Posts Tagged ‘opinii’

PĂREREA MEA


A fost o reală plăcere să fac cunoştinţă cu o parte din realizatorii prestigioasei reviste Convorbiri literar artistice, condusă de entuziasta şi harnica Antoneta Rădoi. S-a întâmplat la sediul AGIR, cu prilejul acordării unor premii şi diplome pentru creaţie de către altă revistă de prestigiu (vrânceana Bogdania, a scriitorului Ionel Marin) şi cu ocazia lansării unei surprize (un supliment aniversar al amintitei odrasle a condierului de marcă Antoneta Rădoi) dedicate mentorului cenaclului literar bucureştean ING, magistrul universitar Nicolae Vasile la rotunjirea unei vârste frumoase.

Publicaţia, aflată la a zecea ediţie din al doilea an de existenţă, este un elevat magazin cultural, unde, pe aproape 130 de pagini găsim nume şi creaţii de valoare şi prestigiu, poeme şi schiţe, eseuri şi cronici, fotografii şi desene (o remarcă în plus pentru Iulian Radu), epigrame şi file de teatru, medalioane şi aforisme, portrete şi note de lectură, interviuri şi critică literară. Nota generală a materialului publicat o reprezintă exigenţa, seriozitatea, varietatea şi calitatea. Nici nu s-ar putea altfel, directorul-redactor-şef al fenomenului cultural publicistic repetat din două în două luni, s-a înconjurat de oameni cu greutate, prestigiu şi vocaţie literară.

Sincere cuvinte de laudă, solidaritate întru spirit şi bune doriri pentru ediţiile viitoare, stimată Doamnă a plaivazului măiastru!

(Prof. Nicolae Rotaru)

 

 

 

 

 

 

 

 

Răspuns:

Mulțumim domnului profesor Nicolae Rotaru pentru alesele gânduri! Cuvintele domniei voastre ne onorează, ne bucură și, totodată, ne obligă să ne străduim și mai mult în alcătuirea revistei. Sperăm să ne iasă!

Vă spunem: Bun venit în rândurile ostașilor noștri! Mulțumim!

Reclame

Opinii despre…


Aseară am primit o opinie despre scriitura mea, opinie publicată în Revista Română de versuri şi proză / 1-3 / 2019 – Periodic al Societăţii SCRIITORILOR ROMÂNI, prim vicepreşedinte Florin Grigoriu, semnatarul textului.

Mulţumiri aduc pe această cale dlui Florin Grigoriu!

Opinia lui Fl Grig despre scriiitura Antoanetei R

Acestea se refera la câteva din cărţile mele:

La convorbiri literar-artistice…


La convorbiri literar-artistice

La convorbiri literar-artistice

Astăzi vom prezenta o poveste de viață care poate fi luată ca un exemplu de așa da, care poate să vă inspire, care vă poate face să vă simțiți puternici și care să vă dea speranța că orice doriți să faceți în viață – puteți reuși!

Antoaneta Rădoi – de la Vrancea se recomandă ca fiind prozatoare! Dar surpriza este cu atât mai plăcută întrucât, noi știm că ea este mai mult decât o prozatoare! Este o artistă și… poate cel mai important – un om bun!

Ca prozatoare știm că a scris cărți despre „Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic-ajutătorul”, „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!… („Spovedania unui învins”)”, „Dragul, scumpul și sfântul meu Părinte, protosinghelul Nicodim Bujor – autorul Acatistului Sfântului Calinic de la Cernica -, un… „ilustru necunoscut”, „Minuni prin Maica Domnului la… Letca-Nouă” și „De la Nuntă direct în IAD și drumul spre Lumină”.

Antoaneta Rădoi, te rog să ne povestești puțin despre cărți, despre motivul pentru care au apărut ele pe piața literară românească și ce urmează în materie de proză?

Antoaneta Rădoi: Dacă mă întrebi despre cărțile mele, atunci am să-ți răspund simplu: Ele au apărut pentru că așa a fost scris undeva, ca ele să apară. Eu nu am făcut decât să urmez calea a ceea ce a fost scris…

Noi nu prea cunoaștem prozator care să nu cocheteze cu poezia. Știm că scrii și poezie deși nu pari prea dornică de a evidenția asta.

A.R.: Roberto, se spune despre român că este, prin natura sa, poet. Așadar de ce nu și eu? Că doar româncă mi-s! Deși n-am cochetat cu poezia decât în intimitatea mea, da, scriu – și eu! – poezie. Am scris câteva poezii și… poate într-o zi o să le pun în fața publicului. Poate!
A treia poezie pe care am scris-o, a fost aceea inspirată de manuscrisul cărții tale: „Cu tine capăt glas„, la care am scris – și eu! – un cuvânt. A fost pentru mine o reală bucurie să fac acest lucru, fiindcă, omule, nu te gratulez, eu nu fac niciodată gratulațiuni decât când situația o impune, adică doar atunci, și acolo, unde descopăr talentul real. Ei bine, citind manuscrisul ăla al tău, deși inițial am fost nițel depășită de situație, (creația ta poetică fiind una care m-a luat oarecum prin surprindere, poezie de nivel înalt, care te bagă în meditație filosofică în mod automat și fără drept de împotrivire (am fost surprinsă plăcut de ceea ce am descoperit acolo, am fost foarte inspirată de creația ta și am scris chiar în acel Cuvânt câteva versuri… cu dedicație. Nu-s o capodoperă, dar… iată-le: Poem lui Roberto

Eşti la-nceput de drum. / Ești stea care privești spre… stele! / Te temi să urci, deşi ai drum deschis. / Calea e lungă și e grea, / dar… aștrii te așteaptă!, / căci ești de-al lor! / Și-aș zice, tinere Roberto: dă-i zor! / Pe-o treaptă, Sus, în Lumea Poeziei, / te-aşteaptă / suită de… luceferi! / Și-n fruntea lor e Însuși…Eminescu, / El e Luceafărul ce te inspiră… // (11. 01. 2016)

Îți mulțumesc frumos, Antoaneta! Spune-ne pe scurt povestea vieții tale. Cum ți-ai descoperit latura artistică și înclinațiile spre cultură, ce obstacole ai întâmpinat și cum le-ai depășit?

