Posts Tagged ‘Interviuri’

„Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”: Cuptorul cu lemne; Vernisaj Expoziţie de caricatură -azi: Ioniţă Nicolae din Ploieşti


anto interv IOnita NIc 1

Care nume să-l pomeneşti mai întâi? Al expozantului, al gazdei, al moderatorului (curatorul, cum îi place lui să spună), sau al vreunui invitat de seamă? Greu de decis, aşa că am să pornesc peripluu pomenind, mai întâi, numele unui caricaturist, anume Julian.

Nu l-am putut refuza chiar dacă afară e o căldură ce mă scoate din uz şi Eventu’ lui se suprapune, bine ha, peste un Event al meu programat în urmă cu două săptămâni. Cum să mă-mpart, eu fiind una?? Dar, hai c-om vedea! Domnul cu mila!

Şi, când ai bunăvoinţă şi Dumnezeu pune umărul, creându-ţi şanse optime. Aşa că am ajuns şi la „Clubul Caricaturiştilor -Sorin Postolache”.

Trec destul de des prin zonă, dar habar n-aveam că la Pizzeria aceasta numită Cuptorul cu Lemne (de pe str Pache Protopopescu, visavis de Colegiul Mihai Viteazul) au loc astfel de evenimente, nici că aici ar fi „Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”.  Am aflat azi şi sunt surprinsă plăcut de ideea pe care caricaturistul Sorin Postolache -Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!- a avut-o, ideea ce este menţinută de 15 ani de amabilul domn Constantin Vlădăreanu, patronul Pizzeriei CUPTORUL cu LEMNE din str PacheProtopopescu. Faină locaţie şi, aş zice,  măiastru patron! Nu e deloc uşor să organizezi un aşa Event, cultural, de la care nu pică bani, ci, dimpotrivă, se chetuiesc, totul fiind din partea CASEI!! Şi, oricât ar fi de puţin, să zicem (o pizza, o halbă cu bere, o limonadă respectabilă, o cafea, o carafă cu vin, alune, sărăţele, etc; iată „cât de puţin!!” pentru fiecare dintre cei prezenţi la Event, şi nu cred c-am avut timp să observ chiar totul!!), tot mult este în condiţiile în care ştim şi noi care sunt azi costurile întreţinerii unui Local. Felicitări dlui Ctin Vlădăreanu! Am mâncat (şi eu) o Pizza grozavă. Păcat că n-am putut să mă desfăt şi cu berea rece care-mi făcea semne discrete din paharul aburind răcoare. Aveam treabă, aşa că…berea, pe altă dată!!

Mi-am clătit ochii cu desene (caricaturi) de foarte bună calitate, bine punctate situaţii din Societatea actuală, creaţia maestrului Ioniţă Nicolae, ale cărui lucrări pot fi văzute preţ de două luni de azi încolo în locaţia mai sus amintită.

În jurul orei 13,30 (ora aceasta,  extrem de neprielnică multora, ca şi mie, ziua în amiaza mare, pe un soare torid, azi, 12 iulie 2017!!; dar, se pare că ar fi o oră care aminteşte de plecarea la Domnul a iniţiatorului ideii de Expoziţie de Caricatură în acest spaţiu, dl Sorin Postolache, oră care este respectată cu sfinţenie), spaţiul ultraconfortabil al Pizeriei Cuptorul cu Lemne, din Pache Protopopescu,  a devenit ff aglomerat. Julien, curatorul Eventului a urat bun venit celor prezenţi şi a început desfăşurarea Eventului (voi posta filmul imedait ce va fi gata), cerând vorbitorilor să spună mult în cuvinte puţine, iar eu chiar am crezut că asta are să se-ntâmple. Dar cum s-o opreşti din vorbărit pe inegalabila actriţă Doina Ghiţescu?? La un moment dat, nici c-ai vrea să se oprească, pentru că este actriţa care se pliază oricărui moment şi..place! E unică, ce mai! Are nişte scheciuri debordante, şi apoi ea niciodată nu ratează să-i prezinte pe mai toţi cei prezenţi. Asta a făcut şi azi, dar a şi cântat, spre încântarea unor oaspeţi francezi. Bravo Doina! (voi exemplifica cu film, imediat ce va fi gata)

