Posts Tagged ‘jertfa’

Luni, Ziua 13…


Luni, Ziua 13…
13 iulie, Luni, ora 21,30
Cobor din metrou la Universitate. Nu-mi place sa calatoresc cu metroul. Arar o fac. Luni, 13 iulie 2015, veneam de la cursuri. Tocmai incheiasem un Examen, o Evaluare, evaluare care, din pricina SU-PER-FI-CI-A-LI-TA-TII mele (sint UN MUNTE, o Himalaya de superficialitate, uneori!!!), s-a soldat cu un 9 in loc de 10-le mult dorit! Asta e! Mi-am dat cu TESLA…dar, lucrurile nu am avut cum sa le mai indrept dupa ce dadusem foaia. Treaba e ca n-am priceput, neam, de ce o colega, care a avut acelasi numar de raspunsuri la TEST, a incasat juma` de punct in plus fata de mine? Fiidca la inceputul TESTARII dl Prof ne spusese ca..sint 10 intrebari, cite un punct pt fiecare intrebare. Asadar, cum si colega mea omisese un raspuns la o intrebare, de ce ea o fi fost suplimentata cu juma de punct??!!! Intrebare retorica… Treaba e ca stiusem de 10 (ca invatasem pt el), dar SPIRIDUSHUL shugubatz si-a bagat coditza si..mi-a furat 1 punct. Bagă-ți-l in cur, spiridushule shugubatz si sa nu te mai prind prin preajma mea ca te crapp!! M-au trecut toti nervii de furie!! In fine! Asta e! Neatent, ce poti sa zici…
Plec acasa plina de spume. Cind NU STII, nu Stii, dar cind stii, si nu dai raspunsul corect, ce mai ai de facut apoi? Lamentatie inutila! Treaba e ca…aveam nevoie de 10-le ala! „Prietenii” stiu de ce!!!…
Cobor din metrou la Universitate, buimaca..Uitasem sa cobor. Noroc cu niste colege ca m-au impins afar` pe usa, taman cind metroul aproape ca se pusese in miscare!!!
Cind ajung la scara rulanta pe cine vad? Un preot induhovnicit pe la care mai treceam din cind in… GIND, pe la Biserica unde slujeste!!! Alerg dupa el (tare repede merge omuletul acesta!!!; mereu INCOGNITO!!!: ades fara PARIMANTILILI` preotesti!! Imi place de el de mor!!! E un super-mega-fain!! Darnic ca gura unei precupetze! Il stiu de vreo 7 ani. Il tot vedeam pe la fostul Lăcaș unde a slujit, Lăcaș care se afla peste drum de habitatul meu. Il vedeam pe geam, fara sa vreau sa-l vad… Toti cersetorii din zona il asaltau, cu mic-cu mare, insotindu-l de la iesirea din curtea Bisericii pina la metrou!! Toti aurolacii din Zona ii stiau programul de slujba, ceas, si se infiintau in fata portii Bisericii, asteptind, cuminti, terminarea Slujbei. Erau fericiti! Parintele slujea o zi da, una ba. Preotul acesta, de cum vede un sarman, pe data scoate jerpelitul lui portofel si, apucind cu doua deshte o „bancutza”, o imnineaza amaritului, oricare-ar fi acela, fara sa puna intrebari, si pleca INCOGNITO mai departe, imbracat cu un trenci modest si purtind, adesea, pe cap, o palarie) strigindu-l pe nume, voind sa-l salut si sa mai schimb cu `mnealui o opiniutza, ca sa-mi treaca off-ul dupa punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! Auzindu-si numele, se opreste, apoi, se intoarce si, vazindu-ma, imi zimbeste larg! Mă asteaptă. Ma intreabă ce mai fac, iar eu ii raspund stricto-senso la intrebare, apoi mai vorbim noi despre una-despre alta, urcind scarile rulante, eu pe una, dumnealui pe alta, in paralel (La Universitate sint doua scari rulante care urca, doua scari rulante care coboara si functioneaza amindoua deodata (probabil din cauza afluentei mari de calatori cu metroul). Nitam-nisam, părintele D, imi spune ca a citit una dintre cartile pe care le-am publicat anul trecut si ca i-a placut marfăă!!! Dumnezeule Mare!!!, Atotputernice Dumnezeul meu, asta-i prea de tot!!! Nu-i dadusem lui, personal, cartea. Gindisem ca daca-i dau cartea, o „sa dea cu mine de pamint!!” si, nu voiam asta…Mai ales dupa ce am scris si publicat: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” Ii argumentez faptul ca nu i-am dat Cartea, pe motiv ca…nah`, preot fiind el…(Si-apoi, sincer, eu credeam ca preotul acesta nici numele nu mi-l stie. Eu il stiam pe dumnealui pentru ca il vazusem ani de-a rindul la slujire, in Altar (caci ma duceam pe-acolo, ba cu o coliva pt cei plecati ai mei -multi si dragi-, la Domnul, ba cu o Liturghie, ba cu ceva pt Domnul, dupa invatatura primita