Posts Tagged ‘daruri’

Despre TAINICELE DARURI ale lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, dar şi despre iubirea de semeni , sau…MIRAREA de AZI!!


Eu, totdeauna când se-ntâmplă să mă rog, atunci când îl pomenesc pe Sf Nicolae, zic: “Îţi mulţumesc Sfinte Nicolae, aducătorule de tainice daruri!”, sau îi zic: “Mângâie-mă, tu aducătorule de tainice daruri, Sfinte Nicolae!!”. Chiar şi când, în drumurile mele prin oraş, întâlnesc o Biserică ce are hramul Sfântului Nicolae, mă opresc o secundă şi-i adresez ruga sau mulţumirea aceasta, după caz. (Sf Nicolae, e unul dintre Sfinţii pe care-i port mai aproape de inima mea, alături de Sfântul Antonie –al cărui nume îl port-, de Sfântuţul Spiridon –cu care am io “taine”-, şi de alţi Sfinţi). Şi iată că azi, mi-a adus un TAINIC dar. După Sfânta Liturghie, zic să dau o fugă până la  un preot, pe la a cărui Biserică nu mai fusesem de vreo…3 ani. Se mâhnise un pic atunci când a constatat că nu mă mai duc la Biserica lui, dar nah, asta e!…  Azi, după Sfânta Liturghie, mi-am zis să dau o fugă să mai schimb o vorbă cu părintele Alex, care este paroh la acea Biserica ce are hramul Sfântului Nicolae. Ştiam că-l voi găsi, fiindcă dumnealui săvârşeşte o Liturghie ceva mai desfăşurată, plus că ţine o Predică aşişderea (uneori, când mă duceam acolo la Sfânta Liturghie, chiar îi ziceam: Părinte, vorbeşti bine, dar…cam lung cuvântul! Le-au amorţît chişioarili` bătrânelelor di` colo!! Las` c-au şi dormit ghinişor!!; Pe-atunci dac-avea  vreo cinşpe-douăzeci de enoriaşi, şi-mi părea rău să-i piardă din pricina spiciului prea desfăşurat.). Aici unde fusesem azi, -mai aproape de casa mea-, la ora 11,00 era gata Liturghia, cu Predică cu tot. Scurt şi la Obiect!! Exact ce-mi place mie! Punct ochit, punct lovit! Să nu mă ostenesc prea mult cu “ascultarea!!”. Am plecat, aşadar, cu autobuzul, spre destinaţie. Câteva staţii bune, apoi printre blocuri, pe nişte străzi. Nu m-am grăbit. Ştiam că îl găsesc. L-am găsit în câmpul muncii pe Părintele Alex. Avea musafiri de la Protoierie. Musafirul ţinea un discurs. (Dar despre asta, alta data!). După ce termină musafirul de vorbit, se-apucă de miruit lumea, iar eu m-apropii de Altar sa-i dau binete părintelui Alex. Credeam că mă văzuse când stăteam lângă uşă, mai ales că făcusem şi poze (mai făcuseră şi alţii, dar cu telefoanele mobile, eu însă cu-n aparat foto şi cu blitzul armat; nu puteam rata ocazia, chit că  riscam să se băşice „musafirul” şi să fiu scoasă de-o aripioară afară, căci nu cerusem permisiunea fotografierii în Sfântul Lăcaş…), dar nu, nu mă observase. Era, probabil, preocupat de musafir, de ce-i va pune la masă, de etc… Văzându-mă-n uşa Altarului, se uită lung la mine (nu m-a recunoscut pe moment; m-am tuns, evident, pe-atunci –acum 3 ani, de când nu mă mai văzuse-, aveam părul lung), după care se dezmeticeşte şi-mi zice: -Măi, măi…ce surpriză!! Vino să te-mbrăţişez! Ştii, chiar azi, când ţi-am citit pomelnicul mă gândeam:  ce-o mai fi făcând, oare, Antoaneta? –Ei, na, dar ce pomelnic, Părinte Alex? Nu ţi-am călcat în bătătură 3 ani!! –Păi..pomelnicul ăla de mi l-ai dat tu odată demult! -Când?  Am 3 ani de când n-am mai fost pe-aici! –Păi nu mai ţin minte, cam de când am venit eu în parohie (chestie de vreo 6-7 ani) tu mi-ai dat un pomelnic cartonat. Îl am în Altar. –Ei, na, îl mai aveţi şi-acu`, şi vreţi să vă cred că-i pomeniţi pe cei scrişi acolo?!! –Da! Uite, vrei să vezi?, mă-ntreabă şi dispare în Altar, şi se-ntoarce cu-n dosăroi cu pomelnice, şi cât ai zice AMIN, a scos pomelnicul meu. Am rămas cu gură căscată la pomelnic!! Evident că m-am şi ruşinat, fiindcă ştiu că îi păruse rău şi că se mâhnise că nu mă mai dusesem, nici măcar în treacăt,  pe la Biserica aceea, dar să-mi pomenească pomelnicele de atâta timp şi după atâta timp, nu m-aşteptam??!!!

