Posts Tagged ‘opinia publica’

Cât de „mici” sunt oamenii „mari”!!…


Motto: Cuvintele sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!! Aşa că…le eliberez!!! Mai bine să crape alţii, decât să-mi crape mie fierea…

Abjectă lume în care trăiesc! Mi-e o greaţă aproape..metafizică!! În fiecare zi simt cum moare în mine speranţa că va putea fi altfel! În literatură, ca în oricare alt domeniu, CASTELE nu se dezmint. maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou……………………………………………………………………………………………………………….

Ajung ieri la o lansare de carte pe ultima sută de metri, ca la maraton, de parcă aş fi fost unul de la Armata Salvării!  Ca să mai pot salva ceva, să nu moară PACIENTU’!!

Mă sună un scriitor [pe care-l preţuiesc, altfel l-aş fi lăsat cu ochii-n Soare!!, să se uite luuung după fotoreporteru’…lu’ Peşte!!!)] şi-mi zice:

-Săru’mâna Antonella!

Ah, începe cu săru’mâna, e clar!! Ăsta vrea ceva de la mine!!, îmi zic. Fă urechile mari, şi-ascultă Antoaneto!!

–Antonella, rogu-te, vino să-mi filmezi lansarea de carte!! (Era ceasu’ 15,00; Lansarea urma să aibă loc la ora 16,30; Eu nu mă aflam AT HOME, ci pe coclauri, cu treburi personale!! Locaţia cu pricina era..hăt departe!! Cum s-ajung?? Eram plecată fără camera de filmat. Ca s-ajung la filmare, ar fi trebuit, totuşi, să trec pe-acasă, ca s-o iau. Îmi trebuia un avion cu reacţie, o rachetă, ceva..ultrarapid, care să străbată distanţele…bucureştene!!)

–Mă’ Nene, cu toată dragostea, da’ nu eşti (cu căpuţu’, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis. Din respect!!) cu toate ţiglele pe casă!! Păi ce, sunt cumva de la Armata Salvării şi nu ştiu?? Sunt …Smurdu’ lu’ Arafat??

– Hai, te rrrog!!! Te rrrog, iartă-mă că nu te-am anunţat din timp! Te rrog, fă un efort şi vino!! E musai să filmezi!! Am nevoie de înregistrarea asta ca de aer!!

– Iar eu trag aer în piept, ca să nu mă-năbuş!! Şi-mi înghit cuvintele, ca să nu mă exprim prea…licenţios!! Păi bine mă’ Nene, mă’, filmez, filmez! Ai nevoie, da’  realizezi cât e ceasu’?? Bine că nu-ţi amintişi că vrei filmat şi să mă fi sunat  după lansare!!…

– Ohh, iartă-mă, iartă-mă,  am fost prins cu treburi şi-am uitat!!

– Şi eu sunt prinsă cu…treburi!!

–Te rrrog, te rrog!! Nu mă lăsa!!…Am uitat, salveză-mă!! Hai, te rrog!!

Eh, ce să-i faci. Nu sunt aşa o…persoană importantă, altfel. Dacă apar la o lansare de carte purtând la braţ trepiedu’ şi camera de filmat, toţi îmi zâmbesc! Uauu, ce prietenoşi sunt toţi cu mine!! Chiar şi cei pe care nu i-am văzut niciodată!! Dar dacă apar într-o locaţie fără camera de filmat la braţ, nici mucii nu-i dă careva pe mine!!(Nu c-aş avea nevoie de mucii lor!!) Ce mi-i scaunul, sau tabloul de pe perete, ce mi-s eu!! Confraţii bucureşteni, de condei –ca să fie clar, să nu existe interpretări particulare, după mintoşenia fiecăruia, să-mi mai pună-n careva-n gură vorbe pe care nici măcar nu le-am gândit!!-, habar n-au că mi-s şi eu…condeier!! Criticii literari, recenziştii, cum îmi place mie să le spun, nici atât! Dar nu-i bai! „Confraţilor” care mă „preţuiesc arzător”, le spun ca să ştie, au, şi ei, la rândul lor, de la mine, toată „consideraţia” pe care ei mi-o arată! Cât despre recenzişti, fie-le ţărâna uşoară! Pentru mine sunt deja morţi şi-ngropaţi! Ieri am mai îngropat unul. Păcat, mă doare sufletul pentru că…ţineam la el!! Îl credeam a fi mare, dar..s-a dovedit a fi..”mic”!!! Întâlnindu-mă (întâmplător sau nu!!) ieri pe stradă cu domnia sa îi zic:

-Maestre vreau să trimit un articol la Ziarul pe care-l diriguieşti! Vreau să scriu ceva despre un om, o personalitate căreia i s-a decernat o Medalie…omul are o venerabilă vârstă, peste 100. E  important de consemnat, nu doar pentru mine, ci, poate, pentru…istorie. Zic.

– Da’ e scriitor?

–NU. E preot.

–Atunci nu pot să public articolul!!

–(…)

–Nu, nu pot dacă omul nu e scriitor!!

–Păi omul nu este, da’ io sunt!! Zic.