prin traditia strabunilor mei, crestini, din neam in neam: ”Ale Tale dintru ale Tale, Tie, Dumnezeul meu, Îți aduc de toate si pentru toate!” -cele pe care Tu mi le-ai daruit! ) Eu il stiam, asadar, dar ca dumnealui imi stie numele si stie cine sint si cu ce ma ocup, la asta nu ma asteptam!! Cita omenire nu-i trece dumnealui prin fata?? Cum sa stie el toate persoanele dupa numele lor?? Eu, personal, nu aveam ”taine” cu dumnealui. Nicidecum. Ma duceam la Altar, duceam pomelnicul si mica mea jertfa si plecam, la fel de rapid sau chiar mai rapid decit ma duceam!!. Arar participam acolo la Slujba de duminică. Eu, prin alta parte, in alta zona, in alta Biserica imi ”faceam veacul!!”, iar in Lăcasul în care slujise acest preot imbunatatit, pina mai acum 2 ani, ma duceam fuguta, pe graba, in timpul saptaminii, cu ”scop precis”… Parintele s-a revoltat, acum, la auzul scuzelor mele. „Adevarul trebuie spus, fara menajamente!”, imi zice parintele D. ”Te felicit pentru demnitatea aceasta pe care o ai! Uite, noi preotii, nu am avut si nu avem asemenea demnitate! Nici renuntari ca ale dumitale, scumpa mea, nu avem!”, imi zice. O, Doamne!! Parinte!!! Usurel ca ma fring!! Cum asa?? Pai..”nu ma duc in IAD, precum ORIGEN?? Din pricina „smintelilor ce le vor aduce cartile mele, semenilor mei??!!”, in zisa unui co-breslaș de-al dvs (un „Clasic in viata!!!”), il intreb (stapinindu-mi, cu greu, persiflarea dura la adresa co-breslasului sau, singurul, de altfel, care mi-a adus critici. Fătarnicul! A uitat cînd ”ma ispitea” cu ”sfaturi”, sa-l dau in git al G F, pe un co-breslaș de-a ”sfintiei sale”, care-i facuse lui nedreptate!!! Ierte-l Domnul! Si pe el si pe co-breslașul lui!! Niste hahalere amindoi! ”Mari duhovnici!!” Niste incurabili FAȚARNICI!! FARISEI FAȚARNICI!!!, ii numea, pe cei de teapa lor, Domnul Iisus Hristos. O sa-i amintesc eu intr-o zi, de ”povata” pe care mi-o dadea, si de care eu…”n-am facut ascultare!!!” El, personal, nu avea ”demnitatea” sa-l infrunte pe ”superiorul” lui, insa, credea el ca-si gasise chibitzul care sa scoata in locul lui, castanele din foc!, caci, nah„, nu voia el, ”induhovnicitul” sa se pîrleascaă/ardă!!!). Ei hai, ca tu esti fata desteapta!, imi raspunde. Dumnezeu ti-a dăruit HAR! Inmulteste-l, asadar, si nu te lua dupa „filosofii vremii acesteia!”…
Mai schimabm noi una-doua opiniutze, apoi il salut si dau sa plec. Dumnealui, cu miscari ultra-rapide, scoate dintr-un buzunar jerpelitu-i portofel si, cu doua deshte extrage una bancnota de cinci sute si mi-o impinge-n palma! Ia-o!, imi zice. Nu vreau, Parinte!, ii zic. Ia banii!, imi zice! Paiii, pentru ce?, il intreb, nedumerita, caci am surprinsese gestul lui. Pentru carti! Vreau si eu toate cartile pe care le-ai scris/publicat! Am citit una dintre cartile tale. E MI-NU-NA-TA!!!, imi subliniaza! Mi-a imprumutat-o parintele X, caruia i-ai dat-o, cu dedicatie. Sa treci pe la mine, cind ai sa poti, sa-mi aduci si mie cartea aceea si sa-mi aduci si celelalte carti pe care le-ai publicat anul trecut, ca..tare fain mai scrii! Ai talent mare, măi! Sint fascinat! Imi doream mult sa te intilnesc, dar n-ai mai trecut pe la noi!! Si ridicindu-si mina drepata deasupra capului meu, incepe si zice: „Binecuvinteaza, Doamne Dumnezeule, pe aceasta copila a Ta, sa scrie cit mai multe carti! Mare dar I-ai dat, Doamne, ajut-o sa il inmulteasca!”…
-Multumesc, parinte! Atit i-am mai putut zice! Ma bulversase! Imi iesea inima din piept de bucurie! O mare revarsare de har am simtit asupra mea! Omul, preotul, ma binecuvintase fara sa-i cer!! Am zbughit-o spre casa, usoara ca un fulg…
Mare-i PUTEREA lui Dumnezeu! Tocmai ISI trimisese AMBASADORII sa mi-l aduca-n cale pe Parintele D, la metrou (mijloc de locomotie cu care eu merg RAR, EXTREM de rar!!), ca sa-mi distraga atentia de la punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! O minune de om, parintele D! O minune de PREOT! Un PREOT al lui Dumnezeu!
Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu, ca m-a binecuvintat pe mine, ingrata, cu bucuria ACELEI bine-venite binecuvintari!