A.R.: Latura „artistică” mi-am descoperit-o pe la vreo 3-4 anișori când, la amiaza fiecărei zile, ai mei mă duceau forțat la culcare și plecau la grădinărit, știindu-mă la nănică. Eu, în loc să dorm (uram să fac asta, dar ca să nu mă păzească prea mult), mă prefăceam c-am și adormit, de cum mă duceau în casă, de nu știau nici ei ce să mai creadă. Mi-am dat seama că era mai simplu așa, încercasem cu plânsul, cu datul cu dosul de pământ, cu smiorcăiala, dar tot mă puneau să dorm –cică să cresc mare. Doamne, se temeau că nu voi ajunge mare! Ce oameni! -, așa că am aplicat altă strategie. Eram… inventivă de-atunci. Cum ieșeau ai mei din cameră, pe vârfuri, ca să nu se trezească „Smărăndița Popii” – eram un drăcușor! – mă ridicam din pat, luam foarfeca, ce aștepta gata pregătită, apoi cea mai bună și mai apretată cămașă a tatălui meu – care era inspector la bancă!, deh`, nu se putea duce oricum îmbrăcat la serviciu -, era imediat forfecată și transformată în… „țolișoare” pentru păpuși și chiar pentru mine! Hmm, ce „distracție” era a doua zi, dimineață, când tata, la ora 5:00 se pregătea de plecare la muncă! Făcea naveta la oraș, unde era Sediul Băncii. Dacă tata chiar avea în gând să îmbrace taman cămașa ce fusese forfecată, ce nu se mai afla în șifonier pe umeraș, începea show-ul! Mama insista că e acolo, la locul ei, dar tata, desigur, nu o vedea, fiindcă nu era, iar mama striga la el, în timp ce-i prepara un ceai pe la bucătărie, zicându-i că nu-și găsește cămașa fiindcă are ”orbul găinilor” și că așa e el ”că-i place să i se aducă totul la nas”, ”că-i place să fie servit”, ”că-i dos de boier” (bunicii dinspre partea tatălui au fost într-adevăr boieri și încă foarte mari!) și câte altele. Tata renunța să mai caute, bea rapid ceaiul, îmbrăcând altă cămașă decât cea dorită, care lipsea, și pleca, altfel dacă se-ntindea la discuție să-ncerce să-i demonstreze maică-mii că nu-i cămașa și că el nu are orbul găinilor, pierdea autobuzul, iar altul mai era foarte târziu, ori el trebuia să fie la Bancă la ora 8. Papara mi-o-ncasam de la mama pe parcusul zilei, dar eu tot o țineam, fără frică, pe-a mea, forfecam de zor. Aveam 3 frați, deci cămăși din belșug! Când m-am făcut mare, m-am înscris la Arte și culmea, deși nu știam să desenez liber (eram în schimb foarte bună la desen tehnic), am luat examenul. Prima mea licență este cea de designer.

Convorbiri literar-artisticeDe scris, scriu de când mă știu. Am acasă o tonă de caiete pline cu de toate. Pe biroul meu e un balamuc. Numai notițe și… multe pixuri! (Să nu-mi atingă nimeni biroul, că iau foc! Să nu-mi dispară nicio hârtiuță, cât de mică, fiindcă se-aprinde Beldimanul! Am caiete, cărți și pixuri peste tot. Până și la Washington House, unde lecturez în fiecare zi… Nu vă mirați, nu râdeți, voi cei care citiți! Habar n-aveți câte planuri mi-am făcut eu la Washington. Poate că și de aceea, multe s-au dus pe Apa… Sâmbetei). De publicat, am publicat ceva mai târziu, fiind ocupată mulți ani cu activitățile primei mele profesii: designul. Dar bucuria și împlinirea vieții mele este: scrisul!

Obstacole? Da, sunt și au fost. Nu, nu m-a ajutat nimeni în cariera artistică, iar în cea literară nici atât! Eu sunt omul care se ajută singur! Io centrez, io dau cu capul, cum se spune. Dar… nu sunt chiar singură. Am un ghid undeva… Sus! Slavă, Domnului!

Nu pari omul care dă importanță gurii lumii. Dar ce au spus apropiații tăi despre proiectele pe care intenționai să le inițiezi? Au crezut în tine? Te-au ajutat? Sau te-au descurajat spunându-ți că “poeții sunt muritori de foame, visele nu țin de saț”?

A.R.: Roberto, ”gura lumii”, eu o ascult când aceasta are, într-adevăr, ceva de spus. Chestiuni de morală, de etică, de bun simț. La astea țin. Dar când cineva îmi spune că ”numai un nebun ar face ce fac eu!”, ”că numai un prost face muncă fără să fie plătit!”, ”că nu știu să mă evaluez și să mă prețuiesc!”, atunci mă apucă nervii și nu ascult decât de propriul meu imbold. Eu, dacă intuiția îmi spune, fă asta, atunci fac! Fără să mă mai intereseze cât câștig și dacă o să câștig ori o să pierd! Merg înainte! Am făcut foarte multă muncă ”patriotică” la viața mea. Dar, am să explic puțin, poate așa mă vor înțelege unii, care… nu mă înțeleg. Eu dacă știu că pot să ofer unui semen ceva ce el nu are – sunt fericită. Am scris, spre exemplu, pentru semeni care nu știu să utilizeze calculatorul sau nu au unul. Ei și? N-am murit. Am făcut fericit pe cineva. Mă gândesc că și eu aș fi fost fericită, dacă nu aș fi avut, dar dacă aș fi fost ajutată de cineva.

Nu toți colaboratorii mei au crezut în mine, dar… am avut o mare satisfacție când la apariția revistei Convorbiri literar-artistice, un critic literar (dintre cei mai bine cotați la noi) a spus: ”Eu am avut întotdeauna încredere în Antoaneta, dar încrederea pe care am avut-o, mi-a fost depășită de realitate!” Ce poate fi mai mobilizator și mai mulțumitor decât să auzi așa ceva din gura unui… guru?

Legat de descurajări sau încurajări, au fost și pro, dar, da, mai multe contra. Dar eu sunt stâncă, nu mă descurajez cu una, cu două. Și știi de ce? Pentru mine nu banii contează, ci ceea ce fac!

Antoaneta RadoiÎn prezent activezi și ca un reporter în domeniul cultural. Participi la evenimente, faci fotografii, filmezi, intervievezi… ai ceva activitate, nu glumă! Vorbește-ne despre evenimentele la care ai participat, ce părere ai despre ele, cum e business-ul în care te învârți?

A.R.: Oh, m-atingi la lingurică! Am atâtea chestiuni care nu-mi plac și despre care o să public într-o zi, că totul e înmagazinat, mi-a intrat în ADN, încât nu există riscul de-a se pierde ceva.

Da, am activitate intensă, dar asta pentru că așa vreau eu, nu pentru că mă obligă cineva. Particip la multe evenimente culturale, dar nu chiar la atât de multe pe cât mi-aș dori. Problema mea e aceea că nu mă pot diviza, să fiu mai multe Antoaneta deodată.

A apărut numărul III al revistei Convorbiri literar-artistice. Cum te simți?

