Posts Tagged ‘manifest’

e toamnă iar


E toamnă iar

dar

nu te-ntrista

suflete

e vremea

unui nou

început

O toamnă-i

o toamnă

nu

iarnă! (Anto, 25 sept 2019)

69343318_1226668954185853_8677486181774000128_n

(Foto preluare internet)

Reclame

Cine-și bagă nasul și de ce…


sub lupa

Am Blogul acesta de mai mult de 16 ani. Pentru prima oara in 2018, iulie, e hekărit, de ce, habar-nam. Nu fac politică, nu mă ocup cu pornografia, nu mă intereseaza chestiuni care-ar merita hekărite. Eu mă ocup strict cu…cultura: literatură, cărți, scriitori, scriitură, lansari de carte, artă. Punct.

N-am mai intrat de citeva săptămâni, fiind ocupată cu alte trebi, pe alt site, al meu, și-acum, când să intru pe Blogul meu: ”hopa???, ai uitat parola!!” Îhî, oi fi uitat-o, dar observ că alții au intrat în posesia ei!! Ăștia… ”n-au uitat-o!!”. Reclame erau postate în Blogul meu. Cine le postează?? Io nu! N-am accesat niciodata optiunea: Reclame!!, chiar dc , poate, o fi avantajoasă. Mi-am vrut Blogul curat, fara burti libidinoase care-și leagana  slăninile în mod grobian promitând slăbirea miraculoasă, fără picioare pline de varice care, deși așa cum arată, promit  vindecari ca prin minune cu nuș-ce-produs miraculos, fara etc…

Celor care-ati intrat, între timp, (cam două săptămâni până azi, 20 iulie 2018), și ați vizionat cumva materiale dezagreabile, vă cer scuze. Nu eu le-am postat!! Sper ca WordPress-ul sa fie mai atent la hekăreală, deși nici el nu poate scăpa de acești ”ULTRAdeștepți” ai Universului!! De fapt, WordPress-ul ma anuntase, printr-un mail, ca..ceva se-ntâmplă (și la scurt timp a blocat contul), doar ca eu am ignorat mailul, până azi când am vrut să intru să postez un articol. Mulțumesc WordPress!

 

Meritele cărții “MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI” de Mihai Șerban


 Notă: (În sfârşit, aud încă o voce, după a mea -iertat să-mi fie, dar am trâmbiţat, în deşert, din noiembrie până mai acum câteva zile, despre apariţia cărţii “Manifest, cartea neagră a României” şi despre durerea-manifest, exprimată între coperţile ei de compatriotul cu inimă de leu, Mihai Şerban (Bravo, românule!! Bravo OMULE!!), şi-mi era ciudă că, gândeam eu, nime’ n-aude!!; dar, iată că m-am înşelat! Dea Domnul să audă şi să ia atitudine tot cel care are suflet de român!!)!! Să ne unim în CUGET şi-n SIMŢIRI, măcar acum în cel de-al 12-lea ceas, in anul…Centenarului!! Să strigăm TOŢI într-un glas, din toţi rărunchii şi din toate inimile: Vrem o ROMÂNIE LIBERĂ, INDEPENDENTĂ! Vrem să fim lăsaţi să trăim frumos în bogata şi frumoasa noastră Românie! Căci suntem neam binecuvântat de Dumnezeu! Amin. (Notă: Am şi eu, curând-curând, o surpriză de proporţii pt neamul meu şi, în special, pt sinodul BOR -care pare că ar fi foarte mulţumit cu înfăptuirea Mastodontului cu nume pompos şi nu-i prea mai pasă de alte cele, care se-ntâmplă primprejur!!) Antoaneta Radoi

Redau un articol de pe:

Sursa:https://www.incorectpolitic.com/meritele-cartii-manifest-cartea-neagra-romaniei-de-mihai-serban/#comment-249

Eugen Armășoiu
Incorect Politic
Februarie 2, 2018

Aparent, nu sunt lucruri noi. Doar știm cât de rău am ajuns, nu-i așa? Încă unul care ne plânge pe umăr!

Știm și noi că societatea românească se află într-o derivă majoră și într-o dezintegrare accentuată de absența unui leadership lucid sau a unei strategii care să catalizeze eforturile românilor spre un viitor mai bun.

Această constatare este însă mult mai evidentă pentru cei care au părăsit România în speranța unui trai mai bun, în alte țări cu economii mai dezvoltate, decât pentru cei rămași, care s-au văzut nevoiți să se acomodeze cu necazurile mereu multiplicate și amplificate, în care se zbat.

Aveți puțintică răbdare și citiți mai departe. Merită!

