Posts Tagged ‘iubirea de Dumnezeu’

Binele vs Raul


Binele vs Raul
BINELE superior pe care-l poate, si-l face, omul, este acel bine care nu este de la NATURA (asa cum sint, spre ex INGERII, care-s creati, NATURAL, sa faca binele), ci este acel BINE pe care omul, liber consimțit, il face!, pentru ca-l datoreaza intoarcerii constiente (dupa cadere), luptind, chiar corp la corp uneori, cu RAUL!!, spre implinirea BINELUI! Astfel, prin lupta sa si prin libera consimtire a omului, a fiecarui individ in parte si toti la un loc, uniti in a face bine, straduindu-se si luptind din rasputeri cu RAUL, in lume patrunde o calitate superioara, o mai inalta forta morala pe care INGERII insisi nu o poseda!! Si aici vorbim, evident despre LIBERTATEA omului de a alege! Libertatea de constiinta, libertatea de a alege intre a face binele sau, dupa caz, raul.
Atingerea țelului de a face bine nu este usoara omului, pentru ca RAUL il intimpina pe om in toate imprejurarile vietii, punindu-i in fata SITUATII…Astfel, omul e pus in situatia de a-si stimula cea mai profunda forta a sa: VOINTA!, ca sa-si poata atinge țelul suprem: BINELE! Pentru aceasta insa, omul trebuie sa faca mari sfortari si sa treaca cele mai inalte PROBE…

Omul este, SI EL!!!, un concurent ce participa la MAREA COMPETITIE care are loc in UNIVERS. Omul are oportunitatea de a alege, liber consimțit, de care parte a baricadei sa se inscrie in aceasta MARE COMPETITIE! Daca alege Binele, are de partea sa INGERII/ARHANGHELII, ori pe Fecioara Maria, Cea care L-a nascut cu trup pe Hristos, Mintuitorul lumii. Daca alege RAUL, se va inscrie intre competitorii lui si va face cele ale lui. Treaba este ca, indiferent unde te vei afla, de care parte te vei inscrie in ”concurs”, vrei-nu-vrei, ai de-a face cu RAUL!! Caci el, RAUL, il provoaca pe om si-l pune in SITUATII. Si, cel mai adesea, omul cade sub povara provocarilor. Dar…se ridica! Chiar daca, de mai multe ori, pe parcursul COMPETITIEI, va cadea! Omul se va ridica! Se va ridica pentru ca, FORTA de a invinge ISPITA se afla in om. Ea este prezenta. Doar ca…a mai adormit!! Sau, poate ca, obosit de-atita truda sau amagit de ”marul cel rumen si frumos pe dinafara” ce-i este servit obsedant, uneori, sau incintat de SUNETUL de SIRENA (cum ar fi sirena WWW….in secolul XXI, sirena ce ”psalmodiaza” suav, gindilindu-ti toate…corzile) omul se mai abandoneaza ISPITEI pentru o vreme. Apoi, cind da de miezul cel viermanos al ”marului celui rumen si frumos pe dinafara” si cind aude sunetul sirenei (www…) ca pe un dangat ruginit de clopot ce urmeaza sa-l inmorminteze si sa-l duca foarte departe de Dumnezeu, omul ..se trezeste! Si-si vede caderea. Uneori nu mai poate lupta. I se pare ca-i atit de cazut incit crede ca nu se mai poate ridica. Si-atunci, vine un INGER al Domnului si-l ridica. Si vine un ARHANGHEL si-i aduce putere. Un altul ii aduce Lumina! Un altul INTELEPCIUNE si PRICEPERE! Si uite-asa, usor-usor, CEI in a carui ECHIPA te-ai inrolat, camarazii tai, vin, isi intind aripile lor protectoare si te ridica, inaltindu-te… Apoi, mai e doar un pas! Un singur pas pe care insa, tu, omule, TREBUIE sa-l faci liber consimtit. Sa redestepti in tine PUTEREA darului DUHULUI SFINT cu care ai fost inzestart.. Sa-ti amintesti ca esti… copilul lui Dumnezeu! Si, chiar cazut fiind, sa te intorci la..Dumnezeu! Si precum ”fiul risipitor” sa ceri iertare si ajutor, si le vei primi! RAUL, da, isi va fi facut treaba lui! Tea- pus in pericol! Te-a ispitit! Da, ai cazut! Dar, RIDICA-te! Ai in tine FORTA de a INVINGE Raul!! ACTIVEAZ-o!!! Tine de tine sa faci lucrul acesta! Trebuie doar: SA VREI! Si Dumnezeu iti va ajuta! Va trimite intru intimpinarea ta, mii, zeci de mii de ARMATE de INGERI! Care te vor ridica! Si ridicindu-te, vei face: BINELE! Haideti, dara, sa activam in noi, puterea cu care am fost inzestrati! Puterea de a face BINELE! Haideti, dara, sa fim buni!
PS: Atentie, a fi bun, nu inseamna, a tacea, ca prostul! A fi bun, inseama a spune RAULUI, RAU! Inseamna a-l arata cu degetul, si inseaman a lua atitudine impotriva lui si..a-l taia din radacina…celor vii!
Autor: Antoaneta Radoi

