Posts Tagged ‘minuni’

Autorii primului număr al revistei „Convorbiri literar-artistice” (dec 2017)


Revista „Convorbiri literar-artistice nr 1 arată aşa:

 

Coperta 1

Caseta redactionala

Autorii care au publicat în primul  numar sunt (ordine aleatorie):

Alexandru Ionuţ Mihai(proza)(    )

Marilena Ioan (dramaturgie) (    )

Marian Nencescu (proza) (   );

Liviu Stelian (pictura)(   );

Julian Radu (caricatura)(  );

Dinu Stefan Lucian (grafica) (  );

Iulia Ramona Niţă (grafica)(   );

Andreea Dumitru (arte vizuale)(  );

Mihai Catruna (grafica)(   );

Ioana Stuparu (poezie)(     );

Raluca Ignat Mirela (proza/poezie)(   );

Dan Tipuriţă (poezie biogenetică)(  );

Ştefan Apostol (cronica de film) (  );

Magda Băcescu (poezie) (  );

Cristina Creţu (poezie/proză) (  );

Simona Dobrin (poezie/proză)(  );

Robertp Kuzmanovic (poezie)(  );

Ionuţ Luca (poezie/proză)( );

Gabriela Banu (proză)( );

Ada Nemescu (poezie)(  );

Virgil Ursu Munceleabu (poezie) ( );

Aureliu Goci (proză (  );

Marian Ilie (poezie) (  );

Victor Atanasiu (proză)(  );

Adriana Pavel (proza/poezie)(  );

Alexandru Nicoară (proză) (  );

Aura Dan (proza/poezie) (  );

Antoaneta Rădoi (proză)(  )

Anunțuri

Linşajul Preotului Pomohaci; Luis Lazarus versus Ion Spânu; Acuzatorii versus apărătorii în cazul Preotului Cristian Pomohaci


Anto PP 3331

Mă uit la o emisiune TiVi, în care se dezbate, pentru nu ştiu câta oară, situaţia Preotului Cristian Pomohaci. Nu ştiu ce rele, ce „neascultare” a săvârşit (gama sinodului e destul de elastică la acest capitol!!) acest slujitor  afar’ de ceea ce se vorbeşte prin Târg. Dar na’, gura Târgului n-o astupă decât pământul!!                                                                                                                                                      Am ami spus, însă repet, nu îl cunosc personal pe preotul Pomohaci, dar asta nu mă opreşte să opinez! Aşa că am să spun şi acum, ceea ce am mai spus: Preotul Pomohaci e decapitat de mai marii lui. Cineva a decis că nu-l mai vrea pe Pr Pomohaci în Biserică şi, gata, i-au pus de prohod!! Cuiva îi stătea în gât, aşa că a decis să-l elimine şi a făcut-o! Mârşav!

Las baltă treaba, m-aşez confortabil în fotoliu şi decid să urmăresc linşajul mediatic. Sub pretext că aduc ei ştiri Bombă de ultimă oră, moderatorii unui post TiVi anunţă cu surle şi trâmbiţe, cu voci grave, că vom avea ŞTIREA Ştirilor dacă ne vom uita. Personal nu înghit găluşte de-astea. Ştiu cam cum stă treaba cu TiVi-ul. El te ridică, el te coboară, aşa că nu mă aştept la vreo minune mult trâmbiţată, dar mă uit ca să văd ce, cum şi cât aberează fiecare invitat şi chiar moderatorul. Nu mă aşteptam ca ateul Luis Lazarus să creadă că în Biserica Ortodoxă sunt, într-adevăr,  preoţi şi oameni sfinţi! Şi că, DA, prin intermediul unora se pot înfăptui şi se înfăptuiesc minuni, şi încă mari!! Lazarus spune că mai-marii BOR ar fi declarat că actualmente în Biserică Ortodoxă nu s-ar fi semnalat MINUNI. Eronat! Zic. Pentru că în Biserica Ortodoxă se întâmplă ZILNIC minuni, dar că oamenii, şi, mai ales, ateii (precum Lazarus),  sunt orbi, aşa că ei..nu pot vedea!! Lazarus nici atât!! Cât despre mai-marii Bor, de la care, chipurile, ar fi auzit Luis Lazarus ceea ce el a susţinut în emisiunea TiVi din 26 august 2017, şi anume că „nu s-au constatat minuni în Biserica Ortodoxă„, am să spun că ei ştiu şi spun despre ceace ei  înşişi n-ar putea să facă, din pricina necredinţei lor în Dumnezeu! Fiindcă dacă ar avae credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar şti, că doar Hristos le-a spus lor, prin glasul Apostolilor, că minuni MARI (şi mai mari decât acestae; adică mai mari decât cele făcute de Hristos) vor putea face şi ei, ucenicii, preoţii, de vor avea credinţă cât un bob de mei! Dar cum să poată face ei minuni dacă sunt ocupaţi cu…caterisiri nejustificate! Şi cu…alte cele!!

Mă surprinde, totodată,  lipsa de…nici nu ştiu cum s-o numesc, ca să nu jignesc, de intuiţie profesională a avocatei nou numite a Preotului Pomohaci. Poate o fi o strategie pe care eu nu o înţeleg, dar eu cred că mai mult păgubeşte decât face servicii doamna aceasta. N-are experienţa intrării în direct la TiVi, la o oră de vârf, n-are experienţa atacului la baionetă în lupta cu şacalii mediatici, n-are spici, n-are informaţie, n-are sânge-n instalaţie, n-are…mai nimic! Pardon, greşesc! Are ceva, are…dragoste pentru Preotul Pomohaci. Dar asta, doamna mea, nu-i destul când ai de-a face cu un linşaj. Şi când întreg aliotmanul s-a pornit împotriva unui preot dintr-un sătuc oarecare, preot despre care mulţi mărturisesc că ar avea har. (Oare toţi sunt nebuni?? Oare toţi sunt mincinoşi?? Tind să cred că nu!) Aşa că, doamnă avocat, ori renunţi să mai apari în direct, ori te înarmezi serios cu toate armele de trebuinţă unei BĂTĂLII dure! Este în joc soarta unui om. Nu ne putem juca de-a şoarecele şi pisica cu şacalii mediatici şi, mai ales, cu şacalii din Sinod!! Ăştia, de regulă, ştiu ce vor! Şi  când îşi pun ceva-n gând, ies învingători! Şi asta nu din pricina DREPTĂŢII lor, ci pentru că ei deţin…iarba fiarelor, care le deschid lor orice uşă!!

