Posts Tagged ‘Fecioara Maria’

Acatistul Adormirii Maicii Domnului


Acatistul Adormirii Maicii Domnului

(15 august)

adormirea m d

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara de Moarte milieste-ne pe noi (de 3 ori) și alte rugaciuni incepătoare; Ușa milostivirii lui Hristos, deschide-ne-o nouă, Preacurată Maică a Domnului, Fecioara Maria, ca sa fim mântuiți prin mijlocirea ta! Amin.

Tatăl nostru Carele esti în Ceruri, /Sfintească-Se numele Tău, /Vie împărăția Ta,/ Facă-se voia Ta,/ Precum în Cer așa și pre Pământ/ Pâinea noastră cea de toate zilele/Dă-ne-o nouă astăzi/Și ne iartă, nouă, greșelile noastre/Precum și noi iertăm greșiților noștri/Și nu ne duce pre noi în ispită/Ci ne izbăvește de cel rău/Că a Ta este Împărăția, și Puterea și Slava, acum și în veacul veacului! Amin.

         Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu evlavie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruință peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzește, ca să-ți cântăm: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâi-stătător din cer a fost trimis să vestească Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă, și venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Și mult strălucind, înaintea ei stând, a zis:

Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului și a pământului;

Bucură-te, preaslăvită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;

Bucură-te, ceea ce ești preaslăvită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău și Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii proorocilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoaba și stăpânirea ocârmuitorilor;

Bucură-te, înfrumusețarea arhiereilor și podoaba preoților;

Bucură-te, povățuitoarea monahiilor celor înțelepțite de Dumnezeu, către Împărăția cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi ușile raiului neamului creștinesc, celor care pururea te fericesc;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 2

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat, și Timotei, cel încuviințat cu dumnezeiască arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de față pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovați cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

       Icosul 2

Toată făptura cea înțelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cerești, au venit cu Împăratul lor, care, în mâinile cele începătoare de viață, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credință fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea așa:

Bucură-te, Maica Făcătorului lumii, care te-ai suit la cele fără de grijă;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;

Bucură-te, că prin suirea ta ai sfințit cele patru stihii;

Bucură-te, că prin mergerea ta ai veselit cele cerești;

Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locașurile nefăcute de mâini omenești;

Bucură-te, împărăteasa heruvimilor și a serafimilor;

Bucură-te, stăpâna îngerilor și a arhanghelilor;

Bucură-te, mângâierea și izbăvirea credincioșilor;

Bucură-te, ajutorul și sprijinirea moștenirii tale;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu pentru tot neamul creștinesc;

Bucură-te, întru tot bună și dătătoarea tuturor bunătăților;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

      Condacul 3

Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de față și a fost dus la mormântul primitor de viață. Deci Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă, a cunoscut că este înălțată la cer și, crezând vedeniei sale din călătoria prin văzduh, a cântat: Aliluia!

      Icosul 3

A înțeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului, împreună cu ceilalți. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis așa:

Bucură-te, că ai fost luată de pe pământ de Fiul tău;

Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;

Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngerești și i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, spre mărturie;

Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi la cele mai presus de ceruri;

Bucură-te, că ai fost înălțată cu cântare de mare cuviință prin porțile cerești, de mai marii puterilor îngerești;

Bucură-te, că ești înconjurată și fericită de toți locuitorii cerurilor;

Bucură-te, cer pământesc, care ești înălțată la locuința Celui de Sus;

Bucură-te, tronul Domnului, care ești înălțată de pe pământ la Împărăția cerească;

Bucură-te, solitoarea noastră și tare sprijinire la Fiul tău;

Bucură-te, chezășia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;

Bucură-te, împărăteasa creștinilor și ajutătoare pentru dobândirea Împărăției cerești;

Bucură-te, Maica Vieții, și, după Dumnezeu, nădejdea vieții noastre veșnice;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

      Condacul 4

Vifor de gânduri netrebnice și necredincioase având evreul Atonie și, văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat și mâinile, ce au rămas lipite de pat. Apoi, prin credință, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit acela, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

       Icosul 4

Auzind tainicii apostoli și singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri, cu înalte cântări la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, și, vrând să-i dea cinstea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta:

Bucură-te, ceea ce ai luat bună vestire pentru mergerea ta la Împărăția cea de sus;

Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucură-te, că ai luminat mulțimea heruvimilor cea prea cinstită;

Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preaslăvită;

Bucură-te, ceea ce ai fost închipuită de patriarhii Avraam, Isaac și Iacov;

Bucură-te, ceea ce ai fost de prooroc vestită;

Bucură-te, că ai înfrânt semeția evreului;