N-am mai dezvoltat subiectul, nici alte cele pe care voiam să le vorbesc cu dumnealui, fiindcă avea “musafiri”. Bucuros de revedere, Părintele Alex, m-a invitat să rămân la masă, dar n-am rămas, aşa că am plecat, promiţându-i că voi trece zilele următoare pe-acolo şi vom vorbi pe-ndelete.

Mergând spre staţia de autobus cugetam în sinea mea: ia uite, domle, Mare este Dumnezeu! Mari sunt Sfinţii Lui!! Păi, cum să nu lucreze Sfântul Nicolae?? Nu-i tot strig eu Sfântului că-i aducător de…tainice daruri!! Ăsta da DAR, da …TAINIC DAR! Mulţumesc Sfinte Nicolae! Mulţumesc părintelui Alex! Asta da dragoste de semeni!

De ce-am scris toate astea?? Ca s-arăt că în Biserica Ortodoxă există preoţi ai lui Dumnezeu! Există preoţi care nu-s stăpâniţi de duhul finanţist (aşa precum le merge buhul, din pricina unora ca-ţi ia pe-un pomelnic fără număr, fără număr…)! Ci sunt, avem preoţi plini de Duhul Sfânt! Care Îl slujesc pe Dumnezeu şi îi slujesc pe credincioşi cu largheţe de inimă! Iar eu, eu pot spune că mi-a făcut Dumnezeu parte de preoţi plini de Duhul Sfânt, {începând cu părintele Nicodim Bujor, cu Părintele Nicanor Lemne,  şi lista poate continua… ajungând în zilele nostre, amintindu-i doar pe câţiva: Pr Timotei (de la Cernica), pr Nectarie şi pr Policarp (de la Radu-Vodă), Pr Gavriil (fratele meu de suflet, ajuns acum pe la Cucuieţii dintre mărăcini, la smerenie sfântă),  Pr Bogdan M (actualmente in Spania), Pr Isaia şi pr Zante George (de la Schitul Sf Gherasim), Pr Lucian Z ( Padre, cum îi zic eu, dimpreună cu care am bătut o vreme multe Lăcaşuri de Cult şi am cunoscut mulţi duhovnici iscusiţi),  un alt preot, Bogdan, Pr Alex -despre care am să mai scriu altă dată-, şi mulţi alţii, am o lista de întindere mare, apoi teologul Alex Nicoară ( adjunctul meu de la Convorbiri literar-artistice, o bunătate de om, milos şi râvnitor în a ajuta)}, şi pentru acest lucru, pentru această binecuvântare, pentru acest mare dar de care mi-a facut parte Domnul, se cuvine să dau mărturie şi, totodată, să-i dau, şi-I dau, Slavă lui Dumnezeu! Amin. (Antoaneta)

 

 

 

Reclame

Scrisoare DESCHISĂ către MOŞ NICULAE…


(…dar şi către MOŞ CRĂCIUN)

Dragă Bunule MOŞ…, eu atît vreau să-ţi spun: Te aştept NEGREŞIT!

Îţi dau o listă (nu prea mare; doar ce-i ACUT-prioritar!!, altfel te ia capu’ şi nu vreau să te pierd!!) iar tu, MOŞULE,  poţi decide singur ce vrei să împlineşti.

-Acum două zile  -bomboana de pe colivă!!- s-a spart o ţeavă la un calorifer. Ştii ce implică asta? Acum în miez de iarnă, la un bloc la care administratorul nu aşteaptă decît “oportunităţi” de golire a Instalaţiilor, ca să-i sufle banii unui biet muritor disperat de viaţă…

-Calculatorul meu dă rateuri de muuult-prea-multă vreme!! Ai putea să-mi aduci un laptop nou sau..fie şi un SH, funcţional să fie!!

