Posts Tagged ‘oameni buni’

Îndemn la omenie


cuvint de folos cu luminare0000

 Să facem rugăciuni de cerere dragii mei, dar să nu reducem Rugăciunea la un simplu ori contiuu cerşit! Să facem, înainte de toate, multă Rugăciune de pocăinţă şi, totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră!

 Şi Rugăciunea este o ÎMPĂRTĂŞIRE a noastră cu Dumnezeu! ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prinRUGĂCIUNE! Fie ea de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!

 Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune un Înţelept: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui de pe crucea Răstignirii!!!”Relvant! Foarte relevant!!, dacă pot spune aşa

 Şi iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă, semenule, să te ajut să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura, cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm, printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi… să ne iertăm unii altora toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste pentru noi, S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să fim… atenţi! Haideţi să fim…OAMENI! Că bun lucru este acesta înaintea ochilor lui Dumnezeu!

 Samarineanul din Evanghelie n-a fost numai bun ci şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta, pentru că…A ÎNVĂŢAT şi a experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi, înainte de toate, să învăţăm să fim…oameni! Să-i rupem gura Satanei!!!

Să-l urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi tu asemenea, copile al lui Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a greşit! Că el poate este „neputincios” în a vedea greşeala şi în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte lui şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului, acea Lege în care se cerea „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi” cu…Legea iubirii!! LEGEA lăsată nouă de domnul Iisus drept TESTAMENT! Legea care sună aşa: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Celui Preaînalt! …Binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă prigonesc!!” ( Matei 5; 38-38) Şi aşa cum Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm şi, cu siguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a ierta!   Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului Hristos!”

 Haideţi, dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor!

 Înainte de a încheia, veau să vă mai pun în faţă încă ceva legat de milostenie şi de rugăciune şi de daruri duse al Altar drept Jetfă sau drept mulţumire lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Milostenia însemnînd întrajutorare frăţească, dărnicia noastră în a oferi daruri celor sărmani de lîngă noi. Ştim deja din Scriptură (vă îndemn s-o citiţi şi s-o recitiţi, căci de fiecare dată vi se va descoperi altceva şi altceva, ce înainte nu vă fusese descoperit!!!) că Dumnezeu anume a pus lîngă noi Lazări! Oameni sărmani. Şi noi, chiar dacă sîntem sărmani, dar ştiind noi că avem ceva mai mult decît acei Lazări puşi anume în dreptul/calea noastră, să le dăm şi lor din ceea ce avem! Căci bun şi bineplăcut lucru este acesta înaintea lui Dumnezeu! Şi, să nu dăm aşa…să ne arătăm lumii că dăm, ci să dăm tainic, „să nu ştie stînga ce face dreapta!!”, pentru ca „milostenia ta să fie într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!” ( Matei 6; 3-4) Apoi, toate rugăciunilepe care le aducem înaintea Domnului sînt bune şi foarte folositoare sufltului şi este foarte bine să le facem, fiecare după cum putem şi după chemarea sa! Dar MOŞTENIREA pe care ne-a lăsat-o Domnul Iisus, ca rugăciune este: Tatăl Nostru! ( Matei 6; 7-!3) Să nu uităm aceasta, alergînd mai mult după altele!! Iar „cînd te rogi de, intră în CĂMĂRUŢA ta şi închizînd uşa roagă-te…în taină Tatălui care este întru ascuns , pentru ca Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!( Matei 6; 5-6) Aşadar, pe primul plan, rugăciune Tatăl nostru! Şi, mai prescurtat, la vreme de grabă mare, să spunem : „Doamne, Îisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine neputinciosul!” şi să nu uităm pe maica Domnului, Fecioara Maria, căreia să-i spunem: „Bucură-te Fecioară maria, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, Iisus Hristos! Că ne-ai născut nouă pe Hristos, Mîntuitorul nostru! ACESTUIA roagă-te pentru noi şi fii binecvîntată! Amin” Să nu-l uităm pe Îngerul nostru Protector, pe Sfinţi şi pe Puterile Cereşti!…