Reclame

FRICA sau IUBIREA de Dumnezeu?


                        FRICA sau IUBIREA de Dumnezeu?

  Auzim adesea printre creştini: Nu face „asta”, că „te bate Dumnezeu” şi ajungi în Iad!

 Încă de mici, mulţi dintre noi am crescut în această TEROARE ( nu e şi cazul meu! ), a FRICII de Dumnezeu! Părinţii noştri, mulţi dintre ei, fără să aibă o reală înţelepciune, cu superficialitate ori, poate, prea ocupaţi, cel mai adesea, ne ameninţau cu ”bătaia lui Dumnezeu” dacă..”aia şi aia!!”, inclusiv aceea că nu voiam să mîncăm tot din farfurie ori refuzam anumite mîncăruri care nu ne plăceau nouă, încă înainte de a le fi gustat sau dacă nu voiam să dormim la prînz, ca să creştem mari! Şi ca să ne convingă, ne ameninţau cu..”bau-bau!!!”, nimeni altul decît…Dumnezeu!

 Mai aud încă şi azi pe mulţi „ameninţîndu-şi” copilul cu: „te bate Doamne-Doamne, dacă nu faci AIA ori AIA!” Aşa am crescut mulţi dintre noi şi, din păcate, acum după ce ne-am alfabetizat/maturizat şi am avut acces liber la Biblie („singura care ne-ar putea lumina”), tot aşa într-o nebuloasă am rămas. Şi, nu-i decît vina noastră!

  Dumnezeu nu este TERORIST! Nu este din reţeaua Al-Qaida!!! Dumnezeu este…DRAGOSTE! Este…IUBIRE! Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu, ca ACESTA să moară pentru noi! Din IUBIRE pentru noi – care sîntem creaţia Sa!!!-, L-a dat! Şi, tocmai de aceea El cere de la noi..IUBIRE! NU FRICĂ! Ci…IUBIRE!

  Trebuie să învăţăm să facem distincţia clară între iubirea de/pentru Dumnezeu şi FRICA de Dumnezeu! TREBUIE să învăţăm FRICA de Dumnezeu, nu ca pe o TEROARE, ci ca pe o IUBIRE! Şi tot ce facem în viaţa noastră, să facem din Iubire, nu din Frică. Adică, să avem acea iubire de/pentru CREATORUL nostru, pentru Domnul şi Stăpînul nostru, acea iubire care să-L onoreze şi să-L bucure că ne-a creat şi că sîntem fii ai Lui! Şi aşa prin faptele noastre să-I aducem bucurie, aşa cum copiii noştri, învăţînd bine, aduc premii şi diplome de la Şcoală! Şi atunci, mare este bucuria părinţilor! Aşa să-l bucurăm şi noi pe Dumnezeu, pe Tatăl nostru, prin faptele noastre bune şi prin străduinţa noastră de a-I păzi şi împlini PORUNCILE!

  Facem adesea rele. Uneori ne mai „trezim”, ne mai vine cîte-o străluminare şi ne mai dezmeticim din „beţia patimilor”, dar o facem adesea, doar de Frica IADULUI şi nu încercăm, nu ne străduim să ne pocăim, să nu mai facem rele avînd ca argument faptul că-L iubim pe Dumnezeu! Ceeace-i un lucru grav! Fiindcă Dumnezeu nu vrea de la noi FRICA de EL, ci vrea de la noi DRAGOSTEA de şi pentru EL! Şi nu ne-o vrea cu orice preţ! Ci ne-a lăsat LIBERTATEA de a alege!