A.R.: Ooo, sunt extrem de fericită! Dar am o fericire dulce-amăruie despre care o să vorbim altă dată. Promit! E în curs de apariție numărul 4 și am făcut și un supliment pe aprilie. Desigur, Convorbiri literar-artistice, este o mare, poate cea mai mare realizare a mea. Revista asta mi-o doresc de 20 de ani, dar doar acum a fost posibil împlinirea visului meu de-o viață!

Pentru cei care nu știu, te rog să ne prezinți scopul și obiectivele acestei reviste!

A.R.: Ei, bine! Cred că am realizat revista dintr-o necesitate. Poate din orgoliu! Poate din ambiție, dar, la naiba, nu știu care cuvânt ar fi mai potrivit situației în sine. Treaba e că mă supărasem, maxim, pe niște unii pentru care muncisem vreo 5 ani de-a-nboulea! Și-au făcut o revistă, mai acum un an, și voiau să mă ia rob pe glie, dar fără simbrie! Trebuia ca eu, cu camera mea personală, să merg la evenimente, să filmez, să prelucrez de să mă găsească dracii (e muncă multă la procesarea filmelor, nu-i joacă!), să scriu reportaje, dar ei să nu mă plătească pentru asta, fiindcă respectivele chipuri n-au bani. Ei, draci! M-am umplut de spume! Și după ce am spumegat vreo juma` de an, am zis: Gata! Gata cu văicăreala! Las’ că vă arăt eu vouă, neisprăviților, ce poate Antoaneta, pe care voi o subestimați! Și… le-am arătat! Ei bine, află că personajul principal din niște unii, nici azi nu dă semne că ar fi văzut că am făcut revista! Ha, ha, crapă pielea pe el!

Scopul meu este să promovez talente. Din diverse domenii. Prioritatea mea este creativitatea individului. Dăruirea cu care face artă prin dat-ul care i-a fost încredințat de Sus, de la Dumnezeu. În scris, caut condeie. Nu-mi place să-i public pe cei prea… publicați, pe cei despre care prea mult s-a vorbit sau s-a scris, dar va trebui să mai fac și eu excepții de la regulile mele! Nu voi face însă rabat de la calitate!

Se regăsesc nume mai mult sau mai puțin importante în Convorbiri literar-artistice. Ce feedback ai primit din partea acestora când au aflat de revistă?La convorbiri literar-artistice

A.R.: Măi, foarte curios, deși eu, (cea care am realizat totuși revista Convorbiri literar-artistice), nu sunt nici apreciată, nici iubită, nici dorită pe nicăieri, am primit feedback foarte-foarte bun. Neașteptat de bun. Lansarea, care a avut loc în 18 decembrie 2017, a fost una care m-a bucurat infinit. A fost grandioasă. A avut loc în Sala de Spectacole a AGIR (Clubul inginerilor, București, un loc cu reputație aleasă!). Nimeni nu știa că eu am lucrat și că voi lansa pe piața de profil o revistă. A fost totul ținut în secret până la lansare. În sală, prezenți pentru un alt eveniment, au fost câțiva care au fost trecuți prin șoc termic la apariția mea pe scenă. Noroc că stăteau bine cu inima! Că făceau infarct când le-am arătat prunca! A fost un botez pe cinste! Dl prof. dr. inginerul Nicolae Vasile ne-a fost naș. El ne-a cumpărat și primul exemplar, așa, ca să ne meargă bine!

Sunt bucuroasă! Feedback-ul, deocamdată e bun. Startul e bun. S-a scris despre apariția revistei în câteva publicații (tipărite). Nu dau nume acum, dar te asigur că suntem pe drum bun! Să vedem cum facem s-ajungem pe autostradă! Muncim!

Cititorii sunt în cele din urmă cei mai importanți. Cum au reacționat aceștia în momentul în care au ținut pentru prima oară în mână revista?

A.R.: Măi, n-aș putea să spun. Nu știu încă la câți a ajuns revista. Apoi, nu toți dau feedback. Tot ce știu este că autorii primului număr au fost emoționați să-și vadă numele și textul acolo. Pe unii i-am publicat fără să le spun că o fac, așa că au fost luați prin surprindere. Desigur plăcută! Revista a ajuns în biblioteci din București și din țară. Curios este că, deși filmul de la lansare a fost ratat și nu am putut, prin urmare, să-l urc pe internet, totuși s-a aflat despre apariția revistei și am avut solicitări de la niște biblioteci din țară (și nu puține). Primul număr al revistei așa l-am epuizat. Trimițându-l la biblioteci. M-au bucurat aceste solicitări, mai ales că ele au venit la nici 24 de ore de la lansare.

Cafeneaua interviurilor e un alt proiect pe care încerci să îl ții pe linia de plutire. Aici se poate regăsi în mare parte toată activitatea ta și toate informațiile necesare celor care vor să te descopere. De ce crezi că ar trebui să revină constant cititorii la „Cafeneaua interviurilor”?

A.R.: Postez pe Cafenea câte ceva, dar nu tot ce fac. Nu am timp. Eu mai am două site-uri pe care scriu/postez de vreo 12-13 ani. Acelea sunt primii mei copii. Ăsta, al treilea e mai încăpățânat, mai îndărătnic, mai nesociabil, mai neprietenos și nu înțeleg de ce, fiindcă eu am investit și investesc în el! Cafeneaua interviurilor a fost gândită cu un scop, unul cultural, bineînțeles, dar am o frecvență mică de audiență pe ea. Eu scriu, postez, anunț evenimente, dar lumea tot pe Facebook se duce! Acolo, la admirat căței și pisicuțe! Ori eu nu pot să mă scălâmb pe Cafenea, doar așa de amoru` laicurilor!

Îți mulțumim pentru timpul acordat, noi îți suntem alături. Îți urăm mult succes în tot ce faci!

A.R.: Mulțumesc și eu Roberto! Îți mulțumesc pentru tot! Își doresc succes în tot ceea ce întreprinzi! Faci și tu lucruri minunate, poate mai minunate decât ale mele! Să ai împliniri! Aaa, uitam: La mulți ani frumoși și rodnici BIBLIOCĂRȚI, la ceas aniversar! 5 ani nu-s de colea! La mulți ani binecuvântați! Să ne mai auzim și peste 5 ani, și peste încă 5 și… tot așa!

Cu mare drag!

Captiv în inutil…


     de: Antoaneta Rădoi

Exceptând desenele de pe coperta I-a, pe care, să zicem, nu le înţeleg, dar presupun că au o oarecare trimitere pe undeva… Cartea, scriitura, naraţiunea celor evocate mi-a placut maxim!

