Despre „prieteni şi prieteniile mele”, am mai vorbit pe ici-pe colo! Aşa că n-am să mai fac decît ceva mici adăugiri la subiect, fiindcă tre` să vă spun -că poate aţi uitat ce v-am mai spus-, şi anume, că: NU AM PRIETENI!
( PORTOFELUL meu s-a golit demult, aşa că… şi PORTOFOLIU`!!! -cu prieteni, evident-)
Acum, mai am vreo cîţiva amici -cu ”a” (foarte) mic-…
Printre cei cîţiva a-mici, aveam una, „Frusina”. Cîndva eram cam ca două surori! În sensu` că, da, ea-mi zicea tot ce-o durea. Şi…o cam durea!!! Iar eu…ascultam! Iar cînd n-avea un ban, la mine venea, ca să-i dau! Şi-avea, Frusina asta, multe nevoi şi multe zdroabe!!!…
Apoi, dintr-o dat’, a dispărut Frusina fără… urmă! Nu tu un mesaj! Nu tu un semnal! Nu tu o veste!…
Măiii, să fie!…Ce-o fi cu Frusina???…
O caut în stînga şi-n dreapta, nimic! O sun la telefon, nu răspunde!… O caut la muncă, m-agit, dar… degeaba!
Eiii, n-a murit! Nu vă-ngrijoraţi! Ci doar s-a-nnecat! Într-o vadră cu vin..de Cotnari!…
Într-o zi, o zăresc…pe Feisbuc…
– O, my dear Frusina! God Bless you! I`m glad to see!.. Miss you! I’m bla..bla…îi las un mesaj, c-un Id impersonal…( fiindcă „văzusem” bla..bla-uri în Ingliş…şi kiss-uri, pe-acolo…)
Dar nu primesc niciun semn…
Şi mai trec, uite-aşa -într-o tăcere mormîntală-, 8 luni…
O vedeam, radiind, fericită-mpărţind Kiss-uri şi God Bless-uri la toţi de pe net…după metoda NLP-ului…(NLP, de la Neurolingvistica…, dezvoltare personala, ca-i la mare moda!!! Gindesti pozitiv! Gata!!! Te-ai scos!…Vai, ”va iubesc pe toti”, ”Va transmit lumină”, ”bla..bla…”. Care lumină, Frusinica? De un` să-mparți tu LUMINĂ!!! (Întrebare retorică!)
Şi-ntr-o zi, îi las, din nou, un mesaj şi îi zic cine sînt şi ce vreau, şi-i amintesc că avea de-nturnat nişte bani…dar că…nu-i mai vreau, ci vreau doar…un cuvînt de la ea!
Şi…mai trece o vreme, tăcută… VREME!! Apoi, într-o noapte, mă trezesc abordată subit, onlain, de-un nickneim, pe Feisbuc…
Şi iar plînge,
Frusina,
şi-mi zice
ce-o doare
şi că…
NU are
parale…
Și plînge
și-mi zice,
cu jale,
c-ar vrea…
să mă duc …
la ea…
în Moldavia…
Şi abia…
mai putea,
biata (beata!)
de ea
să îngaime ceva!
C-a băut…
Ce?
Nu ştii` nişi` e’!
Că ea
știe
doar că…
Ştii` doar cî` …
nu mai ari`-o…
para`!!!
Dar cî`…
ar vrea..
di` s-ar putea…
sî` mai fiu…
din nou,
lîngî`…ea!
C-ar fi bini` aşa!!!…
Şî…
c-ar fi bini`,
ş’încî`…
bini`
da` bini` di` tăt`!!!…
Am închis…
şi-am plecat,
iar ea..
n-a mai intrat.
Apoi,
s-a RE-ÎNVENTAT!
Pardon!
S-a REÎMBĂTAT!!!
E drept,
c-a durat!..
Ş-a pus amu`
di` un…colindat:
„Şî`..la anul ( neprecizînd care an! ) cari` vini`,
sper sî` vii, Anto, la mini`!
c-amu` știu cî` tari` îi ghini`
sî`-mparț` tu banii cu mini`…
La anu` șî` la mulț` ani!”
Merrrrry Christtttmas!
Hîc`!
Sî` mai bem un paharel
HÎC`!,
Sî` ni`-nvesălim niţăl…”…
Merry Christmas, Frusina!…
…………………………………………………………………………………………….
…Şi uite-aşa, s-a mai dus unul dintre a-micii mei!
Următorul, vă rog!
PS: Cu dedicaţie! ”Prietenii știu de ce!”…