-Dar el nu e! Revista este una de cultură…

-Păi io reprezint..cultura. Zic.

–Ei bine, mă mai gândesc. Să văd articolul..ă..ă…

– Nu, mulţam’, nu mai este nevoie!!

Voiam să scriu despre un preot (cu mare har de la Dumnezeu). Merita, zic, să se puncteze despre un om care a trăit  remarcabil şi care a avut onoarea să i se decerneze la vârsta de 100 de ani o..medalie!! Asta nu se-ntâmplă în fiecare zi!!, dar nah’…

Vreau să spun acum, aici, că în Revista aia de..cultură, fiecare scriitor publică FIX ce-i trece prin tărtăcuţă. În ea semnează lună de lună aceiaşi autori. Ermetic închisă!! Nu tot ce citesc în ea e..cultură! Un articol în plus nu cred că ar fi întinat (cu mult!!) conţinutul publicaţiei, dar nah’, MAESTRUL decide!!

Acum, fără nicio legătură cu Publicaţia pe care o manageriază MAESTRUL din povestea mea, gândesc şi..întreb retoric: Dacă „POPA ŞAPCĂ” are un colţişor al lui într-o Revistă  (alta decât cea în care doream să public articolul, dar..LITERARĂ), deşi nu-i scriitor, ci…popă,  atunci de ce nu s-ar putea publica, de către un scriitor, în speţă eu (măh’, mare mă mai cred!!), un artocol în care ar fi vorba despre un..preot?? Şi nu unul oarecare, ci unul exemplar din toate punctele de vedere şi ajuns la o venerabilă vârstă!! Şi dacă într-o Biserică se ţin Colocvii literare, de ce nu s-ar putea scrie într-o Revistă literară şi despre preoţi cu har??

Refuzul, bâlbâiala MAESTRULUI mi s-a părut de un teribil…prost bun simţ, ca să nu zic altfel. De ce? Fiindcă anul trecut, fix pe vremea aceasta, mă gratula, (am imagini filmate!!) cum că eu scriu într-un mare fel (exprimarea dumnealui era academică, literară, filologică, recenzistă, dar eu sunt aşa..a..mai butuc, mai din topor, şi, prin urmare, îmi permit să mă exprim mai..plastic) şi că bla..bla… Acum, dintr-o dată, îi dispăruse memoria!! Îi dispăruse subit consideraţia pentru…condeiul meu!!                                                                                                                           Ah!! Ce-mi vine să-i aplic una neaoşă!! Farisei făţarnici!!, în zisa lui Hristos. Nu se mai satură să-şi ridice loruşi osanale în Revistele pe care le diriguiesc pe banii statului!! Toate moliile, toţi „maneliştii literari”, toţi „poeţii nepereche” umplu pagini întregi ale Revistelor literare şi literar-artistice cu tot felul de „creaţii” de te ia cu leşin la lingurică, dar nu s-ar da, cu decenţă, niciunul, nici un pic mai la o parte ca să mai facă loc şi altora!! Mă Nene, mă, n-aţi obosit?? Nu vă dor deştele?? Nu vă e, mă’ Nene, olecuţă, jenă!! Vă-nţeleg, până la un puct!, mai aveţi puţintel şi deveniţi defuncţi şi vreţi să vă înnemuriţi, dar..totuşi. Mi-e puţin jenă să v-o spun, dar am s-o fac totuşi. Mi s-a acrit să tot dau cu ochii peste voi şi-ale voastre interminabile elucubraţii. Mai luaţi o hâtie higienică! Mai şetgeţi-vă la gură! Mai luaţi o pauză, mai respiraţi, că vă daţi duhul…

 

Notă: Ceea ce am scris mai sus, NU are NICIO legătură cu eventu’ la care am participat ieri, nu are legătură cu NIMIC din ce v-aţi închipui! Singura legătură este doar aceea că plecând de-acolo, pe Magheru  m-am intersectat cu MAESTRUL care manageriază o Revistă de cultură. M-am bucurat că l-am întâlnit. Asta mă scutea să-l mai caut pe la Redacţie ca să-i propun articolul. Am avut, aşadar, îndrăzneala să-i propun un articol.Câtă îndrăzneală pe capul meu!! Punct!

Notă1: Poate că întâlnirea mea cu acest domn nu a fost totuşi întâmplătoare. Poate a trebuit să mă lămuresc (dacă mai era nevoie!!, şi se pare că era!!) cum stă treaba cu FARISEII…făţarnici!!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea (25 aug 2017)

 

Anunțuri

Edituri de..familie!!!


Edituri de..familie!!!

„Cuvintele nespuse sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!!” Aşa că…le dau drumul să zburde şi…fie ce-o fi, dar astăzi nu pot să tac.

Cineva mă invită să-i admir o Pagină de Facebook!! Cum nu pot lăsa persoana să aştepte „admiraţia” mea, dau fuga pe pagină. Uauu!! Mai descopăr, ca şi cum nu îmi era de-ajuns ce ştiam (Vai păcatele mele, Doamne!! Ce ispite pe capu’ meu!! Cum mă laşi, Doamne, să mă-mpovărez iar cu Judecăţi de..VALOARE?? Phui!!!…),  încă o EDITURĂ al cărui Editor şef e soţia, iar soţul e…coordonator (al editurii), iar în viaţa lui de zi cu zi este…critic literar!!