Pentru cei care mai sunt încă atenți la ce se întamplă cu capabilitatea României de a înfrunta provocările majore ale mareei globalizatoare sau ale transformărilor induse de “războiul silențios”, deriva și pagubele înregistrate în urma coliziunilor de tot felul se regăsesc într-o îndepărtare a noastră, din ce în ce mai mare, față “de moștenirea și idealurile celor care s-au jertfit pentru neamul românesc” și în evidența consolidării unui sistem din ce în ce mai bine organizat, alcătuit din entități complexe, din interiorul și din afara țării, care hăcuiesc și parazitează resursele, economia și locuitorii acestei țări, sau, și mai rău, neagă istoria și obârșia noastră milenară și uneltesc la izgonirea noastră și înlocuirea cu alți emigranți(românii sunt pe locul 2 ca emigranți în UE, după sirieni).

Meritele cărții MANIFEST

Meritele cărții “MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI”, scrisă de Mihai Șerban, sunt multiple. Primul este acela că, din iubire de neam și de țară, a vrut să înteleagă de ce se întâmplă aceste lucruri nedorite de români și să identifice soluții de redresare, de revenire la valorile unei societăți sănătoase și ale unei trăiri demne, pentru că este “un bărbat care s-a săturat să-și vadă națiunea îngenunchiată și suferind până la sânge pentru interesele altorași pentru că nu poate accepta agresiunea declanșată pe toate planurile, asupra românilor.

Constatărilor noastre logice de genul: nu am avut un lider al românilor după Ceaușescu, sau nu am avut o strategie de dezvoltare economico-socială după revoluție, autorul le contrapune evidența și realitatea faptelor: nu am fost lăsați să avem un lider, nu ni s-a lăsat șansa de a avea și a acționa pentru realizarea vreunei strategii naționale, pentru că “societatea este organizată de sistemul care a luat-o ostatică prin mirajul democrației reprezentative”, iar ceea ce ni se întâmplă “este rezultatul unui proces de otrăvire național, cu un virus administrat de elita cosmopolită fiecărei națiuni pentru a o îmbolnăvi, a crea dependență și a controla …”,în timp ce românii trebuie să fie înstrăinați de neam, de țară și de credință, risipiți și pierduți pentru totdeauna.

Al doilea merit constă în faptul că autorul nu s-a multumit cu aflarea cauzelor, ci,“conform abordării lui Hipocrat, a căutat să lămurească sursele, fundamentul și modul de manifestare al amenințărilor care provoacă apariția acestor cauze, identificând, în același timp, setul de valori prin care sistemul parazitar poate fi tratat și evidențiind principiile și modalitățile de acțiune pe care ne putem bizui cu speranța că acțiunile demersului de a le vindeca să fie bine pregătite și cu șanse de izbandă.

Cartea ne avertizează că “vracii care i-au degenerat pe vestici sunt astăzi la lucru și în România, s-au delocalizat și profită de structurile pe care le domină generație după generație pentru a oficializa și încrusta adânc, în mintea colectivă, dejecțiile intelectuale și conceptele manipulatoare.”

Al treilea merit este acela de a avea curajul să pubice această carte în care se regăsește lista principalilor uzurpatori ai intereselor românești, prezentați analitic, sub un sistem de ochire de ultimă generație, prin care cititorii care simt românește au privilegiul de a-i identifica și de a-i înregistra pe specii și origini, categorisiți dupa letalitatea veninului, ferocitate și apucături. Pericolul este major pentru că această ferocitate a condus la “un stadiu nemaivăzut în istoria omenirii, în care mai puțin de 0,3% din populația globului concentrează echivalentul bogăției celorlalți 99,7%”.

România este acum în plin proces de acaparare și stoarcere a resurselor, a creierelor și a pământului strămoșesc și a intrat pe o șosea cu semne de interdicție în a-ți exprima libertatea de gândire sau aprecierea față de valorile naționale. Manipularea mediatică promite că este drumul spre un viitor garnisit cu valori europene, dar semnalul de alarmă al autorului ne avertizează că ne îndreptăm spre neomarxism social asezonat cu islam proaspăt, ce duce spre pieirea națiunii.

Pentru că multiculturalismul și metisajul afișate ca valori umane sunt servite simultan cu genocidul împotriva albilor, împotriva lui Eminescu, a românilor și a ortodocșilor.

Un alt merit este acela de a fi un îndemn direct la trezire și la acțiune, o chemare la luptă împotriva sistemului care dirijează agresiunea crescândă a guvernelor împotriva propriului popor. Cartea este o încălcare a embargoului intelectual impus de noul sistem totalitar care se întinde peste noi, un manifest care te pune în situația de a lua o decizie în forul sinelui tău, chiar atunci când îl citești. Mesajul frige, nu poți citi mai departe până nu te hotărăști. Iar când ai terminat de citit, îndemnul vine și nescris “Dă-l mai departe!”.

Apar întrebări firești: cum? …unde? …când? … cine? Sunt cele mai bune întrebări, semn că un prim scop al cărții a fost atins.

Cum: întorcându-ne spre valorile noastre fundamentale: credința în Dumnezeu, istoria, iubirea de neam și de familie, cu sufletul și inima spre țară, spune cartea.

