Posts Tagged ‘minuni’

Acatistul Schimbarii la Față


 

schimbare-la-fata-2In numele Tatalui si al Fiului și al Sfantului Duh. Amin

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Condacul 1:

Alesule Voievod si Imparat al slavei, pe Tine, Facatorul cerului si al pamantului, vazandu-Te pe muntele Taborului, schimbandu-Te la Fata intru slava, toata zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat si toti pamantenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducandu-Ti pentru Schimbarea Ta la Fata, inchinare de multumire, impreuna cu Petru din suflet Iti cantam: Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Icosul 1:

Ingerilor necunoscuta si oamenilor nepatrunsa a fost Dumnezeirea Ta, Datatorule de Lumina, Hristoase, cand, cu fulgerele si razele Luminii Tale Neinserate, Te-ai aratat pe muntele Taborului ucenicilor Tai, care s-au spaimantat, vazand norul stralucind luminos si glasul Tatalui auzind, au inteles taina intruparii Tale si au cantat asa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fara de moarte, lumineaza-ne pe noi cu lumina Fetei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun si puternic, trezeste-ne pe noi, cei ce dor-mim in adancul intunericului si in somnul pacatului.

Iisuse, Cel ce locuiesti intru lumina cea nepatrunsa, scoate-ne si pe noi din locul intunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toata lumea cu Slava Ta, salasluieste-ne si pe in locasurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeste-ne din mana celui viclean pe noi cei ce stam in intuneric.

Iisuse, Soarele Dreptatii, imbraca-ne in vesmantul ade-varului si al dreptatii, pe noi cei ce dormim in umbra mortii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 2:

Vazand, Iubitorule de oameni, Doamne, ca ucenicii Tai nu sunt inca luminati si nu pricep ca Tu trebuie sa mergi la Ierusalim si acolo sa patimesti multe si sa fii omorat, ai inceput de atunci sa le spui ca toate acestea trebuIe sa le rabzi de buna voie pentru mantuirea noastra. Totusi, ei neputand intelege daca sunt de la Dumnezeu sau de la om, dupa sase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob si pe Iuan si i-ai dus pe muntele Taborului, ca sa le arati, inainte de Cruce, Slava Ta Dumnezeiasca, ca si in timpul patimilor Tale sa-Ti cante: Aliluia!

Icosul 2:

Intelesul cel greu de patruns al patimirii Tale cele de buna voie neputand sa-l inteleaga ucenicii Tai, Doamne, mai inainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tai, intr-un munte inalt, ca sa vada minunea infricosatei Tale Schimbari la Fata si Dumnezeiasca Ta Slava, cea pururea fiitoare, ca atunci cand Te vor vedea rastignit sa inteleaga ca patima Ta este de buna voie si sa-Ti cante asa:

Iisuse, care de jos ai urcat pe un munte inalt, urca-ne si pe noi intru cele de sus, ca sa cautam desfatarea intru cele inalte.

Iisuse, care ai indepartat pe Petru si pe fiii lui Zevedeu de multimea gri-jilor lumesti, indeparteaza si mintea noastra de lucrurile pamantesti, ca sa invatam a ne feri de patimile cele josnice.

Iisuse, care cu multa truda ai dus pe prietenii Tai la o inaltime preafrumoasa, invata-ne si pe noi ca prin sudoare si multa truda sa ne nevoim in toate zilele.

Iisuse, care ai aratat ucenicilor, in tacerea rugaciunii, Schimbarea Ta la Fata, invredniceste-ne acum si pe noi credinciosii Tai, sa ne luminam cu dulceata cuvintelor Tale.

Iisuse, care ai aratat trei martori ai slavei Tale in linistea Taborului, da-ne si noua, celor tacuti si goi, sa cugetam totdeauna la Slava Ta.

Iisuse, care pentru Numele Tau s-a veselit Taborul si Ermonul, da-ne si noua, ca prin chemarea Preadulcelui Tau Nume, sa savarsim urcare la cele inalte.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 3:

Alesii Tai Apostoli imbracati fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat in Tabor, ca sa invete a canta cele inalte si sa cugete la cele ceresti, iar nu la cele pamantesti. Imbraca-ne, dar, si pe noi cei cazuti intru cele dc jos si biruiti totdeauna de neputintele trupului, cu puterea si slava Ta, ca puterea Ta sa lucreze in neputintele noastre, si sa-Ti cantam Tie cu dragoste: Aliluia!

Icosul 3:

Vrand ca inainte de Cruce de patima cea de buna voie sa descoperi in parte Slava Dumnezeirii Tale, Hristoase, Mantuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care sa fie martorii acestei Slave: pe Petru care Te-a iubit mai mult decat toti si Te-a marturisit, primul dintre toti, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care avand nadejdea bunatatilor viitoare, capul sub sabie si-a plecat si, astfel, a pus inceput mucenicilor Tai si pe Ioan cel feciorelnic, care mai mult decat toti, pastrand neprihanirea trupului si a duhului, a primit har osebit intru vederea unor negraite descoperiri si a Slavei Tale Dumnezeiesti. Impreuna cu ei primeste si de la noi aceste cantari de lauda:

Iisuse Cel ce de la Petru, mai inainte de Schimbarea la Fata, ai primit marturisirea, primeste si calda mea marturisire.

Iisuse, Cel ce aceluiasi Petru, in Tabor, i-ai dat indrazneala sa vorbeasca cu Tine, spune si inimii mele cele pasnice si bune.

Iisuse Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor inflacarata, i-ai numit fiii Tunetului, nu ma birui cu tunetul maniei Tale.

Iisuse, Cel ce acelorasi ucenici nu le-ai ingaduit sa coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor mele launtrice.

Iisuse, ridica-ma impreuna cu feciorelnicul Ioan in Taborul cel de sus, intru curatia trupului si a sufletului.

Iisuse Cel ce Iacob a baut intaiul Tau pahar, gateste-mi si mie loc in rai.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 4:

Furtuna a fost aratarea Dumnezeirii Tale in muntele Sinai deoarece in tunete si fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot asa si in Horeb a fost duh de tarie ce despica muntii; vijelie si foc cand Ilie proorocul a vrut sa Te vada, totusi nu in vijelie, nici in cutremur si nici in foc nu a fost Domnul, ci in glas de adiere de vant Ti-ai aratat Fata si Slava Dumnezeirii Tale, precum si in muntele Taborului ai sezut in fata lor si cu bucurie Ti-au cantat: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind Moise si Ilie in Tabor cuvintele Tale, ca vei sfarsi la Ierusalim, s-au facut martori la toata lumea, Doamne, ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatal spre mantuirea oamenilor, asa cum a marturisit si glasul Sau din cer. Caci Moise a fost chemat din morti, ca sa marturiseasca celor tinuti in iad venirea Ta in lume. Ilie, insa, a fost chemat din rai, ca sa spuna lui Enoh despre Slava Ta, vazuta in Schimbarea Ta la Fata. Iar noi, mirandu-ne de taina aratarii proorocilor Tai in Tabor, cu umilinta iti cantam:

Iisuse, Cel ce ai vrut ca Vazatorul de Dumnezeu Moise sa-Ti priveasca Fata Ta, arata-ne si noua, in veacul ce va sa vie, dulceata cea dorita a Fetei Tale.

Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai aratat stralucirea Slavei Tale, arata-ne si noua, intru Imparatia Ta, Fata catre fata, bunatatea cea nespusa a Privirii Tale.

Iisuse, Cel ce in liniste si in glas de adiere de vant lin l-ai invatat pe Ilie descoperirea Ta, invata-ne si pe noi, in chip minunat si in liniste, nepatimirea dumnezeiasca.

Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tau Ilie in rai, in car de foc nearzator, ridica-ne si pe noi, in chip minunat, la inaltimea desavarsitei vietuiri.

Iisuse, Cel ce de demult in multe chipuri ai grait proorocilor, iar in Tabor le-ai vestit moartea Ta, hraneste cu cuvintele vietii vesnice si sufletele noastre cele flamande.

Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbarii Tale la Fata, aprinde si credinta noastra cea rece cu adierile cele negraite ale Duhului Sfant.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 5:

Stelei celei izvoratoare din Dumnezeu Te-ai asemanat prin stralucirea negraita a Preacuratului Tau Trup, Datatorule de Lumina, Doamne, cand, apropiindu-Te de ucenicii Tai care dormeau, ai inaltat Tatalui Tau, pe inaltimea muntelui, rugaciunea Ta de impacare. Atunci s-a luminat Fata Ta ca soarele si imbracamintea s-a facut mai alba decat zapada. Apostolii, trezindu-se, au vazut Slava Ta, a Unuia Nascut din Tatal, plin de har si de adevar si stand cu frica Ti-au cantat: Aliluia

Icosul 5:

Vazandu-Te Apostolii Tai in Tabor, avand chip de om si Schimbandu-Te la Fata intru Slava Dumnezeiasca si vorbind cu Moise si cu Ilie despre sfarsitul Tau, au inteles puterea Ta cea pururea fiitoare si Dumnezeirea ascunsa sub acoperamantul trupului, s-au spaimantat auzind cele graite si s-au desfatat de vederea Dumnezeiestii Tale Slave. Dar numai atat au vazut cat a putut sa incapa vederea ochilor trupesti, iar noi impreuna cu dansii Iti cantam:

Iisuse, Cel ce ai stalucit ucenicilor Tai Dumnezeiasca si nespusa Ta Slava, staluceste in inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare.

Iisuse, Cel ce ai impartasit pe intaistatatorii legii si harului cu Lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea impartasire aduna mintea noastra ce rataceste pururea.

Iisuse, Cel ce in Tabor ai dezgolit putin fulgerul Dumnezeirii Tale, ascuns in trup, dezvaluie caderile in pacat, ascunse in constiinta noastra cea ticaloasa.

Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tau ai luminat muntele Sfant, lumineaza cu lumina poruncilor Tale si sufletele noastre cele intunecate.

Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Fata ai luminat marginile lumii, lumineaza-ne si ne infrumuseteaza si pe noi cei intunecati.

Iisuse, Cel ce prin stralucirea Luminii Tale din Tabor ai curatat precum zapada pe ucenicii Tai, curateste-ne si ne innoieste si pe noi cei intunecati.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 6:

Vazand binecuvantata si mantuitoarea Ta graire, Hristoase, Dumnezeul nostru, impreuna cu Moise si cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tai Petru, Iacob si Ioan s-au bucurat foarte. Petru avand glasul plin de iubire Dumnezeiasca a zis: “Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, vom face aici trei colibe: Tie una si lui Moise una, si lui Ilie una”. Noi insa, nevrednicii, nu cutezam a Te intreba, ci cu smerenie Te rugam pentru mila si cu glas tremurand Iti cantam: Aliluia!

Icosul 6:

Nor luminos a stralucit in Tabor spre insemnare la toata lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Parintelui vestea Descoperirea si venirea Duhului Sfant i-a umbrit pe Apostoli si varful muntelui l-a inconjurat. Acestia si mai mult s-au infricosat si, intrand cu frica in nor, au simtit nepatrunsa Ta Dumnezeire si cu multa indrazneala Ti-au cantat unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce pe Israel, de demult in pustie l-ai condus cu stalpul de nor, Insuti si acum arata-ne calea in imparatia Ta.

Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tai, in Tabor, cu nor luminos i-ai invaluit, acopere-ne si pe noi cu roua Duhului Tau Cel Sfant.

Iisuse, Cel ce locuiesti in ceruri, in Biserica nefacuta de maini, arata-ne si noua biserica datatoare de lumina si umbra preacurata a Dumnezeirii Tale.

Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pamant corturi facute de maini, zideste-ne cortul cel launtric, cu bun chip, al Duhului Sfant, cu care sa mergem la ceruri.

Iisuse, Cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina, imbraca-ne si pe noi cei dezbracati cu haina tesaturii Dumnezeiesti a neprihanirii si curatiei.

Iisuse, Cel ce ai intins cerul ca o piele, imbraca-ne si pe noi cei raniti in haina luminoasa ca zapada a cerestii Tale frumuseti.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 7:

Vrand sa descopere taina cea din veac ascunsa a Dumnezeirii Tale, Hristoase, Parintele Tau ceresc, acum, iarasi, precum la Iordan, in timpul Botezului, a vestit ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, si astfel, cu glas, din nor, a marturisit zicand: “Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta sa-L ascultati”. Iar Apostolii, infricosandu-se, au cazut cu fata la pamant, cantandu-Ti: Aliluia!

Icosul 7:

Noua si preaslavita descoperire s-a facut in Tabor, Stapane Doamne, cand Apostolii insisi, vazatori si slugi, auzind glasul Parintesc si tunet din nori s-au spaimantat si o noua revasare de lumina deodata i-a luminat si, privindu-se unul pe altul, s-au mirat si, cazand cu fata la pamant, Tie, Stapane, inchinandu-se, Ti-au adus aceste laude:

Iisuse, Cel ce esti Chipul Prealuminat al Ipostasului Parintesc, schimba viata noastra cea intunecata si necurata.

Iisuse, Cel ce esti stralucirea Slavei Parintesti, lumineaza sufletele noastre cele cazute si afundate in intuneric.

Iisuse, Cel ce esti minunat si infricosator in Slava Dumnezeirii Tale, innoieste vederea noastra cea duhovniceasca stricata prin pacat.

Iisuse, Prealine, Cel ce esti plin de iubire, prin stralucirea cea nespusa a Trupului Tau, toata necuratia sufletelor noastre fa-o mai alba decat zapada.

Iisuse, Lumina fara Inceput, in Lumina Ta din Tabor, arata-ne si noua Lumina Tatalui.

Iisuse, Lumina cea neschimbata in lumina cea nevazuta a imparatiei Tale, arata-ne si noua lumina Duhului.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 8:

In chip minunat si strain, Ti s-au aratat Moise si Ilie in Tabor, Stapane Doamne, vazand inchipuirea Ipostasului Dumnezeiesc si vorbind despre patima Ta cea de buna voie ce iti statea inainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos si incetand glasul din cer, Slava Domnului s-a luat de la uce-nicii Tai, iar ei Ti-au cantat: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul ai fost intru cele de sus Cuvinte al lui Dumnezeu, cand Te-ai Schimbat la Fata in Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despartit. Iar cand proorocii au plecat si vederea Dumnezeiasca s-a sfarsit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tai, ce cazusera de spaima la pamant si, atingandu-i cu mana le-ai zis: “Sculati-va si nu va temeti.” Iar ucenicii, deschizand ochii si nevazand pe nimeni, afara de Tine, s-au bucurat foarte si multumind lui Dumnezeu, Ti-au cantat asa:

Iisuse, Cel ce ai cuvintele Vietii vesnice, fii totdeauna cu noi in calatoria pamanteasca.

Iisuse, Cel ce ne-ai saturat pe noi cu privirea Dumnezeirii Tale, nu ne lasa pe noi singuri intru slujirea Ta.

Iisuse, Cel ce mai inainte de Cruce ne-ai lamurit Taina patimilor Tale de voie, da-ne noua totdeauna sa ne amintim de patimirea Ta.

Iisuse, Cel ce ne-ai aratat, mai inainte de moarte, Slava Ta, da-ne noua sa intelegem totdeauna indumnezeirea Trupului Tau.

Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, innoieste in sufletele noastre privirea chipului si asemanarii Tale.

Iisuse, Cel ce esti pecetea cea asemenea Tatalui, insemneaza in trupurile noastre bunatatea cea nespusa a chipului Tau.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 9:

Toata firea s-a infricosat, vazand preaslavita Schimbare la Fata in Tabor, Hristoase Mantuitorule: Ingerii stand nevazut cu frica si cu cutremur, Ti-au slujit Tie, cerurile s-au spaimantat, pamantul s-a cutremurat, vazand Slava Domnului. Muntele Tabor care pana atunci era intunecat si fumegand s-a acoperit cu un nor luminos pentru ca pe el au stat preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tai Doamne, neputand suferi sa vada Fata Ta au cazut la pamant, acoperindu-si fetele, pana cand sfarsindu-se vedenia Tu Insuti i-ai ridicat si ei Ti-au cantat: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei deserti de intelepciune, nefiind luminati de har, nu pot pricepe taina preaslavitei Tale Schimbari la Fata. Pentru aceasta, cand ai coborat cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tai nimanui sa nu spuna din ceea ce au vazut, pana cand Fiul Omului nu se va scula a treia zi din mormant. Si ei tacand nu au spus nimanui nimic in acele zile, din cele ce au vazut si au auzit, dar in inima lor Ti-au cantat asa:

Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat izbaveste-ne cu lumina Ta de toata intinaciunea sufleteasca.