De mult aveam în căpşor să scriu despre asemenea cazuri, dar…am tot amânat. Se pare că SCORPIONUL nu-mi dă pace. Altfel nu-mi explic ce l-a împins pe Editorul respectiv să mă INVITE să-i admir Pagina…noi neavând nicidecum vreo amiciţie, chiar dacă ne-am şi întersectat în câteva rânduri, la anumite Evenimente culturale, în ultimii 5 ani. Dar nu-mi dădea semne cum că ar şti omu’ cine sunt sau cu ce mă ocup. Ba, dimpotrivă, IGNOR-ul total la adresa mea era la cote înalte, chiar dacă, îmtâmplător sau nu, i-am făcut chiar servicii (făcându-i publicitate fără să mă fi plătit!!), iar acum iată-mă invitată să-i admir pagina!! Poi, nu e asta o oportunitate să mă exprim??…Cum să pierd, aşadar, ocazia s-o fac!! (Doamneee,  fii bun şi nu mă înscrie la păcate!! Tu ştii că nu pot să tac!!)

Treaba, la aceste Edituri de..familie, stă cam aşa: Cineva dăştept înfiinţează o Editură. Când soţul, care e, în anumite cazuri, şi critic literar sau, mă rog, vreun scriitor cu ştaif, e director-manager, soţia lui e recenzista, adică cea care  scrie Cuvântul Înainte la cartea ce urmează s-o publice un autor la Editura lor. Nu ştim cine scrie acest cuvânt, nu ştim dacă ea, soaţa, are vreo calificare în domeniu, vreo pregătire oarecare, dar ştim ce vedem, adică vedem Cuvântul înainte semnat de…soţia editorului. Situaţie valabilă şi invers, adică soţul în postura soţiei. Sunt şi asemenea cazuri, doar să vreţi să le cercetaţi. Inteligentul Googălică vă stă la dispoziţie oricând! Când soţia este directorul-manager al Editurii, atunci rolurile se inversează, şi soţul este cel ce scrie Cuvântul înainte al Cărţii respective. Tot el este cel care va lua  cuvântul la lansarea cărţii, la prezentarea autorului cărţii, şi tot el este cel care va scrie o cronicuţă, două, nouă, după caz, şi după INTERESE (şi, poate chiar după BONUSUL încasat de la autor) o va publica în vreo Revistă de profil şi, de ce nu, tot el, soţul, care este, de multe ori, cum am spus, chiar critic literar (cu ştaif; adică recunoscut şi/sau care are un cuvânt greu de spus în URS -ţintă spre care îşi îndreaptă antenele mai toţi autorii de cărţi, chiar dacă unii sunt de-a dreptul catastrofali în materie de..literatură!!, dar sunt comparaţi cu „Votaire sau cu..Camil Petrescu”, atribuindu-li-se, adesea…”feminin”, cum mi-a fost dat mie odată să aud despre o cucoană; vai, ce onoare pe mine, să-mi fie dat să respir acelaşi aer cu un „Camil Petrescu-feminin”!!!), va pune umărul la intrarea în Uniune a autorului pe care l-a pulicat la Editura lui.

După principiul o mână spală pe alta şi-amândouă obrazul (deşi în acest caz, nu face decât să-l păteze!!) partenerii de..afacere, de…familie!!, merg mână-n mână prin pădurea deasă, uneori plină de bălării, a literaturii române, luându-şi co-parteneri de năstruşnicii unu-doi foşti colegi de breaslă, în speţă, critici liteari sau…cronicari, părerologi, şi cu toţii, uniţi în CUGET şi SIMŢIRI, participă activ, ca vorbitori pe la lansările de carte ale Editurii respective, ori pe la alte Evenimente organizate de ei înşişi sau de alţii.  Părerologii, apropiaţi ai managerului Editurii, cunoscuţi scriitori cu, să zicem, ştaif, ori unu-doi critici literari de renume sau măcar, oarecum, cunoscuţi în branşă, se ung şi ei, din belşug, pe botic cu dulceaţă!! Bondăreiii!!

Aşadar, Editură de..familie!! Când soţul este director/manager al Editurii, soţia recenzează cartea încredinţată Editurii spre tipărire, iar când soţia este managerul editurii, atunci rolurile se schimbă şi soţul devine recenzist, ori creator de..Cuvânt Înainte. Părerologii, RECENZIŞTII -cum îmi place mie să le spun, unu-doi per Editură, sunt acreditaţi şi stimulaţi cu BONUSURI aferente, zice-se-n Târg, funcţie de interesul…autorului!! Şi dacă TARGETU’ autorului este intrarea în UNIUNE, să te ţii recenzii, tată!! Să te ţii osanale!! Să te ţii câta-i tonele de saci de ciment puşi la soclu’ unei statui!!  Aşa s-a umplut USRu’ de…manelişti literari! Punct.