Unde: acolo unde trăim, în țară sau afară, oriunde ne-am afla, spune autorul.

Când: chiar acum, de astăzi înainte, mereu, spune Mihai Șerban.

Cine: eu, tu, noi, om cu om, într-un șir continuu din moși-strămoși, spune manifestul.

Meritele cărții MANIFEST

MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI este ecoul de azi la „Hai să dăm mână cu mână …!” și la „Deșteaptă-te române!”, căruia suntem datori să-i răspundem „PREZENT!” și să ne unim eforturile, fiecare pe măsura capabilităților sale, chiar acum, oriunde ne-am afla.

Același mesaj vi-l transmit și eu: Citește și dă mai departe! Eugen Armăşoiu

maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou

Comentarii pe incorect politic:

  • Mihai Șerban este un dizident, incorect politic este un site dizident, românii adevărați sunt dizidenți, românia eternă este dizidență… Adevărul este o marfă de contrabandă, sunteți niste ilegaliști ai timpurilor moderne și, tocmai din acest motiv, vă prețuim și vă urmăm până la capăt!

  • Elena L. Marinescu

    Am citit și eu cartea domnului Mihai Serban, pur și simplu, impresionantă! Adevăr, luciditate, analiză și logică fără cusur! Totul se leagă și se împletește cu o viteză incredibilă. Călătoria ideatică ne duce dincolo de “oficial”, acolo unde doar meșteșugarii milenari au acces. Găsim toate elementele care au format iluzia în care ne strângem și murim fără să înțelegem absolut NIMIC! Radiografia Occidentului “apostat iudeo-masonic” îți îngheață sângele. Toată “construcția” financiaro-politico-mediatico-culturalo-romanească postdecembristă, se topește precum zăpada în soare. Sursa SURSELOR constituie misterul ce consolidează coloana vertebrală acestei cărți majore. Autorul ne anunță iminența unei confruntări inevitabile “suntem pe buza prăpastiei” și totuși, “Viitorul nostru nu este, totuși, compromis: avem atuuri deosebite, atât de puternice încât se duce o luptă bine disimulată împotriva acestora. Totul este la îndemâna noastră, trebuie doar să lăsăm deoparte himerele de care am fost agățați… Pentru a avansa în viață nu este destul să mergi: trebuie să mergi în direcția potrivită. Dumnezeu este alături de cei care luptă pentru adevăr!” Nu este o carte, ci mai degrabă o necesitate națională. Prof. univ. dr. Elena L. Marinescu.

Antologia „Noi am sărbătorit CENTENARUL UNIRII, 2018”…


Atenţie Români de pretutindeni!!! Creatori de frumos!!! Revista Convorbiri literar-artistice anunţă și așteaptă înscrierea pentru Antologia: ”Noi am sărbătorit CENTENARUL UNIRII, 2018”

Primim material din domeniile: Poezie/proză/dramaturgie/caricatură/grafică/hand made/muzică/ teatru/epigrame/pamflet (fiecare vine cu propriile creaţii, fiecare după cum l-a înzestrat Dumnezeu; talentaţi să fie!!)

Autorii materialelor pot fi consacrati, neconsacrati, debutanti, ori pur si simplu oameni care sunt talentați într-un domeniu oarecare si care își doresc să facă parte din Antologia aceasta, care va fi publicată sub egida revistei Convorbiri literar-artistice și a editurii Amanda Edit.

Tematica:  Centenarul unirii -Iubirea de ţară, de neam, unirea, omenia la români, tradiţiile şi cultura poporului român de la origini până în prezent, eroi, ţărani români rămaşi în memoria neamului, oameni de stat –români- demni de a fi cinstiţi, despre Zalmoxis, despre peşterile şi locurile încărcate de spiritualitate ale României, despre toate bogăţiile spirituale ale neamului românesc.

 AŞTEPTĂM  CU INTERES ÎNSCRIERILE DORITORILOR la SECŢIUNILE mai sus amintite, până la data de 30 august 2018, pe adresa: antoradoi@yahoo.com 

 Materialele (textele) să fie culese pe calculator, format: Times New Roman 12,  word doc., cu diacritice, pentru POEZIE sau/şi PROZĂ/epigramă, etc.

 Materialele (indiferent de natura lor: poezie, proză, grafică, fotografie, caricatură, epigramă, etc) nu vor depăşi 5 pagini A5 cu tot cu un mic CV literar, pt cei care-l au, sau câteva date despre autorul materialului!

ATENŢIUNE!!

NU CONDIŢIONĂM  apariţia în Antologie de nimic, nici măcar de vreun CV stufos, ci de TALENTUL autorului; CV-ul fiindu-ne necesar doar pentru o mică prezentare a autorului: numele şi prenumele sau pseudonim, (pt cei care au aşa ceva), zona geografica de unde provine, realizări culturale (pt cei care au), expoziţii, cărţi publicate, piese în care joacă –in cazul teatrului, ceva de gen şi cam atât! şi o fotografie de profil.