Singurul care este documentat şi care ştie cu ce se mănâncă Şedinţele Consistoriale ale Bor şi chiar Legile laice este ziaristul Ion Spânu. Dar oricât de pregătit ar fi, când trâmbiţaşii mai-marilor sunt trimişi să sune din goarne şi să bată tamburinele caterisirii, nu prea mai are ce face Spânu cu toată priceperea şi cu toată documentarea lui!

Vom vedea ce se va întâmpla. Sănătoşi să fim şi s-avem nervi să ne ţină!! Dar..acest om, Preotul Pomohaci, care este târât şi tăvălit în acest dublu linşaj, medaitic şi BORist, câţi neuroni întregi să mai aibă după atâta tevatură!!!

Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bani!! Fieacare dintre părţi îşi are TARGETUL ei. Mai-marii Preotului Pomohaci vor mai multă pincă de la el (că de la aceasta a plecat totul, în opinia mea), televiziniştii vor mai mult RATING (care înseamnă tot bani), avocaţii vor mai multă…recunoaştere!! Preotul Pomohaci se alege cu paguba! Iar psihicul lui, mai devreme şi/sau mai târziu, va avea de suferit! Din toată nebunia perdantă este Biserica Ortodoxă! Căci mulţi oameni nu mai ştiu ce să creadă din tot circul acesta!! Ţara s-a împărţit în două: Pro şi Contra… Pomohaci, uitând de Dumnezeu! Dar, doar EL va face lumină în acest caz. Să ne rugăm, dară!

Dea Domnul bine!

Cine se teme de-Arsenie Boca?, de Nicolae Nicoara-Horia


Luni, 17 Aprilie 2017
din Săptămâna Luminată
„Vezi că eu mor şi nu va trece mult timp
şi în România va fi vărsare de sânge”.
Arsenie Boca
(Vața de Sus, 29 Septembrie 1910-Sinaia, 28 Noiembrie 1989)

arsenie boca

Cine se teme de-Arsenie Boca,
Cine vrea să-l despartă de Dumnezeu?
E sfânt? Nu e sfânt? Ce mută îndoială
Apasă pe sufletul neamului meu!

Ce semne mai vreți? Ce minuni nefăcute?
Aici, pretutindeni, sunt destule dovezi,
Sfântul acesta cu mult mai-nainte
Și-a scris moartea s-o citești și să crezi!

Dumnezeu a pus în el o Lumină
Și nimeni n-o va lua înapoi,
Sfântul Ardealului de la Vața de Sus
A fost și rămâne viu printre noi!

El nu cerșește îndurare, nici milă,
Canonizat dacă este, ori nu,
La Prislop, unde curge izvorul cel viu
Însetat de oriunde, vino și tu

Și atinge cu sufletul crucea fierbinte
Să te cuprindă fiorul cel sfânt,
Cine se teme de-Arsenie Boca,
De Sfântul acesta fără mormânt?

Nicolae Nicoară-Horia

Întîlniri ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!….


ÎNTÎLNIRI…ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!

super 2

(Luni 23 mai 2016)

Mă-ntîlnesc cu Elena, Zuza, Ylonka, amica mea de-o viaţă….Mă sună , pe la 11,00 a.m. (abia ce făscusem ochi după o noapte de nesomn şi neodihnă!!O, Doamne!! Oare a cîta??), şi-mi propune să ne întîlnim la Xeroxul din Edgar Quinet -aproape de casa mea- ca să xeroxăm o carte a ei de care eu aveam mare nevoie. Ea are cartea, ea plăteşte xeroxarea…Zis şi făcut! Asta, tre’ să-i faci pe plac la momentul ei!! Aşa că dau zor cu îmbrăcatul şi zbor pe Edgar Quinet!  Nu de alta, dar nu vreau să se răzgîndească!! Am nevoie de Cartea aia!!!…

Dăm cartea la xeroxat, dar fiindcă era ff aglomerat –studenţii de la Arhitectură  sînt în Sesiune şi au multe hîrţogăraie de xeroxat-, a trebuit să lăsăm cartea (de fapt erau 3 cărţi!!) şi să revenim.