Iisuse, Cel ce Te-ai imbracat in intregul Adam, lumineaza firea noastra cea intunecata.

Iisuse, Cel ce ai desfatat pe ucenicii Tai cu stralucirea Dumnezeirii Tale, desfateaza-ne si pe noi totdeauna cu cuvintele invataturii Tale.

Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tai prin norul datator de roua, lumineaza-ne si pe noi totdeauna cu razele preaslavitei Tale Schimbari la Fata.

Iisuse, Cel ce ai sfintit Taborul cu preacuratele Tale picioare, indrepteaza picioarele noastre spre a sluji Tie pururea.

Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale maini ai aratat ucenicilor sa urce in muntele Tau, indrepteaza si mainile noastre in lucrarea faptelor celor bune.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti lumea, Te-ai Schimbat la Fata in Tabor pentru noi, Doamne, ca sa ne faci vrednici de Slava Ta cereasca si sa schimbi trupul smereniei noastre, ca sa fie asemenea Slavei Tale la invierea cea de obste si in Imparatia Ta cea vesnica, pe care ai gatit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care sa ne invrednicesti si pe noi, precum pe Moise si pe Ilie i-ai invrednicit in Tabor sa Te vada Fata catre fata si sa-Ti cantam cu toti sfintii cantarea vesnica: Aliluia!

Icosul 10:

Imparate preavesnic toate le-ai facut spre mantuirea noastra. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfanta Fecioara Maria si al venit in lumea aceasta avand chip de rob. Tot asa Te-ai Schimbat la Fata pe muntele cel sfant, ca sa luminezi intunericul din launtrul nostru, al celor ce stam in intunericul si in umbra mortii si sa ne faci pe noi, din fii ai maniei, fiii Tai preaiubiti. Pentru aceasta cu multumire Iti cantam:

Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi sa ne faci din robi ai pacatului fiii lui Dumnezeu.

Iisuse, chiar trupul Tau l-ai dat la moarte, ca firea noastra cea cazuta sa o prefaci prin Tine.

lisuse, Cel ce in Tabor ai aratat frumusetea cea negraita a imparatiei Tale, intareste in noi pacea si adevarul Duhului Sfant.

Iisuse, Cel ce prin stralucirea Dumnezeiasca a trupului Tau toata faptura ai indumnezeit-o, innoieste-ne si pe noi prin indumnezeirea trupului la a doua Ta venire.

Iisuse, Cel ce ce in Tabor ai aratat focul Dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic si pacatele noastre.

Iisuse, Cel ce ai hranit acolo cu preadulcile Tale cuvinte pe ucenicii Tai, sfinteste si sufletele noastre cele flamande cu Sfintele Tale Taine.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 11:

Cantare de umilinta aducem Tie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Fata si strigam: da-ne noua, robilor Tai, inaltimea vietuirii ceresti si stralucirea Slavei Dumnezeiesti celei pururea fiitoare, iar cu inima curata invredniceste-ne, in chip gandit, sa iesim la muntele Tau cel sfant si sa vedem cu ochii mintii preaslavita Schimbare la Fata, ca sa-Ti cantam in chip luminos: Aliluia!

Icosul 11:

Fiind Lumina Nepatrunsa si Datator de Lumina, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare si fara de inceput, Lumina Ta ai adus-o in lume, pentru ca ai urcat cu Preacuratul Tau Trup in muntele Taborului si acolo ai aratat ucenicilor Tai Lumina cea Necreata si Dumnezeiasca si chipul Slavei Parintesti. Acestei lumini, mai presus de fire, sa ne faci si pe noi partasi, ca sa-Ti cantam din adancul sufletului unele ca acestea:

Iisuse Hristoase, Lumina cea Adevarata, intareste sufletele noastre, cu cugete bune, in toate zilele calatoriei noastre pamantesti.

Iisuse, imparate, Lumina cea fara inceput, aprinde din nou faclia cea stinsa a sufletului pana in ziua sfarsitului nostru.

Iisuse, Lumina Lina, care dai viata, trimite sufletelor noastre lumina si viata in ceasul cel infricosator al mortii noastre.

Iisuse, Lumina Sfanta, care luminezi si arzi, scoate-ne atunci din bezna intunericului.

Iisuse, Lumina Preadulce si Preasfanta insoteste-ne catre lumina palatului Tau ceresc printre vamile amare ale vazduhului.

Iisuse, Lumina cea mai luminoasa decat orice soare, lumineaza-ne in stralucirea sfintilor Tai, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 12:

Daruieste-ne, Doamne Iisuse, harul Tau, pe care in Tabor l-ai dat alesilor Tai ucenici Petru, Iacob si Ioan si ne primeste pe noi ca si pe aceia, ca imbracati cu putere de sus si luminati de Duhul Sfant, avand inima curata si duhul innoit, sa urcam in Taborul cel gandit, mergand din putere in putere, nevoindu-ne mai mult in post si rugaciune si petrecand intru neprihanire, sa-Ti cantam cu vrednicie: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand Preacurata Schimbare la Fata preaslavim Dumnezeiasca Ta Slava aratata in Tabor, ne inchinam Dumnezeirii si Puterii Tale si credem cu Petru ca Tu esti cu adevarat Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cel pacatosi si cantam impreuna cu Apostolii, din adancul sufletului: bine este sa fim noi aici impreuna cu Tine. Pentru aceasta nu ne rusina pe noi, cei neputinciosi si invechiti in trup, care credem intru Tine ci ne acopera cu Lumina Dumnezeiestii Tale straluciri pe cei ce cu dragoste Iti cantam Tie:

Iisuse, Soarele Cel Neapus, care ai rasarit in Tabor, lumineaza-ne cu Dumnezeiasca Ta stralucire.

Iisuse, Lumina cea ne ajunsa, care Te-ai aratat intru Schimbarea Ta la Fata, incalzeste-ne cu impartasirea harului Tau.

Iisuse, Biserica Vesnica a Ierusalimului Ceresc, salasluieste-ne in Cortul Tau Dumnezeiesc. Iisuse, Floarea cea binemirositoare a Raiului, inmires-meaza-ne si pe noi cu aromatele sfinteniei si ale curatiei.

Iisuse, Focul cel curatitor, Care ai vrut sa curatesti cerul si pamantul de orice intinaciune, curateste-ne si pe noi de toata intinaciunea trupului si a duhului.

Iisuse, Piatra cea pretioasa, Care ai luminat Sionul cel de Sus cu frumusete Dumnezeiasca, invredniceste-ne si pe noi sa vedem aceasta frumuse-te.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 13:

O, Preadulce si Atotbunule Iisuse, Cel ce in Tabor ai stralucit cu Slava Dumnezeiasca, primeste acum aceasta putina rugaciune a noastra, precum ai primit in muntele cel sfant inchinarea ucenicilor Tai, asa si pe noi invredniceste-ne sa ne inchinam preaslavitei Tale Schimbarii la Fata, ca stralucind in lumina faptelor bune, sa se lumineze prin Tine intunericul pacatului ce locuieste in noi si sa ne aratam vrednici mostenitori ai impa-ratiei Tale celei vesnice, unde cu toti sfintii sa-Ti cantam: Aliluia.

(de 3 ori)

Apoi se zice iarasi

Icosul 1

Ingerilor necunoscuta si oamenilor nepatrunsa a fost Dumnezeirea Ta, Datatorule de Lumina, Hristoase, cand, cu fulgerele si razele Luminii Tale Neinserate, Te-ai aratat pe muntele Taborului ucenicilor Tai, care s-au spaimantat, vazand norul stralucind luminos si glasul Tatalui auzind, au inteles taina intruparii Tale si au cantat asa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fara de moarte, lumineaza-ne pe noi cu lumina Fetei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun si puternic, trezeste-ne pe noi, cei ce dor-mim in adancul intunericului si in somnul pacatului.