Aveam impresia că cei care creionează caricatură sunt oameni înfipţi, tupeişti. Ei bine, m-am convins că nu-i deloc aşa. Ioniţă Nicolae, comparativ cu VALOAREA lui în materie de arta caricaturii, mi s-a părut a fi un tip…cuminte! I-am luat un mic interviu. Mic de tot. Timpul nu ne permitea să ne-ntindem la vorbă. Urmăriţi-l aici:

Apoi am reuşit să-i adun la un loc şi pe Julien, curatorul Eventului, pe dl Ctin Vladăreanu, patronul Cuptorului cu Lemne, Pizzeria din str Pache Protopopescu unde-şi are locaţia Clubul Caricaturiştilor, şi unde a avut loc astăzi Vernisajul Expoziţiei de Caricatură, sub semnătura dlui Ioniţă Nicolae din Ploieşti, pe dl Ioniţă Nic şi pe invitatul lor special din Spania, Del Pino (caricaturist; sper ac nu l-am „botezat”) şi al traducătoarei, distinsa domniţă Ada Dăscălescu, şi să le smulg câte un cuvântel. Dacă v-aţi elucidat, e bn, dacă NU, pe data viitoare mă voi strădui ceva mai mult!

Vă îndemn să vizitaţi expoziţia de caricatură. Aveţi timp din belşug. Va ţine două luni încheiate!!

Vizionare plăcută!

Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

 

REconectare…cu ciudăţenii


   de Antoaneta Rădoi

6 mai 2017; După Conferinţa care a avut loc la Hotel Pullman, Bucureşti, loc în care a venit dr Eric Pear, din America, spre a se re-întâlni cu practicieni din România şi cu cei interesaţi de acest fel de vindecare, Vindecare Re-Conectivă, am răpit-o din Grup pe practiciana Genoveva Dumitru, cu gând să-i iau un interviu.

Îmi pusesem în gând cu ceva vreme-n urmă să fac asta, dar Genoveva-i la Slobozia, iar  eu la Bucureşti şi acum la acestă Conferinţă nu mersesem cu camera de filmat (fiindcă nu luasem din timp aprobare), însă…  iată că, s-a împlinit. Ei bine, s-a împlinit e un fel de-a spune, căci…

După Conferinţă şi după o pauză de masă, de cafea, de ţigară (electronică şi altfel) de suc ori etc -fiecare după buget şi după gusturi-, i-am motivat Genovevei că n-am cu ce s-ajung acasă de la Pullman, iar ea s-a oferit să mă ducă cu maşina ei şi m-a dus. Ajunsă în parcarea blocului, Beldiman Street (unde niciodată nu găseşti loc de parcare, nici

măcar propriu-ţi loc plătit, dacă te-a pus Gaia şi ai ieşit, adio loc când te-ntorci!!) deşi era sâmbătă şi ar fi trebuit să fie locuri libere, nu am găsit loc de parcare. În schimb, în timp ce bănănăiam prin parcare,  am găsit multă amabilitate la Bodygardul Hotelului (lipit de blocul meu), care îmi zice că pot parca pe trotuarul lor. Upsss!! Când a mai fost ĂSTA amabil cu mine???!! N-am mai stat însă să mai cuget la chestiune şi i-am făcut semn Geovevei că poate veni acolo. Am parcat şi, bucuroase, am tăiat-o în casă.

 

Am băut o cafea. Ea a vrut!!Eu la ore asa târzii nu beau, de regulă, cafea, dar am făcut o excepţie de la regulă…

Ne-am pus pe sporovăit, nu de alta dar cafeaua se cerea…vorbită!!! Ne doream demult să ne-ntâlnim, eu şi Genoveva. Ea cu gând să-mi facă o Şedinţă de re-conectare (pe care însă eu nu mi-o doream, DELOC; oricum eu nu simt NIMIC, sunt aş..a…a.. mai BUTUC!! De ce să piardă timpul cu neisprăviţi ca mine??!!, când o solicită atâta lume!!!), eu să-i iau un Interviu (pe care ea, Genoveva, nu şi-l dorea!!). Oh…câtă Conexiune!!!…

Genoveva nici gând n-avea să dea interviul, ba că e timidă, ba că …

-Las’ c-o dezinhibez io!, mi-am zis.