SUGESTIE: Între repararea ţevii sparte de la calorifer şi un laptop, prefer laptopu’. El mă ajută mai mult, că mă conectează cu lumea, prin urmare şi cu tine MOŞule!! În plus, de calorifer, deocamdată nu-mi prea pasă, fiindcă sub apartamentul meu, stă doctorul acela de ALT NEAM, cu muuullţi bani – atît de multi încît a corrupt şi Primăria de i-a dat, probabil, aviz!!- de şi-a construit, dintr-o terasa a lui, inca o camera de locuit pina la 10 cm sub fereastra mea  şi cînd plouă e teroarea lumii cu ploaia care bate-n tabla acoperisului lui, aşa că poa’ să-l plouă şi pe el niţel –mai mult!!-, din tavanul meu, că mie, de 3 ani, tabla lui îmi bate darabana de mi-a făcut creierul arşice!!…

-Na-m ITP la maşină, nici Asigurare!! Nici maşina din parcare n-am mai urnit-o de doi  ani jumate. Poate că e vremea…

– Am nevoie de nişte ochelari PROGRESIVI şi, tot URGENT, de un stomatolog!! Am o carie care-a făcut pui mulţi si sapă neîncetat…

– Aş mai vrea un sac de SĂNĂTATE, doi de BIRUINŢĂ (am multe apăsări care trebuiesc biruite), 3 saci de  INTUIŢIE, 4 de INSPIRAŢIE, 5 saci de PRICEPERE, 6 POCĂINŢĂ (  SMERENIE/MODESTIE), 6 camioane de POCĂINŢĂ, 7 de DEMNITATE, 8 tiruri de ÎNŢELEPCIUNE, 9  de RĂBDARE (ca măcar să nu mai răspund la provocările celor ce-şi zic loruşi prieteni!!; ai mei!!!), 10 vagoane de CREDINŢĂ-n DUMNEZEU! Despre IUBIRE, prefer sa nu discutam…, dar de cîteva tone de PROSPERITATE poţi să-mi faci rost sau de un CONTRACT de Colaborare super-avantajos! Un Editor pt Manuscrisele mele, ar fi, şi el, ca pita caldă pentru sufletul meu…

 

Ooo, dar cite NEVOI nu am!! Dar, dragă MOŞULE, fie mie după bunătatea ta! Restul mai pot suporta amînare!…

TE AŞTEPT NEGREŞIT!, MOŞULE. Promit să fiu cu…MINTE!! Şi…ai de la mine o Cafea !!Şi încă ceva: Vino, te rog, pe REPEDE înainte!!!…

Abia aştept să te îmbrăţişez!anto8-imi-place

 

 

Antoaneta Rădoi

Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….


Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….

Cuviosul Părinte Arsenie Boca a plecat aseară din casa mea… S-a dus la un..Ştefan, căruia nădăjduiesc să-i aducă bucurii nemărginite!
  Venise în casa mea în urmă cu vreo doi ani. Îl pictasem şi-l pusesem pe un perete în fostul meu Magazin şi lumea care intra se minuna că îl am aşa într-o „dimensiune” nemaivăzută (prin Pangare, la asta am refer) pe Sfîntul Părinte!!! Scăpase TEAFĂR, la un control al GF, drept pentru care am decis să-l aduc acasă, ca nu cumva, neiprăviţii, să se-ntorcă şi  să mă deposedeze, la COMANDA,  de..comoara mea cea de mare preţ! L-am adus, aşadar, acasă. Nebunie maximă! O dată fiindcă, în nebunia mea, mă apucasem să pictez chipul Cuviosului Arsenie Boca (care a iesit, oarecum, cam după a 20 încercare), eu, ultima neisprăvită dintre neisprăviţi, şi a doua oară pentru că îl adusesem acasă şi-l postasem în sufragerie, de unde, Cuviosul Pr Boca, mă urmărea asiduu, mă cerceta şi mă strafulgera cu privirea lui pătrunzătoare. N-a zîmbit niciodată!! Nu i-am dat NICIO şansă să facă asta!!!…