Iisuse, Cel ce locuiesti intru lumina cea nepatrunsa, scoate-ne si pe noi din locul intunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toata lumea cu Slava Ta, salasluieste-ne si pe in locasurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeste-ne din mana celui viclean pe noi cei ce stam in intuneric. Iisuse, Soarele Dreptatii, imbraca-ne in vesmantul ade-varului si al dreptatii, pe noi cei ce dormim in umbra mortii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 1:

Alesule Voievod si Imparat al slavei, pe Tine, Facatorul cerului si al pamantului, vazandu- Te pe muntele Taborului, schimbandu-Te la Fata intru slava, toata zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat si toti pamantenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducandu-Ti pentru Schimbarea Ta la Fata, inchinare de multumire, impreuna cu Petru din suflet Iti cantam: Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

RUGACIUNE

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuiești întru Lumina Cea nepătrunsă și ești Stralucire Slavei Tatălui și Chip al Ipostasulul Său, Cel ce în muntele Taborului Te-ai schimbat la Față, întru Slava Ta Dumnezeiască, înaintea sfinților Tăi ucenici și Apostoli, învrednicește-ne și pe noi, pe toți, să prăznuim Preacurata Schimbare la Față cu inima curată, cu minte neîntinată și cu bucurie sfântă să ne petrecem toată vremea vieții, lucrând faptele bune și folositoare, iar la sfârșit să urcam în muntele Tău cel Sfânt, în sălașul Sfintei Slavei Tale, să vedem Slava Ta și să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte (și al nostru Tată) și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.

Reclame

Sf Gherasim Kefalonitul, coincidențe??!…


Mă tot gândesc la ideea de schit cu acest hram, al Sfântului Gherasim Kefalonitul, idee pusă-n practică de omul practic al lui Dumnezeu, ierodiaconul Isaia, cel care mai întemeiase, mai construise, de la zero, un Schit la Horia, de unde i-a rămas și nickname-ul ”Părintele Isaia de la Horia”, și gândidndu-mă, tot mi se mai deschide, ușor-ușor, mintea către una-alta din lucrările lui Dumnezeu, chestiuni de care uitasem. Ce legătură am eu cu Sfântul Gherasim Kefalonitul?, m/am tot întrebat. De unde până unde să mă sune pe mine, părintele Isaia, în dec 2018, după 4 ani de tăcere mormântală, (de nu mai știam de mai trăiește sau nu, căci nu-mi mai răspunsese nici la telefon, când îl sunasem, nici la mesajele pe care i le trimisesem, nimic, ci doar…silențio stampa, un silentio stampa de neînțeles mie!!!), și să-mi spună să mă duc la sfinția sa?? Fiindcă eram un pic și supărată pentru motivul tăcerii dumnealui, dar, mai ales, pentru niște probleme, multe și de nerezolvat, ale mele, care m-apăsau cumplit (și despre care nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni în afară de Dumnezeu, prin rugăciunile mele), necăjită fiind, i-am zis?

-Lăsați-mă, Părinte, că nu viu!

Și pentru că tot insita să mă duc, i-am înșirat câteva motivații, nesemnificative, dar, bineînțeles, printre altele, și faptul că nu-mi răspunsese atâta amar de timp și că nu înțeleg ce-i veni acum, așa…intempestiv, să mă cheme la sfinția sa. Dar dânsul îmi zice?

-Hai, vino, mă Ivana (așa îmi zice părintele), că fac aici un Schit cu Sf Gherasim Kefalonitul, la Negrești, jud. Constanța, lângă Cobadin.

-Ops!! Păi și io, ce treabă am?? Nu vin eu acolo un` s-atârnă harta-n cui, la cucuieți unde v/ați dus. Ce vreți de fapt???

-Vino că am treabă cu tine, să filmezi, să faci niște poze, îmi zice.

-Hai, Părinte, că nu viu, niște poze puteți face dvs sau altcineva cu telefonul și gata…

-Nu, nu pot. Te aștept! Hai zi că vii!

-Nu viu! Nu mă simt prea bine, sunt obosită, stresată, și…n-am cum s-ajung acolo unde s-atârnă harta-n cui, fiindcă… nu mai am mașină, nu mai am stare, nu mai am…credință, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis, nu mai am…în general, nu prea mai am încotro, îmi venea să- zic, dar nu i-am zis, și i-am îndrugat, nici nu mai țin minte ce.

-Eu te aștept!

-Nu mă așteptați, că nu vin, am o grămadă de…neputințe (îi zic și-i enumăr doar câteva dintre ele, dar din cele nesemnificative, căci despre cele SEMNIFICATIVE, repet, nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni, in afara de Dumnezeu).

-Haidi, mă Ivana, vino, uite, vino pe data de…vino de Crăciun.

-Nu știu Părinte, mă mai gândesc, i-am zis.

-Te-aștept!

-Nu mă așteptați. O să mă gândesc dacă pot veni sau nu!!

Trece prima zi de Crăciun și fix după prânz, cred ca era ceasul 13,00, sună telefonul. La capătul firului Părintele Isaia.

-N-ai venit, Ivana, te-am așteptat, m-am tot uitat după tine…

-Păi de ce, Părinte, să m-așteptați? V-am promis eu că vin??

-Păi, eu te-am așteptat….

Na, acum, și Părintele!!, mi-am zis. Doamneee, ai milă de mine, fiindcă Tu știi că n-am promis nimic nimănui! Nu e-n firea mea să fac o promisiune și să nu mă țin de cuvânt.

-Păi, vă cred, m-oți fi așteptat dvs ca asa ați vrut să m-așteptați, dar eu nu v-am promis că vin, am zis doar că am să mă gândesc la asta, dar …nu m-am gândit.

Și nu m-am gândit la plecarea mea la Schit, fiindcă aveam un milion de griji și de zdroabe care mă asasinau, aveam probleme la care să mă gândesc și nu-mi mai încăpea încă ceva în gândirea mea.

-Hai vino, uite vino…sâmbătă!!, zice Părintele.

Era finalul anului, vremea se-arăta grea, s-ateptau ninsori, viscole, ger, și-i zic asta Părintelui Isaia, ca un argument la neputința mea de a mă porni la drum. Nu-mi doream decât să mă prindă iarna-n casa mea, să stau aici cu necazul meu și cu zdroabele mele, să mă rog la  Dumnezeu, după putință, și-atât. Dar Părintele insită să mă duc, la care eu îi zic:

-Părinte, păi nu vedeți că stă să se pună pe iarnă grea, va ninge, vin furtuni, ger, vreți să mă-ntroienez pe-acolo pe la dvs, păcatele mele!!…

-Nu ninge, mă, nu ninge!

-Cum nu ninge, Părinte, când ăștia au spus la Starea Vremii că se-așteaptă ninsori, viscole, sunt alertați cei de la Drumuri să-și pregătească utilajele de dezăpezire, etc…

-Nu ninge, mă, nu ninge! Hai vină-ncoa. Ai să vezi că nu ninge, ba va mai ieși și soarele când vei ajunge tu aici!!

-Opsss! Hai, Părinte!! Prea de tot!! ”Luminăția sa, Antoaneta-Ivana, binecuvântată cu..Soare!!”, îmi venea să zic, dar nu am zis.

-Hai, te-aștept sâmbătă. Te aduce Cristi cu mașina, îl sun acum și-i spun…!, a zis și-a închis.

Eu n-am promis nimic, nici de astă dată. Doar am zis că am să mă gândesc, dar Părintele Isaia, închisese deja telefonul. Bineânțeles că n-aveam de gând ”să mă gândesc!, fiindcă n-aveam nicio motivație concretă… Doar că am început să am o zdroabă-n plus și mă tot lamentam, vorbind cu Dumnezeu și cu mine.