Bucură-te, că i-ai dat vindecare;

Bucură-te, ceea ce l-ai adus pe Atonie la credință;

Bucură-te, ceea ce ai primit pocăința lui;

Bucură-te, că înalți la cer pe cei ce au iubire și credință către tine;

Bucură-te, că ești izbăvitoarea celor ce cu credință tare cheamă numele tău în ajutor;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 5

Sfinții apostoli, ca niște stele conduse de Dumnezeu, fiind în lume împrăștiați pentru propovăduirea Evangheliei, răpiți au fost pe nori prin văzduh și aduși spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude și cu cântare petrecând-o, împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

       Icosul 5

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale și cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfințite a lăuda pe cea binecuvântată și au cântat așa:

Bucură-te, împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărățește peste toate;

Bucură-te, ceea ce și tu însăți ești purtată de mâinile Fiului tău;

Bucură-te, sceptru împărătesc din dreapta lui Hristos;

Bucură-te, stâlparea porumbiței din mâna lui Noe;

Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;

Bucură-te, crinul cel neveștejit, care a înflorit nemurirea;

Bucură-te, chivotul însuflețit de Dumnezeu al dumnezeiescului părinte David;

Bucură-te, psaltire și alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeției;

Bucură-te, chivot însuflețit al sfințeniei Domnului;

Bucură-te, viață care ne-ai adus întru bucurie Domnului;

Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 6

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după mutarea Maicii Domnului la cele de sus, fiind așezați la obișnuita masă de obște și luând o parte de pâine și înălțând-o în numele Domnului, deodată au văzut-o sus pe împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină și auzind-o, dându-le pace de la Fiul ei și Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

      Icosul 6

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptății, din preacuratele tale coapse, și prin înțelepciunea propovăduirii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui, din neam în neam te-a preaslăvit. Pentru aceasta, și noi te fericim, cântând ție:

Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci ești slăvită;

Bucură-te, prea bună și prea îndurată, oamenilor mare ajutătoare;

Bucură-te, că ai împlinit făgăduința cetei ucenicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău și Dumnezeu;

Bucură-te, privire preadorită și dulce a sfinților;

Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare a preacuvioaselor maici și a sfintelor fecioare;

Bucură-te, că treci peste corturile drepților din rai;

Bucură-te, că îndreptezi pe toți spre dumnezeiasca slavă cerească;

Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor bune;

Bucură-te, începutul mântuirii omenești;

Bucură-te, împărăteasa celor ce împărățesc după Dumnezeu, pe pământ;

Bucură-te, Doamna și Stăpâna celor ce domnesc după Domnul și Stăpânul cerului;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

    Condacul 7

Pe toți cei ce vor să intre cu credință în biserica ta cea sfântă, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluiești, iar pe cei ce te slăvesc, de toate asupririle și supărările îi izbăvești. Pentru aceea, și binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericește, biruință asupra potrivnicului îi dăruiește și toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ție, cântând: Aliluia!

       Icosul 7

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm adormirea ta, primește să-ți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;

Bucură-te, ceea ce ești mai presus de cele pământești și de cele cerești;

Bucură-te, că te-ai înălțat  mai mult decât heruvimii și serafimii;

Bucură-te, că ai adunat pe nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;

Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, după înmormântarea ta, lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;

Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucură-te, că i-ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredințare a mutării tale;

Bucură-te, ceea ce ești împodobită cu frumusețea tuturor virtuților;

Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu, spre mântuirea oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;

Bucură-te, că te-ai înălțat ca un cedru în slava cea cerească;

Bucură-te, pomul vieții, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;

Bucură-te, corabia cea înțelegătoare, ce te-ai înălțat din potopul morții la cele de sus;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

      Condacul 8

Ca pe un soare întru cele de sus știindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înăuntrul frumuseților mai presus de fire și a bunătăților nespuse din ceruri, fiind ținută  în mâinile Lui și cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viață, pururea Îi cântăm: Aliluia!