Ne-am dus în părculeţul de la Arhitectură, am băut cîte o cafea şi am sporovăit vreo două ceasuri. Apoi  am revenint la Xerox, dar cărţile nu erau gata iar băiatul care lucra acolo era pur şi simplu asaltat, aşa că am  plecat şi am mai hălăduit încă două ceasuri. Ne-am dus la un Magazin de hanţe, la vreo 4 staţii distanţă (ca şi cum aş fi avut prea multe călătorii ITB pe Card!! şi îmi prisoseau…),  să vedem de nişte pantaloni pentru mine, căci eu rămăsesem ruptă-n cur  -la propriu (ultima pereche de blugi descoperită prin dulap, singura care încă îmi mai venea, se rupsese la spălat mai dăunăzi, spre disperarea mea supremă!! , doar la 3 zile de la descoperirea lor printr-un dulap uitat de lume… Neah’, cine m-a pus să-i spăl???  Am haine,  dar din pricină că m-am făcut de-o tonă, luînd, din cauza stresului,  vreo douăj’de kile-n plus faţă de cît ar trebui să am!!!, nimic nu mă mai încape…Aşa că cele nouj’de perechi  -la propriu : 90 bucăţi!!, parol! Pe numărate şi pe luate!!; sînt doar..designer, nu???-, n-au decît să mai aştepte timpuri mai…subţiratice!!!). Am găsit ceva, am pus deoparte în aşteptarea unor eventuali bani…Eu nu mai aveam lăscaie. Nu mai am bani de…mult prea multă…VREME!!! Curînd o să ajung să nu mai recunosc decît…monezile!! Avusesem dimineaţă vreo 7 lei, dar pusesem pentru cafeaua şi  covrigeii pe care îi luaserăm să-i ronţăim în părculeţ, aşa că acum eram…Lefterica Popescu!!! Yonka mai avea DOAR cîţiva leuţi peste banii pentru a achitarea xeroxării… zisese ea. Nu ştiam cîţi! Nu îmi ARUNCASEM azi privirea peste portofelul ei!!! De obicei o mai dibuiesc şi ştiu că ea are ÎNTOTDEAUNA un COMPARTIMENT SECRET unde-şi ţine surplusul!!! Azi însă nu am vrut SĂ VĂD!! Cît îmi zice că are, este LEGE pentru mine!!…iar dacă se-ntîmplă SĂ VĂd, văd…ÎNTÎMPLĂTOR!!!, cînd în Piaţă, unde mă invită destul de des, sau în Magazine (nu ratează NICIUNUL de pe RUTA aleasă…) se tot cotrobăie insistent după…”mărunţiş!!!”(de-o sută sau chiar de 500!!!; cam ăsta-i „mărunţişul” ce-l  dibuie cînd caută prin portofel!!; asta după ce DECLARĂ sus şi tare că n-are..lăscaie!!, de parca-ar întreba-o cineva sau de parcă i-ar lua cineva avutul ei!! Plus că, „în puii mei!!”, nici măcar zgîrcită nu e…dar, nu ştiu de ce-i place ei să-l facă pe celălalt să creadă că ea nu are bani…ca mai apoi să se scotocească şi să scoată ditai bancnota…şi s-o pună la bătaie pînă la ulimul crăiţar…)

Ne-am întors la Xerox. Cînd, la Xerox, ce să vezi? Don  Aurelio!!  RĂPOSATUL şoţ al Ylonkăi!! Uhh…Am intrat ca năroadele hlizindu-ne de nuş-ce amîndouă şi am dat nas în nas cu …reacţiunea!!! Nu puteam să ignorăm un MORT-VIU, aşa că..l-am salutat zîmbind ca două…Gioconde..Enigmatic!!!, şi ne-am tirat afară. Nu voiam să ştie de ce ne aflăm acolo. A ieşit după noi, sprinten. L-am minţit spunîndu-i (ca să-i gîdilăm orgoliu’!!) că-l zărisem pe geam şi am intrat să-l salutăm!! Că..ne pare bine de re-vederea cu el şi..bla…bla… Omul a „îngurgitat„dezgurgitările” noastre, cu bucurie!!! Ne-am luat rămas-bun şi  ne-am tirat fără să trebuiască să ascultăm prea mult noile lui…”oportunităţi de afaceri!!!” şi etc…Astea-s chestii pe care le-am tot auzit de-a lungul a fro’ 13 ani şi mai mult…I-am urat  „SUCCESURI” şi ne-am tirat, hlizindu-ne de întîmplare…şi de nerozia noastră!

Trebuia să rămînem însă în zonă să ne recuperăm Cărţile xeroxate!!

Nu ne depărtăm prea mult de don Aurelio  şi de locaţie, că sună don Florinio Adams, actualul viitor RĂPOSAT al Ylonkăi!! Uah!!! Altă „pagubă!!” Scapi de una, dai de alta… Se ţinea scai de Ylonka, cu telefoanele, de dimineaţă, şi nu vroia să o rateze. Cînd Ylonka i-a spus că sîntem în zona Universităţii dar că el nu poate veni acolo fiindcă e şi don Aurelio pe-acolo, s-a potolit instant don Florinio …Adams (negreşit, Adams!!!) şi s-a tirat sub cupola Sf Nicolae, la Biserica Rusă…unde am ajuns apoi şi noi, însoţite de restul de covrigei rămaşi din părculeţ…şi de 3 cutii cu cea mai ieftină şi mai proastă poşircă de bere existentă în comerţul românesc, cumpărate de Ylonka după ce şi-a făcut, la sînge, socotelile pentru achitarea xeroxului. Ouuu!! Cînd ne vede don Florinio cu berile în curtea Bisericii, l-a luat capu’!!! A început să ne toace mărunt!!! Ne-a luat cu NLP-uri (neurolingvistica!! Puterea cuvîntului..rostit!! Oh, Doamne!! Cîte cuvinte n-am auzit în 4 ani!! Doar că, NIMIC nu „s-a prins” de noi, neiprăvitele!!!O, dar ce Kant aveam în faţă!!! )!! Noi, două ZUZE, ne amuzam copios de lamentabilele-i expuneri  şi, ca să-i retez spiciu’, îi zic:

Uite, don  Adams, hai că mă duc în Biserică să-i fac o metanie Sfîntului Nicolae! Ştii că-i bun şi blînd! O să-i cer voie să ne lase să bem berea pe banca aia  a lui de lîngă lumînărar!! Avem doar cîte una bucată bere pentru fiecare! „Apă chioră de la moară”, don Florinio Adams!! Nu ne-mbătăm din asta! E ca şi cum am bea un suc!!…

Nuuuu!!! Cum să facem aşa ceva în curtea Bisericii??, se lamentează omul mai departe. Mareevlavios!!!…”

N-auzi, omule, că-i cer voie Sfîntului Nic??? Şi zicînd, îl las cu lamentaţiunea lui mai departe , ca să-i facă Ylonkăi capul arşice, şi dispar în Biserică. Am dat o raită şi am ieşit. Nici vorbă să-i suflu fro’ vorbuliţă despre băutul berii Sfîntului Nicolae!!

