Posts Tagged ‘emotie’

Urare la un…pahar în plus


    Despre „prieteni şi prieteniile mele”, am mai vorbit pe ici-pe colo! Aşa că n-am să mai fac decît ceva mici adăugiri la subiect, fiindcă tre` să vă spun -că poate aţi uitat ce v-am mai spus-, şi anume, că: NU AM PRIETENI!

( PORTOFELUL meu s-a golit demult, aşa că… şi PORTOFOLIU`!!! -cu prieteni, evident-)

  Acum, mai am vreo cîţiva amici -cu ”a” (foarte) mic-…

 Printre cei cîţiva a-mici, aveam una, „Frusina”. Cîndva eram cam ca două surori! În sensu` că, da, ea-mi zicea tot ce-o durea. Şi…o cam durea!!! Iar eu…ascultam! Iar cînd n-avea un ban, la mine venea, ca să-i dau! Şi-avea, Frusina asta, multe nevoi şi multe zdroabe!!!…

  Apoi, dintr-o dat’, a dispărut Frusina fără… urmă! Nu tu un mesaj! Nu tu un semnal! Nu tu o veste!…

Măiii, să fie!…Ce-o fi cu Frusina???…

 O caut în stînga şi-n dreapta, nimic! O sun la telefon, nu răspunde!… O caut la muncă, m-agit, dar… degeaba! 

  Eiii, n-a murit! Nu vă-ngrijoraţi! Ci doar s-a-nnecat! Într-o vadră cu vin..de Cotnari!… 

Într-o zi, o zăresc…pe Feisbuc…

  – O, my dear Frusina! God Bless you! I`m glad to see!.. Miss you! I’m bla..bla…îi las un mesaj, c-un Id impersonal…( fiindcă „văzusem” bla..bla-uri în Ingliş…şi kiss-uri, pe-acolo…)

Dar nu primesc niciun semn…

Şi mai trec, uite-aşa -într-o tăcere mormîntală-,  8 luni

O vedeam, radiind, fericită-mpărţind Kiss-uri şi God Bless-uri la toţi de pe net…după metoda NLP-ului…(NLP, de la Neurolingvistica…, dezvoltare personala, ca-i la mare moda!!! Gindesti pozitiv! Gata!!! Te-ai scos!…Vai, ”va iubesc pe toti”, ”Va transmit lumină”, ”bla..bla…”. Care lumină, Frusinica? De un` să-mparți tu  LUMINĂ!!! (Întrebare retorică!)

Şi-ntr-o zi, îi las, din nou, un mesaj şi îi zic cine sînt şi ce vreau, şi-i amintesc că avea de-nturnat nişte bani…dar că…nu-i mai vreau, ci vreau doar…un cuvînt de la ea!

Şi…mai trece o vreme, tăcută… VREME!!  Apoi, într-o noapte, mă trezesc abordată subit, onlain, de-un nickneim, pe Feisbuc…

Şi iar plînge,

Frusina,

şi-mi zice

ce-o doare

şi că…

NU are

parale…

Și plînge

și-mi zice,

cu jale,

c-ar vrea…

să mă duc …

la ea…

în Moldavia…

Şi abia…

mai putea,

biata (beata!)

de ea

să îngaime ceva!

C-a băut…

Ce? 

Nu ştii` nişi` e’! 

Că ea

știe

doar că…

Ştii` doar cî` …

nu mai ari`-o…

para`!!! 

Dar cî`…

ar vrea..

di` s-ar putea…

sî` mai fiu…

din nou,

lîngî`…ea! 

C-ar fi bini` aşa!!!…

Şî…

c-ar fi bini`,

ş’încî`…

bini`

da` bini` di` tăt`!!!…

Am închis…

şi-am plecat,

iar ea..

n-a mai intrat.

Apoi,

s-a RE-ÎNVENTAT!

Pardon!

S-a REÎMBĂTAT!!! 

E drept,

c-a durat!..

Ş-a pus amu`

di` un…colindat:

„Şî`..la anul ( neprecizînd care an! ) cari` vini`,

 sper sî` vii, Anto, la mini`!

c-amu` știu cî` tari` îi ghini`

sî`-mparț` tu banii cu mini`…

La anu` șî` la mulț` ani!”

 Merrrrry Christtttmas!

 Hîc`!

 Sî` mai bem un paharel

 HÎC`!,

 Sî` ni`-nvesălim niţăl…”…

Merry Christmas, Frusina!… 

…………………………………………………………………………………………….

…Şi uite-aşa, s-a mai dus unul dintre a-micii mei!

Următorul, vă rog!


 PS: Cu dedicaţie! ”Prietenii știu de ce!”…