       Icosul 8

Cu totul fiind ridicată la cele cerești, iar pe cele pământești nelăsându-le, Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă și cu totul luminată ai intrat, de heruvimi și de toate puterile cerești fiind înconjurată și cântându-ți-se unele ca acestea:

Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălășluiește în Sionul cel de sus și prealuminat;

Bucură-te, al cărei trup nestricăcios se preaslăvește, împreună cu sufletul;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotțiitorului;

Bucură-te, ceea ce te-ai înălțat în raiul cel frumos, sădit în ceruri;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;

Bucură-te, ceea ce ești dusă în cetatea cea înconjurată de oștile cele preaînalte;

Bucură-te, că ești luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviință dumnezeiască;

Bucură-te, că ești mai cinstită decât toate mințile cele nematerialnice ale îngerilor;

Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioși la Fiul tău și Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul Fiului tău și Dumnezeu;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, apărătoarea neamului creștinesc, dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 9

Toată firea îngerească te înalță, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omenești te slăvesc ca pe o maică a lui Dumnezeu și prăznuiesc adormirea ta cea preacinstită, împărăteasă. Căci pământenii prin tine se adună cu cele cerești, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

       Icosul 9

Cuvintele înaripate ale proorocilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci, cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, începutul deplin al legii și al proorocilor;

Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;

Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;

Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;

Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;

Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;

Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;

Bucură-te, ușă pecetluită și neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;

Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;

Bucură-te, taina ce s-a prezis de prooroci în multe chipuri;

Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele tuturor proorociilor;

Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul 10

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse și cu Sine te-a ridicat și pe tine, spre a petrece în slava cea veșnică a Împărăției, împreună cu Dânsul, fără de sfârșit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toți: Aliluia!

       Icosul 10

Zid ești credincioșilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și apărătoare celor ce aleargă la tine, Preacurată, că te-ai mutat la cer, ca să fii solitoarea cea mai de aproape pentru cei care cântă:

Bucură-te, cetatea marelui Împărat, așezată deasupra munților cerești;

Bucură-te, zid și acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruință;

Bucură-te, că ajuți pe cei credincioși să biruiască uneltirile dușmanilor;

Bucură-te, că ai înfrânt mulțimea agarenilor;

Bucură-te, păzitoarea neclintită a ortodocșilor;

Bucură-te, împrăștierea ereticilor;

Bucură-te, că ne ești pace și bucurie;

Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;

Bucură-te, cunună aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;

Bucură-te, preaslăvirea mult prețuită a nevoitorilor mucenici;

Bucură-te, solitoarea odihnei fericite a ostenitorilor cuvioși;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei veșnice a monahilor care bine au viețuit;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 11

Toată cântarea cetelor îngerești, însuflețite de Dumnezeu, laudă preacinstită adormirea ta, ceea ce ești cu totul lăudată, stăpână împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi, din inimă aducem ție, care ești maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oștile cerești, cântând lui Dumnezeu, Celui ce după vrednicie te-a preaslăvit: Aliluia!

  Icosul 11

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele celor ce prăznuiesc mutarea ta cu totul cinstită și le îndreptezi spre cunoștința de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, făclia cea nestricată a focului nematerialnic;

Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;

Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptății;

Bucură-te, lumină ce luminezi și în întuneric;

Bucură-te, făclie pusă în sfeșnicul preaînalt;

Bucură-te, izvorul vieții, cel răsărit din mormânt la lumină;

Bucură-te, maica luminii, care călăuzești sufletele celor evlavioși;

Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristați;

Bucură-te, ceea ce dăruiești sfârșit bun celor ce nădăjduiesc în tine;

Bucură-te, ceea ce, la judecata Fiului tău, gătești credincioșilor tăi moștenirea celor din dreapta Lui;

Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi și noi fericiți, avându-te ajutătoare și sprijinitoare în rugăciuni;

Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, și prin tine cu noi;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

       Condacul 12

Văzând mulțimile îngerești harul măririi în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu șederea de-a dreapta Fiului ei și Dumnezeu, i s-au închinat scaunele și puterile, au înconjurat-o începătoriile și căpeteniile, i s-au plecat înfricoșați heruvimii, serafimii și domniile, împreună cu arhanghelii și îngerii, care smeriți, o preaslăveau cântând: Aliluia!

       Icosul 12

Cântând adormirea ta întru totul cinstită, lăudăm toți înălțarea ta la ceruri, împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu sfințește, slăvește și miluiește pe toți cei ce cu dragoste te laudă așa:

Bucură-te, ceea ce ai curățit pământul cu pașii preacuratelor tale picioare;

Bucură-te, ceea ce ai sfințit văzduhul cu suirea ta la cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălțimea cerească;

Bucură-te, ceea ce privești toată frumusețea cea negrăită;

Bucură-te, că șezi întru slava Fiului tău și Dumnezeu;

Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău și Dumnezeu;

Bucură-te, frumusețea din dreapta Domnului, care înfrumusețezi pe toți cei ce în ceruri te fericesc;

Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce ești îmbrăcată în soare, care strălucești cu harul și cu slăvirea în toată lumea;

Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi și a mântui pe toți care te cheamă din toată inima;

Bucură-te, Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ești cinstită și de Dumnezeu Născătoare numită;

Bucură-te, care de la răsărit și până la apus, ești preaslăvită de toți credincioșii ortodocși;

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!

