Posts Tagged ‘deznadejde’

Dez(s)nădejdea…


  Ca oricarui om, mi s-a-ntîmplat,  -şi mie- destul de des, să cad în deznădejde. Şi-mi vine-n minte-acum, acel motto, atribuit lui Magellan: „ca mulţi dintre semenii mei, şi eu am fost la strîmtoare!”…
..

  Mulţi dintre cei care mă cunosc ar putea zice: păi, unde ţi-e credinţa? Acelora le-aş putea răspunde că nu, nu am ajuns  -încă!!-  la măsurile la care să pot fi biruitoare prin credinţă! Nicidecum! 

  Desigur că-mi fac mustrare pentru puţina mea credinţă, dar mă consolez, ducîndu-mă, cu gîndul la Apostolii Domnului Hristos, care, zi de zi trăiau, fizic!!, în prezenta Lui. Ştiau cine este EL. Cunoşteau, cuvînt cu cuvînt, ceea ce avea sa urmeze. Le spusese Însuşi Hristos! Aşadar cunoşteau! 

Ştiau ca Învaţătorul va fi Crucificat şi Îngropat. 
Ştiau că Acesta: VA MURI!  Ştiau şi că Domnul Hristos: Va INVIA ( a 3-a zi )! Şi totuşi…S-au indoit! 

Şi Apostolii nu erau oricine.  Ci erau cei care ştiau! Pentru că fuseseră informaţi. 

De Insuşi Hristos, Domnul şi Învăţătorul lor. Cel alături de care se aflau permanent…

…Citind şi recitind scrierile Sfintei Scripturi, ca un profan ce sînt, om limitat şi superficial – eu, Antoaneta, un munte de superficialitate!!!, şi de prostie crasa, uneori-, aprofundînd și socotind după socotința mea, mă bate gîndul că Iisus Însuşi a şovăit. Doar un pic!  Dar..a şovăit! Zic.

Cum altfel să traduc cuvintele Mîntuitorului, cînd se ruga Tatălui, în gradina Ghetsimani astfel: „Tată, dacă este cu putinţă, deşartă paharul acesta!” sau ”Ia de la mine paharul acesta!” …( citez din memorie ). 
Un foarte scurt moment de ezitare. Nu neapărat un refuz, dar…

Aşa am simţit eu, omul limitat şi superficial, din acele cuvinte ale Mîntuitorului. Un moment, un foarte scurt moment de ezitare, de deznădejde i-aş zice, după care, Domnul Hristos încrezîndu-se în Tatăl  şi înţelegîndu-şi, totodată, misiunea pe care o avea de îndeplinit pe pămînt, şi-a revenit, şi a spus: „Facă-se voia TA!”…
..Apostolii, şi ei, au fost adînc zdruncinaţi în credinţa lor. Și nu o dată, însă cea mai evidenta zdruncinare a credinței lor a fost…Actul Răstignirii lui Iisus!

ACTUL RĂSTIGNIRII desfășurat atît de autentic de crud, aproape i-a convins, determinîndu-i să creadă că „Spîzuratul ” nu v-a mai Învia  -aşa cum ştiau ei de la Hristos-. Căci, după gîndirea umană, limitată, după cum vedeau ei ca se desfășurau și decurgeau lucrurile , ÎNVIEREA, nu ar mai fi fost cu putinţă. Ei, Apostolii, bulversaţi de evenimente, „au uitat” , pe moment – şi chiar mai mult decît pentru moment- că : „Ceea ce nu este putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu!” Erau derutaţi. Înspăimintaţi, chiar. Au deznădăjduit și înă rău de tot! Zic. Să nu uităm, că au fugit și s-au răspîndit care încotro. Şi să ne amintim, chiar de lepădarea – cea de 3 ori!!- a lui Petru! Apostolii erau …oameni!