De un’ să ştiu eu că CINEVA, o ENTITATE (nu ştiu de acre!!) îşi va face instant prezenţa şi ne va strica rostul trebii, „înhibându-mă” pe mine, care mă consider…imbatabilă la multe capitole…

Dau drumul la cameră şi-ncep să-i pun întrebări Genovevei. Început promiţător. Genoveva nu era DELOC inhibată, deloc timidă. Era chiar foarte relaxată, aşa că nu aveam să-mi mai fac griji c-ar trebui să  fac eforturi s-o duc unde voiam ca să-mi răspundă lejer, fără trac la întrebări. Dar n-apuc să mă bucur şi n-apuc nici să-i pun întrebări că lumina începe să dea flashuri şi prizele să zgomotească ciudat. Se-njumătăţeşte apoi intensitatea luminii, după care se duce la sfert din putere şi flashurile se-ndesesc dimpreună cu zgomoteala prizelor. Începuse un dans al…ielelor. Nu ştiam ce să fac, să-i dau înainte cu interviul sau să dau fuga să întrerup curentul. Nu aveam asistent la cameră. O prinsesem pe Genoveva şi nu voiam să-mi scape…

Nu pot să zic că m-am panicat, dar felul ciudat în care-mi zumzăia şi sfârâia ca un mic pe grătar camera de filmat mă ducea cu gândul că neisprăvita entitate îmi va arde bunăciune de aparat şi mă va lăsa fără obiectul muncii şi nah’, de unde la mine bani să-mi procur altă cameră de filmat?? Treaba e că lampa flashuia şi prizele zumzăiau, însă n-am priceput, neam, de ce-mi zumzăia cu intermitenţe, ca atunci când se arde o priză, când se produce un scurt-circuit, şi camera de filmat din moment ce camera nu era băgată în priză, ci se alimenta de la

propria-i baterie. Ori camera de filmat zgomotea şi făcea întreruperi deodată cu lampa pusă pentru a lumina chipul Genovevei, lampă care era băgată în priză. Hai să zic, dacă ceva se-ntâmpla pe circuitul de curent electric (deşi NICIODATĂ nu s-antâmplat aşa ceva în timpul interviurilor, ff multe, pe acre le-am luat în acest spaţiu), acest CEVA putea afecta lampa şi/sau circuitul electric din încăpere, dar nu şi camera de filmat, fiindcă ea era alimentată, repet, de la propria-i baterie şi nu se alimenta de la nicio priză…

Am oprit filmarea, de teamă să nu mi se ardă camera de filmat. Pe moment uitasem că n-avea cum să se ardă camera de filmat, unu, pentru că are PROTECŢIE specială în acest sens , dar nah’, te pui cu ENTITĂŢILE?? (nu aveam de unde să ştiu dacă Entitatea aceea care se juca cu nervii mei şi făcea camera de filmat să facă ca toate alea…, era una pozitivă sau o altfel de entitate!!, deci trebuia să fiu prevăzătoare!!); doi, camera nu era băgată în nicio priză, ci avea curent de sine stătător, de la propria-i baterie!! Atunci??!! Cum se explică faptul că scurt-circuitarea repetată agresa şi camera de filmat, făcând-o să scoată aceleaşi zgomote (asemenea bâzâitului disperat al unei muşte din alea mari prinsă-n plasa unui păianjen) ca şi priza şi ca şi lampa, acele zgomote bine-cunoscute ca atunci când se arde o priză ( şi care, bâzâind, întrepupe curentul). Nu ştiu cum să explic exact, dar ŞTIUCEVA sau CINEVA a acţionat într-un scop anume. Anume, CARE???