Ne dorim ca ANTOLOGIA: “NOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII, 2018!” să apară până la finalul lunii noiembrie pentru a putea fi prezentată la Gaudeamus 2018 și la evenimentele noastre dedicate ”Centenarului Românirei” din luna decembrie 2018.
Imediat după apariţie, ANTOLOGIA “MOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII, 2018!!”, va fi lansată şi mediatizată la evenimentele de carte din ţară, unde o vom trimite, (în formatul tipărit), atât în ţară cât şi în străinătate, la  biblioteci, comunităţi româneşti din ”diaspora”, ambasade, consulate etc, dar va fi prezentată şi pe Site-uri culturale în on-line. Vom organiza întâlniri culturale, cenacluri. Avem încheiate parteneriate media: radio, Tivi, reviste, biblioteci.

 Așadar, curgă cerneala!!!…

 (Redacția Convorbiri literar-artistice)

Nota: Republicare anunt, 25 iunie 2018 (Antoaneta Rădoi)Convorbiri 4 cu pix argintiu

Deşteaptă-te, române…


S-aude în Ardeal/un glas /de ungur/ce-i tare la cerbice/”Vrem Autonomie!” /tradus e: “Vrem Ardealul!”

Ce vorbe-s astea/CÂINE?/ Ce te hrăneşti/ de veacuri/ cu dulce pâine/ în Patria Română/

Ce vorbe-s astea/venetice/păgâne!/ când te hrăneşti de veacuri/cu lapte/cald şi dulce/ şi-ai fost oblăduit/ ca puiul sub găină/şi-ai supt lăptic/ ca mielul/de la oaia blândă!/

“Vrem Autonomie!”/ ieş şerpii în cărare/li s-a făcut de…/făcătură/ Doamne!

“Vrem Autonomie!” /ies şerpii în cărare/ Ce vorbe-s astea, Doamne?/ căci ungureasca asta/eu nu pot sa traduc

Deşteaptă-te, române! Deşteaptă-te române/şi vezi că-n a ta /ţară/duşmanul scoate colţii/iar/ spre tine /Şi nu-i duşman din ceia/ce stară prea departe/ ci-s cei ce se hrăniră/cu miere şi cu lapte/din trupul ţării tale

Deşteaptă-te, române/şi nu lăsa/să-ţi pună/ duşmanul/capul /pe butuc

Se-nvârt toţi voievozii-n a lor morminte/vrând să iasă/ să-ncalece pe bidivii de foc/

Vor să se scoale iară/cei de la nouăsuteşapte/ cu pieptul dezgolit/s-o ia-nainte/ şi să-i ia-n furci /pe ungurii vrăjmaşi/dar şi pe voi/ai noştri/vânzători de ţată

 

Văzuta-au voievozii/văzut-au toţi strămoşii/că voi/voi nu dormiţi/în parlament/precum ne-arată presa/uneori/voi nu dormiţi/voi trageţi sfori/pentru hotară/vreţi iară să-mpărţiţi/frumoasa şi bogata/ţară

 

Ruşine să vă fie!/ Să fiţi proscrişi/pe veci!

C-a voastră glie vindeţi/că nu vă săturară-ţi /cu ce-aţi vândut din ea/vreţi ultima bucată/s-o duceţi la mezat! /Ruşine să vă fie! Să fiţi proscrişi pe veci!

Deşteaptă-te, române!…

steag dacic

Prezicătoarea de TEcuci aberează din nou la…Canalu’ lui Brancu


(Notă: Aici lucrurile nu sunt ce par a fi! Trataţi totul cu înţelepciune!!) Pamflet

