Posts Tagged ‘dragoste de semeni’

De ce am scris? Pentru că…nevoia s-artăta s-o spun….


                                                                           prigonitorii-19-noiembriesub brad prigonitorii

  Am scris această Carte, căreia, dacă-i dădeam o altă formă şi dacă mai adăugam cîteva ataşamente putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjurat vreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE (a fărădelegii, zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu, ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd perceptele creștinismului, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, de care, se pare, Sinodalii Bor, se prefac că nici n-au auzit, darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre…”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor, pe care le-am mai văzut şi auzit pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tătici spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine!

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi, cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul Domnului 2014, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte!  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Mă simt, așa cum am spus și la lansarea cărții, precum un soldat român întors din Războiul din Afganistan!! Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor sinodali ai Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani încheiați, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!…iar eu…nu eram decît…o „oiţă rătăcită!!!”…Căreia, păstorii au decis să-i…taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…jetfei…cainice! Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -SATAN, cel căruia ei slujesc, cu credincioşie neştirbită! Spre…orgasmica lor bucurie!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată, casă le dea lor -sinodalilor-  bine la socoteala şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! -Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”; cine n-a citit această carte a pierdut mult, caci autorul descrie intr-un limbaj stilistic de neegalat, ”politica vremii”, care este aceeasi ca si cea de azi!!!).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată, şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu -un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale din pricina acestor hulpavi: sinodalii!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Sau chiar cu cucută!!! Și el, duhovnicul meu, este silit să bea pina la ultima ..picăturaă!!!

  Am scris şi ce e scris, rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta ”dragoste”, însă ”nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii”, şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe preoţii lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale -Ziduri Reci, fără suflare de viaţă-, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă” Carte, scrisă cu suflet din suflet, cu durere și cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar falimentul în care m-au băgat cei din Biserica mea, determinîndu-mă, prin atitudinea lor, să închid Magazinul. Deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” l-am închis, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze! Ba știau zic, ca niste INȚELEPȚI ce erau! Că aveau nevoie de exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult, pentru a-si satisface neostoitele lor pofte!!!…

Vă ofer Cartea şi m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte..umile și dureroase păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste voi toți, iubiții mei cititori, şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Eu…mă duc să-mi pansez sufletul rănit….

                                                           IMG_0901(In cele doua imagini, dna prof Floarea Necsoiu, recenzie la carte, la lansare )nescoiu vb si dragos anto bnpt-prigonitori-bn0001 text bn (Aici, un fragment din Textul cartii)

Reclame

Din seria: „toate mi se-ntimpla numai mie”, sau, cum l-am cunoscut pe Savatie Bastovoi..(partea a doua)


…Care va sa zica, intru pe net pentru una, si descopar alta! Bun!…Imi pun offff-ul pe net, inchid fortuit ( timpul ma „ucide”!! ), si alerg la munca. La birou, de cum ajung, da busna, fina mea – o turcoaica, convertita la Ortodoxie-, si-mi cere, solemn, sa ma duc repede, s-o Botez, la urgenta, pe sora ei bolnava…

– Offffffff, acum vrei?, intreb, oarecum descumpanit.

– Da, naşă!, imi raspunde raspicat turca mea. N-am altceva de facut decit sa ma scarpin, neputincios, in cap, precum Chaplin, si sa ma exprim:

– N-am lascaie, femeie, am un miliard datorie!  Am refuzat  Botezul unui copilas de 6 luni, mai daunazi, tocmai pentru ca  nu mai am un sfantz. Vinzarea e ZEROOO!!! Sinodalii sint pe capul meu cu „monopolul” lor, si, „din dragoste”-mi trimit  Garda Financiara…”crestinii” ma ocolesc, tot „din dragoste”, dar insuflata…!! Iar  tu, vii acum, si-mi zici ca sora ta, taman s-a decis sa treaca BRUSC la ortodoxie?!  Auzi!  Acu?!  Nici mai mult nici mai putin! Azi? Acu’????….( Acum, cind, parca ma bate si pe mine gindul s-o iau din loc, si sa ma duc pe la..”alte..neamuri”!, imi venea sa-i zic )…

– Nasa, imi zice ( o botezasem in urma cu un an; sora ei se razgindise atunci, ca fusesera programate, la Botez, amindoua; iar eu, eram olecuta suparica pe sor-sa! ), sora mea a trecut printr-o operatie foarte grea, a fost in coma si cind si-a revenit, mi-a zis sa vin , sa te caut, nasha, ca s-o BOTEZI, urgent! Ca nu vrea sa moara neconvertita!!! Hai repede, te rog nasha mea!!!, imi zice rugator.