Am întrerupt interviul şi l-am reluat după o pauză scurtă. Entitatea, CINEVA-ul s-a manifestat din nou, mai puţin dur de data aceasta, furând intensitatea luminii, băgându-ne în semi-întuneric sau, mă rog, semi-lumină (lumină obscură), însă m-a obligat să nu-mi găsesc cuvintele şi să scurtez interviul, să mă opresc înainte de-a fi dorit eu personal treaba aceasta şi, totodată, determinându-mă să nu-mi mai canalizez gândirea spre întrebările ce le aveam de pus Genovevei, ci spre

teama că…mi se va arde camera de filmat!!! Voi posta interviurile. Deocamdată al doilea, cel de după momentul în care am oprit interviul întâi. La minutul 5, 5 şi câteva secunde se poate observa manifestarea luminii…

Voi converti din full-hd (format în care a fost filmat interviul) şi interviul iniţial şi îl voi posta/ataşa şi îl voi supune dezbaterii dvs imediat ce voi reuşi convertirea din Full-hd în formatul agreat de youtube….

Nu cred că Genoveva oferea date tainice, aşa încât, să zicem, ele n-ar fi trebuit auzite. Sau…poate, cine ştie!!

Aştept opinii avizate! Mulţumesc!

Pearl si coada la carti

Exclusivitate…Portret de autor, cu Antoaneta Radoi Radio Shalom


Merită ascultat…Parol!

Invitată la Emisiunea Portret de autor”  a dnei Camelia Pantazi Tudor, la Radio Shalom, pe 1 martie 2017, scriitoarea, cameraman/fotoreporter: Antoaneta Rădoi.

Interviu cu dl Florentin Popescu -scriitor, critic literar, la lansarea Revistei Arena literară


(La lansarea Revistei Arena Literară)

de Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

(Interviul a avut loc într-un vacarm de nedescris, toată lumea vorbea cu toată lumea, se fîţîiau -Da, nu fiţi sensibiloşi la auz, dragii mei cititori, ştiţi că ţin la voi, dar pe de altă parte, ştiţi că io mi-a aşa..a.. mai butuc, mai din topor şi nu ascund adevărul, nu îl fac roze…, acesta este termenul cel mai corect, „fâţâit!!”, încoace-şi-n-colo prin faţa camerei de filmat, iar strigăturile mele, insistenţele mele, rugăminţile mele au rămas fără niciun rezultat!!, eu voiam să vorbesc cu diriguitorii, să smulg un cuvânt celor din Caseta Redacţională a Revistei ce urma să fie lansată, să vorbesc cu directorul, cu redactorul şef, cu  etc..aşa că, nah’, ce am aceea vă ofer, adică, FIX ce mi-aţi oferit, scumpilor! Mă refer aici la intervievaţi, dar şi la scriitorii prezenţi acolo! Celorlaţi cititori ai mei, le cer scuze, dacă, eventual va fi cazul!! Nu postez filmul, că-i jale cu j mare!!)

 

Antoaneta  Rădoi: Domnule Florentin Popescu, vă rog frumos, dar frumos de tot…  luaţi loc o secundă! (Dle Florentin Popescu, eu v-am rugat frumos să nu vorbiţi, să nu vă plimbaţi prin faţa camerei,  oo…ia uitaţi… vă rog frumos, oameni buuuni, vă rog să nu mai treceţi prin faţa camerei de filmat! Vă rog frumooos, din toată inimaaaa!! Ia uitaţi, ce…uff…ia uitaţi nu m-aude nimeni aici!!, vă rog frumos, domnilor, doamnelooor nu mai treceţi prin faţa camerei!!, vă rog, din suflet vă rog!!! buf…)! Domnule Florentin Popescu, ia uitaţi, în genunchi stau în faţa dumneavoastră, după cum se vede (chiar m-aşezasem în genunchi, dar nu din umilinţă sau din vreo smerenie a mea în faţa monumentului de inteligenţă care este domnul Florentin Popescu- scriitorul, criticul, profesionistul jurnalist-, ci ca să mă situiez, oarecum, la acelaşi “nivel” cu domnia sa, care s-aşezase

comfortabil într-un fotoliu şi unde, firesc, eu nu aveam loc, spaţiul fiind extrem de restrâns…)…hahaha, sunt disperată fiindcă timpul trece, Eventu tre’ să-nceapă din secundă-n secundă şi lumea nu-nţelege…

Florentin Popescu:      Puteţi să vă ridicaţi în picioare…

 

 

Antoaneta Rădoi: Nuu…lăsaţi că mă simt foarte bine aşa…Spuneţi-mi, pe scurt, fiindcă vedeţi că timpul şi oamenii ne sunt împotrivă, cu ce ocazie azi la Calderon (casa de Cultură)?