Şi încă ceva, ce noi, deşi susţinem că sîntem creştini, deşi ne străduim să facem milostenie, după putinţă şi să mergem şi la Biserică să ducem daruri, uităm un lucru esenţial şi anume, lui Dumnezeu nu-i este bineplăcută Jerfa pe care noi I-o închinăm, dacă ducîndu-I daruri la Altar ştim că sîntem cumva în sfadă cu vreun semen de-a nosru. Însuşi Domnul Hristos ne povăţuieşte în Matei 5; 23-24, să facem următoarele: „Dacă-ţi vei duce darul tău la Altar, şi-acolo îţi  vei aminti că semenul tău are ceva împotriva ta şi tu împotriva lui, lasă-ţi darul acolo, înaintea Altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu semenul tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul!” Hristos Domnul, ne artă prin acest mesaj, că EL, Dumnezeul Atotputernic, Se smereşte pe Sine, aşteptînd ca noi să ne arătăm dragostea faţă de semeni, iertăndu-i pentru eventualele lor greşeli faţă de noi dar şi cerînd noi iertare celor cărora am greşit! Împăcîndu-ne şi în PACEA Domnului fiind noi cu semenii noştri, putem merge liniştiţi, împăcaţi cu semenii, cu noi şi cu Dumnezeu şi să-I înmînăm la Altar, Domnului Hristos, darurile noastre! Ceea ce noi…nu prea am făcut dar…am putea face! Numai de vom fi ascultători Cuvîntului lui Dumnezeu din Matei 5; 23-24!! şi din toată Scriptura! Căci ea, „ Scriptura, ne-a fost lăsată nouă de la Dumnezeu spre citire, gîndire şi îndreptare şi pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”, zice Andrei Şaguna. Şi tot el îndeamnă pe mai-marii Bisericii şi ai lumii astfel: „ Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, Sfînta Scriptură!…”(Motto de pe Biblia Sinodală 1936 –Mitropolit Andrei Şaguna)

Dea Domnul să auzim cu toţii Cuvîntul lui Dumnezeu, din Scriptură, să-L ascultăm cu luare-aminte şi să ni-L însuşim, practicîndu-l, spre Slava lui Dumnezeu şi spre binele nostru!

Dea Domnul să ne ajute nouă, tuturor, să-L cunoaştem pe Dumnezeu în ADEVĂR!

Dea Domnul vouă să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu, ACUM şi în VEAC! Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de Antoaneta Rădoi

 

Reclame

„Ruina” de la Chiajna..5 august, Sf Ioan Hozevitul


"Ruina" de la Chiajna

La Ruina de la Chiajna, de linga Bucuresti, se construieste o Bisericuta…

Miine 5 august, va fi prima mare Sarbatoare, la Ruina. Este Hram-ul Bisericii. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul. Cel de-al doi-lea este: Acoperamintul Maicii Domnului.

Si fiindca  in 5 august este Sarbatorit Sfintul Ioan Hozevitul, miine, 5 august, la Ruina, va fi ..SARBATOARE!

Bisericuta a „crescut” in inaltime, desi sint doar, aprox 3 saptamini, de cind Preafintitul Varsanufie a pus  Piatra de Temelie…Asta seara, l-am „intilnit” si aici..Radia!..Stati linistiti! Nu despre preasfintitul Varsanufie vreau sa va vorbesc..nu ma dau in vint sa aduc elogii…nu e-n firea mea..ci vreau sa vorbesc, despre cei doi monahi: Athanasie si Gavriil.

De mai bine de un  an, la Ruina de la Chiajna, ostenesc doi preoti, monahi: parintele staret Athanasie, si ..NU IN AL DOI-lea RIND ( ma ierti pr Athanasie! ), parintele Gavriil ( Cuviosul G, cum, cu dragoste, ii zic eu ).