– N-auzi, femeie, ca n-am o para chioara! Si..de unde, ma rog, sa iau eu acu’, la urgenta, preot, ca vrea sor’ta sa se boteze?

– Nu stiu, nasha!, eu..am..venit ca..m-a trimis!, imi zice pierdut…fina-mea, turcoaica…

– Doamne!!! Tu pe toate le stii!! „Tu stii ca..TE IUBESC!” Dar.. tu stii …stii ca n-am un sfantz, ce ma fac?…

Si incep sa le bomban pe turcoaice, pentru ca isi gasisera momentu’ „prielnic”.. pentru Botez!

Dar vinzatorul, care tacuse, milc, pina atunci, se „baga-n seama” si.. zice , „dulceag”:

– Vezi netrebnico ( deh, e student la Teologie!!, si angajat cu simbrie la firma pe care „netrebnica” o conduce!! Incurabil!!…), ca sint ceva banuti in sertar (vinduse ceva, pina sa apar eu, si nu apucase sa-mi zica )! Hai, ia-i si du-te mai repede! Si, nu te mai codi! Sa nu moara femeia necrestinata!

– Si de unde iau preot, acu’, la urgenta, „sfintia ta”? Unde gasesc eu la ora asta unul disponibil?, ii zic.

– Te descurci tu, ca esti majora!, ma persifleaza istetzu`…

…………………………………………………………………………………………………………..

si…

….m-am descurcat!..

Din 3 incercari, mi-a iesit!

Dumnezeu sa-l tina staret pe pr N, cit o fi vremea lui pe pamint! Si sa-i dea dupa inima lui larga, si dupa tot ce-a facut pentru mine, cind l-am apelat! N-am deschis gura vreodata sa-l rog ceva si el sa nu actioneze in consecinta. Fie ca era doispe ziua, fie doispe noaptea…Cu timp, si..fara timp!!!… Multam Domnului! Are in Cer citiva botezati, la urgenta, si citiva care n-au plecat la Domnul necuminecati, gratie dragostei cu care a raspuns chemarii mele! Si nu cred ca-s singura care a apelat la bunatatea lui!!!..

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…Acu’ multam’ lui Dumnezeu!, c-am scapat basma curata si din miinile turcilor, ca taman cind s-o bage-n cazan, au aparut turcaletii, precum potirnichile, din toate partile, muuuulti, bolborosind pe limba lor, furiosi….

…amenintind!!!

Dar, ultimul cuvint l-a avut cea care urma sa primeasca Botezul in Hristos, care s-a ridicat, cu ultimele-i puteri si le-a bolborosit, la rindu-i, intr-o limba necunoscuta noua, celor prezenti. S-a rastit la ei, batind cu pumnu’-n  propriu-i piept, apoi  aratind in sus, spre tavan, si dincolo de el, bolborosind turceste, si i-a „invitat” afara din incapere, intr-o turceasca, fara echivoc, inteleasa de co-nationali ei, si presupusa de catre noi, dupa intorsatura lucrurilor…

Si.. a fost ca..s-a Botezat, in Hristos una bucata turcoica, Nectaria! Iar noi, am plecat de acolo, cu misiunea indeplinita, facind, mai apoi, haz de necaz ( al turcilor -ne-am razbunat ca i-au asuprit atitia ani, pe strabunii nostri!!! Acum ii invinsesem noi-; dar si de ceea ce ni s-ar fi putut intimpla! Iti dai seama, io, neispravita, Ivana-Antoaneta, sa mor „martira”?!  Omorita de..turci! In tara mea! Si impreuna cu mine, inca vreo 3 „pacatosi”!!! Patru „martiri” dintr-o lovitura! Insa..am ratat SANSA asta!..TOTI 4!…Ce pacat!!! Parca ma si vad, inconjurata de puhoi de lume!!!…Dar..n-a fost sa fie!!!

…Acu’ gindind  „la rece”, stiu si de ce! Stiu de ce n-am murit „in batalia asta”! Pentru ca aveam de dat o alta „batalie”. Cu mult mai apriga decit cea cu turcii. „Batalia” cu „monopolul” lui..danut!  Cum care danut? Cel despre care zicea „catelusul” – din episodul 1-, ca o sa ma afle…(offf..cred ca am postat in alta parte chestiunea cu danutu’, dar nu-i nimic, o sa v-o spun, alta dat’). Danut din Deal…Dar, sa revenim….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

..Va sa zica, ma-ntorc acasa, dupa „luptele de la Calugareni”, deschid calculatorul ca sa-mi reiau documentarea, in legatura cu „legea monopolului lui Danut”, si..surprizaaa!!!..