Captiv-in-inutil

„Captiv în inutil” (autori: George Hodorogea si Claudia Mesea Paraschivescu; recunosc n-am înţeles niciodată de ce publică în aceeaşi carte doi scriitori!!, dar e strict problema lor!!) începe aşa: „În Italia sec XIX, un puşti din Napoli, Giuseppe,  şi-a început copilăria furând o pâine, iar RĂSPLATA a fost…Şcoala de Corecţie, de unde a fugit de mai multe ori şi tot de atâtea ori a fost prins”, astfel trecând prin faza de adolescenţă şi, mai apoi, de adult, petrecând doar CAPTIV  într-o Şcoală sau Alta de…CORECŢIE!!  CORECŢIA i-a fost aceea că pe la SCOLILE astea el nu învăţa altceva decât cum să fure mai bine ca să nu mai fie…prins, ne sugerează autorii. Şi aşa a trăit Giuseppe din Napoli, ani şi ani, chiar şi după ce devenise…adult şi bărbat în toată firea. Vreo 50 de ani şi-i petrecuse Giuseppe numai şi numai după gratii, fiindcă Societatea nu-i putea oferi unui PUNGAŞ altceva decât OCNA. Cu LIBERTATEA nu prea ştia ce să facă, atunci când, temporar, o obţinea! Societatea îl respingea de fiecare dată când avea şansa să fie LIBER, şi chiar când nu săvârşea nicio tâlhărie, bietul de el, era bănuit. De lucru nu găsea. Toţi fugeau de el ca de un proscris! La urma-urmei, era un proscris, că ce patron de firmă şi-ar angaja un pungaş cu..patalama? Din pricina asta, bietul Giuseppe, ajunsese să fure doar ca să fie săltat şi trimis iarăşi la Închisoare, loc în care avea cele minim-necesare traiului, pentru care nici nu era nevoit să plătească taxele şi iar taxele, pe care trebuia să le achite un cetăţean liber…şi unde nu i se amintea chiar în fiecare zi că e un borfaş nenorocit!! Greşise cândva, când fusese copil fără minte sau…pentru că-i fusese prea foame, furase o pâine, doar… o pâine!!!, iar Societatea nu i-a mai dat, după aceea, NICIO şansă!! Nu că altor săraci  le-ar da!… Ea, SOCIETATEA, se bucură să ne ţină, pe  mai toţi (cu excepţia unora care au dat UTIL din coate)…Captivi în inutil…

Foarte interesant punct de vedere şi, al naibii de REAL! Doar că, plecând de la mica jonglerie a lui Giuseppe din Napoli, jonglerie din vremea în care era copil şi când a reuşit să fure o pâine, dar, vaii, cu ce preţ!!, autorii lucrării de faţă ne aduc,  pe curpen, cu mostre, cu demonstraţii şi argumente concrete, în JONGLERIILE Societăţii româneşti din zilele noastre şi al marilor JONGLEORI care au făcut din România o tară a proscrişilor, o ţară de flămânzi, de goi şi de disperato-depresivi, în timp ce JONGLEORII se desfată copios din toate avuţiile patriei dimpreună cu toţi veneticii posesori de multinaţionale şi de Mega-Mall-uri – întinse pe întreg teritoriul României, pe mii şi mii de metri pătraţi, unde nu plătesc taxe- şi..alte cele, venetici care ne asupresc şi ne sug seva dacică precum suge plăşniţa! Nu-i găseşti pe bandiţii acestia la Beciul Domnesc, unde le-ar fi locul, ci în vile luxoase pe care LEGIUITORII care ne guvernează (prost) nu le comfiscă şi nu le ia drept daune pentru incomensurabilele lor furturi…, în schimb am auzit şi văzut de multiplicaţii „Giuseppe de România” care stau după gratii mult şi ..era să zic bine!!, Doamne fereşte de binele acela, stau la carceră pentru o biată pâine cum e cazul femeii care a furat dintr-un Butic salamul şi o pâine ca să le dea de mâncare copiilor ei nemâncaţi de prea multă vreme!!  Crunt adevăr!

Recomand cartea…

 

Cine-i invitat să citeasca la Cercul de Proză şi cine nu….


de Antoaneta Rădoi

Hmm, iar mă mâncă deştili, oameni buni şi dragi, şi..dacă tot mă mâncă, iaca nah’ că le scarpin râcâind nervos tastatura, biata de ea!!

Mai dăună-seară (dacă-i permis dăunăzi, gândesc că voi „academicienilor” veţi fi îngăduitori şi cu dăună-seara!!, iar dacă nu sunteţi, pagubă-n ciuperci, că io tot ce vreau fac şi mă exprim, că doar mă exprim pe pagina mea nu întru vreun…CERC de literaţi cu ştaif!!, mă exprin cu creieraşu’ meu; ei, ce n-aţi da voi s-aveţi unul ca al meu!! Sâc!!), aflu care-i invitatu’ serii la următorul Cerc de Proză. Hâc! Pardon, da’ m-a luat cu sughiţ! Abia născuă cărticeaua, nici bine nu s-a uscat cerneala pe text, că scriitorul (hai, să nu fiu rea, era cât pe ce să-i zic scriitoraş, dar nah’, nobless oblige, nu pot, parol, omu’ e bun, n-am ce zice!) e şi invitat la lecturare. Şi, fiindcă dintr-o greşeală a naturii, naturală de altfel, sunt şi eu…prozatoare, şi-am publicat şi eu câteva…cărticele, şi mă-nvârt oarecum cam în aceleaşi cercuri de…literatură, că nu le pot zice, exclusivist, proză, în aceleaşi CERCURI cu el şi cu alţi scriitori,  eu nefiind invitată niciodată (c-o mică excepţie, probabil o „gafă” impardonabilă  a „jonglerului”, ştiu eu?, fie-mi iertat!!), m-apucă pizma, că dacă i-aş zice nedumerire nu m-aţi crede,  şi-ntreb, vorba cântecului: „Ce are el (ea) şi nu am eu???”.

Aaa, probabil că nu fac parte din CERCUL acela cu…CERCURI CONCENTRICE…poate sunt doar un satelit pârlit care se-nvârte-n jurul CERCULUI, pe dinafara lui adică…deşi, tot gurile „jonglerilor” o spun, (dar doar în surdină, chiar dacă o fac cu gura larg deschisă), cum că…n-aş fi chiar „un pârlit”, ca autor…

Si-acum iertaţi, că, brusc, mi-a dispărut inspiraţiunea…

Binele vs Raul….