Ajung afar’, îmi scot cutia cu bere şi o desfac tacticos, după ce îi ofer mai întîi  una bucată cutie cu bere lui don Florinio! Ylonka deja, cît eu fusesem în Biserică, îşi desfăcuse cutia ei cu bere, în interminabilele şi „graţioaselelecţii de dirigenţie şi, mai ales, de „evlavioasă” duhovnicie ale lui don Florinio..Adams!! Io, prinzînd din zbor „satisfacţia” Ylonkăi de a-l şicana pe bietul..”animal!!”, pun cireaşa pe tort şi purced la adăugirea şicanării, desfăcînd zgomotos  cutia cu bere!! Biata de ea!! Licoarea îndefinită ca şi conţinut, sechestrată atîta amar de vreme, de cum s-a văzut eliberată de sub capac, s-a revărsat în şuvoi, ţîşnind mai întîi în sus ca un iezer, împroşcînd totul în jur! Atenţie eu nu mi-s DELOC băutoare!! Dar nu ştiu ce-mi veni să-i ţin acum hangul Ylonkăi şi să-i facem viaţa amară bietului don Florinio!! Adams!! Negreşit: Adams!!!…   O, Doamne!!! Ce l-am mai torturat!!! Era pe-acolo unul care tot căra nişte tomberoane de gunoi şi trecea des prin faţa noastră-n sus şi-n jos, iar don Florinio, Adams, stresat maxim, la fiecare trecere a individului prin faţa noastră, tresărea, intra în fibrilaţii, apoi ne umplea de „sudalme graţioase”, pe noi…”păcătoasele”. Eram fiecare o Maria Magdalena, altfel, în dublu exemplar! Stam  aşezate alături de „preacucernicul Adams”  şi-l blasfemiam, chipurile, pe Sfîntul Nicolae…Nemairezistînd TORTURII la care l-am suspus, s-a prefăcut că-l sună cineva la telefon şi că are grabnic ceva de înfăptuit!! Hmm, omul care NICIODATĂ nu are NIMIC de făcut cînd e vorba de ţinut un SPICI, ACUM, subit, avea…TREABĂ!!! Du-teee…TROI!! Călătorie sprîncenată!!!Mare sfînt”, omul ăsta!!!, dle. O să ajungă precis în Calendar!! Dar nu ştiu dacă CULTUL căruia slujeşte are vreun…calendar!!! În fine!! E părerea mea şi e doar…O PĂRERE!! Trebuie luată ca atare!! NU dezvoltăm!! Cert este că noi două, neisprăvitele, scăpasem, cum-necum, şi de cel de-al doilea MORT-VIU, pretendent la mîna Ylonkăi!! Fiindcă acum, nevoie-mare, tare mai aleargă iar bărbat-su, fostul, don Aurelio, RĂPOSATU’, după fustele ei!!! , după ce o VIAŢĂ de Om a bătut la ea ca la hoţii de cai!!Cît despre don Florinio, ce să mai zic!! Dragoste mare, dom’le!!! Oh…”Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!!!” Ăştia mai degrabă s-ar iubi prin corespondenţă!! Că, decum se întîlnesc faţă către faţă, la 13 secunde sar scîntei!!! Cîinele cu pisica  sînt bieţi pitici pe lîngă ăştia doi! Au ăştia doi nişte gheare de numa-numa!! Fiecare, care mai de care, mai tare în…”argument!!” Şi o ţin aşa de fro’ 4… anişori!!! Mie, mi s-a urît, de „dragostea” asta a lor!! Dar, nah’, nu io hotărăsc!!! Oricum Ylonka, draga de ea, a respirat uşurată şi, după plecarea PRINŢULUI (pe cal ALB!!!), după plecarea…”marelui ASCET!!” şi „isihast” pe deasupra -mare rugător, dle!!!; O, de-aţi şti cît de conştiincios dă pagină după pagina Acatistierului! Şi cît de gros e acesta!!-, ne-am putut bea berea în tihnă…stînd paşnic în sînul Sfîntului Nicolae, care, SIGUR că în viaţa lui pămînteană, şi el a băut măcar o bere!! Dacă o fi fost inventată berea pe-atunci!!…

Ei, bine!! La intrarea pe poarta Bisericii  Sf Nicolae -Biserica Rusă-, după o hălăduială de aproape o Zi LUMINĂ, mai mult fară rost decît cu rost, am dat nas în nas cu o doamnă, o fostă clientă a Magazinului meu, pe care nu o văzusem de vreo 4 ani. Cîtă bucurie pe ea! Şi cîtă bucurie pe mine!! Am afalt LUCRURI despre care NU ŞTIAM! Acum ŞTIU! Dar..

despre asta pe altă dat’!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

 

 

Protosinghelul Nicodim Bujor, Avraamul meu…


                                        Protosinghelul  Nicodim Bujor, Avraamul meu

                                      (Autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica )

                                                un…ILUSTRU NECUNOSCUT!

                                                                          006

  Înțeleptul spune: Cine nu are BĂTRÎNI să-și cumpere! Ei, bine! De nu l-aș fi avut pe părintele Nicodim Bujor, ar fi fost necesarmente trebuință să mi-l cumpăr! Dar, Dumnezeu în mărinimia Sa, mi l-a dăruit pe gratis! Așa că nu-mi mai rămîne decît să spun: Slavă, Ție, Doamne! Și Binecuvîntat fii bunule, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor, omule al lui Dumnezeu!

 Protosinghelul Nicodim Bujor a fost și va rămîne una dintre prealuminatele stele ale Bisericii lui Hristos din Biserica Ortodoxă română! A fost un duhovnic iscusit, un preot și om de o rară noblete sufletească și este autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica! A fost unul dintre preoții trăitori în Hristos și unul dintre duhovnicii iscusiți pe care Biserica Ortodoxă din România i-a avut (dar nu i-a prețuit!) și cel care, cu un an înaintea canonizării Sfîntului Calinic de la Cernica, atunci cînd se zvonea că va urma canonizarea, a întocmit într-o dudovnicească limbă unul dintre cele mai minunate Acatiste creionate vreodată. Și, cu toate că el a dat neamului rămânesc acest minunat Acatist (cinstindu-l, astfel, pe Sf Calinic și prin el pe Dumnezeu -Cel Care a pus Har peste Har în lucrările Sale, prin Sfinții Săi pe care ni i-a dăruit spre folos!), părintele Nicodim Bujor, el, autorul Acatistului, așadar, este un…”ilustru necunoscut!”