  Dumnezeu ne-a dat CUNOAŞTEREA! Toţi, încă de la naştere, avem cunoaşterea. Prin FAPTELE noastre rele, o pierdem în timp. Dar, Dumnezeu, CARE ne iubeşte ( pentru că noi sîntem creaţia Sa şi sîntem făcuţi după Chipul şi asemănarea Sa!!), ne-a dat un ÎNGER Păzitor, care permanent stă în prezenţa noastră şi el, acest ÎNGER Păzitor, ne călăuzeşte. Noi doar TREBUIE să fim atenţi la ceea ce ne „vorbeşte” Îngerul nostru, la ceea ce ne insuflă! Şi ascultîndu-l, să mergem pe drumul cel bun, adică pe…Cale!

  Ar trebui să punem accent mai mult pe IUBIREA de Dumnezeu decît pe FRICA de Dumnezeu! Să dăm valoare IUBIRII de Dumnezeu, NU FRICII de Dumnezeu! Şi din IUBIREA de Dumnezeu, nu din FRICA de Dumnezeu, să ne străduim, să-I facem pe plac, păzind cu stricteţe PORUNCILE, căci…pentru noi le păzim! Ca să fim „fii ai Celui Preaînalt!” şi „moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor!”

Să ne străduim, aşadar, să protejăm IUBIREA lui Dumnezeu!

Un mod esenţial de a păstra, de a proteja această INESTIMABILĂ Iubire, este aceea de a împlini Testamentul Mîntuitorului Hristos, şi anume: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Tatălui Ceresc!” (a se vedea/citi Biblia: Matei5, 44-48; Ioan)

 Noi, deşi ne considerăm creştini, ignorăm adesea această sublimă Poruncă, ignorîndu-L şi mîhnindu-L astfel pe Dumnezeu! Ignorînd spusele Mîntuitorului, ne depărtăm de IUBIREA Sa faţă de noi şi, cel mai ades, nu ne pasă!

  Facem milostenie, aducem daruri la Alrar, dar uităm să..IUBIM! Şi „uităm”, pentru că..nu avem Frică şi, totodată, nu avem Iubire de/pentru Dumnezeu, Cel care ne-a dat porunca IUBIRII! ( Ev Ioan 7-17, Matei5, 44-48. Puteţi citi şi cap 5 şi 6 şi…toată Biblia din scoarţă-n scoarţă, „căci ea…va va călăuzi!!!”, zice Andrei Şaguna )

Ce înseamnă să iubim? Înseamnă să nu fim făţarnici. Să nu iubim din interes! Înseamnă să fim înţelegători faţă de „neputinţele” altora! Aşa cum ne învăţa vrednicul de pomenire, părintele Teofil Pârâianu, „orbul de la Sîmbăta”. Dacă învăţăm să avem iubire de Dumnezeu (NU FRICĂ!!!), toate le vom face cu…iubire. Şi atunci, vom învăţa să-i iubim, inclusiv pe cei care ne fac rele. Căci aşa ne porunceşte Hristos Dumnezeu: „Iubiti-vă unii pe alţii…” ( Matei) Şi întru aceasta, adaug: „Ferice de cel ce aude cuvîntul lui Dumnezeu şi-l împlineşte pe el!” În fapt, eu cred că toată Scriptura este rezumată în Fericiri, în Predica de pe Minte, în Porunca Iubirii! În acestea constă Legea Creştinismului!…

 Sînt multe de spus, dar spaţiul alocat, nu-mi permite o expunere explicită. Un singur lucru aş vrea, negreşit, să adaug, şi anume: împliniţi măcar PORUNCA acesta: „Dacă îţi vei aduce darul tău la Altar şi acolo îţi vei aduce aminte ca cineva are ceva împotriva ta, lasă darul tău înaintea Altarului şi mergi de te împacă cu acela şi apoi, venind la Alar, să aduci darul tău!”( Matei 5, 23-24), fiindcă acolo, în Altar, pe Masa de Jertfă, Hristos nu aşteaptă darul tău cel întinat, ci aşteaptă pocinţa ta deplină!

 Creştinule: IARTĂ ca să fii iertat şi IUBEŞTE ca să fii iubit!

 O urare am să vă fac tuturor ( Şi celor care mă iubiţi şi celor care…nu mă iubiţi -iubească-vă Domnul pe voi! ): „Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogoare-se peste voi, de la Părintele Luminilor, acum şi în veac!” (Protosinghel Nicodim Bujor )

                               Prozator: Antoaneta Rădoi  anto in ajun de craciun

                                          (15 dec 2015)

( Cuvint scris pentru Revista/Buletinul Parohial)