https://www.facebook.com/groups/270678319629635/permalink/1388470081183781/

Cat timp ne mai lasam fermecati,adormiti inselati, mintiti?Cat timp o sa ne astupam urechile,sa ne acoperim ochii si sa ne inconjuram de o falsa credinta?E de ajuns oare sa tinem doar post peste 40 de zile?Este de ajuns oare doar sa mergem la biserica duminica?Este de ajuns oare doar sa ne spovedim si sa ne impartasim?Eu zic ca nu.Stiti ce insemna sa fii crestin in acceptiunea apostolilor?Ca averea ta ,multa putina cat aveai,sa fie data lumii,pt ca lumea are nevoie de mila.Facem noi asta?Asta este si sensul pe care il avea biserica ,mai ales Biserica lui Hristos.Oamenii aceia nu aveau nimic al lor.Sigur ca sensul acesta a fost denaturat.Asta este si diferenta dintre un calugar si un sectant,mai ales un calugar ortodox,pt ca el traieste doar prin Cuvantul Lui Dumnezeu si singura sa avere este rasa sa si crucea de la Hristos.Pe cand sectantul sau chiar preotul fara har,fie el ortodox,catolic,protestant,etc,este un asistat de catre stat,corporatii,politicieni si tot soiul de interese meschine si lumesti.Ei sunt dependenti in deplasarile lor de lucrurile lumesti(avioane,masini,benzina,hotel,mancare,haine,telefoane,televiziuni,etc)pe cand calugarul sau preotul cu har ,se deplaseaza intru Duh sau cu Duhul,pt ca Duhul s-a pogorat asupra sa.Esenta postului ar fi ca noi toti cei care tinem post ,chiar si asa schiopatati,infirmi,cat tinem cele 2 posturi 3 luni pe an, mancarea pe care noi am fi mancat-o aceste 3 luni pe an,in mod obisnuit(si aici vorbim de carne,dulciuri,etc),in fiecare zi sa o daruim sarmanilor.Deci nu mai mancam noi dar o mananca saracul.Dar noi nu facem asa.Noi ne ingrijim in continuare de stomacul nostru,nu ii mai dam carne,in schimb ii dam tot soiul de legume sau inlocuitori ai carnii,dar pe sarac nu il hranim.Si atunci cu ce sarbatorim noi nasterea lui Hristos sau de Pasti Invierea?Hristos ,chiar daca El postea,avea grija sa umple cosurile celorlalti de peste si de paine.Apostolii Lui Hristos ,pe urma adeptii apostolilor Lui Hristos,episcopii si toti ceilalti credinciosi,aveau o fapta,o lucratura.Ei stiau ca daca renunta la mancare,sex,bautura,avere,vor capata in dar Duhul.Odata Duhul avut,vor putea lucra pentru Hristos ,vor putea vindeca,vor putea impartasi Cuvantul care vine numai de la Duhul nu de la filozofi,intelepti sau din cartile lumii.Iar acest Cuvant are darul de a trezi,de a-l face pe om sa vada Lumina cea adevarata,sa vada ca averea sa nu este pe pamant ci in cer iar averea din cer nu este nici un munte din pilaf,nici 50 de femei virgine,asa cum propovaduieste Coranul , nu este nici planjul buddhic sau Nirvana,in care tu esti propriul tau Dumnezeu,nu este nici compasul sau echerul prin care Universul se imparte pe bucatele asa cum se imparte si lumea,nu este nimic din aceste sminteli,ci Imparatia lui Dumnezeu este locul unde Cuvantul se implineste.Altfel spus, este locul unde primesti in dar Cuvantul.Dar Cuvantul nu se daruieste decat celui pe care Dumnezeu il alege,caci numai El stie adevarul ascuns in cel mai adanc ungher al inimii.Asa cum spune Sf apostol Ioan:”La inceput a fost Cuvantul si cuvantul a spus :”Sa fie Lumina”.Deci,ce inseamna sa primesti ca rasplata cuvantul?Si aici nu spun Cavantul Duhului Sfant caci nu exista decat un singur Cuvant.Celelalte sunt cuvinte mincinoase. “Cuvantul de la Dumnezeu” este un pleonasm,caci numai Dumnezeu are Cuvantul,Dumnezeu si Duhul Sau Sfant,Mirele si Mireasa,barbatul si femeia.Orice alt cuvant este fals si se vede din fapte.Printul Shakyamuni ,”iluminandu-se”,devenind Buddha,moare din cauza unei indigestii.Mahomed profetul care a avut doua neveste si care avea crize de epilepsie,a dus lupte toata viata lui.Cine este cel care il da revelatia lui Mahomed,pe vremea cand acesta locuia prin pesteri?Un inger pe numele sau Gabriel,care nu are nici o legatura cu Arhanghelul Gavriil.Daca citim in Cartea lui Enoh,vom vedea ca ingerii care ii invata pe oameni arta scrisului,sunt ingerii razvratiti,altfel spus ,dracii.Mahomed ia aceasta invatatura,obligat fiind de catre Ingerul Gabriel,cand acesta i-a apasat invataturile pe nas si pe gura,aproape sufocandu-l ,dupa relatarile profetului.Si este foarte clar ca Dumnezeul acestui inger ,implicit al lui Mahomed, era un Dumnezeu fals,caci Dumnezeul nostru l-a creat pe om din tarana pamantului,pe cand “Dumnezeul” lui Gabriel si al lui Mahomed,spun ca l-au creat pe om dintr-un cheag de sange si” l-au iluminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa” .(Coran 90:1-5)Deci,e clar ca de fapt INGERUL GABRIEL era de fapt Ingerul Azazyel.Si cand te gandesti ca acest profet al lui satana este pus pe acelasi picior de egalitate cu Mantuitorul,de aici iti dai seama de nebunia care exista in capul acestora.Ea este la fel de mare si de asemanatoare ca a acelora care cred ca omul se trage din maimuta sau carturarii care cred ca nasterea lor este  uneori mai mare decat cea a Lui Dumnezeu.Dar ei de fapt sunt niste sarmani ,niste papusi in mainile “Marelui Sforar”,de fapt “micului sforar” in ochii lui Dumnezeu,si anume satana.Iar ospiciul care este lumea aceasta, mai bine spus iadul,este marea lor biblioteca ,aici isi depun ei capodoperele lor ,religiile lor false,scrierile lor false,artele lor false.In aceste cosciuge aliniate ,in aceasta mare biblioteca,aceste cosciuge care se numesc religia falsa,filozofia,literatura,poezia,pictura,muzica,etc.Va inchipuiti ca Papa ,”intaiul vicar” al lui satana,s-a rugat de dimpreuna cu samanii,cu islamistii,cu budhistii,cu mozaicii,cu masonii,spunand ca se roaga toti aceluiasi Dumnezeu,deci rugandu-se unui “Dumnezeu” care l-a creat pe om dintr-un cheag de sange,dintr-un ou primordial,dimpreuna cu unii care il asteapta inca pe Mesia, pt ca Domnul Iisus Hristos pt ei nu a fost Mesia,ba chiar L-au rastignit,cu cei care cred ca Dumneeu vine de pe alta planeta,ba chiar dimpreuna cu preotesele iar mai noi cu preoti homosexuali din diferie biserici evanghelice sau reformate.Iar aceasta apostazie se numeste acum “crestinismul mondial”,e mai presus decat apostazia ecumenismului.Ultima reduta ,Ortodoxismul crestin,este de fapt cel atacat.Grecia impovarata de datorii,distrusa de catre FMI,faramitata ,noi ,bulgarii,furati,mintiti impovarati,distrusi de catre Oculta Mondiala si de catre FMI,orbiti de foame pentru a nu mai fi atenti la Cuvantul Lui Dumnezeu,Constantinopolul ingenunchiat,cazut in 1452,bisericile crestine din Siria ,Armenia,din Egipt,cele copte ortodoxe,prigonite,devastate.Chiar acum doua zile a avut loc un atentat la cea mai mare catedrala ortodoxa copta din Egipt,unde au murit peste 25 de oameni si sunt peste 48 de raniti si unde se aflau moastele Sfantului Marcu.
Iar noua ni se cere sa ne rugam alaturi de musulmani,sa ii primim,sa ii hranim,noua ni se cere sa fim toleranti,probabil ca maine vor cere ca preotii ortodocsi sa oficieze si casatorii intre homosexuali,si asta in numele unei false iubiri,caci Domnul Iisus Hristos spune sa intorci obrazul nu spune sa te rogi la idoli dimpreuna cu dusmanul tau.A intoarce obrazul inseamna a muri cu adevarul pe buze asa cum a facut-o Ioan Botezatorul,adica in timp ce aia iti omoara familia,copiii, iti dau foc casei,in timp ce ti se pregateste ghilotina,tu sa spui ca Dumnezeul cel adevarat este doar unul si ca Domnul Iisus Hristos este Unicul Fiu al Lui Dumnezeu, nu este un profet,si ca Fiul Lui Dumnezeu nu a fost ingropat ci a inviat, nu a murit prin indigestie ci a fost crucificat,si nu a avut nici o nevasta, nici doua, nici noua,ci cununia Lui a fost dupa Inviere in Ceruri.Si ca toti acesti inchinatori,musulmani,budhisti si ce or mai fi ei, sunt inchinatori la idoli si sunt munciti de draci mari,si ca homosexualitatea nu e dovada de iubire ci de nebunie, asa cum o spune Sfantul Apostol Pavel.Mare semn de sminteala a mintii, nu de normalitate.Si a da 10 sau 20% din averea ta saracilor ,avere pe care ai dobandit-o cu cei care fura si mint,nu inseamna nimic ci este o minciuna si un satanism.Ori totul ,ori nimic.Caci Domnul Iisus Hristos nu a zis:”du-te, da 20% din averea ta,80% las-o rudelor tale,ia Maybach-ul si urmeaza-Ma!”
E un fals crestinism si un fals nationalism.Nu e vorba aici de a judeca.Poate ca noi suntem mai rai ca ei si nu suntem in stare nici macar de atat dar aici e vorba de fiecare dintre noi ,e vb de oglinda in care ar trebui sa ne privim fiecare.Este modul in care trebuie sa ne vedem barna din ochiul nostru.Este vorba despre faptul ca nu avem voie sa tacem in fata falselor dovezi ale iubirii,ca vin de la noi sau ca vin de la altii.Daca vin de la noi,sa ne aruncam mana care a gresit si ochiul care a pacatuit in foc,sa ne smulgem din gura limba care a mintit.Daca vin de la altii sa o facem cu blandete si cu iertare .Ati vazut cu ce vin toti acesti falsi profeti ?Ei vin cu ideea de iubire.Homosexualii propovaduiesc asa zisa iubire,in timp ce Dumnezeu o arunca in foc ,o face sminteala si o distruge ca in Sodoma si Gomora.Ei in numele unei religii satanice, vezi islamismul,ucid copii punand bombe in numele unui profet mincinos,impovarat de pacate omenesti,vorbind despre o iubire fata de Allah.Culmea este ca ei nu ucid sa spunem ,un preot homosexual sau nu arunca in aer o casa de curve sau un club unde se afla drogati,cu toate ca aceste lucruri nu ar fi normale si ar fi la fel de blamate exact ca uciderea unui prunc sau a unui sfant,pt ca numai Dumnezeu judeca.Spun aceste lucruri deoarece ei acuza putreziciunea Occidentului ,vorbind despre droguri,homosexualitate,precurvie,alcool,acuza colonialismul de-a lungul istoriei,comertul cu sclavi,care cateodata a fost facut chiar cu ajutorul Bisericii,si aici vb de Biserica Catolica.Deci in mod normal ,ar trebui ca actele lor sa fie indreptate impotriva lucrurilor putrede din aceste societati.Inca o data spun ca nu este normala aceasta atitudine de a vedea lucrurile,prin atentate,bombe,ca aceste lucruri tin de lumea lui Barabas,de Satanism.Dar, mergand pe logica lor satanica,ar avea o logica.Dar chiar sa decapitezi copii,sa ucizi preoti nevinovati si cautandu-i parca pe cei cu har,sa ucizi civili,chiar nu mai capata nici un fel de logica,nici in cel mai pervers si mai satanic rationament,decat daca nu exista decat un singur scop,si anume acela de a distruge orice om ,prunc,batran,tanar,care traieste in adevarul Lui Hristos,asa cum a facut-o si Irod ,cand a ordonat omorarea a peste 10 000 de prunci de parte barbateasca.Si atunci inca o data se adeveresc spusele Sfintilor apostoli,asa cum spunea Sfantul Apostol Pavel,:
• 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii* şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor**, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor†întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.(Efeseni 6:12)