Găsim pe parcursul lecturării și aprofundării Scripturii, multe versete din care rezultă îndoiala Ucenicilor lui Hristos!…

 În viaţa mea, mi-a fost dat, în mai multe rînduri -mult prea multe rînduri!!!- să cunosc nefericirea (deznădejdea), în diversele ei forme ( imi vine să zic: stiluri ). Acum reflectind mai adînc la situaţiile respective, în care-am trăit din plin nefericirea, cred că aceasta a fost posibilă şi pentru că, poate, în anumite împrejurări, mi-am făurit o REALITATE din care LOGICA lucrurilor, chiar acea elementară logică umană, a fost scoasă afară  -pentru o vreme-, ceea ce a dat naştere, mai apoi, fructului amar al…DEZNĂDEJDII. Şi nu numai că am gustat deznădejdea, aşa un pic, de suprafață. Nu! Ci am mîncat din destul, întregul FRUCT, să mă satur…

Și-am mîncat, și-am tot mîncat și mîncam!!… Și mîncînd încercam, INUTIL, să-mi ţin ochii neumeziţi de lacrimi. Căci mă aruncasem în apa adîncă, învolburată, fără ca mai înainte să fi învăţat să înot! Și neînvățînd să înot era firesc că mă voi îneca. Doar că mi-am dat seama de acest lucru…cam tîrziu. Din pricina FRUCTULUI, care mi se păruse dulce și rumen, nu  observasem furtuna care se apropia cu nori negri și grei și..m-a luat VALUL!!, dar…
…în apa tulbure, învolburată, care mă învăluia luptîndu-se să mă afunde, am găsit, într-un final, puterea şi curajul de a striga la Dumnezeu ( ca şi Petru, de altfel! ). Crezînd numai pe jumatate, ori pe sfert, sau chiar mai puţin, aproape deloc, dar atît încît, DEZNĂDEJDEA, NECREDINŢA,  substituindu-se CREDINŢEI -atîta cîtă a fost-, să  reuşesc a mă încredinţa lui Dumnezeu, rugîndu-mă!..
Nu mi-a fost uşor….     

Sînt o persoană căreia nu i-a fost şi nu-i este ruşine să se roage. Poate că şi de aceea, Dumnezeu în mărinimia Sa m-a ascultat și m-a miluit!

Şi chiar dacă mi-a mai şi tras ( la greu) bîte -de beisbol!! -nu niscai nuieluşe-acolo!!!-, pentru că nu-mi învăţam lecţia pe care mi-o dădea de învăţat ( deşi, nu-s un elev tocmai „neputincios” -dar, poate că tocmai de aceea și are asteptari de la mine!!!- ), totuşi, nu m-a lăsat de izbelişte. Şi tocmai cînd credeam că mă afund, mi-a întins Mîna SA ( ca lui Petru! )!…

Învăţînd să înot, experimentînd ( făcînd la început pluta pe spate; sau înotul cîineşte!!!), am înţeles -în sfîrşit-  că trecerea prin viaţă, cu nepăsare, este de la ..DIAVOL! Creştinul trebuie să fie mereu ATENT!  Tot omul trebuie să fie atent! În fond, tot ceea ce ni se întîmplă, RĂU, ni se întîmplă pentru simplul motiv că: NU SÎNTEM ATENŢI! Iar eu, NU FUSESEM …ATENTĂ!!

Revenind al Iisus și la Ucenicii Lui din vremea cînd Domnul umbla cu ei pe Cale, mă duc cu gîndul la
Ilie şi Cleopa, care în drumul lor spre Emaus, n-au fost atenţi! Erau ei, dar nu erau suficient de atenţi. Au simțit ei ceva cînd li s-a alăturat Hristos pe cale, însă nu înţelegeau. Din pricina neluării-aminte! Nu înţelegeau ceea ce mulţi dintre noi, nu înţelegem. Eu însămi nu înţeleg, de multe ori, sau uit că: DUMNEZEU ESTE PREZENT! Și cad! Cad și deznădăjduiesc! Dar ce deznădejde!!! Și cît de deS!! Atît de des încît am numit-o deS(Z)nădejde… Am momente cînd îmi zic: Da, Dumnezeu Și-a uitat de mine!! Ei bine, NU! Dumnezeu nu uită de noi! Noi de EL, Da, dar EL de noi, NU. Niciodată! Este lînga noi, este cu noi! …Important este ca, chiar în deznădejde aflîndu-ne noi, la un moment dat -sau..mai mereu (cum e cazul meu!!!)-, să nu ezităm, totuși, să-L strigăm pe Dumnezeu! Şi…
………cu siguratnţă: 
                                 VA VENI!

de Antoaneta Rădoi

molitva_kor01

Psalm (Rugăciunea mea, un țipăt de pescăruț în…cădere!)


