Posts Tagged ‘linistea farâme’

Romeo Ioan Roşiianu…


romeo rosianu

Romeo Ioan Roşiianu, un poet căruia i-aş putea da LIKE, şi nu doar unul, ci 100 şi chiar mai mult, fără să citesc ce postează pe Facebook, dar nu mă pot lipsi de bucuria de a citi versuri profunde, cu miez! Dl acesta, ce-şi zice hâtru „femeie de serviciu” la ECreator, dar care este redactor sef la Necenzuratmm şi editor chief la Ştirile MM, fost şi actual jurnalist, te fascinează încă de la titlu şi te incită să parcurgi întregul text! Ba mai mult, te obligă să ai grijă să nu pierzi vreun verset! Totul este plin de semnificaţii de-o profunzime ce te trimite şi te poartă prin Univers, prin UNIVERSUL SUFLETULUI, cu o decenţă plină de eleganţă a cuvântului! Nu-s în măsură să spun eu vorbe despre sublima lui creaţie literară, doar vreau să atrag atenţia spre unicitatea acestui gen de creaţie, un fel de…poezie în proză sau..nici nu ştiu cum să-i zic, să atrag atenţia că omul acesta, poetul R I Roşiianu, creatorul de la ECreator, este un arhitect ce-şi creionează cu mare fineţe conturul, dar şi fondul poemelor sale, dându-le umbre şi lumini şi..străluciri fără egal, un sculptor desăvârşit de cuvinte-poem!

Vă propun doar atât  („Subtilizată” de pe Facebook, pg lui R I Roşiianu; 29 aug 2017):

Romeo Ioan Rosiianu

 

Scrisoare despre o moarte aproape

IUBITO, niciodată nu mi-a fost atâta frică de moarte ca acum
niciodată, Iubito moartea nu a fost atât de aproape de mine
i-am simţit respiraţia rece în ceafă sângele îngheţa în vene
aerul se stafidea în plămâni şi pe cărarea ce ducea mereu înspre tine urmele mele-au fost acoperite de vânt
aşa a fost, Iubito în ceasul acela de seară moartea a venit şi m-a găsit singur acasă
eroii din cărţi au făcut zid în jurul trupului meu plăpând
metaforele au dat cu poeme în ea cuvintele închideau uşa ferecau calea spre inima mea
picturile m-au ascund în culorile lor şi cu respiraţia întretăiată desenam alte panze în spaţiul speriat
mirosea a coşmar şi-n liniştea făcută fărâme mi-era mai dor de tine ca acum.

(Mai ştii când păşeam grăbiţi spre niciunde pe drumul nostru ce ducea nicăieri?)

Iubito, aşa de frică nu mi-a fost niciodată de moarte deşi ştiam că e îndrăgostită de mine de mult
credeam că-s pregătit să mă-ntâlnesc cu ea visam la cina de taină şi la poemul nescris
credeam c-o pot convinge să mă lase să-mi termin poemele şi cărţile multe
credeam că sunt prelungirea mâinii lui Dumnezeu cum mi-ai zis tu cândva
credeam că mai am multe de spis şi făcut.

(Mai ştii când în sauna aceea îngustă am simţit în plamâni aerul rece al morţii?)

Iubito, m-am speriat de moartea urâtă şi rea în seara aceasta de gol
m-au salvat cuvintele nespuse şi cărţile încă nescrise, Iubito au pledat pentru răstignitul din mine
a fost ca atunci când stăteam singur la Cina de taină şi totuşi cineva mă vindea mereu
a fost ca atunci când băteam la uşa inimii tale şi telefonul vieţii suna ocupat.

 

 

Reclame