Offff, Părintele ăsta!! Ce i-o fi venit??, mă tot întrebam. Dar pentru că nu înțelegeam ce zor are de mă vrea pe mine acolo, așa…dintr-o dată, tam-nisam, după o tăcere de fix 4 ani, m-am pus în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu, amintindu-i de NEPUTINȚELE mele. Aveam o stare foarte, foarte rea, din toate punctele de vedere, și nu mă simțeam în stare să plec la drum. L-am rugat pe Dumnezeu să mă binecuvânteze pentru asta, daca EL asta vrea (fiindca eu NU VOIAM!!), dar Îi ceream sa ma binecuvânteze pentru că avusesem sentimentul că, neducându-mă de Crăciun, când deși nu-i promisesem Părintelui Isaia, dânsul mă așteptase, și acum aveam clar sentimentul că-l mâhnisem prin neprezența mea, -deși, repet, eu nu promisesem că mă duc, ci doar că o să mă gândesc la propunerea dumnealui.

Noaptea aceea n-am dormit absolut deloc. Dimineață la 4,45 , pe 29 dec 2018, eram un fel de zombi umblător, un mort, puțin viu, umblând prin lume. Mi-am luat camera de filmat și trepiedul la spinare, vai mie, că abia mă târam, și am plecat la punctul de întâlnire cu dl Cristian. Apoi am ajuns la Negrești. Când am coborât din mașină și-am pus piciorul pe pământul de lângă Schit, printre clădirea schitului și cele două butoaie -dormitoarele Părintelui Isaia!! 😀 -, a ieșit soarele dintre nori și și-a îndreptat o rază luminoasă spre noi, cei ce coboram, câte unul, din mașină, atingându-mă…

Noroiul era la el acasă, în toată splendoarea lui, așa că mie nu-mi prea dădea inima ghes să mă dau în mâinile lui să mă frământe, și nici eu n-aveam chef să-l frământ cu singurele mele ghetuțe rămase-n viață după o purtare de 7 ani. Aveam un milion de ofuri, de dureri și de zdroabe, și nu-mi mai ardea și de frământat noroaie prin Dobrogea. Așadar, ”peisajul” nu mi-a surâs deloc, noroc cu Soarele care-mi dăduse binețe, binevoitor!

Am intrat în Biserică. O clădire la început de construcție. Ce să-ți placă?? O construcție în…construcție, foarte mult noroi pe delături, în Biserică frig, nu tu lumină, nu tu un preș pe care să te-așezi, nu scaune. Frig, ca-n decembrie, ce mai!! În schimb…multă dragoste, atât la cei prezenți, cât și la preoții care slujeau. (Unul era pr Isaia, pe celălalt nu-l cunoșteam, dar aveam să-l cunosc…).

Mă aciuez într-un colț și montez camera. Încep să filmez. În 5 minute mâinile mi-au înghețat, așa că n-am mai manevrat niciun buton, ci am fixat-o într-un punct oarecare, făcând un fel de plan general, să prind, îmi ziceam, intrarea în Altar și catapeteasma cu cele două Icoane, singurele, una  a Maicii Domnului, Portărița, și una  a Sf Gherasim Kefalonitul.

La finalul Sfintei Liturghii s-au făcut două Acatiste, al Portăriței și al Sfântului Gherasim Kefalonitul.

Pentru că-mi era frig și eram și foarte obosită, nu dormisem deloc noaptea ce trecuse, dar și încă multe alte nopți mai în urmă, nu prea am reușit să mă concentrez pe ce se citea în Biserică, deși eu știu cam toate rugăciunile, toată rânduiala sfintelor slujbe pe de rost. Un cântăreț, la strană, rostea o litanie. Era Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul. Nimeni nu-i ținea isonul, dintre cei prezenți în Biserică, nu mulți -cred că eram maxim 10-12 persoane, pentru că, sigur, ziceam eu, oamenii nu știau textul Acatistului.

Când și Acatistul sf Gherasim s-a terminat, preotul Zante George ne-a dat binecuvântare, iar pr Isaia ne-a ținut o mică predică, apoi ne-a miruit.

După încă o binecuvântare, pr Zante s-a ”gătit” de plecare. Își ia geanta lui de…salvamar, în care, de data asta, avea costumul și ustensile de slavat suflete, tocmai când să iasă pe ușa de la intrarea în Biserică, face cale-ntoarsă, merge-n Altar, își pune patrafirul, iese-n ușa Altarului și ne invită să ne-apropuem să ne mai facă o rugăciune. Și ne-a mai făcut, nu una, ci vreo 5 rugăciuni, care de călătorie, care pentru sporul casei, care pentru examene. Abia, după aceea a  plecat, refuzând niște bănuți pe care cineva din mulțime îi-i întinsese și insista să-i dea, în semn de mulțumire.

Gestul acesta al pr Zante, de a se întoarce înapoi, de la ușă, după ce-și dezbrăcase veșmintele de slujire, m-a impresionat. Apoi, m-a impresionat aplecarea cu care făcea rugăciunile. Îl simțeam a fi de-acolo, din treabă!! Din lucrul acela, care, desigur, vorba Apostolului Pavel, nu-i mai aparținea lui, omul G Zante, ci preotului George Zante, omul ales al lui Dumnezeu, pus anume acolo, lângă un alt om și slujitor destoinic al lui Dumnezeu și al semenilor, ierodiaconul Isaia.

Începuse să-mi dispară oboseala, cu tot nesomnul meu de mult prea multe nopți, și-am căpătat un pic de putere.

Părintele Zante a plecat, pr Isaia a început să stea de vorba cu fiecare dintre noi. Eu nu demontasem camera de filmat, crezând că pr Isaia va voi să fac cevamai util cu ea, să-l întreb ceva, să mai filmez ceva, afar` de ceea ce-apucasem să filmez, adică o parte din ceea ce prinsesem din Liturghie și din Acatiste.

La un moment dat, pr Isaia face o pauza și iese afara. L-am intrebat:

-Părinte, strâng camera sau mai vreti sa mai spuneti ceva, sa mai filmez ceva??

-Strânge-o, mă, strânge-o, că e destul pt azi!!

Îmi venea să-i zic ceva…dar n-am zis. ”Ce-ajunge, Părinte, ce-ajunge, că n-am filmat nimic!!”, îmi era în cap. Practic nu-mi atinsesem scopul pentru care crezusem că sunt chemată acolo, dar…am tăcut, deși eram nemulțumită și nu-nțelegeam.

Am așteptat ca cei prezenți să stea și să termine de vorbit, fiecare in parte, cu Părintele Isaia, apoi, m-am dus și eu, să schimb o vorba și, evident, să-mi iau camera de filmat, dinăuntru, unde o lăsasem.

Atunci părintele Isaia, mi-a vorbit mult despre ce va face el acolo. Îmi vorbea despre Schit, despre cum va arăta, ff curând, Schitul. Eu mă uitam sixderată la optimismul dumnealui și, la un moment dat am zis:

-Doamnee, Părinte, v-ascult, dar nu vă mai aud…Vă-nțeleg dragostea de a face, și știu că ați fi în stare să faceți, însă…totuși…

-Ce mă, nu crezi că am să fac, am să fac, mă Ivana, am să fac…

-Păi…nu știu cum să zic, sunt un pic încurcată, Părinte, ceea ce-mi povestiți dvs. acum e ceva…de domeniul fantasticului (am zis, dar voiam să zic, că e de domeniul gândirii omului care nu-i cu toate țiglele pe casă, care visează la PALAT când el e sărac lipit)…, necesită mulți bani… Eu luam în calcul banii pt PALAT, dar nu avem în gând că Pr Isaia nu dorește un PALAT pt el, ci pentru slujirea lui Dumnezeu!!….

-Or să vină, mă, banii, or să vină, se-ngrijește Sf Gherasim pt asta!!, zise pr Isaia.

-O, Doamne…câte nu mi-au trecut prin cap să-i mai zic atunci, ca argument contra, Părintelui, dar ca să nu intru prea rău în ispită, i-am zis Părintelui să schimbăm subiectul sau să…plec, că-i și-așa târziu. Se făcuse demult noapte.

Dintr-o dată, Părintele Isaia, nitam-nisam, adică fără legătură cu ceea ce discutasem pîn-atunci, mă-ntreabă ceva.