      Condacul 13

O, Maică  prealăudată a Împăratului cerului și al  pământului, a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel nemuritor, Care viețuiește și după moarte, primește de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum, iar în viața aceasta și la vremea morții noastre, scapă-ne de toată nenorocirea și chinul și Împărăției celei cerești ne învrednicește, împărăteasă, pe noi, cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

      Acest condac se rostește de trei ori, apoi se spun Icosul 1 și Condacul 1.

       Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

       Preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoșii și nevrednicii copiii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoștința, lenevirea și toate gândurile rele și viclene, urâte și defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre ticăloase, de la sufletele noastre întinate și de la mințile noastre întunecate. Stinge văpaia patimilor noastre și ne ajută, că neputincioși suntem. Ferește-ne de aducerile aminte, de viclenele deprinderi și de toate faptele rele din noapte și din zi și ne izbăvește de ele, că preabinecuvântat și preaslăvit este numele tău cel sfânt, în cer și pe pământ, în vecii vecilor. Amin! 

 

 

 

Reclame

Icoana (făcătoare de minuni,sau nu?)


Icoana

(Facatoare de Minuni,sau nu?)

Arhanghelul Rafail,pictura

Rafail,arhanghelul

  Nu voi vorbi, astăzi, aici, despre Arhanghelul Rafail -din imaginea expusă- ci despre ICOANă, în general…
  Icoana: ” a fi, sau, a nu fi!” -„aceasta-i întrebarea!”-, Făcătoare de Minuni!..
  Este, sau nu este, ICOANA, Fătoare de Minuni? Scepticii ar spune: Nu.
 Eu, am citit undeva, că : „Icoana este făcătoare de minuni, pentru cei ce cred!, ceea ce înseamnă că, ORICE ICOANă este făcătoare de minuni, dacă, tu, crezi! Personal, m-am convins de lucrul acesta. Şi, vreau să spun că, nu este nevoie să alergi sute, mii de km, să treci graniţe, să ajungi în Athos sau Jerussalem, sau la Ghighiu şi Siliştea-Gumeşti, la Pecerska sau Deveevo, sau mai-ştiu-eu pe unde, pentru a te afla în faţa vreunei Icoane Făcătoare de Minuni. Ci, poţi descoperi asta, chiar la tine acasă, în cămăruţa ta, unde ai, poate, întîmplător  -sau nu- vreo modestă ..litografie…De ce spun asta? Pentru că, am „văzut”! Am trăit..MINUNEA!..
 Evident că, nu-i deloc în regulă, cu noi, că alergăm, disperaţi uneori, prin şi după locuri unde s-au arătat semne. Nu ştiu nici cît de plăcut este lucrul acesta înaintea lui Dumnezeu. Uneori, cînd am tentaţia de a merge în astfel de locuri, despre care aud, de la cineva, sau din mass-media, adesea, îmi vin în minte cuvintele Mîntuitorului: „puţin credinciosule!..cauţi semne şi minuni”…Şi..mă simt, un mic Toma (Necredinciosul)…
  Sîntem nişte Toma multiplicaţi.Vrem dovezi! Pentru că, oameni  -slabi în CREDINŢĂ- fiind, avem nevoie de…DOVEZI. Şi Dumnezeu, ştiind despre neputinţele noastre, nu se zgîrceste să ni le dea…