Doamne,

am auzit

că-n necaz,

BEȚIVUL

se-alină

cu …RĂCHIE!

EVLAVIOSUL

cu…AGHIAZMĂ!

Iar eu…

eu

încerc, Doamne,

să m-alin

cu…RUGĂCIUNEA!

Dar ea,

RUGĂCIUNEA mea,

nu-i, Doamne,

decît UN ȚIPĂT

de pescăruș

în… cădere!!!

Căci sufletu-mi e

străpuns

de..DURERE!!!

De-aceea vin,

Doamne,

ASTĂZI

înaintea TA,

și TE ROG

să-mi dai,

ASTĂZI,

MÎNGÎIERE!

Să pui Tu, DOAMNE,

ASTĂZI,

peste sufletul meu,

alifie de-aloe

și untdelemn sfințit,

și să-mi dai, Doamne,

ASTĂZI,

VINDECARE!

Căci TU ești,

Doamne,

CEL CARE,

pe toate le poți!

Numai

SĂ VREI!

Voiește, dar,

Doamne,

ASTĂZI!!!,

cu o COPILĂ a TA…

cuvint de folos cu luminare0000

(Antoaneta Rădoi -de la Vrancea, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Psalm (Da-mi, Doamne, timp de rugaciune!)


Doamne,

vin înaintea TA

cu-o rugăminte

și-ȚI cer

un lucru

omenesc,

dă-mi, Doamne,

TIMP de rugăciune

și

IARTA-MĂ!

Căci eu

mereu

TE RĂSTIGNESC!

molitva_kor01

(Antoaneta Rădoi, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Psalm (TE caut, Doamne, sa-Ti multumesc, si sa Te rog…)


anto bosulmf fes - Copy

Doamne,

în ne-ncetata-mi

suferință

n-am mai putut

nici să-ȚI vorbesc,

nici să mă rog

spre biruință

……………….

Căci MUTĂ-am fost,

și-n neștiință

n-am mai putut

nici să gîndesc!

Căci m-am aflat

în mare neputinţă!

Însă,TE-am căutat,

mi-am dat toată silința

să TE găsesc

și, iată, Doamne:

TE-am găsit!

Și-acum,

că TE-am găsit,

vreau gurii mele

să dau glas,

să-ȚI spună ea

ce sufletu-mi,

demuuult,

avu să-ȚI spună,

să-Ți spună simplu, dar,

din inimă căită:

MĂ IARTĂ, DOAMNE!

Eu, ÎȚI MULȚUMESC!

Și-aș vrea să știi,

că-n orice-mprejurare,

DOAMNE,

eu,

pe TINE, TE SLĂVESC!

Și-aș vrea

și-ȚI cer

și să TE ROG,

pe Tine, Doamne,

Primește și a mea căință!

Și Te mai rog,

și mi-aș dori,

de este cu putință:

Vorbeşte, Doamne,

cu al TAU copil…

MAI DES!

molitva_kor01

(Antoaneta Rădoi, din volumul Psalmi, în curs de aparitie)

Psalm


Doamne,

Dumnezeule Adonai,

Te caut!

Te caut

strig

mă frămînt

umblu

căutînd

și mă zbat

să răzbat

să Te găsesc!

Te-am găsit și…

totuși,

nu pot

să Te descriu!

Cuvintele-mi sînt

goale!

Dumnezeule Adonai,

îmi pari

cînd A FI,

cînd A NU MAI Fi!!!…

Și precum Shakespeare (și alții)

și eu

îmi pun,

încă îmi pun,

ades,

întrebarea:

”TO BE OR NOT TO BE?”…

Doamne,

Dumnezeule Adonai,

un singur răspuns

mi-ar fi

de-ajuns:

SĂ NU MAI DISPARI!…

Să nu mai dispari!.copac lac cismig 33

( Antoaneta Radoi, 10 iulie 2015; ”Psalm”, din volumul cu acelasi nume, in curs de aparitie)

Filă de jurnal


                 Motto: În fiecare zi simt cum moare în mine speranța de a mai fi …optimistă!