Opssss, acum am amuțit defintiv. Sănătatea mea, cum stau cu ea??Mai bine nu dezvoltăm, și ca să nu dezvoltăm, căci numai acea zdroabă nu mai voiam să mi-o readuc în conștient și s-o pot cu mine, povară (eu neavând nici măcar CARD de Sănătate!!), am zis:

-Ei, Părinte, ce mă mai întrebați, ce să mai dezvoltăm, eu din toate punctele de vedere sunt ZEROO absolut, așa că, mai bine-o lăsăm baltă…

-O să fie bine, mă, o să fie bine.

Îmi venea să-i zice: ”Ce bine, Părinte, de unde atâta bine, când RĂUL e călare pe mine, de atâția amar de ani…, dar n-am zis, am dat să mă ridic. Dar dânsul, tot nitam-nisam îmi mai ”proorocește” ceva. M-am reașezat pe băncuța aia, rece ca gheața, și eu, și mai rece, am zis: ”Nu Părinte, nu! Asta nu se poate-ntâmpla! E, practic, imposibil! Nu-nțelegeți că sunt ZERO absolut al toate acpitolele??” Dar dânsul zice: ”Ba ia să vezi, că se va-ntâmpla”.

Am plecat descumpănită, gândindu-mă la ce-a spus și la faptul că, ”practic, era..imposibil”, se se-mplinească ”proorocia” lui. Am încercat să uit… Era prea dureros să-mi aduc aminte de ceea ce avusesem și-acum nu mai aveam. Era, practic, imposibil, să mai pot avea. N-avea rost să m-amăgesc… Și cum să te-ncrezi în cuvintele Părintelui, când evidențele, realitatea din teren îți arată altceva?? Apoi, tot analizând, m-am tulburat și mai mult, și mi-am zis: ”Nu prind ideea pt care mă aflu aici. De filmat n-am filmat mai nimic. Carevasăzică, Pr Isaia, nu mă chemase pentru că ar fi avut trebuință să filmez!! Atunci, de ce m-a chemat așa insistent la dumnealui!! Mă gândeam și încercam să ghicesc șarada, în timp ce mașina dlui Cristi rula lin pe autostrada ….Soarelui! O, de-ar ieși Soarele și pe strada mea!!!…

N-am pricepu nici a doua, nici a treia zi, și nu am descifrat nici azi șarada ajungerii mele acolo, doar că între timp, tot gândindu-mă, tot reamintindu-mi frânturi din discuțiile cu Părintele și frânturi din lucruri întâmplate anterior, mi s-a adus în conștient, un lucru pe care-l făcusem eu pe parcursul lui 2018. Anume, lucrasem la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Doar că, lucrând la alcătuirea mai multor acatiste ale unor Sfinți, mai puțin (sau deloc) cunoscuți mie, cum ar fi Sf Zosima-protosul, Sf Maria Matrușka a Rusiei, Sf Nikolai, țarul Rusiei, Sfinții Zenobia și Zenobie, și altele, nu/mi aminteam, neam, că lucrasem și la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Apoi, dintr-o dată mi-am amintit că-i zisesem  femeii pentru care lucram Acatistele: ”Hai, măi Maria, îmi mai vii mult cu mulți sfinți dă-știa inventați de tine?; De unde-i mai scoți??” , la care, biata creștină, necăjită pe ”neputința” mea, îmi zice: ”O, cum, nu știi?? Habar n-ai ce mare Sfânt este Sf Gherasim Kefalonitul!” și-mi derulează situații în care Sfântul Gherasim Kefalonitul LUCRASE. I-am dat pace, zicând și despre ea ”că n-are toate țiglele pe casă”, dar că, în fond, ce-mi pasă mie, eu îmi propusesem să-o ajut, fiindcă ea nu lucrează la calculator și-atât. De ce să mai pun întrebări, de ce să mă mai încarc cu alte cele, atâta timp cât am decis s-o sprijin în lucrarea ei? M-am apucat să-i întocmesc Acatistul propus, să-i caut pe internet despre vița Sfântului și alte cele, am întocmit, robotic, Acatistul, i l-am trimis la Editura cu care eu colaborez, care-mi publică revista Convorbiri literar-artistice, și-am uitat de el, lucrând, mai apoi, în scurt timp, la Acatistul Sf Nifon. Dar iată că Sfântul Gherasim Kefalonitul nu și-a uitat de mine, ci, prin gura pr Isaia, mă cheamă la el!! Dar ce vrea?? Nu știu. Nu încă! Dar, cerându-i iertare pt stângăciile mele, trag nădejde!! Fiindcă, prin gura Pr Isaia, Dumnezeu l-a trimis pe Sf Gherasim Kefalonitul  în viața mea. Și mai înainte, îl trimisese prin femeia credincioasă, Maria. Amin.

Mare este puterea lui Dumnezeu și mari sunt darurile cu care îi înzestrează pe aleșii Lui! (Aleșii LUI fiind Sfinții, dar și cei doi preoți care slujesc la Schit: Pr Isaia și Pr Zante, cărora eu le mulțumesc pentru tot ceea  e fac dânsii pentru Dumnezeu și pentru semeni. Și fac multe, dar…puține se știu! Să le primească Dumnezeu, dragostea, jertfa, osteneala, darurile, milosteniile!! Amin. )

Așa arată Acatistul la care am lucrat eu. Slavă lui Dumnezeu! Binecuvântare Sfântului Gherasim Kefalonitul, de la care aștept MIMUNI cu mult mai mari decât a făcut!!! (Așa sunt eu, aștept!! Decât să disper, ”mai bine plec în vacanță” zicea cineva, dar eu cum nu pot pleca în vacanță -ce sa fac eu la Paris??, ce-aș face eu în Malibu sau în…Madagascar??-, mă rog, bat la ușile sfinților lui Dumnezeu și la ușa Domnului. ”Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!, zice Hristos, Domnul meu!! Amin.)

Domnul să-i binecuvânteze pe cei ce cred în EL, pe ce-i ce-L cheamă!! Amin.

Despre Tatăl nostru cu Antoaneta Rădoi


Sfântul Gherasim Kefalonitul- minuni


Aș vrea să-i informez pe românii iubitori și cinstitori de SFINȚI că de curând s-a început construirea pe teritoriul României, anume în Dobrogea, la Negrești, lângă Cobadin, un Schit ce are hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul. Acest lucru se face prin mila Domnului și prin dragostea de Dumnezeu, de Sfinți și de semeni a ierodiaconului Isaia (cel fost  prigonit, prin 2014, de mai-marii lui -pt ca nu le-a dat șperțul cerut!!) la Schitul Horia, după ce-l construise cu multă dragoste și osteneală. Ei bine, monahul (la acea vreme) Isaia nu s-a dat bătut de la lucrarea pe care o avea de împlinit, aceea de a face, mai departe, lucrarea lui Dumnezeu încredințată lui. S-a mutat de colo-colo, încercând să se așeze undeva. 4 ani a tot pribegit, ba pe la Gruiu (de Giurgiu), ba pe la Fundata (Brașov), ba prin județul Constanța. Dar…n-a fost să fie!! Se apuca monahul Isaia de un lucru, dar nu-l putea termina, căci lucrarea cea mârșavă a diavolului, dușmanul lui Dumnezeu și a omului cuminte, depășea, de fiecare dată, cu mult, lucrarea începută de cumintele monah și de bunii credincioși. Dar răbdarea monahului Isaia a fost și ESTE mare, iar dragostea lui pentru Dumnezeu, pentru Sfinți și pentru semeni l-a făcut să nu abandoneze lucrarea încredințată lui de Dumnezeu și… nădăjduind, sârguind în post, rugăciune și cumințenie, iată-l acum construind un alt Schit, (nici nu mai știu al câtelea început!!), de data asta cu hramul Sfântului Gherasim Kefalonitul!