PS: Si unde mai pui ca mi-a daruit, parintele D; si una bancnota consistenta!!! E a doua oara cind un preot imi da bani pentru cartile mele. Mai primisem in ianuarie, in mod surprinzator pentru mine (care nu ma dusesem sa-i dau cartile pe bani, ci in dar), una suta lei, de la un alt „mina larga, suflet caritabil, pentru doua exemplare, cu sublinierea urmatoare: „cartile astea merita toti banii!!”… Plecaciune, Padre L! Domnul Dumnezeu sa va primeasca in vistieriile Sale, milosteniile, dragostea si larghetea cu care le savirsiti si, sa vi le socoate la Dreapta Judecata, drept inmultita Jertfa adusa Lui!

Binecuvintat sa fii parinte D, caci binecuvintat este Domnul Dumnezeu de toti cei cărora le aduci…Sfîntă Bucurie! Amin.

anto bosulmf fes - Copy

Reclame

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013

Vin Kagor


  Participarea fiecarui crestin-ortodox, la Sfinta Liturghie, se implineste prin aducerea la Sfintul Altar, de DARURI ( drept multumire pentru ceea ce Domnul ne da noua ) reprezentate prin prescuri, vin si tamiie.

De regula, toate Bisericile au prescuri, pe care credinciosii le pot procura de la Pangar, pentru a le duce la Altar, drept jertfa. In lipsa prescurilor, se poate darui o pâine. Se alătura si un pliculeţ cu câteva boabe de tămâie.

Vinul adus la Sf Altar pentru Sfânta Jertfă, prin traditie, trebuie sa fie dulce si neamestecat cu niciun fel de substante. Un astfel de vin este : KAGORul.

Kagor-ul este un vin rosu, dulce, cu aroma de prună-uscată. Foarte apreciat, mai ales ca pot fi impărtăşiţi, cu uşurinţă, copiii.

Provenienta: Republica Moldova.

kagor dec 2013 pe visiniu

Notă (oct 2017): ATENŢIE! NU am de vânzare acest vin! E posibil să-l găsiţi în Market. Am scris despre Kagor pentru că este un vin bun (dacă îl găsiţi pe cel original), şi am postat fotografia pentru ca cei interesaţi să caute EXACT produsul original. Am comercializat mai demult acest vin.