  L-am cunoscut pe părintele Nicodim Bujor în primăvara anului 2005, pe cînd sfinția sa avea 90 de ani! M-am bucurat cîțiva ani buni de binecuvîntarea de a-l fi cunoscut și-I mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că m-a bucurat pe mine -ingrata!- cu această Sfîntă Binecuvîntare!

 Părintele Nicodim Bujor s-a născut la Piatra Neamț și este al 8-ulea copil din cei 11 ai familiei. A studiat la Liceul Petru Rareș, liceu pe care la- absolvit cu notă maximă, după care a s-a înscris la Scoala de Geniu din Timișoara, pe care a abandonat-o în favoarea Teologiei. A fost închinoviat la Mănăstirea Cernica în anul 1935 ”la recomandarea și cu binecuvîntarea Preafericitului Patriarh de la acea vreme, Nicodim Munteanu”, la propunerea lui Gala Galaction, care l-a și însoțit la Mănăstire și căruia părintele Nicodim Bujor i-a păstrat, în întreaga sa viață, o cinstire deosebită. Nu era dată să ne ducem la Părintele și, printre altele sau înainte de toate, să nu ne vorbească despre marele Gala Galaction, cel care ”l-a descoperit” pe tînărul Nicolae (Pr Nicodim de mai tîrziu și de-a pururi!) și, mai apoi, ”l-a recomandat” la…Dumnezeu, prezentîndu-l celor care administrau la acea vreme Mănăstirea Cernica.

 Părintele era mic de statură și subțiratic, drept pentru care, Secretarul Mănăstirii, cînd l-a văzut pe tînărul Nicolae (pe atunci), n-a putut să-și reprime mirarea, așa că l-a întrebat pe preotul și profesorul Gala Galaction (Grigorie Pișculescu era numele lui și era profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă și preot slujitor la Mănăstirea Radu-vodă din București.):

  • Ce va face el la Mănăstire? La care, marele Gala Galaction i-a răspuns concis:
  • Găina asta mică, să vedeți ce ouă multe are să facă!

Mulți dintre cei care au avut bucuria de a-l fi cunoscut știu ”ce multe ouă a făcut”  acest blind, bun și înduhovnicit preot al lui Dumnezeu. Iar eu știu și mai bine cite ”ouă” a făcut ”găina asta mică!!”, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel pe care eu l-am numit, Avraamul meu!

La închinovierea părintelui Nicodim Bujor ca monah în Mănăstirea Cernica, la depunerae voturilor monahale, marele Gala Galaction a mai spus:

  • Bucură-te Mănăstire, că frumoasă floare-ți vine!

Ce frumos!… Știa părintele, profesorul Gala Galaction, ce știa!!…”Frumoasă floare” a Bisericii lui Hristos a fost, atît cît a trăit, și ”frumoase flori” a sădit în Biserica, în Grădina lui Dumnezeu și în multe inimi!

  Ceea ce mi se pare interesant și, poate, demn de reținut, în cazul Bătrînului Nicodim Bujor, este aceea că el a venit pe lume într-o zi de Sărbătoare (pentru ortodocși), pe 5 mai 1915, de Sfînta Irina și a plecat din lume tot într-o zi de Sărbătoare, pe 30 ianuarie 2011, de Sfinții Trei Ierarhi  -trei arhierei și dascăli ai lumii creștine: Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul! Și ceea ce mi se pare și mai interesant este aceea că părintele Nicodim Bujor, dăduse examen și intrase cu brio la Școala de GeniuTimișoara, dar nu a urmat-o, ci, din pronie dumnezeiască, a urmat calea…monahismului și a ajuns un… ”monah de geniu”, ”un soldat de geniu” în Mănăstirea Cernica! El devenind un brav soldat al lui Hristos! Se îmbrăcase în Armele Luminii și a trăit ca un Înger în Trup, fiind de-o bunătate și blîndețe arar întîlnite și de o curățenie sufletească care…te sfințea! Era un preot, un monah ”bolnav de iubire!” El chiar avea o vorbă, și anume: ”Aș vrea să pot răspîndi o EPIDEMIE, ca să-i îmbolnăvesc pe toți de SFINȚENIE!” Așa o dragoste mare avea, încît își doarea să aibă puterea ca, prin atingerea sa de noi să ne sfințească! Ceea ce se și întîmpla! Numai că noi ne desfințeam, grabnic, de cum plecam de la sfinția sa, umplîndu-ne iarăși cu păcate, lucru pentru care părintele suferea, însă nu ne certa niciodată ci, de fiecare dată, de cum ajungeam la sfinția sa, ne curăța cu rugăciune și cu dragostae lui nemăsurată  plîngea la Dumnezeu și la Maica Domnului pentru noi! N-o făcea fățiș, la vedere, ci…în taină! Am simțit asta de nenumărate ori! Și am văzut lucrarea lui Dumnezeu săvîrșită prin acest iscusit duhovnic! Și nu odată!… De cum intram pe ușă, ne lua pe fiecare în brațele lui primitoare și făcîndu-și mîinile căuș în jurul capului nostru, ne binecuvînta  cu binecunoscuta-i, UNICA, DUMNEZEIASCA sa binecuvîntare: ”Duhul Înțelepciunii, Duhul Răbdării și al Modestiei, Duhul Bărbăției și al Gîndului Curat …Toată Darea cea Bună și tot Darul cel Desăvîrșit să se pogoare de Sus, de la Părintele Luminilor!, după care ne pecetluia cu Semnul Crucii și ne săruta pe frunte, sfințindune! Prin această Sfîntă Sărutare deveneam ai lui!…

  Părintele Nicodim Bujor, acest ”ilustru necunoscut”, era un erudit. Știa 4-5 limbi străine. Dar încă de cînd a intrat în Mănăstire a făcut foarte multa muncă fizică, lucrînd din greu pe lîngă Cantinele de Săraci de la Așezămîntul Sfinții Apostoli, unde alegea grîul pentru 20 de colive care se făceau săptămînal pentru pomenirea celor căzuți pentru apărarea Patriei și a neamului, plus că ajuta la tot ce era muncă fizică acolo. Ne spunea că acolo, în vremea aceea, mîncau 150 de oameni ai străzii, pe care, după ce el ajuta la prepararea mîncării, îi servea la masă!…

 Părintele a întocmit  multe lucrări scripturistice necesare la stăreție (lucru despre care nu se vorbește încă nimic -deși au trecut deja 4 ani de la plecarea lui dintre noi-, ca și cum nu s-ar ști, deși acele lucrări există, din cite știu eu de la părintele Nicodim Bujor, și ele pot da mărturie despre activitatea intelectuală desfășurată de sfinția sa în cadrul Mănăstirii și nu numai!) și tot dumnealui s-a ocupat de editarea ziarului ”Cuvînt Bun” . A făcut parte, alături de marele Dumitru Stăniloaie (și de alții mai puțin cunoscuți mie!) din Rugul Aprins, al cărui CREZ era apărarea CREDINȚEI și a VIEȚII CREȘTINE, care erau amenințate de Comunism.