Inca o data ma repet,nu ca ar fi justificata in vreun fel crima,dar ai putea sa gandesti ca uite aia se razvratesc impotriva putreziciunilor din asa zisa lume crestina.Dar nu,se pare ca ,chiar putreziciunea este cea care ii alimenteaza ,se pare ca ei sunt adeptii vicarului lui satana,Papa.De altfel aceste practici ecumenice sunt intalnite mai demult in miscarile illuminati masonice,unde mahomedanul ,zoroastrul,crestinul ,budistul si mozaicul,se roaga “Marelui Arhitect”,marelui G,in adevar “marelui Gunoi”.Deci nu asta este atitudinea iubirii crestine:”Eh,au mai omorat islamicii niste crestini ortodocsi,noi ne vedem mai departe de postul nostru,abia asteptam ziua de 25 ca dupa aceea unii dintre noi sa recupereze prin porc,caltabos,lebar,etc,cele 45 de zile de abstinenta”.Iar culmea nebuniei totale,este aceasta formulare satanica de a spune:”Craciun fericit!”.Adica sa dai iama in lume,pe 25,cu sex,bautura,mancare ,intr-un cuvant sa te infrupti din toate bogatiile acestei lumi care au fost potrivnice Lui Dumnezeu.Caci Domnul nostru nu a avut decat o haina,nu numai ca nu a mancat niciodata porc dar nici nu cred ca mancat vreodata carne,nu a avut niciodata o casa,ba chiar i-a invatat pe oameni sa nu isi faca averi pe acest pamant ca le mananca molile,le fura hotii,nu a avut niciodata vreo atingere carnala cu vreo femeie ba chiar nu s-a nascut dintr-un act sexual,ci dintr-o fecioara.A iertat curva,dupa ce au iertat-o judecatorii ei,a stat la masa cu vamesii dar el nu a devenit vames ci vamesii au devenit apostolic,a vindecat orbii,dar el nu a fost niciodata orb si niciodata olog,asa cum nu s-a dus niciodata in pamant ci a inviat la Ceruri,a scos dracii din cei indraciti dar nu cu ajutorul dracilor,asa cum au spus slujitorii lui mamona,a mantuit un talhar ,talharul de pe cruce fiind primul om mantuit ,a binecuvantat o Caananeanca,a hranit o multime mare de oameni cu 5 paini si 2 pesti,etc.Dar nu a stat niciodata la masa cu un homosexual,pentru ca acolo vorbim de o natura satanica si nu de una omeneasca. Toleranti-da,iertatori-da,dar tacuti niciodata!Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti acei martiri intru Hristos,morti in Biserica ortodoxa copta din Cairo si nu numai , pe toti martirii morti intru Hristos!Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea si-n vecii vecilor,Amin! Si Slava Preacuratei si Preasfintei de-a pururi Fecioare Marii, Nascatoare de Dumnezeu Mesia ,Iisus Hristos!Slava ingerilor,heruvimilor si serafimilor care slujesc pe Dumnezeu Tatal, pe Sfantul Duh,pe Dumnezeu Fiul, Domnul Iisus Hristos si pe Preasfanta Fecioara Maria! Slava sfintilor,apostolilor,proorocilor,martirilor intru Hristos!Amin!