– Eu nu ştiu de ce-ai vrut să vii în casa mea!, îl mai „înfruntam” uneori, cînd îi simţeam sfredelul privirii pătrunzîndu-mi cotloanele sufletului. Dar dacă tot ai venit, sper să fie de bun augur şi cu folos! Io, Părinte, asta sînt! Ia, acum, de le vezi pe toate ale mele, şi pune-mă înaintea Domnului după cum vei crede de cuviinţă…
Părintele se uita sfredelitor la mine, seară de seară, de cum soseam acasă, şi-mi cîntărea toate mişcările. Ei, bine, nu-i plăcut să te simţi privit, urmărit…mai ales de..Părintele Arsenie Boca!!! Drept pentru care l-am dus la..”izolare”. Şi-i mai schimbam „detenţia” dintr-o cameră în alta, punîndu-l cînd cu toţi Sfinţii la un loc, cînd izolat complet, singur…la meditaţie…Avea la ce medita!!! Căci..văzuse, vedea şi auzea destule…
 Mai acum vreo 3 săptămîni l-am scos de la „izolare” şi l-am repus în drepturi, aducîndu-l iarăşi în sufragerie şi după doar cîteva zile, mi-l solicitase cineva, un preot, ca să-l pună spre cinstire -zicea el-, într-o Biserică. Trimisese chiar, acasă la mine, cu maşina, pe cineva ca să-l ia.
Deşi destul de INCOMODĂ (pt mine) prezenţa Părintelui Boca în casa mea, nu mă înduram să-l dau, şi acum, cînd persoana trimisă de acel părinte, nu ştiu ce mi-a venit …mi-a venit un gînd că…NU VREAU să-l dau!!! Şi i-am zis Cuviosului Boca:
 -Nu te dau, Părinte! Orice-ar fi, rămîi la mine! Eu nu TE VÎND! Nici acestui…preot nu te dăruiesc! Poţi să te superi pe mine…Decît să aud, mîine-poimîine că „ai plîns ” pe la ăla cu lacrimi de nuş-ce-mir, mai bine…să plîngi de mila mea, la mine acasă…
Cuviosul Boca nu a schiţat niciun gest. A rămas nemişcat pe şevalet, urmărindu-mă, mai departe, mut şi sfredelitor. Nu numai că nu s-a supărat că nu l-am lăsat să plece din casa mea, dar parcă îmi încuviinţa decizia…
Am vorbit apoi, în fiecare zi cu el…de-ale..noastre! Io vorbesc cu Sfinţii, cu Maica Domnului ca şi cum ei ar fi în faţa mea…Ei, bine, nu va mai pronunţaţi, ştiu şi singură că-s luată cu capu’, dar, asta e!… Sfinţii sînt..PRIETENII mei!
…Aseară a fost că, CINEVA f f drag mie, m-a sunat şi mi-a zis franc că-l vrea pe Cuviosul Boca şi că..să-i fac un preţ!! Auuu!! Mă doare!! Nu trage dom’ Semaca!! Sînt eu…Lăscărică!!
Dificilă treabă! Cum să-l pot eu „preţui” pe Cuviosul Boca??!!! Ce preţ să-i fac??! E-adevărat că este o pictură, dar…pentru mine…Ş-apoi, cum să fac eu UN PREŢ pentru…CINEVA atît de drag sufletului meu??
Nu. Nu-i voi face niciun preţ! Şi pr Arsenie Boca şi acea persoană îmi erau la fel de dragi…
Şi, în timp ce eu mă frămîntam cu ale mele, uitînd definitiv că CINEVA f f drag, îmi ceruse să-l „preţuiesc” pe Cuvios -crezusem că-i doar o toană de moment şi că..va uita curînd de propunere!!-, numa’ ce-mi sună interfonul. Cine să vină la mine de Crăciun..neanunţat?, mă întrebam, şi cît pe ce să nu deschid, nici să mă deplasez la uşă, căci am crezut că-s din ăştia…neaveniţi, cu-ale lor „colinde” sterile/stereotipe… dar am deschis interfonul şi… stupoare!! CINEVA f f drag, îmi spune că e la uşa de la intrarea în bloc!! La ora asta??? Fără să mă anunţe la telefon că vine??…Cînd mă sunase şi-mi zisese „să-i fac un preţ” pt PORTRETul Părintelui Boca, nu-mi spusese că va veni să-l ia, şi eu am crezut că a spus doar aşa..a…a.. de principiu. Că ar vrea să ştie cam la cît l-aş vinde, dacă l-ar vrea acea persoană, nicidecum că va veni să-l ia în acea seară….

Ei, bine! Pusă în faţa faptului împlinit, pentru că persoana aceea care-l voia, mi-era ff dragă, făcuse fff multe pentru mine şi, prin urmare, n-o puteam refuza, mi-am luat rămas-bun de la Cuviosul Boca! M-am gîndit că, sigur are acolo unde va ajunge o misiune de împlinit şi sper, din toată inima, că acolo unde a ajuns să fie de mare-mare…folos! La mulţi ani, Ştefănuţule! Pentru mijlocirile Cuviosului Arsenie Boca, să te bucure Domnul! Cu mare drag şi cu toată largheţea inimii mele, ţi l-am dăruit! Anto
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
PS: O întîmplare veche… cu dedicatie părintelui Arsenie Boca (reactulaizata, azi 28 nov 2016)

Întîlniri ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!….