  ..Eu şi partenerul meu pictam. Mai mult el decît eu… Promisesem cuiva o Icoana pictată. Partenerul meu (oarecum  sceptic la anumite capitole, dar, cu precădere, la MINUNILE pe care le fac Sfinţii şi/sau Icoanele, tema pe care ne „confruntasem” de nenumărate ori), îmi promisese că va picta acea Icoană. Numai că de la a zice, pînă la a face, uneori e..drum lung. La unii!!…Şi aşa a fost şi în cazul nostru. Iar Icoana, nu era „orice” Icoană, ci era una arhicunoscută -şi mult- contestată, de către unii şi/sau alţii!…- era Ic MD de la…
Cerusem şi primisem binecuvîntare, de la pr Paroh, pentru pictură, şi ne punem pe lucru. El, partenerul meu, că eu, doar dădeam „directive”(în zisa lui!…)! Făcusem, ce-i drept, şi eu ceva: cumpărasem pînza, culorile, pensulele potrivite, etc!, şi pentru aceste motive, mă consideram  îndreptăţită să…”sucălesc”(în zisa lui!)…
..El, zi de zi, mai dădea o pensulă-două, dar..cam atît. Şi aşa s-a scurs ,cred, mai bine de un an, iar persoana căreia îi promisesem Icoana, şi care şi-o dorea foarte tare, mă mai întreba, din cînd în cînd, la telefon: „ce se mai aude cu icoana?” Eu, oarecum încurcată, bălmăjeam te-miri-ce bîlbîieli, şi, mai apoi, după ce închideam telefonul, furioasă, îmi vărsam năduful pe bietul om (îmi vine să zic: animal!!; da mi-e că citeşte şi..mă crapăăă!!!; ăsta-i sensibilos nevoie-mare!!..)…Iar el, mai dădea cîte-o pensulă, şi iar mai lăsa la o parte pensulatul…Asta a durat ceva timp. Apoi persoana, jenată probabil, de penibilul situaţiei, n-a mai sunat cîteva …luni. Icoana, aproape terminată, „zăcea”, prăfuită, printr-un cotlon, printre alte „minunăţii”, marunţişuri trebuincioase desfăşurării activităţii şi profesiunii noastre( ambii artişti!!sîc!…). Un haos: bile, sîrme, sfori, pensule, tuburi cu vopsele, ştrasuri, hîrtii speciale, cd-uri cu diverse imagini necesare, pixuri, sticle şi sticluţe cu fel de fel de soluţii şi uleiuri, recipiente de diverse tipuri, etichete, mărgeluţe, cîlţi, cleşti , pungi şi punguţe, aţe, buturugi – cîndva copaci falnici, acum nişte biete putregaiuri pline de carii, care-şi aşteptau, cuminţi, rîndul pentru a fi prelucrate, şi punerea lor în valoare (artistică!!!; de către nişte neisprăviţi ca noi..)-,etc. „Ospiciu!!!, în toată „splendoarea” lui”… Trăim în fugă!!! Şi ..haotic!!… Muncim mult, cîştigăm puţin, experimentăm „evenimente” după „evenimente”, sumedenie de „încercări” în care ne pune existenţa!!! Încercăm, ne străduim din răsputeri, să ne ţinem „drepţi” în faţa „intemperiilor” la care sîntem supuşi, în mod repetat!!! Şi ca să nu clacăm, luam soarta în rîs, făcînd glume pe seama ei…În fapt ea rîdea de noi, dar noi, în inocenţa noastră, voiam să credem că-i invers.
….Sună telefonul! Offf,telefoanele astea!!!..Mereu strică ele „bunul mers” al vieţii, oarecum paşnice!…
… Mă duc să răspund! Asta era „obligaţia” mea! „Boulică” nu „servea”! Eu eram „omul de serviciu”!
-„Ce se mai aude cu Icoana mea?”, mă întreabă vocea de la capătul firului.( Recunosc că nu mi-o mai aminteam. Aşa că, doamna, mi-a precizat despre ce anume icoană este vorba…