Florentin Popescu: Este un moment cu totul deosebit, se lansează o nouă Revistă, o Revistă literară, lucru care se întâmplă destul de rar, mai ales în ultimii zece-cinsprezece ani când ne-am obişnuit cu ideea tristă că Revistele dispar. Iată c-apare o nouă Revistă: ARENA LITERARĂ! Un Eveniment remarcabil!

Antoaneta Rădoi: Presupun că dumneavoastră sunteţi prezent în Caseta Redacţională, n-am apucat să mă uit prea atent peste sumarul Revistei, dar ce voiam să vă întreb pe dumneavoastră, fiindcă nu ştiu dacă o să-l mai prind pe dl Nicolae Roşu, editorul şi iniţiatorul acestei Reviste, directorul, de unde a venit ideea de Arena Literară? Că eu îmi dau explicaţii, dar vreau explicaţia dumneavoastră!

Florentin Popescu: Ne-am întâlnit un grup de scriitori –cam toţi sunt prezenţi această seară aici- şi s-au propus mai multe titluri şi…vă mărturisesc cu oarece mândrie că titlul acesta mi-a aparţinut, iar colegii mei au fost de acord să-i spunem ARENA LITERARĂ, pentru că nu mai există o revistă cu-n astfel de titlu şi pentru că sugerează o deschidere pentru publicul larg pe de-o parte, iar pe de altă parte către scriitori. Este o Revistă cu porţile deschise (oau, mi-am zis!!; dar….m-am cam grăbit!! -nota mea) pentru colaboratori, de la debutanţi până la autorii ajunşi la senectute.

Antoaneta Rădoi: Mi-aş dori foarte mult să fie aşa, eu chiar mi-am pregătit pentru astăzi un spici, nu ştiu dacă o să am curajul să-l rostesc…

Florentin Popescu (luându-mi microfonul din mână): Da’ de ce să nu aveţi curajul? Eu zic să aveţi curajul, pentru că dvs sunteţi o scriitoare, o scriitoare talentată şi…dincolo de meseria asta de a imprima, de a filma colegii, dumneavoastră oferiţi şi pagini de literatură originale, frumoase şi care se citesc!

Antoaneta Rădoi: Vă mulţumesc foarte mult pentru aceste aprecieri!!…ă..ăă….(Răzvan, dă-te, omule,  la o parte din faţa camerei!! Răzvaaann Niculaaa.. dă-te la o parte din faţa camerei!! Uff, mă ia capu’!!!) Eu m-aş bucura foarte mult să fie aşa, chiar în spiciul pregătit de mine scriam, vrând să fac atingere la acest subiect şi m-aş bucura ca Revista aceasta să fie o adevărată ARENĂ…

Florentin Popescu: Domnule Gruia, dă-te, dom’le la o parte!!…

Antoaneta Rădoi:…şi de aceea vă spuneam că aş fi foarte încântată să fie o ARENĂ şi (să nu fie) să nu publice numai scriitorii foarte mari, arhicunoscuţi…nuş-ce!!, ci să mai fie măcar o rubricuţă pentru “nou-născuţi” şi pentru noii veniţi!…

Florentin Popescu: Desigur…

Antoaneta Rădoi: ăăă, mai vorbim şi altă dată, dle Florentin Popescu, o câte aş fi avut să vă întreb!! şi ce v-aş mai fi chestionat, dar..  vedeţi, se precipită lucrurile (o, de-aţi vedea filmarea, dragii mei cititori, m-aţi înţelege! Poate!!)!! Vă mulţumesc din toată inima!…Aaaa, uitam, faceţi o urare, vă rog!!

lorentin Popescu: Doresc VIAŢĂ LUNGĂ Revistei!…

Antoaneta Rădoi: Şi eu îi doresc!

(Interviu dat mie, A R, de dl Florentin Popescu –critic literar, la lansarea Revistei: Arena Literară; oct 2016)