 Despre munca fizică pe care a trebuit să o exercite în cadrul Mănăstirii, părintele ne povestea cu umor că, de cum a sosit a fost repartizat la Arhondar (loc unde se primesc oaspeții), iar administratorul l-a întrebat dacă știe cumva ceva limbi străine și dacă da, care anume, iar el a răspuns:

  • Da știu! Știu germană, franceză, greacă, latină, ebraică. La care, administratorul i-a zis:
  • Ei, acum o să înveți o limbă nouă: tîrnăcop, sapă, hîrleț!…

Părintele Nicodim Bujor a slujit cu credincioșie  făcînd, așadar, fel de fel de munci fizice, chiar dacă structura lui fizică nu-l prea ajuta, dar și muncă intelectuală, pentru că intelectul îl ajuta mult!!!…

 Pe vremea aceea se avansa greu și el a trebuit să facă multă ascultare pînă să ajungă să capete ”medalia” de protosinghel, pe care a obținut-o după ani mulți de multă osteneală și slujire adusă lui Hristos, Maicii Domnului, Sfîntului Calinic și oamenilor! Cu ”medalia de protosinghel” a și rămas părintele pînă în ultima zi a vieții sale, medalie cu care va merge și în…CERURI și cu ea se va prezenta înaintea Tronului Slavei!!!… Căci Biserica Ortodoxă, căreia părintele i-a slujit cu credincioșie neștirbită timp de cîteva decenii bune, nu și-a mai găsit timp să-i acorde acestui duhovnic și învățător iscusit, acestui Avva, bravului soldat al lui Hristos, părintelui Nicodim Bujor, nicio altă…medalie! Niciun rang preoțesc! Slavă, Ție, Doamne!, că acum bunul, blîndul, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, se bucură în Ceruri de Slava Ta! Și aceasta ne este nouă, ucenicilor lui, mîngîiere! Și ne dă nădejde, totodată!

În 1955, Părintele Nicodim Bujor, a avut un însemnat rol, participînd activ, trup și suflet, la canonizarea Sfîntului Calinic, eveniment despre care ne relata, povestind cu mare revărsare de suflet. Trăia, de fiecare dată cînd ne povestea, fiecare moment al Actului Canonizării Sfîntului, față de care sfinția sa avea o mare-mare evlavie și cinstire! Cinstire pe care și-a manifestat-o încă înainte de canonizarea Sfîntului, alcătuind un Acatist de o dumnezeiască frumusețe stilistică! Ascultati, vă rog, simfonia duhovnicească revărsată din sufletul lui: ”Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, iar atingerea de Racla Sfintelor tale Moaște sfințește sufletele și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, cinstindu-te, cu bucurie îți cîntăm: Bucură-te Sfinte Ierarhe Calinic, cel ce de Dumnezeu ai fost înțelepțit”…

Tot Părintele Nicodim Bujor, prin pronia dumnezeiască, însemnase cîndva Cinstitul cap al Cuviosului Stareț Gheoghe de la Cernica, acest lucru fiind de folos mai tîriu -prin 2006 parcă- la identificarea și proslăvirea acestuia, la vremea canonizării.

  L-am cunoscut pe părintele și pot spune, și o spun cu bucurie, că am avut cu sfinția sa o legătură specială (lucru despre care vorbesc pe larg în cartea mea: ”Dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, un…ilustru necunoscut!”. Nu înțeleg ”taina„. Nici nu am încercat să o descifrez. Doar mă bucur de binefacerile ”prieteniei” noastre, și-atît! Pentru că, DA, pot spune, în adevăr, că BĂTRÎNUL Nicodim Bujor îmi este un real prieten! Poate singurul pe care îl am!…Cum altfel să înțeleg grabnicul ajutor, sprijinul și ocrotirea de care mă bucur din partea lui, încă din prima zi în care l-am întîlnit? Căci, din prea-plin de duhovnicească dragoste, mi-a revărsat în inimă, îndrăznesc să zic…un strop de har

 –Îți mulțumesc, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor! Binecuvîntat fii între Sfinții lui Dumnezeu și Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Care mi-a dăruit mie bucuria de a te fi întîlnit și de a mă bucura de binecuvîntările sfinției tale!

 Despre părintele Nicodim Bujor, Avraamul meu, cum cu duiosă dragoste l-am numit eu, aș putea vorbi la nesfîrșit, findcă am multe experiențe de viață trăite, dar nu o voi face și aici! Cei interesați pot citi cartea mea, despre care am făcut cunoscut mai sus! Tot ce aș vrea însă să mai spun este aceea că, părintele a slujit în Mănăstirea Cernica vreme de mulți-mulți ani și a slujit cu credincioșie, cu sfințenie, punîndu-și sufletul pentru Mănăstire, pentru Maica Domnului, pentru Sfîntul Calinic și pentru oameni!