L-am vizitat, pe 29 dec. 2018, la acest Șantier în lucru, ce va purta hramul Sfântului cel bine plăcut Domnului, Gherasim Kefalonitul. Actualul ieromonah, pr Isaia, cu revărsare de inimă, ne-a vorbit celor prezenți despre lucrarea începută. Cu sclipiri în ochi și în glas, pr. Isaia, vorbea despre construirea Schitului și de cât de minunat va arăta curând acel loc ca și cum ar fi gata… desăvârșit! Vorbea dezinvolt, cu credință tare, deși locul dimprejurul construcției (din lemn) începute nu era decât o frământare de pași călcați des în niște noroaie, care, mie, bucureșteancă împământenită în asfaltul citadin, mi-au dat fiori pe spate, iar drumul până la  budă este o adevărată aventură, utilitățile esențiale (cum ar fi apa și curentul) fiind încă în faza de cerere depusă pe masa… birocrației autorităților locale! Autoritățile, ca autoritățile, mai lente în mișcare…Dar monahul Isaia nu este dezarmat! Dimpotrivă. Îmi etalează,  încrezător, toate „schițele” ce-i guvernează, bine așezate, mintea. Mie, sincer, mi-a fost greu să-l urmăresc! Parcă urmăream un film SF în 3D. Chiar i-am și spus, la un moment dat: Părinte Isaia, prefer să-mi puneți pe hârtie ce-mi povestiți, că eu, sincer, nu vă pot urmări! Aveți capul plin de scheme!! Mi-e greu să cred realizabil ceea ce spuneți!! Nu realizabil, în viitorul apropiat! La care dumnealui îmi spune, senin: Când vei veni în 12 februarie (2019) sau…dacă nu ajungi în 12 februarie, atunci în 30 martie…tot ce vezi acum început aici (și-mi zice făcând vânt cu mâna aerului dimprejur, descrind un cerc foarte..larg!!), va arăta cu totul altfel, și-mi descrie, din nou, în amănunt, toate schițele desenate-n capul lui sau…mă rog, undeva în cosmos, în niscai cronici invizibile mie. Evident, acolo, în mintea lui totul avea logică, dar mie, uimită de sărăcia locului, de noroiul frământat și de clisa ce se lipise cu sârg de bocănceii mei (vai lor, nu se-așteptau la un așa tratament!!) și ai însoțitorilor mei, doar cât am străbătut drumul de la mașină până-n bisericuță și-napoi-, cât și ținând cont de prețurile la materialele de construcție, nu mi-a mai rămas decât să-i spun: -Să vă ajute Dumnezeu, părinte!! -Ai să vezi cu ochii tăi!, mai adaugă pr Isaia, și dialogul nostru se încheie zicându-mi că mă așteaptă pe 12 febr (ziua lui?!) sau, cel târziu pe 30 martie 2019 (de data asta nu-s prea sigură, adica nu-s prea sigură că a zis 30 martie), când voi avea o altfel de uimire decât cea de azi (29 dec.2018)…

Omul acesta, ierodiaconul (actualmente), Isaia, este dotat cu un calm desăvârșit și cu o credință arar întâlnită. Parcă ar fi o stâncă de neclintit, atunci când își pune-n gând ceva. Vorbea despre cum va arăta foarte, foarte curând construcția Schitului, ca și cum ar fi fost un copil care construiește, din componentele unui joc Lego, un castel, una-două, și..dacă nu l-aș cunoaște într-o oarecare măsură, l-aș cataloga un…nu-știu-cum, dar cunoscându-l știu că va face! Căci Dumnezeu i-a hărăzit multe daruri! Se pricepe la construcții, așa cum i s-a dat și darul priceperii la…oameni și la cele ale lor: boli, căderi, frământări! Se uită la tine și te citește ca pe o carte deschisă. Vorbești cu el despre vreme (sau vremuri) și…dintr-o dată, te trezești că ți-a spus un lucru ciudat, altceva decât prevedea conversația începută…

Este bine de stiut și de luat aminte ca prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, Dumnezeu face mari minuni! Foarte mulți bolnavi de boala secolului XX -care face ravagii in secolul XXI, CANCERUL-, s-au vindecat in chip miraculos cind s-au atins de moaștele sfântului sau după ce au citit cu aplecare și credincioșie Acatistul si/sau Paraclisul Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Deja se află la Schit o Icoană a Sfântului Gherasim Kefalonitul. Părintele Isaia, însoțit de un preot, Pr Zante George, și un cântăreț (…), trimiși de preasfințitul Teodosie, săvârșesc Sfânta Liturghie, slujbe de Acatist și rugăciuni de trebuință, în fiecare zi.
Am  participat la slujbă în ziua de 29 dec 2018, și tare m-am bucurat să constat larghețea dragostei cu care a fost săvârșită, și cum, preotul (regret nu i-am reținut numele!), după sărvârșirea Sfintei Liturghii de obște, i-a strâns pe cei prezenți să le mai citească, adaos, încă două-trei rugăciuni, care de călătorie, care de binecuvântare pentru alte cele de trebuință!

Să trăiești, preabunule Părinte George Zante! Dumnezeu să-ți primească dragostea, osteneala și râvna și să-ți răsplătească cu infinita Lui dragoste!!

(Am constatat, din câteva cuvinte schimbate de un companion al meu cu acest preot, că deține un foarte dezvoltat simț al umorului fin!).

Voi mai scrie pe parcursul timpului, pe măsură ce vor mai fi noutăți.
De asemeni, postez aici numărul de telefon al șoferului care ajunge de 3 ori pe săptămână (sau de câte ori este nevoie), la pr Isaia și, de acum încolo, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.
Cristian Andrei: o724 441 340, un om de mare angajament și un conducător auto cum arar am întâlnit! Iar ca o completare am să spun despre domnia sa că este un fin observator al lucrurilor, are un umor de calitate, vorbeste rar și bine, și, ceea ce este și mai de mare preț, dacă toți conducătorii auto ar conduce cu atâta responsabilitate, pe șoselele României nu ar exista niciun accident!! Și vă spune acest lucru un conducător auto cu oarecare experiență în condus mașina, căruia nu-i place să meargă la drum pe scaunul din dreapta șoferului, ci pe cel al..șoferului!! M-am simțit in super-siguranță cu acest domn la cârma autoturismului, ceea ce nu mi s-a-ntâmplat prea des in viață!! Felicitări dle Cristian Andrei! Domnul Dumnezeu să vă țină așa ÎNTRU MULȚI ANI!

Dumnezeu să binecuvânteze construcția Schitului Sfântul Gherasim Kefalonitul și pe toți cei care se ostenesc întru construire și slujire, fie ei preoți, monahi sau mireni și pe toți donatorii! Fiecăruia dintre cei care-și doresc să ajungă la Schit și ajung, Dumnezeu Atotputernicul, prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, să le dea întreită bucurie!

Binecuvântat să fie, ACUM și de-a PURURI, Părintele ierodiacon Isaia!

Dumnezeu să-i răsplătească preasfințitului Teodosie dragostea și gândul clipei în care a decis hirotonia Părintelui ierodiacon Isaia!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile!

Amin.

(Antoaneta-Ivana)

Autorii primului număr al revistei „Convorbiri literar-artistice” (dec 2017)


Revista „Convorbiri literar-artistice nr 1 arată aşa:

 

Coperta 1

Caseta redactionala

Autorii care au publicat în primul  numar sunt (ordine aleatorie):

Alexandru Ionuţ Mihai(proza)(    )

Marilena Ioan (dramaturgie) (    )

Marian Nencescu (proza) (   );

Liviu Stelian (pictura)(   );

Julian Radu (caricatura)(  );

Dinu Stefan Lucian (grafica) (  );

Iulia Ramona Niţă (grafica)(   );

Andreea Dumitru (arte vizuale)(  );

Mihai Catruna (grafica)(   );

Ioana Stuparu (poezie)(     );

Raluca Ignat Mirela (proza/poezie)(   );

Dan Tipuriţă (poezie biogenetică)(  );

Ştefan Apostol (cronica de film) (  );

Magda Băcescu (poezie) (  );

Cristina Creţu (poezie/proză) (  );

Simona Dobrin (poezie/proză)(  );

Robertp Kuzmanovic (poezie)(  );

Ionuţ Luca (poezie/proză)( );

Gabriela Banu (proză)( );