Ca mulți dintre semenii mei -probabil- nici eu nu am înțeles pînă acum (!!!) de ce m-am născut. Dar dacă tot s-a-ntîmplat, măcar să nu fi fost în zadar! Zic. Și fiindcă nu vreau să trec prin viață ca gîsca prin apă, mi-am pus în minte voința de a munci și întru aceasta mă străduiesc ca, în fiecare zi, să fac ceva mai mult si mai bun -pe cît posibil-, chiar și ceva mai bine! Cît îmi reușește, vom vedea!…

Ceea ce știu sigur este aceea că ”nu voi muri într-un pat la care nu am apucat să plătesc ratele” ( pentru simplu motiv că nu mi-am cumpărat un pat în rate!; findcă… că le urăsc!!! ratele!), așa că am scăpat de supliciul acesta!!! Asta nu înseamnă că nu am alte un milion de ZDROABE și, prin urmare, multe alte FORME de STRES!!!, de care -ca o ironie a SOARTEI!!!- oricît m-aș strădui, nu pot scăpa! Datoriile mele însumează cifre cu multe zerouri ( Hai să vă lămuresc un pic: nu mi-am dorit NICIODATĂ să acumulez datorii. A fost unul dintre lucrurile pe care le-am urît cel mai mult! Însă NEMILOASA mea SOARTĂ  m-a adus și m-a înscăunat ”ghini, da ghini di tăt!” în starea aceasta și, iată că, fără voia mea sînt datoare vîndută! Și ca o lămurire completă, ca să nu vă las cu totul în ceață, am să vă spun că am trecut prin nenumărate ”evenimente” care s-au soldat cu pierderi, cu pagube incomensurabile, iar eu am fost și sînt cea care..achită nota de plată!!! Slavă, Ție, Doamne! )!!! Muncesc mult, cîștig insuficient cît să mă mai pot întreține, darămite să mai satisfac și nevoia creditorilor mei de a-și recupera banii!!! Evident că mă nemulțumește starea mea dar..nu disper!

Ei, na! Vorba vine că nu disper. Numai eu știu de cîte ori ”m-am luat de piept cu Dumnezeu!!!” De nenumărate ori I-am zis cu zdroabă: Doamne, nu sînt și eu, copilul Tău ca și Cutare (enumerîndu-i cîte un miliardar din ăsta de carton sau vreun ”copil” favorit de-al Bisericii )? De ce Cutare să aibe atîția bani -pe care, cu siguranță, TU i-i dăruiești, cu prisosință  ( uitînd că mai sînt și io p-aici!! )!-, iar eu nu? De ce-i dai ĂLUIA, Palate, iar mie nici cît să-mi plătesc facturile la zi ( Opssssssss!!! Facturi? Am zis facturi? Doamne, nu! Te rog!, nu-mi mai aminti de facturi că o iau razna!!! )? De ce eu să am datorii, și ĂLA ( protejatu` Tău! ) nu? Ce, în fața Ta, nu sîntem cu toții egali?………..

Mai sînt și alte stări care mă nemulțumesc, în afara datoriilor. Sînt, uneori în situații fără ieșire ( ca acum, spre exemplu! ) sau cu două și mai multe ”ieșiri”, și singura dilemă este aceea ca TREBUIE să decid, rapid, care-i cea bună dintre cele două!!! Și-atunci, ”nu mă mai iau de piept cu Dumnezeu”, ci strig la El, și-L rog: Doamne, arată-mi….Calea! ( tre` să fie UNA SINGURĂ după logica divină, dar și după cea umană, căci lucrurile nu se pot rezolva decît într-un singur fel!!! )! Și Dumnezeu, nu-mi răspunde! Sau cel puțin așa gîndesc și văd eu atunci, pe moment! Căci  NU VĂD răspunsul, cu toate că el, răspunsul, în fapt, a și venit, însă eu, în întunericul minții mele, nu-l captez! Și-atunci  iarăși sar ca arsă și plină de mîhnire pornesc valuri de cîrteli, de apostrofări la adesa Celui Ce m-a creat! Și-L bag în ȘEDINȚĂ de LUCRU, fulger!!! După care…spășită..îmi cer iertare!!!…