 A fost multă vreme faorte-foarte bolnav, timp în care, avînd binecuvîntarea mai-marelui său, s-a retras din Mănăstire pentru a-și urma drasticul tratament! A viețuit la o familie din Ploiești care a avut mare grijă de sfinția sa. Acolo l-am cunoscut și eu. Și pot spune că dacă nu ai fi știut că este bolnav, că suferă de o boală atît de cruntă, nu ai fi descoperit, pentru că părintele NU SE VĂITA NICIODATĂ! Și era primitor de oaspeți! Ne primea, totdeauna, cu bucurie și cu larghețe mare de suflet ”la orice oră din zi și din noapte!” Tăifăsuiam cu sfinția sa ore în șir și nu se sătura să ne vorbească despre sfinți, despre marii noștri cărturari, despre al său duhovnic, marele Gala Galaction, iar despre Sfîntul Calinic și despre Maica Domnului ne vorbea cu revărsare de suflet, îndemnîndu-ne să-i cinstim cu mare evlavie și să-i chemăm în ajutor! Despre Maica Domnului făcea mereu remarca: ”Toată guvernarea lumii a dat-o Hristos, mamei Sale, Fecioara Maria și cu ea, prin mijlocirea ei, vom rezolva multe lucruri!” (Pentru cine are urechi de auzit, sa audă!)

 Cu ceva vreme înainte de plecarea sa la Domnul, Dumnezeu a rînduit și părintele Nicodim Bujor a fost readus la Cernica și a viețuit în chilia sa, pe care stă scris: Pr. Nicodim!

 După o viață de sfințenie închinată lui Dumnezeu, Biseicii și mădularelor ei, oamenii, BĂTRÎNUL a trecut la Domnul, la 96 de ani, așa cum am mai spus, pe 30 ian 2011! Ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuia pe Sfinții Trei Ierarhi! Așadar, într-o zi de Sărbătoare venise pe lume și tot într-o zi de Sărbătoare pleca la Domnul! Și aceasta este pentru mine UN SEMN ce-mi dă nădejde! Și nu-s singura!

A plecat la Domnul! Acolo de unde și venise!…Și venise spre bucuria și mîntuirea multora, printre care, îndrăznesc să mă număr…și eu! Căci îndrăznesc la mîntuire, din pricina promisiunilor părintelui! Și pentru ale lui sfinte rugăciuni și promisiuni, îndrăznim -cred- noi toți, cei care am avut binecuvînatata bucurie de a-l fi întîlnit!

A fost înmormîntat, fără fast, în Cimitirul Mănăstirii Cernica…

S-a dus Părintele…tiptil…smerit! Așa cum a trăit! Și, la 4 ani de la plecarea lui la Domnul, ucenicii lui încă tac! Parcă înadins s-ar vrea ca el, părintele Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, acest Avva care a trăit smerit și care a lăsat națiunii ortodoxe un minunat Acatist -după care se slujește în Mănăstiri și Biserici ce poartă HRAMUL Sfîntului Calinic-, să rămînă un..”ilustru necunoscut!”

Prea multă discreție domnilor!! Dar…

                                                              Fiți iertați! Și…Iertați!

                                                                                           Autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

( Articol pentru Revista „Buletinul Parohial”… )

Jocuri de PUTERE!!!…


„În lumea asta prost făcută”…
..ori eşti la PUTERE, cu PUTEREA şi printre cei PUTERNICI, ori eşti..”mort!” (Ei bine, citatul original, al lui Pastorel, suna asa> ” In lumea asta prost facuta RAHATII scriu, in loc sa puta!”; doar ca eu nu m-am folosit de citat din motive…~estetice!!~; nu ca eu n-as fi intilnit, ca si Pastorel, destui…raT(h)ati)
Acum, ştiut este că şi PUTEREA se împarte pe Compartimente, avînd ea, PUTEREA, „puterile” ei, ceva mai mici dar..PUTERNICE!!
Unul dintre „compartimente” este cel religios! Domeniu în care am pătruns fără să ştiu în ce..lume ajung! (Voiam sa zic: nu stiam in ce kkt ma bag!!!; Sa ma ierte ”ievlavioșii!!!”) Credeam că este o lume a lui Dumnezeu, dar..m-am dumirit destul de repede, după ce mi-am luat-o-n freză de la mai-marii care diriguiesc Departamentul cu pricina (Adica sinodalii BOR) sau, mă rog, să rămînem în registrul de început şi să-l denumim: COMPARTIMENT! Am scăpat, oarecum, teafără in urma LOVITURILOR incasate, fiindcă m-am refugiat, la sfatul INGERILOR mei Calauzitori si Protectori, pentru o vreme ( asemenea lui Iisus, pe cînd era Prunc!), în…”Egipt”, şi mi-am pansat..rănile. Sper să se vindece!!!…N-am sa mai abordez acum, aici, capitolul, caci..vorbit-am din destul!
Un alt COMPARTIMENT este cel al Lumii Cărţilor! Mămulicăăă…Aici e altă..jale!! Una cu un J  mare!!! Şi în acest COMPARTIMENT am pătruns, dusă de SOARTĂ ( glumeaţă Soartă am!!! Face ea ce face şi-mi mai dă de furcă cu un ADVERSAR de temut!!! Bleahhh!!!… te urăsc..SOARTĂ!!! Din toţi rărunchii mei!!! I hate you!!! Chair nu găseşti şi pentru mine un COMPARTIMENT în care să ajung şi să nu mai trebuiască să întru circulînd în SENS UNIC???!!! Tot pe..INTERZISURI!!!, ma bagi!!!… Şi  tot ..AMENDATĂ, m-aleg!!! Pînă cînd???  Ai! Mă auuuuuuzi SOARTĂ??? Cu tine vorbesc!!! Răspunde-mi!!! Taci? De ce nu-mi răspunzi? Nu-mi răspunzi? Ei, atunci, află ce am de spus: Te urăsc! Din toţi rărunchii mei!!! Iţi declar război! Şi ţie! Soarta mea!!! Numai împotrivă te pui! Numai în contrasens mă porţi! Ajunge!!! M-am să-tu-rat!), exact aşa cum m-a dus ea, SOARTA, şi m-a purtat şi prin COMPARTIMENTELE anterioare, din care am ieşit extrem de… șifonată. Cam ca un trabant din carton presat, călcat de-un tren accelerat!!! Doamne…Pînă cînd??!!! Pînă cînd mă mai batjocoresc vrăjmaşii mei???!!! Pînă cînd, Doamne? Pînă cînd, uitîndu-Te la ei şi văzîndu-i cum vor să mă înghită, vei tăcea??? Tu-i vezi cum mă scuipă şi mă calcă în picioare, si..taci! Pînă cînd, Doamne??? Pînă cînd?…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
”S-a-ntîmplat” că am scris şi publicat.. Carti. Trei dintre ele sint legate de domeniul…religios sau, oarecum, prin Zona aceasta, aş zice! Şi..se-ntîmplă c-am constatat cu durere!!! ca dacă nu aparţii unui „CLUB”,  n-ai nicio şansă să-ţi poţi expunde spre vinzare/citire, Cartea, în România..mea!!! Cît despre recenzii şi alte cele, ce să mai încercăm? Inutil să mai abordăm tema. Tabu!!! „Biserici şi bisericuţe”, CASTE bine organizate, cu ŞEF de TRIB care ştie EXACT ce şi cum…, mai ceva ca-n timpurile medievale!…ca să-i fie bine CASTEI şi..la iarnă cald…
Apoi mai este o problemă, şi anume, dacă n-ai scris pe placul şi n-ai „mîngîiat” pe creştet pe cine trebuia!!!, dacă cumva te-au mîncat deştele şi ai scris ceva despre „bunele obiceiuri” ale lui Icsulescu sau Igricescu, poţi să te resemnezi, fiindcă n-ai să ai nicio „trecere” printre diriguitorii de… CARTE si n-ai sa ai parte de vreo recenzie pe bune in veci de veci!! Şi culmea, aud, descopăr ( N-aş mai fi descoperit!! Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit!!! ), că cel mai mare diriguitor de Carte din Ro, este un rus, unul Sturza, cu o cifră de afaceri cu muuulte, extrem de multe zerouri în coadă!!!…iar după el, pe listă, încă cîţiva (scuzati „cĂcofonia!”), ceva mai mici -dar nu-i plîng eu pentru cifra de afaceri-!!! E bunicică rău!!!… Cîţiva, cît să-i numeri pe deştele de la o singură mînă îs cei care..diriguiesc distrubutia de..CARTE in Ro!
Dacă se-ntîmplă să mai scrii şi despre REALITATEA dură -despre care nimeni nu vrea să pomeneşti, îţi poţi lua ADIO de la speranţa de-a putea intra vreodată pe Piaţa de Carte…religioasă!!!  Şi, măcar să te alegi doar cu atît!!!…Ca daca ti-au mai pus-o DIRIGUITORII RELIGIEI si de-o anatemă, ai belit-o definitiv…