Primind invitaţia aceasta despre care am vorbit ami sus, m-a prins o curiozitate şi mi-am aruncat o privire pe Google. Aşa am descoperit că destul de mulţi dintre criticii literari, care au un cuvânt de spus în USR şi-au înfiinţat Edituri, iar aparţinătorii familiei sunt şi ei angrenaţi în treabă, şi nu oricum, ci pe post de dătători cu opinatu’, autointitulându-se…cronicari!! Mai publică o cronicuţă într-o..FIŢUICĂ, şi aceea înfiinţată tot de familia editorului, uneori, mai ia cuvântul în public, ba pe la Bookfest ori Gaudeamus, mai într-un cerc , mai strâns ori mai larg de…literaţi, deh’, după …”buget!!”, adică, mai explicit spus, după  bonusul oferit de autorul Manuscrisului ce urmează a fi publicat în cadrul Editurii. Când editorul este şi critic literar şi/sau membru marcant al USR, atunci autorul a dat de-a dreptul lovitura! Destui sunt autorii care, deşi muritori de foame, strâng din fese şi îşi duc Manuscrsiul la o Editură „de succes”, deşi sumele pentru publicare unei cărţulii de nici o sută de pagini, (pe care unii o numesc „roman”), de multe ori, este astronomic!!, dar o fac doar pentru că au convingerea, şi CUVÂNTUL editorului, evident, (care este, de multe ori, chiar critic literar cu ştaif!! adică cu un CUVÂNT de SPUS în cadrul URS -ţintă urmărită în ultimii ani de toti „maneliştii literari”), că se va vorbi şi/sau scrie despre el. Şi-atunci când eşti încredinţat, de cuvântul dat de editor, că X sau Y, marele critic literar, va scrie şi/sau va vorbi despre scriitura ta, cum naiba să nu-ţi pui poalele-n cap, cum să nu faci pe dracu’ ghem, cum să nu te-mprumuţi de bani la CAR-u’ din cartier şi să nu-ţi duci, şi tu,  Manuscrisul la un astfel de Editor, despre care s-a dus veste-an Târg că…face şi drege pentru lansarea ta pe Piaţa…literară!!! Nebun să fii să nu dai şi tu un pic din coate!! Ce naiba!! Dai şi tu din ce ai!! Adică din…coate! Unde nu-ţi poţi face loc cu capul, îţi poţi face loc cu coatele!! Iar banu’,  cu banu’ muţi munţii…literaturii!! Schimbi opţiuni…

Notă: Datele despre N Edituri de..familie le-am descoperit pe Google. Personal, nu cunosc astfel de cazuri, şi, prin urmare, orice asemănare cu realitatea cotidiană este…pur întâmplătoare!! Aşadar, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nici eu n-am insinuat!! 🙄  🙄  ➡

Mara Bănică şi Sorin Ovidiu Bălan, jurnalişii fără frontiere şi Cuvântul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei vizavi de Molitvele Sf Vasilie


Când spun frontiere, mă refer la nelimitata nesimţire cu care Mara Bănică şi Sorin O Bălan încalcă toate regulile bunului simţ în emisiunile televizate şi la modul cum încalcă chiar regulile  deontologice ale jurnalismului… I-am văzut de nenumărate ori făcând ei pe..lupii moralişti!!, vorbind cu aplomb despre lucruri cu care nu au nicio tangenţă, plecând doar de la presupuneri, bâjbâieli pe care opinia publică nu le-a taxat…iar ei se cred acum invincibili!

Acum mai câteva seri în urmă, la Dan Capatos într-o emisiune televizată a uneia dintre Antenele lui Voiculescu, pârnăiaşu, dându-se mari deţinători  de indubitabile secrete, chipurile, fiind ei deţinătorii absoluţi ai  unor „taine” super-mega-nemaiauzite,  legate de „likes” tainice ale preotului Cristian Pomohaci, aţâţă, cu spirit drăcesc, minţile ascultătorilor. Zbuciumata Mara Bănică se-agita de zicea-i că-i băgată la 380…Se zgâlţâna din toate încheieturile, făcând spune al gură!!, iar lui Ovidiu Bălan îi tremurau slăninele fălcilor ca aruncate-n foc…schimonosindu-i chipul.

