Posts Tagged ‘ozon.caraiman’

Dumnezeu şi dumnezeiasca Lui creaţie…


Întorcându-mă după o săptămână petrecută în natură, în munţi, unde am fost în proporţie de 98% ruptă de lumea urbană, ruptă de internet, ruptă de telefonie şi de TiVi, ruptă de zgomotul motoarelor maşinăriilor şi autoturismelor, de smog, de furnicăraia bucureştiului, de căldura soarelui aproape insuportabil toridă, scutită  pentru o săptămână de zgomotul asurzitor pe care-l face la feresatra dormitorului meu aparatura de aer condiţionat de la Grand Hotel Bulevard, un fel de tanc rusesc în misiunea din al 2-lea război mondial,  ori de zgomotul infernal al ploii, devenit picătură chinezească, ucigătoare,  ce cade, atunci când plouă, pe acoperişul de tablă al unui vecin, băiet dăştept, care şi-a suplimentat, inteligent, casa cu încă o cameră sub balconul casei mele, în fine, ruptă o vreme de realitea mea (ucigătoare şi ea!!, cu încetinitorul…) şi, mai ales ruptă-n dos!!, cu buzunarele goale, m-am întors în urbe şi reintrând în cotidian îmi dau seama că noi, cei de la oraş, cu precădere cei din oraşele metropole, suntem ff departe de viaţă. De viaţa adevărată, de frumuseţile şi de binecuvântările ei. Realizez cât de mult sunt binecuvântaţi, prioritar, cei care s-au născut şi care încă vieţuiesc la munte!!

Să umbli desculţ şi să simţi apa rece  a unui râu de munte sub tălpile tale, să asculţi susurul tainic al apei în mersu-i şerpuitor printre miile de pietre ori căderea în cascadă, o reală binecuvântare..divină!

Să ai şansa să vezi albastrul cerului şi norii în mersul lor spre…nicăieri pe deasupra pădurilor de brazi şi a munţilor, să simţi firul ierbii răcorindu-ţi tălpile, să te bucuri de gustul murei culeasă  cu propriile-ţi mâini din rămurişul unei pajişti ce-ţi iese în întâmpinare, parcă surâzând, după ce-ai străbătut pădurea cu brazi înalţi şi drepţi precum stâlpii de telegraf de odinioară, să simţi în nări mirosul de răşină ce se scurge dintr-un brad umbros, care îţi permite s-o culegi, duty free,  dacă vrei, ori să te aşezi lângă tulpina lui generoasă, falnică, să te desfeţi  hălăduind prin  munţi, fără ţintă şi fără..ora exactă!!, străbătând cărări bătute de alţii sau făcându-ţi tu propria cărăruie, să respiri umplându-ţi plămânii cu cel mai rarefiat aer din lume, din cel mai binecuvântat loc de pe pământ şi, mai apoi, să poposeşti la un foc cu lemne, în pădure, şi să te hrăneşti cu o bucată zdravănă de păstrăv proaspăt, copt pe jar, „la botu’ calului”, ori cu una bucată grozavă de friptură, făcută pe grătar,  şi să bei o binecuvântată apă, mai rece decât cea de la frigiderul dat la maxim, direct din râul care-ţi curge pe sub tăpli, sigur fiind că nu te vei îmbolnăvi niciodată de niciun virus, ce poate fi oare mai de dorit decât asta??!!…

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această…Sfântă Binecuvântare (temporară!!!) ce mi-a fost dată!

Anunțuri