Să deschid şi io un pic TiVi-ul!, îmi zic pe la ora 24,00, văzând că nu-mi dă târcoale Moş Ene. Iau telecomanda şi fac un scurt Zapping. Mi s-a acrit de imaginile cu „pedofilul din lift” (despre care-o sa scriu şi eu intr-o oarecare zi!!), aşa că trec mai departe Canal după Canal, dejecţii după dejecţii, aceleaşi de ani şi ani, doar răspândacii-s alţii… Ajung şi la Canalu’ unde-şi face veacul, cam de-un veac, nimeni altul decât…Brancu, Cristi Brancu. Ia să văd ce mai dejectează ăsta!, îmi zic. Tocmai ieşise din publicitate şi numa’ ce ne-anunţă că va REintra în direct cu nime’ alta decât prezicătoarea casei, (mai exact a CANALULUI!!: Pfuiii!!…), Maria Ghiorghiu, de la Tecuci. Hop-ş-aşa!!!… Doamneee, nici dor nu-mi era să-i aud inepţiile!! Entitatea asta, care are …auzenii, care… cică-i vorbeşte ei, (ei şi numai ei din tot Tecuciul ăla!!), Duhul Sfânt (…), ne bagă iar în sperieţi (nu pe mine, că nu stau eu s-ascult în gura „îngereilor” ei guralivi şi năbădăioşi, care se joacă de-a uite catastrofa nu e catastrofa cu ea!!; apropos, nu era ea cea care prezisese, suta la suta, tot la Brancu-n hazna, ca va iesi nevasta lu’ Bill Clinton preşedinte în State?? Iaca na’, că e Trump preşedinte!! Să-i fi fost bobii, pe care-i dădea hrană îngereilor ei, stricaţi?? Şi s-au deranjat îngereii şi-au intrat în deririum tremens…), anunţându-ne că iar s-anunţă catastrofe, cu trenuri răstunate, picate de pe-un pod, scufundate-ntr-o apă, doar că…nu ştie dacă asta se va-ntâmpla în România sau în lumea…largă!! Cât de imbecil să fii să iei de bună o astfel de ştire?? Dar…pt rating ce nu face Brancu!! Şi pentr-un creiţar în plus ce nu face imaginaţia tecucencei??  Apropos, ştie cineva, e chiar incurabilă maladia de care suferă entitatea sau nu mai sunt locuri la Mărcuţa??…

Feri, Doamne Dumnezeule, lumea de închipuiţi!!

„Convorbiri literar-artistice”, revistă; unde e de gasit…


Revista „Convorbiri literar-artistice”, al cărui redcator şef sunt, o puteti solicita la adresa de mail: antoradoi@yahoo.com, sau lasati mesaj aici.

 Va prezint, partial, revista nr 1>

 

Editorial

(Antoneta Rădoi, redactor-şef)

Bună să vă fie inima dragi cititori!        

Într-una din zilele binecuvântatei luni septembrie, literele s-au adunat, au ţinut sfat şi-au decis să devină cuvinte şi cuvintele text şi, iată, trei luni mai târziu, în acest minunat decembrie,  Convorbiri literar-artistice şi-a făcut  apariţia în lumea… cuvântului tipărit!

A venit pe lume într-o vreme a unui secol, XXI, bântuit de priorităţi materiale, vreme în care, parcă nimic nu-i este prielnic, dar noi, colectivul redacţional, câţiva oameni inimoşi, cu care veţi face cunoştinţă pe parcursul timpului, pe măsură ce veţi răsfoi paginile, vrem, avem toată deschiderea sufletească şi toată dorinţa să răzbim, şi vom răzbi, prin talentul şi dăruirea celor ce vor avea rubrici şi/sau vor publica texte în revista noastră, vom răzbi şi vom deveni din mici mari, prin efortul susţinut şi perseveranţa iniţiatorilor proiectului. Deşi bani nu sunt, DELOC –aş putea zice-, noi pornim nu de la zero, ci cu mult sub zero la capitolul bani, dar nădăjduim ca spiritul şi dăruirea fiecărui autor să se-adune într-un buchet mare şi…să înflorească, fiindcă, ştiut este, unde-s doi sau trei uniţi întru spirit, acolo e şi Spiritul Însuşi, Care va da zvâc lucrului mâinilor noastre, iar pământul în care am însămânţat în toamnă va da roade bogate în viitor. Revista Convorbiri literar-artistice este un proiect demult iţit în inima şi mintea mea, dar, iată că, în sfârşit, e pus pe curpen!!! şi nădăjduiesc să crească şi să  fie multora spre bucurie şi folos!

Personal, îmi doresc ca această Revistă să fie una în care, şi prin care, să promovăm libertatea de expresie a …talentului literar autentic, libertatea de expresie a tot ceea ce reprezintă ARTĂ: arta bunului simţ şi a frumosului, fie în literatură, fie în muzică, fie în teatru sau în pictură, fie în orice alt domeniu în care Dumnezeu şi-a investit Talanţii Săi în om, în fiecare dintre cei ce vor fi aleşi să publice aici! În Convorbiri literar-artistice vom publica talente reale.

Dorim să strângem în paginile revistei creaţii literare contemporane, vom face loc şi noului-val, debutanţilor talentaţi, şi vom publica chiar şi texte  ale unor oameni care nu au publicat niciodată vreo carte şi vom căuta să publicăm şi din textele scriitorilor  consacraţi ai literaturii române şi chiar din textele literaturii universale, în măsura în care paginile revistei ne-o vor permite. Vom publica TEXTE, creaţii, nu NUME! Nu ne alegem criteriu de publicare al unui text după numele celui care l-a întocmit sau după vreo funcţie bine cotată pe undeva a autorului, ci după talentul lui. Vrem să primeze valoarea textelor! Am decis şi ne vom strădui să publicăm condeie!! La fel va fi şi la capitolul muzică, teatru, grafică etc. Vrem să mergem la drum cu creatorii de frumos şi durabil! Ştiu, e un vis, dar ştiu că prin efortul susţinut şi perseverenţa oamenilor alcătuiţi frumoş sufleteşte şi dăruiţi frumosului, cât şi prin strădania mea personală, (atât cât voi putea, voi da TOTUL pentru Revistă), vom izbuti şi vom împlini acest vis, care poartă frumosul nume: Convorbiri literar-artistice.