-Păi…m…da…mda..În curînd!, zic, făcîndu-mă mică-mică…, apoi, regăsindu-mă zic: În curînd va fi gata! Mai este de pus fondul, cu foiţă ..Ştiţi ,vă rog să ne iertaţi dar…ştiţi…a….a…
…_
– Înţeleg!, zice, oarecum dezamăgită, vocea..
Trecuse multă, mult prea multă!, vreme…şi eu, enervată pentru că mă făcusem de pomină, promiţînd, şi neputîndu-mi ţine promisiunea făcută, îmi strig partenerul şi, fără menajamente, îl admonestez! El, care se afla, atunci, angajat, într-un „schimb de informaţii” -pe NET!-, deranjat de faptul că-l întrerupsesem cu „aberaţiile” mele, vine furios, smulge icoana, din locul în care zăcea de multă vreme, şi ..nici una-nici două, o înfinge, cu o furie oarbă, în colţul unei mese, zicînd: „NA, UITE CE FAC, EU, CU ICOANA! ASTA FAC!”..şi, o face bucăţi, fîşii-fişii (era Ic pe pînză, aşa că nu era mare lucru de „făcut”), după care, relaxat, se întoarce la calculator, şi-şi continuă „interferenţa”…Am înnebunit, instant! Am văzut negru-n faţa ochilor. M-a cuprins furia. Uitîndu-mă la icoana care zăcea pe jos, ruptă bucăţi, revolta mi-a copleşit raţiunea. Primul impuls a fost acela de a lua rama de pe jos, şi a i-o-nfinge-n gît. M-am aplecat, am ridicat rama cu fîşiile atîrnînde, şi m-am îndreptat, furioasă, spre camera alăturată, unde se afla omul…Însă CEVA m-a îmblînzit, instant, şi m-a oprit să-mi duc „lucrarea” pîna la capăt…Poate şi din pricina că educaţia mea nu-i în acord cu violenţa verbala şi/sau fizică. Todeauna le-am evitat pe cît am putut. Acum însă eram într-un moment de mare, foarte mare tensiune. Mihnire-amestecată cu furie! Gestul lui mi se păruse a fi incalificabil şi inacceptabil structurii mele(şi chiar şi a lui; el fiind un om f f calm -mai calm decît mine- şi extrem de raţional) Voiam să mă duc şi să-l pun la punct, „înrămîndu-l”!! S-o răzbun pe Maica Domnului!, pe care el o batjocorise în chip josnic! Şi…şi totuşi…m-am oprit! Ceva mai presus de furia mea, mai presus de raţiunea mea din acel moment, ceva din spatele raţiunii mele…m-a oprit brusc, în pragul dintre camere! Şi-am făcut cale-ntoarsă…cu pînza şi rama rupte-n mîna. Nici nu-ndrăzneam să mai privesc imaginea Maicii Domnului, sfîşiată bucăţi!..
  Mihnită peste puterea mea de-a suporta, dar nevrînd să dau amploare evenimentului, m-am retras într-un coltişor al unei camere, departe de locul în care se alfa el, şi..am plîns. Am plîns îndelung…Ore-n şir, am plîns…
…La un moment dat, am luat bucăţile de pînză, şi le-am alipit, rudimentar, fără dibăcie, apoi le-am lipit cu un leucoplast pe spate (aşa a rămas pînă azi 2013, iunie!), apoi am aprins o candelă, am îngenunchiat în faţa Icoanei, şi am rămas, vreme îndelungată, aşa ghemuită, îndurerată, în rugăciune..plîngînd. Nu mai plîngeam eu, ci inima mea plîngea..Eram parcă sfişiată eu însămi, şi golită de ceea ce era, pt mine ,SFÎNT…Primisem „o palmă” grea, de la un om îndumnezeit prin har! Şi nu-mi venea să-mi cred!!! Eram contrariată!…Plîngeam tăcut…adînc! Şi-am plîns pîn-am adormit! Dar, na-am dormit prea mult, că..m-am trezit. Somnul însă, mă liniştise puţin, şi-am început să pot gîndi! Lucid!