„In carne si oase”..domnul Savatie! Bastovoi!!! Aici! La mine !

Asta da zi minunata! Multumesc, Doamne!

…Da. Multumesc!  Multumesc maestre Savatie! Multumesc pentru ca existati! Multumesc, pentru ca ginditi cu sufletul! Va multumesc pentru sfaturi! Va multumesc pentru CARTI! Si, va multumesc pentru ca-mi promiteti -fara ca eu sa va fi cerut asta!-  ca veti fi alaturi de mine, daca va fi nevoie!…( Asta era in 2010. Acum sintem in 2012!!! )

…Da, stiu ca vor veni SINODALII, POATE, cu cei de la Garda Financiara, sau, poate ca ii vor trimite pe aia singuri -pt a nu se desconspira!- …Nu ma tem! Niciodata n-am avut nimic …”nici macar incotro”. Dar, daca „n-am incotro”, voi minca si „pui fripti”, la nevoie. Ii asigur pe „stimabili” ca va fi MARE HORA-n SAT! Eu, stiu sa pierd! Insa ce se vor face ei, ca vor iesi putin cam sifonati (spiritual) din HORA asta! Pe mine nu ma pot ameninta cu caterisirea, ca pe altii…

GARDA nu-mi poate comfisca decit, eventual, marfa care-as avea-o fara factura! Or, nu-s nebuna sa risc! Ca, na, cine-i nebun sa tina marfa fara factura, intr-un loc in care stie ca are, prim-mprejur, pizmasi? FISC-ul imi poate da o amenda de vreo 3o de milioane ( gasesc ei vreo chichitza, orict de corect ai fi, la fel ca ca cei de la Rutiera…), si..cam atit ( ziceam eu atunci, gindind naiv)! Dar ce-nseamna pentru mine  trej’de milioane? La cita datorie am, ce mai conteaza? ( Ultima oara, prin 2008, le-am „donat” 10 milioane -hai amice, i-am zis aluia de venise:

– de un’ sa  fac „donatie” statului 10 milioane, uite ti-as putea da 5 mii, nu vezi ca-s vai viata mea, 3 m patrati spatiu`? Ce bani crezi ca fac io aici?

– Nu pot, doamna, sa primesc, ca am fost trimisi ca  sa adunam bani la Buget!..Asa ca…asta-i „tirgul” Platesti minim, sau ..maxim, dupa larghetea inimii comisarului. Iti pot da maxima, daca se straduiesc! Majoritatea n-au inima!! Desi nu-i chiar regula generala!!! Si-apoi daca n-are inima „danut”, „taticul”, ca sa te lase sa maninci firimiturile care cad de la masa lui! Sa-ti mai dea  si binecuvintare, precum da patriarhul Greciei, care asta face celor care au magazine, la Athena, ar fi prea mult pt „sfintia” sa! Si daca el, taticul, n-are dragoste, ce pretentie sa ai, atunci la cei de la Garda? Va rog sa ma credeti, ca: NU AM NICIO APASARE! Ce-am avut cel mai de pret, am pierdut! Banii nu sint pasiunea mea! Dar, pentru Principiul  DREPTATII, ma iau la trinta cu oricine!

Nu conteaza cit voi cheltui pentru asta! Bani sau energie. Eu din magazinul ala nu cistig. L-am facut dintr-o necesitate sufleteasca. Chiria pentru spatiu, inca, mi-o plateste fratele meu, care lucreaza in Italia. Tot el mi-a trimis si masina cu care umblu. A mea a ars, intr-un incendiu, in poarta Manastirii Cernica, si s-a facut SCRUUUMMM…Plata pentru pacatele mele, sau razbunare a unui nebun?!!!…

..M-a scos Dumnezeu din altele si mai mari! Asa ca ..nu-mi ramine decit sa-L rog! Si o va face! EL este deasupra tuturor lucrurilor!

Va multumesc pentru incurajari!, dle Bastovoi.  Va multumesc pentru sfaturi! Ma bucur sa stiu ca nu voi fi singura in lupta mea ! ( Asta era in 2010!!  Acum sintem in 2012!!..si lucrurile s-au mai schimbat..) Si, nu in ultimul rind, ma bucur de prezenta dumneavoastra aici! Va voi tine la curent! ( Asta era in 2010; acum sintem in 2012..si lucrurile s-au mai schimbat..)

Bucurie Sfinta (domnule Savatie)!

PS: Comment, postat in 2010, pe Blogul ieromonahului, si acum, in 2012, cind l-am adus ..acasa…foarte putin adaugit -pt simplul motiv ca era necesar, data fiind conjunctura..)

Ivana-Antoaneta