ÎNTÎLNIRI…ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!

super 2

(Luni 23 mai 2016)

Mă-ntîlnesc cu Elena, Zuza, Ylonka, amica mea de-o viaţă….Mă sună , pe la 11,00 a.m. (abia ce făscusem ochi după o noapte de nesomn şi neodihnă!!O, Doamne!! Oare a cîta??), şi-mi propune să ne întîlnim la Xeroxul din Edgar Quinet -aproape de casa mea- ca să xeroxăm o carte a ei de care eu aveam mare nevoie. Ea are cartea, ea plăteşte xeroxarea…Zis şi făcut! Asta, tre’ să-i faci pe plac la momentul ei!! Aşa că dau zor cu îmbrăcatul şi zbor pe Edgar Quinet!  Nu de alta, dar nu vreau să se răzgîndească!! Am nevoie de Cartea aia!!!…

Dăm cartea la xeroxat, dar fiindcă era ff aglomerat –studenţii de la Arhitectură  sînt în Sesiune şi au multe hîrţogăraie de xeroxat-, a trebuit să lăsăm cartea (de fapt erau 3 cărţi!!) şi să revenim.

Ne-am dus în părculeţul de la Arhitectură, am băut cîte o cafea şi am sporovăit vreo două ceasuri. Apoi  am revenint la Xerox, dar cărţile nu erau gata iar băiatul care lucra acolo era pur şi simplu asaltat, aşa că am  plecat şi am mai hălăduit încă două ceasuri. Ne-am dus la un Magazin de hanţe, la vreo 4 staţii distanţă (ca şi cum aş fi avut prea multe călătorii ITB pe Card!! şi îmi prisoseau…),  să vedem de nişte pantaloni pentru mine, căci eu rămăsesem ruptă-n cur  -la propriu (ultima pereche de blugi descoperită prin dulap, singura care încă îmi mai venea, se rupsese la spălat mai dăunăzi, spre disperarea mea supremă!! , doar la 3 zile de la descoperirea lor printr-un dulap uitat de lume… Neah’, cine m-a pus să-i spăl???  Am haine,  dar din pricină că m-am făcut de-o tonă, luînd, din cauza stresului,  vreo douăj’de kile-n plus faţă de cît ar trebui să am!!!, nimic nu mă mai încape…Aşa că cele nouj’de perechi  -la propriu : 90 bucăţi!!, parol! Pe numărate şi pe luate!!; sînt doar..designer, nu???-, n-au decît să mai aştepte timpuri mai…subţiratice!!!). Am găsit ceva, am pus deoparte în aşteptarea unor eventuali bani…Eu nu mai aveam lăscaie. Nu mai am bani de…mult prea multă…VREME!!! Curînd o să ajung să nu mai recunosc decît…monezile!! Avusesem dimineaţă vreo 7 lei, dar pusesem pentru cafeaua şi  covrigeii pe care îi luaserăm să-i ronţăim în părculeţ, aşa că acum eram…Lefterica Popescu!!! Yonka mai avea DOAR cîţiva leuţi peste banii pentru a achitarea xeroxării… zisese ea. Nu ştiam cîţi! Nu îmi ARUNCASEM azi privirea peste portofelul ei!!! De obicei o mai dibuiesc şi ştiu că ea are ÎNTOTDEAUNA un COMPARTIMENT SECRET unde-şi ţine surplusul!!! Azi însă nu am vrut SĂ VĂD!! Cît îmi zice că are, este LEGE pentru mine!!…iar dacă se-ntîmplă SĂ VĂd, văd…ÎNTÎMPLĂTOR!!!, cînd în Piaţă, unde mă invită destul de des, sau în Magazine (nu ratează NICIUNUL de pe RUTA aleasă…) se tot cotrobăie insistent după…”mărunţiş!!!”(de-o sută sau chiar de 500!!!; cam ăsta-i „mărunţişul” ce-l  dibuie cînd caută prin portofel!!; asta după ce DECLARĂ sus şi tare că n-are..lăscaie!!, de parca-ar întreba-o cineva sau de parcă i-ar lua cineva avutul ei!! Plus că, „în puii mei!!”, nici măcar zgîrcită nu e…dar, nu ştiu de ce-i place ei să-l facă pe celălalt să creadă că ea nu are bani…ca mai apoi să se scotocească şi să scoată ditai bancnota…şi s-o pună la bătaie pînă la ulimul crăiţar…)