Poate şi fără să-şi dea seama, ei înşişi fac „ca toţii dracii”, în direct, la TiVi, instigând la ură, folosind un limbaj neadecvat, chiar şi pentru un „Xtra Night Show”, cum este denumită emisiunea lui Dan Capatos, şi el, un prefăcut şi un mânuitor fariseic-dibaci al vorbelor, mai ales atunci când e pe punctul de-ai pleca invitaţii din emisiunea lui de fecale!! Atunci, pe dată devinde amabil şi, cu prefăcătorie, schimbă foaia şi dă cu gura îndemnând la calm, la decenţă. Dar cum s-o aduci la decenţă pe Mara Bănică odată ce i s-a declanşat sindromul?? Că doar ea cu GURA îşi face banu’, şi n-ar renunţa nici la un cuvânţel, la niciun epitet, pentru un crăiţar în plus intrat în cont!! Dacă nu dă cu gura, nu încasează banu’! Aşa că, n-o să-i cerem să nu mai dea cu gura!! Alegerea îi aparţine! Numai că, un jurnalist, care, se ştie că poate fi un formator de opinie, trebuie să fie foarte atent la cum anume dă cu gura!! Informaţia pe care o oferă opiniei publice trebuie să fie culeasă din 3 surse.  Mara ştie prea bine asta!, dar ce contează dacă dă şi ea, în eter, într-o seară, o informaţie culeasă la mare viteză de la nişte alţi vânduţi pentru 30 de arginţi, asemenea ei!! N-ar fi rău, zic, dacă, de bună-voie şi nesilită de mineni, i-ar cere Preotului Pomohaci să-i săvârşească o Molitvă!!…

Nu-i ţin partea Preotului Cristian Pomohaci, pentru că nu-l cunosc decât din auzite, iar tot ce am auzit până acum despre el au fost doar lucruri de bun simţ. Ori acum parcă s-a dezlănţuit IADul, ca şi cum omenirea din juru-i ar fi dormit vreo 20 de ani (cel puţin) şi s-ar fi trezit acum, subit, zgâlţâiţi de cutremur!!!Iar domniţa Mara are îndrăzneala de-a pune pe tapet, public, chiar lucruri din intimitatea căsniciei preotului Pomohaci cu fosta sa soţie, de parcă ea le-ar fi fost cearceaf şi ar şti ea cum s-au petrecut lucrurile!! Mai mare abjecţie decât asta, nu ştiu să fi auzit din gura unei ziariste, fie ea şi de..monden!! Oare ei i-ar conveni să i se facă publică relaţia intimă cu iubitul, mai ales dacă aceluia i s-ar întâmpla ca, din anumite motive, în una dintre partide să nu i se ridice organul la nivelul necesar exercitării funcţiei momentului respectiv??…

Mai departe, şi Mara şi Ovidiu Bălan bat câmpii, „cu graţie”,  despre „exorcizări” şi mai iau de bună şi declaraţia, puţin forţată, a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, care,în opinia mea, e puţin confuz în exprimare, derutând auditoriu. Ştiut este că în Biserica Ortodoxă din toate timpurile, sau, mai exact de la Sf Vasilie cel Mare şi de la Ioan Gură de Aur, aceşti „monştri sacri” ai creştinismului, se citesc nişte Rugăciuni foarte puternice, numite Molitve (ale Sf Vasile si ale lui Ioan Gură de Aur; aşa sunt trecute în Molitfelnic), rugăciuni cărora în popor li se zice (poate eronat, poate nu) EXORCISME. Aceste Molitve erau rostite în TOATE Bisericile, după săvârşirea Sf Maslu, până mai acum 4-5 ani, nu mai ţin minte exact când anume a decis preafericitu’ Daniel Ciubotea să le interzică, probabil de frică să nu-i pună preoţii „anateme” în cadrul slujbelor, pentru prea-multele Circulare sinodale emise sun semnătura sa!! Zic. Altfel nu văd de ce să-i opreşti pe preoţii Bisericilor să facă aceste rugăciuni puternice, rugăciuni care se fac de cel puţin 1700 de ani în Biserici!!! Nu înţeleg nici de ce purtătorul de cuvânt al Bor, dl Bănescu, nu iese la rampă să explice clar cum stă treaba cu aceste Molitve, să explice oamenilor că a le citi în Biserică, după Sf Maslu, nu e niciun drăcism, ba, dimpotrivă, e o rugăciune puternică împotriva Satanei, care face lucruri mârşave, NON-STOP, atrăgându-i pe oameni în fel de fel de josnicii şi aţâţându-i unul împotriva altuia, ca în cazul nostru cu acest preot Pomohaci, care a făcut mult bine multor necăjiţi din câte ştiu! S-a deşteptat acum Satana, ca cel ce adormise de la o prea mare beţie??, şi sare la jugulara preotului Pomohaci, care l-a bătut cu Crucea şi cu Molitva de prea multe ori??? Pune el, Satana, acum în gura Marei, a lui Bălan, şi a celor care acum declară una, mâine alta, aceste spurcăciuni??…Leagă el, Satana, gura lui Bănescu, sau îi încurcă limba, ca să nu fie explicit în vorbirea sa??

