Posts Tagged ‘greu’

Sarbatorile


24 decembrie …

Telefoanele: beep,beep,beep…

..iarasi si iarasi…neostenitele bip-bip-uri.Pe toate retelele,mesaj dupa mesaj,dupa mesaj…Text mesaj:CRACIUN FERICIT!…

Telefoanele: TIIRRRRR,TIIIRRRRRRRRRRRRR:Hallo,Craciun Fericit!; Craciun Fericit!; Craciun Fericit!…

Craciun Fericit!!! Hm..

Zimbesc amar! Craciun Fericit, Iva!,ma persiflez ,cinic,luind aminte la starea mea. Ma trece gindul sa-i injur ,birjareste,pe expeditorii astia (atit de fericiti!!!). Si-au gasit momentul sa-mi ureze: Craciun Fericit! Ingratii!!..

Abia imi mai uitam ,un pic,de mine,ca iarasi si iarasi ,neobositele telefoane,ma torturau,ingrat…

Ma batea gindul sa le-arunc pe geam,dar,ma revizuiesc si ..renunt. As putea sa le-nchid,imi zic. Si-asa ,acesti „fericiti ai sortii”,nu ma vor mai sicii cu urarile lor sablonate.

Sa inchid telefoanele! Era singura solutie ca sa nu-i mai aud,si ca sa nu-mi mai constientizez starea.Voiam sa aud ,doar glasul inimii mele,care plingea!!!,si voiam sa aud,doar,glasul tainic al lui Dumnezeu,ca raspuns al chemarii mele,in rugaciunea mea,din seara de Craciun.Voiam sa aud doar raspunsul lui Dumnezeu ,la strigarea mea…Gindeam ca m-am pregatit cum-se-cuvine pentru NASTEREA LUI,si…a mea…Tocmai ma spovedisem de cu seara(asta era in 2009!!!). Slava ,Tie,Doamne! Abia asteptam ziua de Craciun ca sa ma Impartasesc! Adunasem niste ZDROABE. Si le tinusem, in desaga ,intreaga vara. Ba toata toamna si o particica din iarna. Cu greu m-am „tirit” la duhovnic,si-l asteptasem,tacut,”rabdator” ,pina spre miezul noptii,sa-i ispraveasca pe ucenicii programati. Eu ,ca de obicei,o incurca lume,ajunsesem ,pe ultima suta de metri,si ma mai si grabeam. Ca de obicei! Dar…am rabdat! M-am spovedit vreun ceas. Se facuse tirziu. Am plecat spre casa,cu masina,rulind relaxat,aproape singura-n noapte. Ajung acasa,eliberata,parca de-un bagaj prea greu,pe care-l carasem ,staruitor,sisific,atita vreme…Parca visam!! Dar,ma trezeau la realitate beep-urile telefoanelor..Trebuia sa lupt  acum ,cu mine si cu altii(cu uratorii,in cazul de fata),cu ispitele de multe feluri,ca sa inving. As!!…

..Noapte de nesomn si neodihna.Intr-un tirziu,atipesc.”Atipesc” si telefoanele. Rind pe rind ,le-a pierit graiul. Au cedat nervos. Le-au „cazut” bateriile. Se vedea treaba ca nu erau DURRACELL  -ca-n reclama aia idioata,de la tv!!!-Adorm.Dorm…

..Pe la 4 dimineata ,ma asalteaza,insuportabil,o durere de cap. Imi crapa capul! Zeci de sulite imi spinteca scalpul,in lung si-n lat. Sa iau o pastila? Nu. Nu pot lua. Decisesem sa ma impartasesc. Incerc sa rezist,dar durerile se intetesc. Miliarde de sageti ma strapungeau nemilos. La 8 incepe voma…”super-oferta!!!”

Imi vine-n minte dialogul dintre mine si-un parinte,care ma sunase seara,sa-mi spuna ca ,daca nu mi-e prea departe,pot merge sa ma impartasesc la Biserica unde dumnealui slujeste,ca ma asteapta cu dragoste,la care eu raspunsesem:

– Multumesc! ,parinte. Dar,nu stiu daca voi ajunge. M-as bucura sa pot veni,dar…nu stiu daca voi putea  ajunge,ii repet (…)!

Ce-o fi fost in capul meu de am dat raspunsul acesta la invitatia lui? Ce intuitie a lucrat? Eu chiar imi doream sa ajung la el,iar invitatia a venit ca o manusa…asa ca..

NU TREBUIE  SA VOMIT! Nu. Nu trebuie! Si,mai ales,nu mai trebuie sa ma doara capul! Trebuie!!,sa ajung la Biserica.Trebuie sa ma impartasesc! Doar m-am pregatit!!!..

Pregatit,zici?!..Hai,aleraga sa vomiti ,pina nu o faci in asternut!..

…Si..dai si lupta!!!…O zi,doua zile…O data,de doua aori…de nouazeci si noua de ori,pina la…epuizare!!! …

..Partea interesanta a fost aceea ca,n-aveam…apa. Aveam ciuperci,aveam mere,aveam morcovi,erau si ceva mandarine -toate interzise,in situatia data-,mincare din belsug,dar,n-aveam…APA! Si-mi era o sete cumplita!!! Imi ardea sufletul. Ma dezhidratasem complet. Ce sa fac? Ce pot face? Partenerul meu era „plecat”  pentru putina vreme,cu niste trebute (Dumnezeu sa-l ocroteasca,oriunde-ar fi!),iar „ceilalti” ai casei,erau care incotro ,sa-si petreaca Sarbatorile…Si,telefoanele…..

…telefoanele:NU MAI SUNAU! Nu mai bip-uiau,ca de cu seara…

………………………………………………………………………………………………………… –  -Unde-or fi toti (posesorii de telefoane)?  Posesorii,inteligenti,ai mesajelor..inteligente!! Acum cind as avea nevoie ,pe viu,de…dragostea lor!Ah,cita nevoie-as avea de-o ..cana cu apa!!! Cit de FERICIT ar fi ,pt mine Craciunul acesta ,daca macar unul dintre ei mi-ar oferi ..un pahar cu apa!!………………………………………………………………………………………Nu stiu cum se face,dar ,ori de cite ori am o problema,ma gasesc descoperita,ca sa zic asa…

…si cind a dat zapada,la fel a fost! Pina in ziua aceea,pina sa ninga,ma trezeam ,nitam-nisam,cu „musafiri”..Fel de fel. Ma mai „inoportunau” si  cersetorii. Zilnic! Dar,cind troianul s-a postat la usa mea,nici picior de „musafir” ,nici picior de cersetor (care sa-si cistige ,cum-se-cuvine,piinea!!)!..Ma rog!!

Iarta-ma,Doamne!..

…Credeam ca sint pregatita pentru Nasterea TA!,pentru NASTEREA ..mea!

..Doamne,ajuta-ma!… sa inteleg!

Jurnal

(24 dec 2009)

Reclame