Ne-am întors la Xerox. Cînd, la Xerox, ce să vezi? Don  Aurelio!!  RĂPOSATUL şoţ al Ylonkăi!! Uhh…Am intrat ca năroadele hlizindu-ne de nuş-ce amîndouă şi am dat nas în nas cu …reacţiunea!!! Nu puteam să ignorăm un MORT-VIU, aşa că..l-am salutat zîmbind ca două…Gioconde..Enigmatic!!!, şi ne-am tirat afară. Nu voiam să ştie de ce ne aflăm acolo. A ieşit după noi, sprinten. L-am minţit spunîndu-i (ca să-i gîdilăm orgoliu’!!) că-l zărisem pe geam şi am intrat să-l salutăm!! Că..ne pare bine de re-vederea cu el şi..bla…bla… Omul a „îngurgitat„dezgurgitările” noastre, cu bucurie!!! Ne-am luat rămas-bun şi  ne-am tirat fără să trebuiască să ascultăm prea mult noile lui…”oportunităţi de afaceri!!!” şi etc…Astea-s chestii pe care le-am tot auzit de-a lungul a fro’ 13 ani şi mai mult…I-am urat  „SUCCESURI” şi ne-am tirat, hlizindu-ne de întîmplare…şi de nerozia noastră!

Trebuia să rămînem însă în zonă să ne recuperăm Cărţile xeroxate!!

Nu ne depărtăm prea mult de don Aurelio  şi de locaţie, că sună don Florinio Adams, actualul viitor RĂPOSAT al Ylonkăi!! Uah!!! Altă „pagubă!!” Scapi de una, dai de alta… Se ţinea scai de Ylonka, cu telefoanele, de dimineaţă, şi nu vroia să o rateze. Cînd Ylonka i-a spus că sîntem în zona Universităţii dar că el nu poate veni acolo fiindcă e şi don Aurelio pe-acolo, s-a potolit instant don Florinio …Adams (negreşit, Adams!!!) şi s-a tirat sub cupola Sf Nicolae, la Biserica Rusă…unde am ajuns apoi şi noi, însoţite de restul de covrigei rămaşi din părculeţ…şi de 3 cutii cu cea mai ieftină şi mai proastă poşircă de bere existentă în comerţul românesc, cumpărate de Ylonka după ce şi-a făcut, la sînge, socotelile pentru achitarea xeroxului. Ouuu!! Cînd ne vede don Florinio cu berile în curtea Bisericii, l-a luat capu’!!! A început să ne toace mărunt!!! Ne-a luat cu NLP-uri (neurolingvistica!! Puterea cuvîntului..rostit!! Oh, Doamne!! Cîte cuvinte n-am auzit în 4 ani!! Doar că, NIMIC nu „s-a prins” de noi, neiprăvitele!!!O, dar ce Kant aveam în faţă!!! )!! Noi, două ZUZE, ne amuzam copios de lamentabilele-i expuneri  şi, ca să-i retez spiciu’, îi zic:

Uite, don  Adams, hai că mă duc în Biserică să-i fac o metanie Sfîntului Nicolae! Ştii că-i bun şi blînd! O să-i cer voie să ne lase să bem berea pe banca aia  a lui de lîngă lumînărar!! Avem doar cîte una bucată bere pentru fiecare! „Apă chioră de la moară”, don Florinio Adams!! Nu ne-mbătăm din asta! E ca şi cum am bea un suc!!…

Nuuuu!!! Cum să facem aşa ceva în curtea Bisericii??, se lamentează omul mai departe. Mareevlavios!!!…”

N-auzi, omule, că-i cer voie Sfîntului Nic??? Şi zicînd, îl las cu lamentaţiunea lui mai departe , ca să-i facă Ylonkăi capul arşice, şi dispar în Biserică. Am dat o raită şi am ieşit. Nici vorbă să-i suflu fro’ vorbuliţă despre băutul berii Sfîntului Nicolae!!