Eu nu ştiu ce a făcut rău şi ce nu a făcut preotul Pomohaci, ne vom lămuri cu toţii într-o zi (în ceea ce mă priveşte eu sunt deja lămurită, nu am nevoie să mă lămurească timpul, nici Mara Bănică, nici Ovidiu Bălan, nici măcar avocatul Ionaşcu, care pare copleşit de avalanşa de SPUME făcute de Mara Bănică şi de Ovidiu Bălan…), dar mă uimeşte laşitatea celor din Sinod, care îi dictează purtătorului de cuvânt să declame public bla…bla-uri care îi derută pe creştinii care au participat ani şi ani la Slujbele numite Molitve (nu exorcisme; aşa li se spune însă în popor)!! Mulţi se smintesc auzindu-l, mai ales  dacă cumva mai ajung pe la vreo Mănăstire, unde se păstreaza tradiţia Vechii Biserici (nu a aceleia de după 2006, zisă şi a lui Daniel Ciubotea), unde se practică postirea, isihasmul, credincioşia sfântă pentru Hristos şi Principiile Lui şi iubirea de semeni, şi unde vor vedea că aceste slujbe se săvârşesc (în ciuda Circularei dată de preaferictu’ Dănuţ, patriarhul actual)!!!  Se vor sminti oamenii şi vor ieşi alte şi alte zâzanii. Când spui „exorcisme” te duci cu gândul la ritualuri satanice, mai ales dacă n-ai pus piciorul niciodată într-o Biserică şi habar n-ai de Tradiţia Bisericii! Nu, nu sunt exorcisme, oameni buni, Biserica Ortodoxă practică slujba Sf Maslu şi preotul citeşte la finalul Sfântului Maslu, aceste Rugăciuni întocmite, atribuite, poate,  Sfântului Vasilie cel Mare şi Sfântului Ioan Gură de Aur!! Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bor, bănănăie, pierzîndu-se în explicaţii lipsite de esenţă! Punct.

Cât despre guraliva Mara şi înspumatul Ovidiu Bălan, ei sigur vor mai face valuri, fiindcă Satana nu se-odihneşte niciodată!

Dea Dumnezeu să nu ne smintim de cele pe care le auzim şi să urmăm calea lui Hristos, Domnul nostru, în Duhul Sfânt! Amin.

Anto PP 3331

Autostrada 3 (zona str. Petricani-Voluntari;Bucureşti) între a fi sau a nu fi….


Mai acu’ vreo săptămână m-a prins o curiozitate şi-am purces să mi-o satisfac. Voiam să văd cum mai stă treaba cu lucrul la Autostrada 3, din zona Petricani-Voluntari (Bucureşti). Deah’, sâmbăta nici iarba nu creşte, darmite săpăturile la Autostrada A3!! Nici ţipenie de lucrător, nici ţipenie de utilaj în lucru!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drept îi că plouase câteva zile non-stop şi, probabil, lucrătorii aşteptau întrarea apei în pământ ca să-şi poată continua lucrul. Bag samă că porţiunea aceasta, după cu ne indică panoul, are termen la finele anului 2017,

 

 

 

 

dar după cum arată treaba în teren, mira-m-aş să fie gata prin 2027!!…

Mă gândesc că, într-o zi de lucru însorită, n-ar fi trebuit pregetat niciun moment să purcezi la lucru cu toate forţele utilajelor şi a lucrătorilor!! Timpul se scurge şi termenul se apropie, noiembrie 2017 fiind doar la o aruncătură de băţ distanţă de iulie 2017, dar, se pare că, contractualilor, nu prea le pasă de termene şi condiţii, fiindcă timpul trece, iar banul de la Bugetul de Stat curge năvalnic cu zerouri infinite spre aceste Firme, beneficiare ale unor contracte de invidiat cu Primăria (Bucureşti, în acest caz)!! Ferice de ei! Vai de noi, boborul care aşteptăm înfriguraţi (sau..înfierbântaţi!!, funcţie de situaţie; că te cam înfierbânţi când vezi că stai timp indefinit în trafic cu motorul pornit, motor care consumă benzina, benzină care are preţurile cele mai ridicate din..Europa!!, chiar dacă salariile din România sunt cele mai mici, comparativ cu restul Europei!!, dar  asta-i o altă discuţie…; dar şi comparativ cu TAXE peste TAXE către Buget, la care suntem supuşi an de an!!) să fim eliberaţi de aglomeraţia de la ieşirile şi intrarile din Capitală şi de toate gâtuirile zilnice care sufocă traficul rutier, sufocându-i, la propriu, pe conducătorii auto!

Aşadar, pe când vom putea circula pe Autostrada A3??, dacă suntem în 15 iulie 2017, iar până în noiembrie 2017 mai e doar un pas, şi lucrările sunt exact aşa cum se pot vedea în imaginile de mai sus!! Iar Şantier pustiu!!… Contractualii nu se grăbesc deloc!! Ei doar încasează banii…noştri, ai contribuabililor!!!

Helloo, doamna Primar Firea!! (Primar al Bucureştiului) Poţi mătăluţă să-i dai o stigătură şoţului Pandelică, să-l trezeşti?? Să ia seama la lucrările alea din zona Voluntarilor unde el este stăpân suprem!! Hai, daţi-vă mâna şi toată silinţa întru împlinirea dezideratelor!! Ne-am săturat de promisiuni deşarte! Vrem FAPTE stimată doamnă Firea! Nu de alta, dar poporul acesta, mai-mai că nu-şi mai poate ţine firea!…

de Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

„Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”: Cuptorul cu lemne; Vernisaj Expoziţie de caricatură -azi: Ioniţă Nicolae din Ploieşti


anto interv IOnita NIc 1

Care nume să-l pomeneşti mai întâi? Al expozantului, al gazdei, al moderatorului (curatorul, cum îi place lui să spună), sau al vreunui invitat de seamă? Greu de decis, aşa că am să pornesc peripluu pomenind, mai întâi, numele unui caricaturist, anume Julian.