Au dus-o greu, f greu, anul trecut, caci nu aveau apa curenta, nu aveau curent electric, nu aveau unde dormi, unde-si face de-ale gurii. Aveau in schimb, ciini vagabonzi ( pardon:comunitari! ), balarii, tot felul de ginganii, munti de gunoie ( Groapa de Gunoi, Giulesti Sirbi ! ), „miresme” care mai de care, functie de adierea vintului…, croncanituri de ciori, scirtiit de sine de tren, huruit de avioane, ditai troienele de zapezi, asta-iarna, si, nu in ultimul rind..foarte probabil HOTI. La propriu!.. Nu stiu! Zic. Avind in vedere ca Ruina e la o distanta apreciabila de sat, si mult-prea-multa vreme..parasita….

Ei, cei doi monahi, au ignorat toate impedimentele, si renuntind la comfortul „chiliilor” din Radu-Voda ( n-o zic in zeflemea, ci am pus ghilimele, tocmai pentru ca, stiut este ca ceea ce la Sf Nectarie, numim chilii, nu are acelasi sens cu chilia parintelui Proclu, spre ex, sau cu cea a Sf Ioan Hozevitul sau Sfintei Teodora de la Sila!  Nicidecum! ), au ales sa ramina la ..RUINA de la Chiajna. Au infruntat greutatile – ceea ce nu-i simplu-, si au inceput, la Ruina , Slujbele. Ucenicii celor doi, i-au urmat, majoritatea, chiar daca le era si lor greu. ( Precizez ca eu, nu sint ucenica niciunuia dintre cei doi monahi; dar am fost in trecere pe acolo de vreo 2-3 ori, si am vazut oameni pe care ii vazusem adesea pe la Radu-voda, cind stateam impreuna sa asteptam pe acesti parinti pentru o  rugaciune, o binecuvintare, ceva..) Drumul pina la Ruina, este … unul ca acela cu …:”aici sint banii Dumneavoastra!!!”…Un colt uitat  de lume..doar la 5 pasi de Capitala. O salbatcie! (vorbesc de 2011-2012 si inca  si in 2013..sept, cind am trecut eu pe acolo..) La care puteti aduga si „povestile incintatoare” despre Ruina de la Chiajna. Un loc incarcat de istorie, lasat in paragina ani si ani, din cine stie ce considerente…

Cit despre drumeagul ce duce de la sosea pina la Ruina…de-ar sti Cristian Erbasu,”scumpu” de el, cite „binecuvintari” i-am dat, la fiecare trecere, pe linga Balastiera lui…degrab ar  face milostenie cu vro 2-3 camioane de pietris, c-o avea si el pacate -ca tot omu!;…si  asa, nici eu nu le-as mai inmulti pe-ale mele-…

Nimic nu i-a facut, asadar, pe cei doi monahi, sa dea inapoi. Nici lipsa apei  -si cit de toride au fost cele 2 veri petrecute de catre ei acolo ( acusica se duce  si cea de-a doua! )!!!- , nici ciinii vagabonzi (pardon, comunitari! Scuzati dom’ Primar! ), nici lighioanele care se preumblau, linistite printre balarii ( le-am vazut, intr-o zi, pe asa-zisele alei, chiar in fata mea, de mi-a stat ceasu’!, si-am decretat instant: ei, Cuviosule…, nu ma mai vezi p-aici, cit va fi lumea!!! Dar, in nici 5 zile, m-am intors, ca de, nu-l puteam lasa, de izbeliste, acum, la greu!!!,  ca nici el nu m-a lasat pe mine, la nevoie! Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu,  Binecuvintat fie Sf Nectarie!, precum si el, Cuviosul! ), nici mirosurile pestilentiale emanate de muntii de gunoaie, nici lipsa curentului, a oricarui minim comfort..Nimic! Ei si-au vazut de „lucru” pentru care s-au angajat…Slujirea lui Dumnezeu si a semenilor. Nu le aduc eu laude. Pe Pr staret Athanasie, il stiu doar din vedere, de la Radu-Voda. Nu prea aveam tangente cu dumnealui. N-am schimbat niciodata nici macar o vorba, in afara de simplu, si sacru (pt mine): Doamne ajuta!, daca cumva il intilneam in cale. Dar pe pr Gavriil il cunosc, mai  indeaproape, si pot spune ca e un om, un monah, un preot de mare angajament. Un om al lui Dumnezeu! La propriu! Cei care l-au cunoscut se pot socoti fericiti! Printre aceia ma numar si eu, Antoaneta, ultima dintre muritori! Si-i multumesc Bunului Dumnezeu! Si nu in ultimul rind ,”Cuviosului” …”Bucuria mea”!, vorba marelui Serafim de Sarov, Sfintul lui Dumnezeu!