”S-a-ntîmplat” că am scris o Carte cu un subiect despre care s-a mai scris. Treaba e că autorii celorlalte Cărţi cu acelasi subiect sînt ”agreaţi” de Librării. Autorul Cărţii mele însă, NU! Subiectul cărţilor lor:  „facerea de minuni de către Sfinţi”,  este acceptat ca subiect. Al meu, acelaşi subiect:  „facerea de minuni de către Sfinţi”, nu este agreat de către aceleaşi Librării de profil sau de către „alte”..LIBRĂRII…

Care va sa zică un fost yoghin scrie pe banda rulantă..carti religios-ortodoxe si e agreat.  Altul care s-a convertit la Ortodoxie, venit de pe la nuş-ce-cult, iar plecat si iar venit in mai multe rinduri este, de asemeni..agreat de Librari si de diriguitorii de Carte si, prin urmare, scrie, la greu, lansind carte dupa carte, si inca si cu..binecuvintare!!! ( chipurile!!!; ca deh`, nimic nu mai poti face fara..binecuvintare!!! Doamne, iarta-ma! pt ce-am gindit, ca era să zic iara una d-aia ”buna rau”..)  Alt autor de carti religioase, care a ”cochetat” la greu cu Bachus si cu ale lui licori inveselitoare si cu alti ”diavoli de prin.. cupe”, poate scrie/publica/expune/vinde, iar eu, NU!…
Cam asta-i lumea în care trăim!!! CASTE, CASTE şi iar..CASTE! Ca-n medieval!!! „Politically correct!”

Va urma…

Dumnezeu a coborît pe pămînt ca să-mi facă..DREPTATE!


Prin mijlocirea părintelui Ilie Lăcătuşu, Dumnezeu Însuşi a coborît pe pămînt ca să-mi facă …dreptate!!!

Astăzi pot spune că Dumnezeu s-a îndurat de lacrimile mele şi a zis: „astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia”!!! Slavă, Ţie, Doamne!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am scris o Carte! Am scris eu mai multe dar…

În 28 mai 2014,  a văzut lumina zilei Cartea „Pr Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutărorul”…

ImagineImagineImagineImagine

Pe 28 mai 2014 a curs în riuri..BUCURIA!!! Şi eu nu-s obişnuită cu Bucuria! Nu s-a mai abătut pe strada mea de mult prea multă vreme…

Astazi, la doar cîteva ore de la „naşterea unui prunc” ( o Carte a mea), unul dintre cei mai vajnici critici literari mi-a făcut o surpriză de proporţii!!! Nu-mi cred urechilor ce aud!!!…

Dumnezeu, prin mijlocirea Părintelui Ilie Lăcătuşu, m-a răzbunat! Cei care mă cunosc ştiu despre ce vorbesc!…

Da, „Răzbunarea este a lui Dumnezeu”! Şi da, astăzi…”s-a făcut mîntuire casei acesteia!”, prin publicarea Cărţii mele.

Dumnezeu LUCREAZĂ prin Sfinţii LUI, întru care a binevoit!!!

„Mare esti, Doamne, şi minunate sînt lucrurile Mîinilor Tale, şi niciun cuvînt nu este îndeajuns, spre Slava Măreţiei Minunilor Tale!!!”, m-a învăţat pe mine, să spun, Bătrînul meu, dragul, scumpul şi sfîntul meu Părinte Nicodim Bujor. Şi iată că am astăzi, din nou, şansa să mă bucur de sensul real al acestui Motto, să îl înţeleg şi să-l trăiesc din plin!!!!

Voi reveni…