Ajung afar’, îmi scot cutia cu bere şi o desfac tacticos, după ce îi ofer mai întîi  una bucată cutie cu bere lui don Florinio! Ylonka deja, cît eu fusesem în Biserică, îşi desfăcuse cutia ei cu bere, în interminabilele şi „graţioaselelecţii de dirigenţie şi, mai ales, de „evlavioasă” duhovnicie ale lui don Florinio..Adams!! Io, prinzînd din zbor „satisfacţia” Ylonkăi de a-l şicana pe bietul..”animal!!”, pun cireaşa pe tort şi purced la adăugirea şicanării, desfăcînd zgomotos  cutia cu bere!! Biata de ea!! Licoarea îndefinită ca şi conţinut, sechestrată atîta amar de vreme, de cum s-a văzut eliberată de sub capac, s-a revărsat în şuvoi, ţîşnind mai întîi în sus ca un iezer, împroşcînd totul în jur! Atenţie eu nu mi-s DELOC băutoare!! Dar nu ştiu ce-mi veni să-i ţin acum hangul Ylonkăi şi să-i facem viaţa amară bietului don Florinio!! Adams!! Negreşit: Adams!!!…   O, Doamne!!! Ce l-am mai torturat!!! Era pe-acolo unul care tot căra nişte tomberoane de gunoi şi trecea des prin faţa noastră-n sus şi-n jos, iar don Florinio, Adams, stresat maxim, la fiecare trecere a individului prin faţa noastră, tresărea, intra în fibrilaţii, apoi ne umplea de „sudalme graţioase”, pe noi…”păcătoasele”. Eram fiecare o Maria Magdalena, altfel, în dublu exemplar! Stam  aşezate alături de „preacucernicul Adams”  şi-l blasfemiam, chipurile, pe Sfîntul Nicolae…Nemairezistînd TORTURII la care l-am suspus, s-a prefăcut că-l sună cineva la telefon şi că are grabnic ceva de înfăptuit!! Hmm, omul care NICIODATĂ nu are NIMIC de făcut cînd e vorba de ţinut un SPICI, ACUM, subit, avea…TREABĂ!!! Du-teee…TROI!! Călătorie sprîncenată!!!Mare sfînt”, omul ăsta!!!, dle. O să ajungă precis în Calendar!! Dar nu ştiu dacă CULTUL căruia slujeşte are vreun…calendar!!! În fine!! E părerea mea şi e doar…O PĂRERE!! Trebuie luată ca atare!! NU dezvoltăm!! Cert este că noi două, neisprăvitele, scăpasem, cum-necum, şi de cel de-al doilea MORT-VIU, pretendent la mîna Ylonkăi!! Fiindcă acum, nevoie-mare, tare mai aleargă iar bărbat-su, fostul, don Aurelio, RĂPOSATU’, după fustele ei!!! , după ce o VIAŢĂ de Om a bătut la ea ca la hoţii de cai!!Cît despre don Florinio, ce să mai zic!! Dragoste mare, dom’le!!! Oh…”Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!!!” Ăştia mai degrabă s-ar iubi prin corespondenţă!! Că, decum se întîlnesc faţă către faţă, la 13 secunde sar scîntei!!! Cîinele cu pisica  sînt bieţi pitici pe lîngă ăştia doi! Au ăştia doi nişte gheare de numa-numa!! Fiecare, care mai de care, mai tare în…”argument!!” Şi o ţin aşa de fro’ 4… anişori!!! Mie, mi s-a urît, de „dragostea” asta a lor!! Dar, nah’, nu io hotărăsc!!! Oricum Ylonka, draga de ea, a respirat uşurată şi, după plecarea PRINŢULUI (pe cal ALB!!!), după plecarea…”marelui ASCET!!” şi „isihast” pe deasupra -mare rugător, dle!!!; O, de-aţi şti cît de conştiincios dă pagină după pagina Acatistierului! Şi cît de gros e acesta!!-, ne-am putut bea berea în tihnă…stînd paşnic în sînul Sfîntului Nicolae, care, SIGUR că în viaţa lui pămînteană, şi el a băut măcar o bere!! Dacă o fi fost inventată berea pe-atunci!!…

Ei, bine!! La intrarea pe poarta Bisericii  Sf Nicolae -Biserica Rusă-, după o hălăduială de aproape o Zi LUMINĂ, mai mult fară rost decît cu rost, am dat nas în nas cu o doamnă, o fostă clientă a Magazinului meu, pe care nu o văzusem de vreo 4 ani. Cîtă bucurie pe ea! Şi cîtă bucurie pe mine!! Am afalt LUCRURI despre care NU ŞTIAM! Acum ŞTIU! Dar..

despre asta pe altă dat’!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

 

 

De MOS NICOLAE, un gind pios parintelui Cristian Baroianu…


   6 decembrie 2013! 