Megeti  la Ruina, miine 5 august -adica azi!, deja azi..-, la Marea Sarbatoare! Hram-ul Bisericii de la Ruina Chiajna. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul! Binecuvintat fie Sf Ioan Hozevitul, dimpreuna cu toti Sfintii lui Dumnezeu! Binecuvintati fie cei doi monahi: Athanasie si Gavriil!

Respectele mele, Cuviosilor! Eu, nu mi-s prea …evlavioasă, dar …MERITAŢI! Faceţi cinste Bisericii lui Dumnezeu!
Sarut dreapta, cuvioase Gavriil!

Cu drag,

Antoaneta-Ivana
Articolul de mai sus, l-am scris în 2012, iar acum, 4 august 2013, am nişte precizări de făcut…şi anume,

PS: Nu voi sterge Articolul, dar am de facut un anunţ FOARTE IMPORTANT, şi anume: Pr Gavriil, nu mai vietuieste la Ruina Chiajna, ci la Mrea Ciorogirla. S-a alaturat altui FRATE, pr Gherontie ( o minune de om!) fost dicaon-econom la Mrea Cernica. Vi-i recomand cu multă bucurie, şi căldură pe amindoi! Sînt nişte oameni minunaţi! Nădăjduiesc să facă echipă bună, Întru Mulţi Ani,  spre Slava lui Dumnezeu! Si spre bucuria credinciosilor si a lor!
La mrea Ciorogîrla ( Sau Mrea Sămurcăşeşti i se mai spune), se poate ajunge cu un microbus de la Autogara Militari. Intr-un sfert de ora se ajunge la mănăstirea Ciorogîrla, unde îi veţi găsi pe preoţii Gavriil si Gherontie. Minunaţi amîndoi! 4 august 2013.

Monahii Gavriil şi Athanasie -de al stînga la dreapta, cum priviţi-

Ps 2) Asa cum am spus si in atentionarea anterioara, nu voi sterge articolul, dar am de facut o mica-MARE precizare, si anume: Părintele Gavriil, nu mai este la Ciorogirla, ci este plecat! deja cred ca ati aflat cu totii! uite ca mie, abia acum, mi-a venit ideea sa va anunt!

Nu ma intrebati unde il puteti gasi, caci nu va pot raspunde, pentru simplul motiv ca si eu stiu tot cam cit stiti si voi! Cu amendamentul ca DA, eu stiam ca va pleca! Imi spusese, ODATĂ, doar ca eu, un munte de superficialitate, n-am bagat la cap…

Orinde-ar fi însă, fiți siguri că va poartă în rugăciunle lui! Fiți convinși că, la plecare, printre bagajele lui și-a luat și AGENDA în care vă are scriși pe toți..ucenicii lui! Și vă are în inima lui și în rugăciunile lui!

Dumnezeu să te aibe în paza Sa, Cuvioul meu drag, Gavriil, oriunde te-ai afla! Și noi te  purtăm în inimile și rugăciunile noastre! Așa umile cum or fi ele!!!

Ne lipsești mult! ( Eu chiar ți-aș ”administra niște nuielușe” și te-aș aduce-napoi, cu arcanu`, de mi-ar sta mie în putere să fac asta! Totodată, eu sînt prima care subscriu la libertatea de conștiință și respect decizia pe care ai luat-o! Așa că…retrag..nuielușele!!! ) Dar ne mîngîiem știind că fiecare om trebuie să poposească unde îi e datul! Bucurie Sfîntă! Te iubim necondiționat! Eu, Anto și Baby! Și cred că nu sîntem noi singurele, dar..nu mă pot pronunța în numele altora…