Nu-mi place să mă cert și nu am bucuria de a iniția și / sau întreține conflicte. Nu știu cum se face însă că, cel mai adesea, pe nepusă masă, mă căptușesc cu cîte un conflict! Acum, cînd scriu, sînt într-un conflict cu mai multe PERSOANE ( era să le zic: personaje!!! ), dar cel mai de ultimă oră este cel în care ”mă întrețin” cu doamna [ aș folosi, evident, un epitet sau o metaforă, s-o usture la rinichi!!!, dar tocmai mi-am adus aminte de un Lord -englez; cum altfel? Că doară, numai englezii sînt lorzi!!!-  care, lovit fiind de un derbedeu oarecare, la venirea polițistului de proximitate la fața locului, a dat dovadă de cel mai înalt grad de politețe spunînd polițistului: ”domnul acesta m-a lovit!” ( no comment!!! )!!! Și urmînd exemplul Lordului -englez!!!-, încerc și eu să mă ridic deasupra nivelului răutații acestei femei, spunîndu-i: doamnă ] de la administrația blocului, care-i și casieră, totodată, care dintr-un motiv numai de către ea știut, nu vrea să-mi încaseze banii pentru întreținere, punîndu-mă pe drumuri între  Tribunal ( bucuria nebunilor!!! ) și executorul Judecătoresc, în fața cărora continuă să facă pe catîrița inteligentă în defavoarea ei  ( pînă la urmă ), dar spre disperarea, cheltuiala și stresul meu deocamdată!!! Și nu-i singura persoană cu care, fără voia mea, mă aflu în conflict! Mai sînt mulți alții, cărora, mă străduiesc, pe cît posibil, să nu le răspund la provocări pe cît pot. Dacă însă nu mai am încotro, atunci îmi ascut armele și mă pregătesc de război! Mulți rămîn surprinși de ”armele mele”. De ce? Nu am cine știe ce arme. Îi bat cu propriile lor arme. Doar că le ascut putin, le mai sterg de rugină!!! Asta fac! Săracii de ei! Păiii..ce să fac, dacă ei îmi tot ”sapă groapa?!” Eu le tot spun -cînd ei catadicsesc să mă asculte-: măi, lăsați-mă să trăiesc! Dați-mi pace, că nu am chef ”să mănînc pui fripți!” -pentru că nu-mi permit!!!-, dar dacă va fi nevoie, o voi face!!! Ei, nu înțeleg mare lucru din spusele mele, atunci pe loc. Se dumiresc însă pe parcurs…. Așa s-a dumirit, de curînd și administratora blocului și așa se vor mai dumiri și alții de aici înainte…Așa că: Aviz amatorilor!!!…Eu nu vă supăr pe voi, așa că..nu mă calcați pe bătături…

 Nu mă mai uit al fotbal deoarece m-am tot săturat să aud de ”regele X” și / sau de ”briliantul Y”. Am cunoscut fotbaliști de mare classă, precum Dobrin ( și nu numai, cărora ar fi trebuit să li se facă statui la intrarea în fiecare Stadion! ), despre care nu mai pomenește, nici nu-și mai aduce aminte nimeni, așa că aceștia din urmă -dar nu ultimii!!!-, saltimbancii din ziua de azi ( care fac orice -cum ar fi vestitul Cristea!-, numai fotbal nu !!! ), n-au cu ce mă impresiona!..