P.S:Nu vedem nici o reactie din partea vreunei Biserici ortodoxe!Nu vedem media satanica ,radio-uri,televiziuni,ziare,agitandu-se ,oameni iesind pe strazi!Nu vad de pe la noi preotii aia intelectuali cum este Preotul Necula,care atunci la Colectiv spunea ca si el se duce sa asculte concerte rock si era f activ pe toate televiziunile satanice.Nu il auzim pe Patriarh sau pe intaiul slujitor al lui satana,Papa,nu auzim cantaretii care sa scoata cantece asa cum au scos despre cei de la Colectiv,spunand ca sunt ingeri,cu toate ca dupa parerea mea,nu poti deveni inger decat daca faci ceva pentru Dumnezeu,adica in primul rand faci ceva pentru aproapele tau.Nu mi se parea ca oamenii aceia de la Colectiv sau din America faceau ceva pt Dumnezeu sau pentru semenii lor..Nu ii poti spune unui soldat ca atunci cand e impuscat de un inamic devine inger.Si-a asumat razboiul.Exact cum niste oameni care mor intr-un accident de masina,se deplaseaza in lume,folosind obiecte din aceasta lume.Dar acolo intr-o biserica,cand tu te rogi Lui Dumnezeu,cu atat mai mult cu cat este vorba despre Unicul Fiu al Lui Dumnezeu sau Singurul Dumnezeu adevarat,Cel care a propovaduit iubirea,iertarea,sa fii omorat tocmai pentru ca esti in acel loc,intr-adevar acolo da, mi se pare ca sunt niste ingeri,niste martiri,niste sfinti.Dar pentru aceia,oamenii nu au urechi de auzit si nici ochi de vazut!Asa s-a intamplat dintotdeauna…Cand Parintele Arsenie Boca a plecat din aceasta lume,nu mai discutam daca a fost omorat sau nu,nu a stiut aproape nimeni in afara Lui Dumnezeu si a ingerilor.Iar acum el lucreaza de 27 de ani ,putem spune ca e chiar mai activ dupa trecerea la cele vesnice,decat atunci cat a trait in acest iad.In schimb,regii,conducatorii,politicienii,actorii,scriitorii,poetii,toti cei care intr-un fel sau altul ii slujesc mai mult sau mai putin lui satana,sunt plansi de catre oameni.Asa cum tot oamenii l-au ales pe Barabas in locul lui Hristos.Dumnezeu sa ne ierte pentru ratacirea noastra si sa ne trezeasca!Slava Tatalui si Fiului si Duhului Sfant si Preasfintei Fecioare Marii,acum si pururea si in vecii vecilor,Amin!

„Sa promovam pictura bizantina…”, Icoana bizantina


Maica Domnului cu Iisus de mina

MD(primii pasi ai lui Iisus)

freedom, image bn bn

„Saă promovăm pictura bizantină, cumpărînd icoane pictate canonic”..Găsesc acest articol la un blogger. În ultimul timp, destul de des, am tot găsit și răsgăsit, pe diverse site-uri -unele cu pretenții creștin-ortodoxe-, acest laitmotiv..pictura „canonică”…Mă seacă ideea că, în ultimul timp, mai toți, ne dam „deștepți”, mai toți ne dăm „cunoscători”, ai ..artei, și nu numai. Mă seacă ideea ca cineva să-mi spună ce și cum să-mi folosesc TALANTUL, dăruit de către Dumnezeu…Mă omoară cu zile „frații” aceștia care sînt stăpîniți de „complexul Cain” și nimic altceva, căci..sincer, cred că nici măcar nu le pasă că Icoana -indiferent de reprezentarea de pe lemn, pînză, piatră, etc-, este sau nu „canonică”, cît de faptul că pretinzindu-se și autointitulîndu-se doar ei, singurii „zugravi” care „lucrează canonic”, își obțin sieși exclusivitate și, prin aceasta, sume importante în cont. Și, nu mi se pare deloc „canonic”…

…UNICUL, Rubliov, n-am auzit să fi avut vreo „binecuvîntare” de la  patriarhul Rusiei, din vremea sa, sau de pe la vreo ”comiție”, întocmită „ad-hoc”, din  „cunoscători ai artei” sau să-și fi luat vreo „autorizație” de la Țarul Rusiei sau de la administratorii vremii sale, pentru a picta sublima SFÎNTĂ TREIME, unică în lume…Nu cred că a stat cineva la spatele lui să-i dea niscai indicații, gen: mai pune ici, mai scoate colo, o pensulă…mai adaugă o nunață ..Nu. Categoric: Nu! Și..vedeți ce-a ieșit? O minune! Luați exemplu de la Rubliov, voi cei ce știți mînui pensula și culoarea! Și..lăsați-i pe acești „atoateștiutori”, cu ideile lor ( imbecile ) cu tot!..