Nu l-am putut refuza chiar dacă afară e o căldură ce mă scoate din uz şi Eventu’ lui se suprapune, bine ha, peste un Event al meu programat în urmă cu două săptămâni. Cum să mă-mpart, eu fiind una?? Dar, hai c-om vedea! Domnul cu mila!

Şi, când ai bunăvoinţă şi Dumnezeu pune umărul, creându-ţi şanse optime. Aşa că am ajuns şi la „Clubul Caricaturiştilor -Sorin Postolache”.

Trec destul de des prin zonă, dar habar n-aveam că la Pizzeria aceasta numită Cuptorul cu Lemne (de pe str Pache Protopopescu, visavis de Colegiul Mihai Viteazul) au loc astfel de evenimente, nici că aici ar fi „Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”.  Am aflat azi şi sunt surprinsă plăcut de ideea pe care caricaturistul Sorin Postolache -Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!- a avut-o, ideea ce este menţinută de 15 ani de amabilul domn Constantin Vlădăreanu, patronul Pizzeriei CUPTORUL cu LEMNE din str PacheProtopopescu. Faină locaţie şi, aş zice,  măiastru patron! Nu e deloc uşor să organizezi un aşa Event, cultural, de la care nu pică bani, ci, dimpotrivă, se chetuiesc, totul fiind din partea CASEI!! Şi, oricât ar fi de puţin, să zicem (o pizza, o halbă cu bere, o limonadă respectabilă, o cafea, o carafă cu vin, alune, sărăţele, etc; iată „cât de puţin!!” pentru fiecare dintre cei prezenţi la Event, şi nu cred c-am avut timp să observ chiar totul!!), tot mult este în condiţiile în care ştim şi noi care sunt azi costurile întreţinerii unui Local. Felicitări dlui Ctin Vlădăreanu! Am mâncat (şi eu) o Pizza grozavă. Păcat că n-am putut să mă desfăt şi cu berea rece care-mi făcea semne discrete din paharul aburind răcoare. Aveam treabă, aşa că…berea, pe altă dată!!

Mi-am clătit ochii cu desene (caricaturi) de foarte bună calitate, bine punctate situaţii din Societatea actuală, creaţia maestrului Ioniţă Nicolae, ale cărui lucrări pot fi văzute preţ de două luni de azi încolo în locaţia mai sus amintită.

În jurul orei 13,30 (ora aceasta,  extrem de neprielnică multora, ca şi mie, ziua în amiaza mare, pe un soare torid, azi, 12 iulie 2017!!; dar, se pare că ar fi o oră care aminteşte de plecarea la Domnul a iniţiatorului ideii de Expoziţie de Caricatură în acest spaţiu, dl Sorin Postolache, oră care este respectată cu sfinţenie), spaţiul ultraconfortabil al Pizeriei Cuptorul cu Lemne, din Pache Protopopescu,  a devenit ff aglomerat. Julien, curatorul Eventului a urat bun venit celor prezenţi şi a început desfăşurarea Eventului (voi posta filmul imedait ce va fi gata), cerând vorbitorilor să spună mult în cuvinte puţine, iar eu chiar am crezut că asta are să se-ntâmple. Dar cum s-o opreşti din vorbărit pe inegalabila actriţă Doina Ghiţescu?? La un moment dat, nici c-ai vrea să se oprească, pentru că este actriţa care se pliază oricărui moment şi..place! E unică, ce mai! Are nişte scheciuri debordante, şi apoi ea niciodată nu ratează să-i prezinte pe mai toţi cei prezenţi. Asta a făcut şi azi, dar a şi cântat, spre încântarea unor oaspeţi francezi. Bravo Doina! (voi exemplifica cu film, imediat ce va fi gata)

Aveam impresia că cei care creionează caricatură sunt oameni înfipţi, tupeişti. Ei bine, m-am convins că nu-i deloc aşa. Ioniţă Nicolae, comparativ cu VALOAREA lui în materie de arta caricaturii, mi s-a părut a fi un tip…cuminte! I-am luat un mic interviu. Mic de tot. Timpul nu ne permitea să ne-ntindem la vorbă. Urmăriţi-l aici:

Apoi am reuşit să-i adun la un loc şi pe Julien, curatorul Eventului, pe dl Ctin Vladăreanu, patronul Cuptorului cu Lemne, Pizzeria din str Pache Protopopescu unde-şi are locaţia Clubul Caricaturiştilor, şi unde a avut loc astăzi Vernisajul Expoziţiei de Caricatură, sub semnătura dlui Ioniţă Nicolae din Ploieşti, pe dl Ioniţă Nic şi pe invitatul lor special din Spania, Del Pino (caricaturist; sper ac nu l-am „botezat”) şi al traducătoarei, distinsa domniţă Ada Dăscălescu, şi să le smulg câte un cuvântel. Dacă v-aţi elucidat, e bn, dacă NU, pe data viitoare mă voi strădui ceva mai mult!