La TiVi nu prea mă uit, fiindcă nu vreau să-mi pierd timpul – acesta, timpul, fiindu-mi necesar în scopuri mai utile-. Îmi aloc, ce e drept, un pic din timp pentru TiVi, uitîndu-mă la niște emisiuni cu tentă socială. Dar avînd în vedere că patronii Canalelor ( pfuiii!!!, canal!!! Deja-mi pute!!! ) sînt interesați doar de rating-ul pe care o emisiune l-ar putea atinge, iar ei nu-s deloc interesați să includă în programele lor emisiuni cu rating redus (decît doar arar și cu scopuri bine definite), m-am scos! Nu mai pierd timpul, așadar, cu..Canalele…Doamneee, ce păcat că nu mai emite..Laura Andrășan, ”Strict Interzisul” ei!!! Și pe Monicuța Columbuța o regret, amarnic!!! Da` pe Drăgușanca!!! Cum care Drăgușanca? Biancuța! Cea care, măritată fiind, era..cînd a fotbalistului Cristea, cînd a protevistului Vlad. Bine că s-a terminat serialu` ăsta ”tînăr și neliniștit” , că-mi aducea îmbătrînire instantanee… Dar, nu-i bai că nu mai sînt astea! Cine vrea circ, mai are disponibile încă alte..Canale…prin care se scurg lături de la rufele murdare, spălate public…de asa-zisele vedete nationale!

A…cînd o să am vreme o să vă spun cîteva cuvinte, opinia mea despre Canalul din care emană reclama la…turismul ecumenic… Să trecem mai departe, însă!

Unii merg la TOALETĂ, mai precis la WC, pentru ”scopuri precise”: necesități fiziologice. Eu..dimpotrivă! Merg acolo, în spațiul acela restrîns ( zic, restrîns, pentru că nu am în acel loc, un spațiu ca cel din vilele miliardarilor ) pentru a mă..”aduna!” Pentru a reflecta!… Acolo fac calcule, acolo îmi fac reproșuri, îmi fac adesea Mea Culpa, acolo îmi fac..PLANURI de VIITOR  -poate că..și de aceea, multe, ale mele planuri de viitor s-au dus pe apa..Sîmbetei!!!! Acolo zidesc și tot acolo..dărîm! Acolo îmi beau cafeaua ( bleahhh!!!..veți zice. Habar n-aveți cît e de… cafea, și cît de relaxat te simți acolo!!! Puteți încerca! Dar asta înainte de…punctul culminant!!! … ) Acolo scriu parte însemnată din Textele mele (  Stați liniștiți! Puteți continua citirea textului! Acesta nu este scris acolo!!! Nu mă duc cu lap-top-ul acolo, ca să nu prindă..”parfum de tei”!!!  Ceea ce scriu acolo este doar pentru: ”uz intern!” ) Acolo…BÎND CAFEAUA!!!, îmi fac speranțe și tot acolo…le ucid!

MUNCA ÎNNOBILEAZĂ!” Cine-a zis asta? Măi să fie!!!…M-am luat cu scrisul și-am uitat de munca mea! Aceea care MĂ INNOBILEAZĂ!!! Că de adus banu`, mai va! Offf!!! Facturile astea!!! Magic cuvînt! Pardon! TRAGIC!!!… Doamne, dă-mi CEVA! Nu-ȚI mai cer ”pîinea cea de toate zilele!” Pe aceea ai rezervat-o altora, pentru o vreme! Sub forma de cozonaci, limuzine, viloaie, Conturi grase în Bănci elvețiene, McDonalds-uri, Carefură si Mega-Centeruri în plin centrul oraselor, Mega Imajuri, etc…! Dar dă-mi, dă-mi, TE TOG, răbdare pe moment și ..satisfacții ..mai tîrziu! Și, mai ales, nu mă uita, totuși, de tot! Daca NU VREI sa-mi mai dai nimic pentru aici, ai grijă si nu uita: ”POMENEȘTE-MĂ, Doamne, ÎNTRU ÎMPĂRĂȚIA TA, CÎND VEI VENI! ” Și încă ceva: Nu-i uita, Doamne, pe cei ce-mi gîndesc cu prisosință ”binele”! Dă-le binecuvîntata șansă de a VEDEA! Ajută-i SĂ VADĂ… ADEVĂRUL DESPRE EI!

Antoaneta ( 25 iunie, 2014 )