..În fond, dacă Bunul Dumnezeu te-a înzestrat cu TALANTUL, cine este cel care să te poată împiedica să-l înmulțești, și de ce  sa nu te poti bucura de roadele muncii tale?

O să-mi ziceți că vorbesc cu ușurință și mă comport cu larghețe, pentru că, poate, sînt novice. Nicidecum. Pentru cei care nu mă știți, vă spun că, am absolvit  ȘCOALA de Artă. Ei și? Știu pe cineva care pictează dumnezeiește, și acela n-a trecut nici măcar pe trotuarul din fața…Scoalii de artă!… Cu asta te naști, sau nu! Diploma te ajută să arții altora că ești „doct”. Școala te poate ajuta să..exersezi. Să mai descoperi tehnici. Să te îmbunătățești. Dar, dacă ai parte de un „maestru” zgîrcit cu el însuși și cu alții (  am avut prieteni care au avut ”bucuria” să aibe parte de o profesoară extrem de zgîrcită în a da mai departe ), ce te faci? Mergi la Școala, în virtutea inerției, ca să ai de un’ să te-ntorci și ca să ai de un’ să obții mai apoi o..diplomă..care să-ți dea „DREPTUL”, cîndva, cînd, printr-o întîmplare nefericită, ai devenit „cineva” pe „undeva”, să-ți poți da, tu, cu opinatu’, cum că Ăla (Cutare), un „oarecare”, deși talentat, nu pictează..canonic. Haida de! Șezi cuminte „frate”! Nu mai face pe ”milostivul!” Lasă omu’ să faca ceea ce Însusi Dumnezeu i-a rînduit să facă! Și, mai scutiți-mă cu mofturile astea cu..canonicitatea! Și cu ..bizantinul…

…Eu, spre ex, apreciez la fel, atît icoana pictată în STIL BIZANTIN, cît și cea pictată REALIST. Care-i problema?Acum îi iubim așa tare pe bizantinii ăstia? Ați uitat cîtă asuprire ne-au pus pe capete? Cît BIR au plătit străbunii noștri? Ați uitat că ne-au jupuit de vii BRÎNCOVENII?…

Și Brîncoveanu -ierte-l Domnul!- a pus  biruri mari, la rîndul său, peste popor, ca să poată plăti tributul!

Am găsit într-un documnet istoric, că cele mai mari taxe, din toate timpurile ( excepție facind, evident, doar epoca băsesciană cu guvernările-i de rigoare ), le-a avut țara noastră, România, pe timpul domniei lui Ctin Brîncoveanu ( fie-i țărina ușoara!; iar eu acum tre` să mă-nchin la el! )! Și asta din cauza..bizantinilor! Și-acum, iată, nu mai putem de dragul lor! Așa încît, noi, trebuie să ne supunem și azi fanarioților, prin pictura în stil bizantin!!!! Adică să-i cinstim și cînd nu mai sîntem obligați s-o facem!!! De parcaăstilul voronețian, al mesterului nostru popular, nu ar merge!? Și nu persistă și se păstrează de atîtea sute de ani, în pictura de la Voronet, dînd clasă..clasicilor, dar și moderniștilor și post-moderniștilor!!!…

Meșterul acela popular, zugravul satului, care a „zugrăvit” Voronețul nostru, Moldovița și atîtea Mănăstiri Moldave ( și nu numai! ) cu atîta măiestrie și dăruire, lucrare bine-făcută și  care dăinuie, de-atîta timp, în… timp, peste timp, nu avea nici Belle Arte, nici pe la Școli fanariote ( bizantine ) n-a trecut, nici de  ”comiția” de „artă sacră” nu a avut nevoie! Ca să-și dea ea, „comiția sacră”, girul ei, pentru măreața lucrare ce s-a săvîrșit, prin Har divin, de către un oarecare „nenea Gheoghe” al nostru!

..Și, ce nu vă place la Icoanele  realiste?

Ce nu va place la Icoanele rusești? Ați uitat cumva de Rubliov?

Nu. Nu cred c-ați uitat! Nici n-aveați cum, că vă stă-n coastă, impunîndu-se ,”intempestiv”, cu-a sa UNICA, SUBLIMA, INCONFUNDABILA, Sfîntă TREIME…Hei, bizantinoizilor, Rubliov era ..RUS. Sadea. Renegați-l ca pictor ( de artă..SACRĂ! ) dacă vă e la-ndemînă! Coboriți-l de pe piedestalul, pe care ÎNSUȘI Domnul l-a ridicat, prin talanții pe care i-a dăruit! Cît și de către cei ce privesc și..le place! Că pînă la urmă, asta înseamnă să faci Artă! Să faci un lucru plăcut ochiului, în cazul picturii și urechii, în cazul muzicii! Și dacă plăcutul e după Chipul Domnului, sau a Fecioarei Maria, atunci, îl definim ca, sacru!

..Și, mai lăsați-ne cu ale voastre „comitete și comiții”, care să ne spuna și impună, noua ( tuturor ), celor înzestrați cu darul penelului, ce și cum în materie de așezat culorile în forme…

Ce vă mai taie capul?…

 Un mare înduhovnicit, părintele Sofian Boghiu  ( Odihnească-l Domnul în rînd cu Sfinții Săi! ), care și sfinția sa, era un iconar ( în dublă ipostază: una de Icoane ale chipurilor de sfinți -căci el însuși picta-, și alta, iconar de suflete!!!; avea un mare numar de ucenici ), spune clar: „Cine vrea să picteze icoane, trebuie mai întîi, ca el însuși să devină..Icoană!” Ce definiție mai clară vreți, voi, sinodalilor? Ce ”comiție” mai poate decide, cine-i azi, „icoana” care să picteze Icoane? Căci dacă nu strigă conștiința-n tine, `geaba stigă o intreagă „comiție” și un întreg „comitet”!  Cît ar fi el de ..”legitim” ( a se citi: „canonic” )!

 Așa că, nu vă mai atribuiți vouă înșivă „dreptul” de-a fi voi unicii administratori ai Artei Sacre! Și nu mai emiteți voi, sinodalilor – în detrimentul artiștilor, a celor care au primit în dar, de la Dumnezeu, Talanți – Legi „juridico-canonice” ( omenești, emise dintr-un interes meschin și nimic altceva!)! Stați cuminți în strana voastrî! Faceți-vă MEA CULPA, și purcedeți degrab` la metanie, pînă nu-și întinde Domnul mîna Sa asupra puterii pe care  EL v-a dăruit-o! Și pînă nu-Și retrage girul Său de la voi!

 Haideti să trăim în pace și să nu-L mai răstignim pe Hristos iar și iar, cu fariseisme ieftine! Este loc sub soare pentru toaăa lumea! 

Hristos în mijlocul nostru!

Antoaneta-Ivana