Vă îndemn să vizitaţi expoziţia de caricatură. Aveţi timp din belşug. Va ţine două luni încheiate!!

Vizionare plăcută!

Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

 

Năstruşnicul (caricaturist) Leonte Năstase de Constanţa…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

L-am întâlnit ieri, 12 iulie 2017, la „Clubul caricaturistilor -Sorin Postolache”, la Pizzeria Cuptorul cu Lemne din Pache Protopopescu, unde fusesem invitată de Julian Radu (caricaturist, scriitor) să filmez un Vernisaj de caricatură. Un prieten de-al lui de la Ploieşti, caricaturistul Ioniţă Nicolae urma să-şi expună lucrările şi Julien a vrut să-i facă o surpriză. Am zis: hai să mă duc! Nu-l puteam refuza pe Julian!!

Participam prima oară în calitate de cameraman/fotoreporter la un astfel de Event! Nu cunoşteam decât 3-4 persoane de-acolo, toti scriitori şi pe actriţa Doina Ghiţescu. Da’, nah’, pe Ghiţeasca cine n-o cunoaşte! Ea e Marcă, Brand pt România!! În rest, ceaţă totală. Chipuri necunoscute!! La capitolul  graficieni sunt bâtă, tufă de Veneţia… Un singur grafician, în carne şi oase, am cunoscut odată demuuult, pe unul Donca, vecin cu mine.  Avea Atelierul pe str Eforie, lângă Poliţia Capitalei. Dar n-am mai auzit demult de el. Eu eram pe atunci la Şcoala de Artă şi la 3 zile-odată eram prin Atelierele din str Eforie, să mai „fur” şi eu câte ceva de pe la Maeştri. (Tot pe-acilişica-şi făcea veacul şi Mihai Stănescu.) Erau cam zgârciţi în a da din ceea ce ştiau, dar mai cunoşteam pe unul sau altul, că se mai adunau la un pahar de vorbă. Donca ăsta îi făcea Portrete mari lui Ceauşescu şi încasa bani frumoşi. Pe atunci mai aveam habar de una-alta şi mai cunoşteam pictori, graficieni, artişti..plastici. Cu timpul am uitat şi de ei şi de..arta mea!! Dar iată că mă intersectez acum, din nou cu..grafica!!

Omul subţiratic, cu-o pălărie şuchie pe cap, umbla nearat-nesemănat prin faţa camerei mele de filmat. Acum dispărea, acum apărea. Pfuii…!! De unde-o fi apărut prâsnelul ăsta, ce n-are astâmpăr!!!

Umbla-n sus şi-n jos cu tableta-n mână, făcând poze la greu, fără să-i pese că mi se interpune între camera de filmat si subiect.

-Dă-te, omule, la o parte că-mi obturezi..imaginea!!!

-Scuzeee!!!…

Se dădea la o parte imediat ce-i ziceam, da-n secunda doi era iar în dreptul camerei de filmat, interpus între cameră şi subiectul meu. Deh’, fiecare cu interesul lui!! El voia să-şi ia cea mai grozavă imagine, eu aşiderea!!

Nu ştiam cine e şi ce hram poartă, dar mă lua deja cu nervi de cum îl vedeam!…

Mă duc să iau un interviu lui Ioniţă Nicolae, protagonistul serii, şi hop, „prâsnelul” îşi înfinge tableta-n ochii mei!! Hmmm. Mă uit lung şi încruntat la el. El se uită dulceag la mine!! Mă zbârlesc la el: „Nu ştii să faci Fotografii! Nu aşa se face o Foto…profi!” „Vreau să-ţi fac o caricatură!!” „Aha, poi zi aşa, omule!! Doar caricatură poate ieşi de la distanţa asta!!…”

I-am dat pace, deşi m-am simţit inoportunată. Aveam treabă şi trebuia să mă concentrez pe lucrul meu. Plus că mi se răcise Pizza. Era din partea casei, aşa că nu puteam s-o ratez. Dar aveam şi un interviu de făcut, aşa că n-aveam timp de contre cu..”oarecine!!”

Mi-am terminat treaba şi am plecat de la Clubul caricaturiştilor, mulţumită în proporţie de 98%, că-mi făcusem treaba.

Azi intru pe net să-l caut pe „prâsnel” şi ..hop! peste cine dau. Un MAESTRU în adevăratul sens la cuvântului. Îmi arunc ochii pe pagina lui şi ce văd îmi palce la nebunie!! Tiii, ce-am ratat ieri!!!…

Îl contactez şi-l invit să dea un interviu. Tranşant pune CONDIŢII! Salut voios de pionier!! Ura şi la Gara…Constanţa!!

Apoi la nici juma’ de ceas mă trezec în mesagerie cu-o surpriză!! Faină…RĂU!

Belea omul!! MESERIAŞ de meseriaş!!! LEONTE NĂSTASE!!!

 

 

 

Mulţam MEASTRE!! Plecăciune!

Iată surpriza zilei!