Mi-am dat seama că am greşit…Am continuat să mă rog! Şi-am început s-o rog pe Maica Domnului sa nu fie supărată pe el, pentru ce făcuse, pentru că el nu fusese vinovat, ci eu, pentru că-i cerusem  să facă un lucru pentru  care el nu se simtea pregătit să-l facă. Eu, prin atitudinea mea, l-am adus în starea aceea, şi l-am determinat să facă acel lucru necugetat. Şi considerîndu-mă principalul vinovat pentru fapta săvîrşită de către el, mîhnită pîna în străfundul sufletului meu, am rugat-o , îndelung, pe Maica Domnului, să mă ierte şi, totodată, să-l ierte şi pe el, pentru gestul făcut, şi totodată, să-l ajute, ca într-un viitor apropiat, să se căiască, şi s-o cinstească aşa cum se cuvine, aşa cum INSUŞI DOMNUL HRISTOS, Domnul nostru, a cinstit-o şi a onorat-o! Şi, am mai zis ce-oi fi mai zis eu acolo, în necazul şi mîhnirea mea pentru cele întîmplate..apoi..
..preţ de o săptămînă, pentru că nu-mi ieşea din minte, şi mai ales din inimă, am tot îngenuncheat în faţa „relicvei”, şi-am tot plîns şi m-am rugat, repetînd ruga. Aceeaşi ! Cuvintele mele. Scoase din mîhnirea inimii mele. Eu, nu prea plîng…
…Nu sînt o plîngăcioasă. N-am plîns nici cînd mi-a murit mama, sau cînd 2 dintre fraţii mei -ambii, de foarte tineri-, ne-au  „părăsit” rînd pe rînd, mergînd la Domnul; n-am plîns cînd ne-a ars maşina, scrum, în 7 minute -fără drept de apel!-, în poarta Mănăstirii Cernica, în 2007, n-am plîns nici cînd, în anul următor(2008), ne-a fost furată maşina pe care de-abia o cumparaserăm cu greu; n-am plîns cînd mi-am pirdut familia, într-un „eveniment” oarecare, în 2002, şi cînd am pierdut şi ceva agoniseală pe deasupra; şi n-am plîns, în general..dar, atunci..am plîns..
…am plîns, mult, îndelung, sfîşietor. Am plins de ciuda, am plîns de furie… Am tot plîns..Am plins atunci pentru toţi anii în care nu plînsesem…Am plîns şi m-am rugat. M-am rugat şi am plîns. M-am tînguit, scîncind surd…Şi repetam mereu: Maica Domnului iată, aşa şi aşa, şi te rog…(ajută-l, pe bietul om, să te cinstească)…Mă rugam , fără să aştept vreun răspuns. Cel puţin nu un răspuns imediat. Nici gînd! Ma rugam cu zdroabă. Şi , răspunsul a venit, surprinzator, neaşteptat…
..Şi…s-a făcut ,cum că, partenerul meu  – „BOUL meu” cum îl alint eu, cu dragalasenie!!, spre frustrarea lui maximă!- a fost invitat, la doar cîteva zile de la acel „eveniment” -neplăcut, şi care ne pricinuise un real discomfort-  , de către un MARE PREOT (în sensul de înduhovnicit), la Biserica acestuia, pentru a săvîrşi împreună Paraclisul Maicii Domnului -Acatistul-, în Postul Sf Maria. Partenerul meu nu este teolog. A studiat, în particular, 8 ani, zi de zi, Istoria Religiilor. Şi e preocupat de creştinism, şi de „Lucrurile lui Dumnezeu”. E DOXA. Tteorie. Da’..doar atît!(ne amuzam noi..) Pe preotul respectiv îl cunoscusem  -întîmplator (sau nu!)!-  pentru ca mersesem să-i facem, într-o zi, mai de demult, o ofertă. Şi el, „Boul meu” mai rămăsese, atunci, la un mic taifas, după care, în urma unui schimb de telefoane, plecase, foarte încîntat pentru întrevedere…şi încîntat de „cunoaşterea” cu care fusese binecuvîntat omul acela (preotul), precum şi de bucuria cu care el, „Boul meu” fusese binecuvîntat pt că l-a întîlnit, tocmai el!, pe acest om…şi ..cam atît. Nu-şi făcuse nicio speranţă. Nici eu, aşadar! Nici că vom beneficia de ceva livrare de produse, nici că se vor mai intersecta drumurile noastre. Dar el,”Boul meu”, rămăsese cu bucuria inimii care era deplina. Mi-l elogia mereu pe părintele acela. Fusese fascinat de spiritualitatea  preotului. Şi-mi tot relata una-alta, deste subietele pe care ei le dezbătusera. Şi ,iata ca, taman acum, în împrejurarea dată, a fost invitat, nici mai mult, nici mai puţin, la..slujire. A venit într-o zi acasă, şi mi-a zis categoric:

– Anto, io trebuie să merg, mîine, la parintele V !
– Pentru ce?, îl intreb. Să-i duci ceva? S-a decis, în sfîrşit, să cumpere ceva de la noi???..
– Nu, îmi zice zîmbind enigmatic, precum Gioconda. Să slujesc!
– Tu???.. Să slujeşti?, îl întreb contrariată.
– Da, îmi zice şugubăt. Sa slujesc!
– Fugi de-aici! Tu?! ? Păi ce ştii tu să faci, în materie de slujire? Esti pe lîngă!, îi zic.Iar părintele?! ! Cred că a geşit persoana..

<
– Mai, îmi zice TREBUIE să merg! Şi, află că nu numai mîine, ci tot Postul…

– Eşti cu capu’, „partenere”!, îi zic ,zeflemitor. Vezi-ţi de pensule şi de cioatele alea putregăite ale tale, că ne mănîncă mai acuş cariile plecate la plimbare, şi nu cauta să-ncurci lumea aiurea!!!, că…te crăppp!!!, „Boule”…
– Mă duc!, îmi zice senin. Părintele, aproape că mi-a poruncit, şi…n-am putut zice nu!, mă anunţă el, surîzînd enigmatic…
– Pai, bine!, îi zic, dar ce să faci tu acolo, mai exact? Că tu nu ştii tipicul. Eşti pe lîngă, amice. Ce vei face?, îl întreb. Ce ţi-a zis părintele că se va face? Are cumva vreun spici de ţinut, şi tre’ să-l ţii tu? Ţi-a pregătit cumva lădiţa şi publicul? Că la teorie, eşti cel mai tare!
– Acatistul Maicii Domnului, îmi răspunde, evitînd să comenteze „aprecierile” mele, la adresa lui.
-…OPSSsssssssss!!!..îi zic (opssss, îmi zice şi ,mie, vrăjmaşul, în ureche. Slava Domnului că n-am glăsuit ce-mi tot şoptea!! cu insistenţă şi batjocoritor). Ei, îi zic revoltată de-acum, stai puţin, tu i-ai zis acestui preot că tu nu ai habar de tipic?? Că nu ştii acatiste, şi că, în general, nu ştii cîntări Bisericeşti? Şi, mai ales, i-ai zis că tu nu eşti întru totul de acord cu cinstirea Maicii Domnului (subiectul multelor noastre „dispute”!!; şi-mi sufla cineva în ureche, să-i mai amintesc şi de incalificabila lui faptă şi de ofensa ce-i adusese el maicii Domnului -că-mi picase mănuşă treaba!-; dar, nu i-am zis)?? Cum sa mergi ,tu, la Slujba de Acatist, împotriva convingerilor tale???…
– Ştii ceva, îmi zice, aproape că mi-a poruncit, şi n-am putut să zic nu! Are părintele un fel, „poruncitor” de-a te ruga, îmi zice el, aşa că.. TRBUIE!!! să merg. Şi voi merge…şi, VOI INVĂŢA!<
– Au, mă doare!!! Nu mă-nnebuni!!! Tu şi Acatistele, baba şi kalaşnikovu'! Mare pioşenie!!!, aşa dintr-o dat'!, pe nepusa masă.."Boul meu" şi Acatistele!! {"Mare eşti Doamne, şi minunate sînt lucrurile Mîinilor Tale; Şi niciun cuvînt nu este îndeajuns spre Slava Mareţiei minunilor Tale (îmi şopteşte îngeraşul!)!} Tac!…
– Lasă, îmi zice, nu te îngrijora, mă descurc eu cumva!…
– Aş!!!…
Aveam treabă de nu mă vedeam. Un om în minus conta. Dar, pentru bucuria cu care îmi anunţase vestea, şi de dragul părintelui V, mi-am asumat şi treburile pe care trebuia să le facă el, şi l-am şi încurajat, bucuroasa chiar…dar, fără să-mi fac prea mari speranţe, ci pur şi simplu , doar ca să le fac pe plac, lui şi părintelui respectiv (şi-n gîndul meu zicînd: „Doamne, iartă-i că (poate!) nu ştiu ce fac!”
A doua zi, seară, cînd a ieşit de la Slujbă, m-a sunat imediat ce a ieşit din Biserică, şi, mergînd pe jos (poate şi fără să-şi fi dat seama ), preţ de mai multe staţii, pînă acasă, mi-a povestit, la telefon -şi el nu este tocmai un pasionat al comvorbirilor telefonice- cît de minunat se simte , şi cum aude şi acum în urechi cîntările psaltice, şi ce coruri minunate are în cap…Nu-mi venea să-mi cred urechilor!!! L-am tot întrebat ce slujbă a fost, şi, repetat mi-a răspuns: Acatistul Maicii Domnului, şi-mi relata, bucuros, radiind, cum decurseseră lucrurile, şi cum a cîntat strana, şi cum a  cîntat şi el..(redîndu-mi muzical; incredibil; cînta la flaut, cînta la pian -atîta mă bătuse la cap, pînă am cedat şi le-a cumpărat-; dar..vocal, vocal nu, nu-l auzisem niciodată în atîţia ani; eşti un real talent, amice!, îmi venea sa-i zic!!!)..(?)…(!!??)..
Cînd a intrat pe uşă, cu telefonul la ureche, vorbind cu mine, exact ca-n reclama aia tv, radia…
…Am aşteptat să plece din camera în care-mi dăduse vestea (care era chiar camera unde spărsese Icoana!). Am îngenunchiat, şi…fericită, am mulţumit Maicii Domnului. Pentru că, mi-am dat seama, că Maica Domnului mi-a răspuns la rugăciunea mea, aşa cum a ştiut EA mai bine. Ştiu că şi mai mari lucruri decît acestea, va face, Maica Domnului, cu el..cu noi…cu noi toţi, dacă ne rugăm!
Însuşi Domnul Hristos a spus: „şi cînd staţi de vă rugaţi, să credeţi că veţi primi, ceea ce cereţi, prin rugăciune, şi veţi avea!”-citez din memo-.
Eu nu pot spune că am crezut, cu o CREDINŢă din aceea, astfel încît să mut şi munţii. Nicidecum. Eu spun doar că, mihnită de ceea ce se întîmplase, am suferit ca un cîine, şi m-am tot tînguit, cu părere de rău, şi am rugat-o pe Maica Domnului, să-l ajute ,ca el să fie, pe viitor, un cinstitor al ei. „Şi aceasta s-a făcut lui!” Iar mie, cîtă bucurie!…
Tuturor vă doresc să aveţi parte de experienţe minunate!, şi..LUMINĂ-n Suflet!
Cu drag,
Antoaneta