*

Dialog şi valoare

Victor Atanasiu- critic literar

Opţiunea pentru titlul revistei noastre nu e deloc fortuită. E vorba de convorbiri, nume aflat în tradiţia celei mai glorioase reviste literare de la noi, Convorbirile literare junimiste, care au fost de fapt ale lui Maiorescu, Eminescu, Creangă, şi e destul să-i citez pe aceştia, pentru a evidenţia că strălucirile beletristicii naţionale au fost acolo. Nu e vorba doar de urmarea respectuoasă a unei tradiţii, ci de ideea însăşi de convorbiri, aşadar dialog între artişti din generaţii, dintre diverse arte, stiluri, curente, programe estetice.                                                                                                                                                    Convorbirile noastre sunt literar-artistice pentru că au la fel de bine în centrul atenţiei şi alte arte în afara literaturii.                                                                                                                                                                        Esenţial însă este preocuparea pentru valoare, care să primeze, cum ne învaţă tot Maiorescu cu „degetul său de lumină” (E Lovinescu), de oriunde-ar fi, şi indiferent de treapta de afirmare la care se află oricine, indiferent dacă este deja un creator, un nume, sau aspiră să fie un creator, un nume. Suntem plini de nădejde că ascendentul valorii pe care îl avem în atenţie să se constituie într-o serioasă premiză ca revista noastră să fie valoroasă!

*

 

 

BUN VENIT, CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE!

Aureliu Goci /critic literar

 

Niciodată nu vor fi prea multe reviste de cultură, niciodată nu va fi inflaţie de pagini scrise cu talent şi gust de tineri autori care asediază Cetatea Literelor.

Să ai succes, „Convorbiri literar-artistice”, să ai colaboratori înzestraţi, să ai condeie echilibrate şi strălucitoare, să fii îmbrăţişată de talente dinamice, cu viitor în literatura românească!

Şi poate, cu acţiunea ta de acum, să apropii acel aşteptat viitor, în aşa fel încât el să vină mâine, nu poimâine!

Cu prietenie,

AURELIU GOCI -critic literar

 

*

      O convertire          

Marian Nencescu; doctor în filologie

 În luna ianuarie 1960, notează Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912, Bucureşti – d. 30 martie 1989, Baia Mare) în Jurnal personal, redactat între 1971-72, la Bucureşti, şi editat postum sub titlul Jurnalul fericirii (ed. I, cu note, prefaţă şi biobliografie de Virgil Ciomoş şi Virgil Bulat, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994), la puţine zile de la internarea la Malmaison (celebrul loc de detenţie din Bucureşti, situat pe dealul Uranus, azi demolat în urma construirii Casei Poporului – n.a.) şi la doar câteva zile după aflarea veştii condamnării la treisprezece ani de muncă silnică (dintre care a efectuat doar cinci – n.a.), fostul avocat şi scriitor de etnie israelită ia decizia radicală de a se converti la creştinism, alegând deliberat cultul ortodox („Nu m-am putut opri de a nu avea un rictus nervos de teamă că nu e deloc probabil să rezist până la capăt şi că ar fi bine să mă botez”– Jurnalul fericirii, varianta a II-a, manuscris din Arhiva Mânăstirii Rohia).                                     În consecinţă, face apel la arhimandritul Mina Dobzeu, coleg de celulă, care îi acordă primele lecţii de catehizare şi care îl pregăteşte pentru taina botezului, chiar la faţa locului, adică în celula nr. 18, de la Malmaison. Ceremonia propriu-zisă a convertirii are loc la 15 martie 1960, la întoarcerea „de la aer”, adică exact în momentul când, după socoteala participanţilor, „caralii erau mai ocupaţi”. În consecinţă, tocmai când puhoiul de deţinuţi era mai mare, părintele Mina a înşfăcat o cană de metal cu smalţul ciobit, plină cu apă „viermănoasă” şi, în prezenţa a doi martori (preoţi greco-catolici), a săvârşit ceremonialul sfânt „la repezeală, dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desăvârşită, rostind cuvintele trebuitoare şi făcând semnul crucii”. A fost un gest receptat de proaspătul creştin în următorii termeni : „Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi din duh rapid”.