Ada Nemescu (poezie)(  );

Virgil Ursu Munceleabu (poezie) ( );

Aureliu Goci (proză (  );

Marian Ilie (poezie) (  );

Victor Atanasiu (proză)(  );

Adriana Pavel (proza/poezie)(  );

Alexandru Nicoară (proză) (  );

Aura Dan (proza/poezie) (  );

Antoaneta Rădoi (proză)(  )

Linşajul Preotului Pomohaci; Luis Lazarus versus Ion Spânu; Acuzatorii versus apărătorii în cazul Preotului Cristian Pomohaci


Anto PP 3331

Mă uit la o emisiune TiVi, în care se dezbate, pentru nu ştiu câta oară, situaţia Preotului Cristian Pomohaci. Nu ştiu ce rele, ce „neascultare” a săvârşit (gama sinodului e destul de elastică la acest capitol!!) acest slujitor  afar’ de ceea ce se vorbeşte prin Târg. Dar na’, gura Târgului n-o astupă decât pământul!!                                                                                                                                                      Am ami spus, însă repet, nu îl cunosc personal pe preotul Pomohaci, dar asta nu mă opreşte să opinez! Aşa că am să spun şi acum, ceea ce am mai spus: Preotul Pomohaci e decapitat de mai marii lui. Cineva a decis că nu-l mai vrea pe Pr Pomohaci în Biserică şi, gata, i-au pus de prohod!! Cuiva îi stătea în gât, aşa că a decis să-l elimine şi a făcut-o! Mârşav!

Las baltă treaba, m-aşez confortabil în fotoliu şi decid să urmăresc linşajul mediatic. Sub pretext că aduc ei ştiri Bombă de ultimă oră, moderatorii unui post TiVi anunţă cu surle şi trâmbiţe, cu voci grave, că vom avea ŞTIREA Ştirilor dacă ne vom uita. Personal nu înghit găluşte de-astea. Ştiu cam cum stă treaba cu TiVi-ul. El te ridică, el te coboară, aşa că nu mă aştept la vreo minune mult trâmbiţată, dar mă uit ca să văd ce, cum şi cât aberează fiecare invitat şi chiar moderatorul. Nu mă aşteptam ca ateul Luis Lazarus să creadă că în Biserica Ortodoxă sunt, într-adevăr,  preoţi şi oameni sfinţi! Şi că, DA, prin intermediul unora se pot înfăptui şi se înfăptuiesc minuni, şi încă mari!! Lazarus spune că mai-marii BOR ar fi declarat că actualmente în Biserică Ortodoxă nu s-ar fi semnalat MINUNI. Eronat! Zic. Pentru că în Biserica Ortodoxă se întâmplă ZILNIC minuni, dar că oamenii, şi, mai ales, ateii (precum Lazarus),  sunt orbi, aşa că ei..nu pot vedea!! Lazarus nici atât!! Cât despre mai-marii Bor, de la care, chipurile, ar fi auzit Luis Lazarus ceea ce el a susţinut în emisiunea TiVi din 26 august 2017, şi anume că „nu s-au constatat minuni în Biserica Ortodoxă„, am să spun că ei ştiu şi spun despre ceace ei  înşişi n-ar putea să facă, din pricina necredinţei lor în Dumnezeu! Fiindcă dacă ar avae credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar şti, că doar Hristos le-a spus lor, prin glasul Apostolilor, că minuni MARI (şi mai mari decât acestae; adică mai mari decât cele făcute de Hristos) vor putea face şi ei, ucenicii, preoţii, de vor avea credinţă cât un bob de mei! Dar cum să poată face ei minuni dacă sunt ocupaţi cu…caterisiri nejustificate! Şi cu…alte cele!!

Mă surprinde, totodată,  lipsa de…nici nu ştiu cum s-o numesc, ca să nu jignesc, de intuiţie profesională a avocatei nou numite a Preotului Pomohaci. Poate o fi o strategie pe care eu nu o înţeleg, dar eu cred că mai mult păgubeşte decât face servicii doamna aceasta. N-are experienţa intrării în direct la TiVi, la o oră de vârf, n-are experienţa atacului la baionetă în lupta cu şacalii mediatici, n-are spici, n-are informaţie, n-are sânge-n instalaţie, n-are…mai nimic! Pardon, greşesc! Are ceva, are…dragoste pentru Preotul Pomohaci. Dar asta, doamna mea, nu-i destul când ai de-a face cu un linşaj. Şi când întreg aliotmanul s-a pornit împotriva unui preot dintr-un sătuc oarecare, preot despre care mulţi mărturisesc că ar avea har. (Oare toţi sunt nebuni?? Oare toţi sunt mincinoşi?? Tind să cred că nu!) Aşa că, doamnă avocat, ori renunţi să mai apari în direct, ori te înarmezi serios cu toate armele de trebuinţă unei BĂTĂLII dure! Este în joc soarta unui om. Nu ne putem juca de-a şoarecele şi pisica cu şacalii mediatici şi, mai ales, cu şacalii din Sinod!! Ăştia, de regulă, ştiu ce vor! Şi  când îşi pun ceva-n gând, ies învingători! Şi asta nu din pricina DREPTĂŢII lor, ci pentru că ei deţin…iarba fiarelor, care le deschid lor orice uşă!!

Singurul care este documentat şi care ştie cu ce se mănâncă Şedinţele Consistoriale ale Bor şi chiar Legile laice este ziaristul Ion Spânu. Dar oricât de pregătit ar fi, când trâmbiţaşii mai-marilor sunt trimişi să sune din goarne şi să bată tamburinele caterisirii, nu prea mai are ce face Spânu cu toată priceperea şi cu toată documentarea lui!

Vom vedea ce se va întâmpla. Sănătoşi să fim şi s-avem nervi să ne ţină!! Dar..acest om, Preotul Pomohaci, care este târât şi tăvălit în acest dublu linşaj, medaitic şi BORist, câţi neuroni întregi să mai aibă după atâta tevatură!!!

Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bani!! Fieacare dintre părţi îşi are TARGETUL ei. Mai-marii Preotului Pomohaci vor mai multă pincă de la el (că de la aceasta a plecat totul, în opinia mea), televiziniştii vor mai mult RATING (care înseamnă tot bani), avocaţii vor mai multă…recunoaştere!! Preotul Pomohaci se alege cu paguba! Iar psihicul lui, mai devreme şi/sau mai târziu, va avea de suferit! Din toată nebunia perdantă este Biserica Ortodoxă! Căci mulţi oameni nu mai ştiu ce să creadă din tot circul acesta!! Ţara s-a împărţit în două: Pro şi Contra… Pomohaci, uitând de Dumnezeu! Dar, doar EL va face lumină în acest caz. Să ne rugăm, dară!

Dea Domnul bine!

Cine se teme de-Arsenie Boca?, de Nicolae Nicoara-Horia


Luni, 17 Aprilie 2017
din Săptămâna Luminată
„Vezi că eu mor şi nu va trece mult timp
şi în România va fi vărsare de sânge”.
Arsenie Boca
(Vața de Sus, 29 Septembrie 1910-Sinaia, 28 Noiembrie 1989)

arsenie boca

Cine se teme de-Arsenie Boca,
Cine vrea să-l despartă de Dumnezeu?
E sfânt? Nu e sfânt? Ce mută îndoială
Apasă pe sufletul neamului meu!

Ce semne mai vreți? Ce minuni nefăcute?
Aici, pretutindeni, sunt destule dovezi,
Sfântul acesta cu mult mai-nainte
Și-a scris moartea s-o citești și să crezi!

Dumnezeu a pus în el o Lumină
Și nimeni n-o va lua înapoi,
Sfântul Ardealului de la Vața de Sus
A fost și rămâne viu printre noi!

El nu cerșește îndurare, nici milă,
Canonizat dacă este, ori nu,
La Prislop, unde curge izvorul cel viu
Însetat de oriunde, vino și tu

Și atinge cu sufletul crucea fierbinte
Să te cuprindă fiorul cel sfânt,
Cine se teme de-Arsenie Boca,
De Sfântul acesta fără mormânt?

Nicolae Nicoară-Horia