Posts Tagged ‘nu plinge’

Poeziile Yleniei Koste…


zuza pe bijuteriiylenia avatar

Poieziile Yleniei Koste

 Yle poezii

Aş vrea să fiu

vrea fiu un infinit albastru,

o floare de nu-mă-uita,

 un pui de pasăre măiastră

 să cînt, să cînt la uşa ta.

 Tu să vibrezi ca o vioară,

 atins de un năstruşnic gînd.

 Să stăm în pat, să pouă-afară,

să mă iubeşti pînă mă frîng!

  (Ylenia Koste; 16.09.2014 )

  De-ar fi să fiu…

De-ar fi să fiu o pasăre în zbor,

Eu, m-aş opri pentru o clipă în pridvor,

să-i bat la uşă şi să-i cer uşor,

să mă vindece de dor!

Să-mi dea puţin

din liniştea de altă dată,

să mă învăluie în liniştea curată

a clipelor ce le-am trăit cîndva,

a anilor frumoşi din viaţa mea.

  ( Ylenia Koste 16. 09. 2014 )

  Nu plînge

 Nu plînge! N-am să mă întorc!

Pe drumul ce-am plecat, e linişte şi e curat.

Nu plînge! N-am să mă întorc!

M-am săturat de vise ce rămîn doar vise!

Nu plînge! N-am să mă întorc!

Cînd sufletu-mi în palmă ţi l-am pus,

nu ţi-a păsat de el!

Aşa că…am plecat!

Nu plînge! Fii măcar acum bărbat!

  ( Ylenia Koste octombrie 2014 )

  De ce?

 De ce îmi spui că mă iubeşti,

Cînd tu încerci să mă striveşti,

Cum striveşti iarba în picioare

Cum calci pămîntul ud şi moale.

De ce încerci să faci din mine.

Pămînt de modelat pastile,

Umplute cu idei sterile,

Ce-ţi bîntuie şi nopţi şi zile.

 De ce îmi spui că mă iubeşti,

 Cînd ştii că minţi, că-mi spui poveşti,

 Poveşti cu cît va fi de bine,

 Cînd voi fi zilnic lîngă tine.

 De ec îmi spui că mă iubeşti,

 De ce îmi ţeşi mereu poveşti,

 Cînd tot încerci să mă striveşti.

 Şi-mi zici să nu vorbesc, ci..doar s-ascult…poveşti!

   ( Ylenia Koste; noiembrie 2014 )