Botezul, săvârşit în clandestinitate, şi lipsit de elementele consacrate – cufundarea  în apă şi mirungerea – este însă perfect valabil şi i-a oferit beneficiarului zile  grele în detenţie, dar şi nopţi cu somn liniştit. În esenţă, Steinhardt a explicat personal „misterul” convertirii sale atât în unele pagini substanţiale din Jurnalul fericirii, cât şi, mai detaliat, într-o scrisoare privată, adresată lui Emil Cioran, datată 5 mai 1986 : „Eu am fost lovit de clarviziune târziu, în închisoare, când mă apropiam de 50 de ani şi când nimic nu mă pregătise, ba chiar din contră,  pentru lovitura adevărului” (v. Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1993, p. 220). În închisoare, Steinhardt descoperă că libertatea individuală este condiţionată de aplicarea legilor moralei şi că un individ fără libertate este „o caricatură, un locuitor al iadului”. Tot cu acest prilej înţelege că libertatea nu este un fetiş, un lucru ce trebuie cultivat până la absurd, ci un obiect „preţios şi fragil” ce trebuie conservat. În acest sens, atinge şi problema predestinării, constatând, pe urmele Apostolului Pavel, că fiinţa umană se aseamănă cu acele vase de cinste de care vorbeşte ucenicul lui Hristos şi că mântuirea nu este decât o nouă ipostază a fatumu-lui. În consecinţă,  fratele Nicolae constată, că după creştinare este un „alt om”: „Am intrat în închisoare orb . . . şi ies cu ochii deschişi, am intrat nemulţumit, şi ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, suspcios, sensibil la fleacuri, şi ies nepăsător “.(Jurnalul, op.cit., p. 302). Problema fundamentală în acest context nu e atât credinţa lui Steinhardt, reală, pe cât ne este omeneşte cu putinţă să apreciem, cât devenirea românească întru fiinţă a marelui moralist și gânditor neo-creștin.

Astăzi,  când ne aflăm în momentul zero al plecării în lume a unei noi publicații cultural-literare, nu putem să nu ne gândim la gestul simbolic al lui Steinhardt de a se mântui întru Hristos, chiar în ceasul marilor întrebări. Trăind, la rândul nostru, emoția începutului, parcă simțim  taina unui nou botez  spiritual. Fie ca noua publicație, ce vine azi în fața cititorilor ei înveșmântată în haina Duhului divin, să răspundă întrebărilor și dilemelor firești ale iubitorilor de cultură.  Să fie un Sfânt botez cultural binecuvîntat de Dumnezeu, iar noul prunc literar să aiba viață lungă și ferită de urgii și pizme omenești.

Drum lin şi deplină devenire întru ființa românească !

*

Un pum de inimi                 

 Aura Dan; Scriitoare.  

                                                           

(Redactor adjunct)

 

Un pumn de inimi care s-au întâlnit, la început, virtual, şi care, aparent, nu au nimic în comun, dar care scriu cu tocuri diferite înmuindu-şi peniţa în aceeaşi cerneală. O cerneală care-şi va lăsa urmele-n timp, o cerneală care va striga lumii despre literatură, pictură, muzică, teatru şi film, evenimente mai mult sau mai puţin importante, modă şi trai…

Un pumn de inimi care bat în acelaşi ritm, în acelaşi timp pentru tine, cititorule, ca tu să ţii în mână Revista „Convorbiri literar-artistice”, o revistă dintr-un noian de reviste de profil, ce se doreşte a fi scrisă şi tipărită cu simţ de răspundere şi promptitudine, a fi un etalon pentru literatură şi artă într-un ansamblu larg pentru delectarea ochiului, minţii şi sufletului. O revistă în care vei găsi editoriale, articole, critică despre scriitori şi scrieri, instantanee şi… cultură la cafeaua de dimineaţă într-un Bucureşti al secolului XXI.

De ce a văzut lumina tiparului revista „Convorbiri literar-artistice”? Fiindcă acest pumn de inimi are de spus ceva, iar tu, cititorule, dacă nu vei citi, vei pierde. Aşadar, vă propun să răsfoim împreună revista „Convorbiri literar-artistice”, căci în acest fel vom răsfoi acest pumn de inimi şi de idei şi ne vom culturaliza, sporovăind unii cu alţii şi unii despre alţii şi despre ce mai e nou sub soare!…

=

 

Alexandru Nicoară; drd. în Teologie

                                                         

(Redactor adjunct)

    Încotro educaţie?…

Pe zi ce trece interesul copiilor pentru şcoală este într-un regres continuu. Plimbările în Mega-mall, jocurile online, interesul cât mai crescut  faţă de modă şi altele au acaparat viaţa tinerilor. Latura financiară a devenit obsesivă pentru majoritatea. Trebuie să recunoaştem că societatea secularizată şi materialistă din ziua de azi stimulează în copii latura pecuniară. Visăm bani, haine, maşini de lux şi case grandioase. O stare de nemulţumire apasă peste sufletul românilor. Construim case grandioase lipsite de “gust” arhitectural care nu au nimic în comun cu sufletul şi tradiţiile noastre naţionale. Am avut ocazia să păşesc în numeroase locuinţe. Case imense, multe camere, dar încălzite “pe alocuri” ca la meteo. În multe dintre ele  stăpân e frigul. Ne este foarte greu să ne acceptăm situaţia financiară. Modestia a apus de mult!

