sor-sa din Italia, l-au gratulat cu sponsorizarea, ca semn că-i el, student eminent (??!!; noroc cu Iustinian!! )- şi cu-un ditai mormanu’ de fiare…”mercedes la pachet condensat”!

– Wake-up, Iustine! Şi…

…nu uita: Norocu’ nu-ţi suride la infinit!..iar eu..

…nu te-am „batut” la vreme ( Domnul CEL Drept a avut si inca VA AVEA grija sa „achiti” pina la ultimul ţechin si chiar mai mult decit atit; nu mie, ca mi-e nu-mi mai pasă -sînt prea bătucită-, ci  tuturor celor pe care i-ai inşelat si batjocorit ). Nu uita ca inselaciunea nu are  intotdeauna echivalent, neaparat, in bani!. Ci, e ceva legat de..MORALA CREŞTINĂ ( noţiune despre care nu prea ai habar!; Iustinian n-avea cum să-ţi insufle asta, pe un pămînt nefertil! La Teologia aia, ce exemplu puteai lua de la cei cu care eşti în cîrdăşie?; păcat de părinţii tăi, amărîţii tăi de părinţi, care te-au crescut cu greu şi cu sdoarea frunţii te-au dat la „Scoale” înalte )! Iar eu, mi-am rezervat dreptul de-a face, aici, un „serial” cu tine…

Be my guest!

Drumul evanghelic


   ” Ceea ce mă umple de tristețe este aceea că oamenii rătăcesc așa de mult, fără să ia seama de această Carte …Biblia, care-ar putea să-i călăuzească!” ( Faraday)137

Citim toate cărțile din lume, le aprofundăm pe unele -și încă cum!-, dar Sfînta Scriptură nu ne preocupă deloc. Am citi-o dar… ni se pare cam…complicată. Nu cerem de la Dumnezeu pricepere ca să înțelegem lucrurile LUI sensibile…

 Chiar cînd ne rugăm, majoritatea -și în majoritate ma înclud și pe mine- ÎI cerem lui Dumnezeu: mașini de ultimă marcă, vile, parteneri frumoși -buni și deștepți și cu ochii verzi, dacă se poate!-, copii geniali, afaceri prospere…”uitînd” să-I cerem sa ne dea roua Darului Duhului Sfînt ca sa căpătăm înțelepciune și pricepere și să învățăm ..rostul vieții….

 Evanghelia nu ne prea preocupă. Am mai și rasfoit-o unii dintre noi -printre care și eu!-, dar…cam atît! De ce? Pentru că Drumul Evanghelic ne cam complică viața și noi vrem să fim comozi.

  Pe CRUGER îl întreabă cineva:

-” cunoașteți pe Goethe pe Shakespeare?”

– ”Nu cunosc decît această carte -răspunse el, scoțînd din buzunar o Biblie veche-! De 40 de ani citesc necontenit în ea și nu sînt stăpîn nici măcar pe jumătate din minunățiile ei. Cînd voi sfîrși-o, o să citesc pe Goethe și pe Shakespeare!” Ce frumos!… Și noi, iată, l-am citit  și-l cităm, la greu, pe Coelho, dar nu am citit, nu sîntem preocupați de..Biblie, cea care  „ ar putea să ne călăuzească!”…

 Evanghelia ne învată și ne arată ce să facem, iar noi știm, mulți dintre noi -măcar din tradiție, de la părinți, bunici și străbunici, dacă nu din SCRIPTURI-, dar nu facem! Știm drumul dar, e un pic…INCOMOD! Mai COMOD este să faci rău! Sa te răzbuni, să-ți faci loc cu coatele…Majoritatea dintre noi spunem TATĂL NOSTRU cînd ne rugăm, unii chiar în fiecare dimineață, de cum ne trezim și ne dăm jos din pat, iar mai apoi, tot restul zilei și a timpului ne comportam ca niște sălbatici…ca niște canibali…

dar…

  …Bunul Dumnezeu, Care nu are pe nimeni de pierdut, lucrează după cum numai El știe, și..vine o zi cînd ne domesticim și căutăm pacea! Cu noi înșine și cu cei din jur. Și pornim, agale, pe DRUM…Drumul Evanghelic. Sprijiniți și călăuziți de un părinte precum Nicodim Bujor, Evagrie Ponticul,  Pr Porfirie și alti duhovnici îmbunătățiți, călăuziți de Sf Scriptura, poate de Cuvîntul de Folos al unui Teofil Pîrîianu şi de multi alți minunați PĂRINȚI ai Bisericii lui Dumnezeu, cum ar fi Pr Iustin Pîrvu de la Petru vodă și alții ( Doamne, Slavă Ţie!, că ne-ai dăruit destui Învățători destoinici! ) sau de ..făcătorul de minuni și grabnic-ajutătorul părintele Ilie Lăcătușu ( ”cantonat” deocamdată într-o Capelă din Cimitirul Giulești! )…ale cărui Sfinte Moaşte, pe mulţi au adus la..Lumină!!!

 …iată și aici, mai jos, un DESCHIZĂTOR de CALE! Pe care l-am întîlnit, spre Slava lui Dumnezeu, într-o călătorie a mea în  Rusia, unde mă aflam, prin Graţie DIVINĂ, la o „cură cu..sfinți”…

 Dumnezeu fie binecuvîntat pentru cele știute și pentru cele neștiute -de catre mine- ale LUI faceri de bine pentru mine!

Schimonah rus

Interviu schimonah rus