Alergătura aceasta după bani influenţează educaţia. Părinţii au câte două sau chiar trei job-uri. Cum să mai ai timp de copii când pleci la 7 dimineaţa şi revii la 10 seara? De copii cel mai mult se ocupă bunicii. Foarte mulţi părinţi neglijează educaţia copiilor fără să conştientizeze faptul că mai târziu vor trebui să suporte efectele acestei nepăsări. Educaşia se aseamănă foarte bine cu agricultura, unde punctul de plecare este sămânța (moştenirea genetică), dar deloc neglijabile sunt lucrările câmpului (educaţia). Nu întâmplător la începutul anului şcolar, la ora de religie, se citeşte Pilda semănătorului (Matei cap. 13, 1-15).

Ce înţelegem prin educaţie? Educaţia este totalitatea metodelor, procedeelor şi măsurilor utilizate conştient în vederea structurării omului. Ea transmite imagini şi idei, cunoştinţe şi structuri, tehnici de gândire, valori morale şi estetice, modele atitudinale, norme şi principii de comportament. Pentru dezvoltare educaţia reprezintă un factor determinant.                                                                                    Nu trebuie să înţelegem eşecul şcolar ca fiind un eşec exclusiv al elevului, al incapacităţii sale (Pantelimon Golu, Psihologia învățării și a dezvoltării, Editura Fundaţiei  Humanitas, 2001, p. 144). Observăm ce poate ereditatea şi apoi ce reuşim să construim prin educaţie. Până la intrarea în şcoală, decisive sunt influenţele familiei, cu toate că acţionează şi influenţele grădiniţei, ale străzii şi celelalte medii pe care le frecventează copilul.                                                                                           Cred că una dintre multiplele probleme ale învăţământului românesc ar fi neglijarea laturii formative a educaţiei. Cu ce te ajută să ai foarte multe informaţii cănd dimineaţa uiți să îţi saluţi profesorul cu un “Bună dimineaţa”?                                  Dacă altădată elevul îşi dorea să ajungă învăţător/oare (profesor/profesoară), astăzi nici nu vor să audă de aşa ceva. Părinţii nu îi încurajează pe copii spre profesorat, argumentând că a fi profesor înseamnă a muri de foame. Am întâlnit copii care îşi doreau să devină profesori. Un elev al meu mi-a mărturisit plângând că nu-l lasă mama să se facă profesor, fiindcă ea nu vrea ca fiul ei ajungă un muritor de foame. Copilul este influenţat de tot ce aude, vede, simte şi trăieşte.

Elevii simt frustrările doamnei lor învăţătoare/profesoare legate de neajunsurile financiare. Nu copiii sunt vinovaţi că în sistemul de învăţământ nu sunt bani. Şi modest se poate trăi frumos, dar copii nu mai ştiu astăzi ce e modestia!!  Circulă pe internet un filmuleţ despre modestia elevilor din Japonia. Într-un after school cei mici spălau parchetul sălii de curs şi singuri îşi puneau ciorbiţă în castronaşe. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. În Japonia pe tot parcursul şcolii, până când termină liceul, elevii se ocupă şi de curăţenie. Dar mamele japoneze îi încurajează pe copii: “Hai, ştiu că poţi să faci singur!”. În Romania însă mamele îşi duc odraslele la şcoala până în anii de liceu, omiţând că rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil.

O altă migrenă a societăţii este vorbirea de rău a cadrelor didactice. Aud prin mijloacele de transport cum părinţii vorbesc în batjocură despre profesori în faţa copiilor. Se naşte întrebarea: “Când să-şi asculte părinţii? Atunci când batjocoresc autoritatea didactică în faţa lor  sau atunci când spun: “Mami, să o asculţi pe doamna”? Toate acestea sunt împotriva propriului copil. Acesta pierde respectul faţă de cadrele  didactice, faţă de şcoală şi faţă de cultură, în general. Părinţii mei nu mi-au permis niciodată să comentez un cadru didactic. Ce hotăra dna învăţătoare la şcoală era mai sfânt decât “TableleLegii.

Generaţia de astăzi este destul de dificilă şi pretenţioasă. Elevii nu sunt receptivi la discursul profesorului, fiindcă li se pare “plicticos” şi “ nu are fundament în realitate”. Ca profesor de religie am încercat să reactualizez toată  învăţătura Bisericii. Totul a plecat de la întrebarea elevilor: “Cu ce mă ajută acest lucru în viaţă?”.

În învăţământul românesc există foarte multe figuri care nu au nimic în comun cu sistemul. Ca profesor nu-i suficient să fii licenţiat. Ai nevoie de dragoste nesfârşită faţă de copii, răbdare cât muntele Everest şi o personalitate foarte bine conturată!

*