  Noi, crestin-ortodocsii, de pretutindeni, sarbatorim cu mare cinstire pe Bunul si Blindul Pastor, Sfintul Nicolae! Si, in semn de cinstire a Sfintului, fiecare crestin-ortodox, dupa putinta si credinta, face un mic gest, de milostenie, un dar dupa modelul marelui Nicolae.  In fiecare an, in ultimii 5 ani, pregateam, impreuna cu Parintele Cristian Baroianu, de la Sintesti, Ilfov, pachetele pentru copiii din Parohia dumnealui.  Nu stia cum sa faca sa iasa totul bine si frumos, si sa-i bucure pe copilasii parohiei. Avea si foarte multi copilasi care proveneau din familii nevoiase, si voia sa-i bucure, facindu-le daruri, cumparate cu banuti din propriu-i buzunar!

   Astazi, 6 dec 2013, spre cinstirea Marelui Pastor Nicolae, cit si spre cinstirea celor dragi ai mei care nu mai sint, am mers la Biserica de linga casa mea (pt ca aici m-a prins vremea). De asta data, pomelnicul meu, cel pt cei trecuti la Domnul, si-a marit efectivul! Numele parintelui, a bunului parinte Cristian, a fost trecut in fruntea listei mele! O, Doamne! Un an intreg l-am tot trecut in rugaciunile mele, si la toate Liturghiile , la care am putut participa! Si, m-am rugat mult, staruitor, ca Bunul Dumnezeu, Tatal Ceresc sa-l faca sanatos pe parintele Cristian Baroianu, si facind o minune, sa-l readuca la Slujirea in Sf Altar al Bisericii Ortodoxe, cit si sa-l redea familiei sale! Pe de alta parte, il rugam pe bunul parinte Cristian Baroianu, sa renunte macar pt 3 luni, la citostatice, si sa incerce un tratament alternativ, tratament in care eu aveam o totala incredere, fiind si, TOTAL, impotriva citostaticelor!!! Mi se rupea sufletul cind il vedeam atit de vlaguit! El, cel care fusese atit de puternic, atit de voi, de activ!!! Imi doream tare mult ca parintele sa se faca sanatos! Dar, n-a fost sa fie! Si a trebuit, cu totii, sa acceptam, cu durere, evident, decizia Tatalui Ceresc! Si, iata-ne acum, la prima sarbatorire a Sfintului Nicolae, lipsiti de prezenta bunului, blindului, altruistului parinte Cristian Baroianu!  

  Nu stiu cum o fi fost astazi, 6 dec 2013, in Biserica din Sintesti, Ilfov, fara prezenta parintelui Cristian acolo! Nu stiu ce daruri au primit copilasii din Sintesti, care in alti ani, abia asteptau sa mearga la Slujba de Cinstire a Sfintului Nicolae, stiind ca, mai apoi, dupa Slujba, bunul lor parintele Cristian Baroianu, le imparte mici pachete, dimpreuna cu binecuvintare! Dar, stiu ca toti sintestenii, sint astazi, 6 dec 2013, indoliati! Cu mic, cu mare! Este prima Sarbatoare crestin-ortodoxa, la care sintestenii participa, cu totii, dar la care parohul lor, bunul parinte Cristian Baroianu e.. ABSENT! Fizic! S-a implinit azi, 6 dec 2013, o saptamina de la trecea sa la Domnul!…

 El nu mai este aici, cu noi, fizic. Dar, cu totii il pastram VIU in inimile noastre!Fotografie1528

Odihneste-te-n pace, bunule parinte Cristian Baroianu!

Antoaneta

„Şi ne iartă, nouă, greşalele noastre”…


Astăzi am ramas acasaă,  mai mult decît de obicei, aşa că am întîrziat, un pic, la servici.  Cînd mai aveam doar cîţiva paşi pînă să ajung la muncă, opreşte lîngă mine, la colţul străzii, o „potaie”, minusculă,  de maşină, căreia nici nu i-aş zice maşină (căci nici formă nu are!!), dar cum producătorul ei este o mare companie de fabricat maşini, nu am încotro…

Se extrage din ea, deşirat, lung cît o prăjina, Iustin, un fost angajat de-al meu, masterand în Teologie -ultimul an,ultima sută de metri-, cu care nu vorbeam de mai mult de 3 ani, şi fără să-mi dea timp de gîndire, îmi zice:

– Dna Antonella (aşa îmi zice el, derivat de la Antoaneta, ş i eu nu l-am corectat, căci puţin îmi pasă cum îmi spune, de vreme ce, oricum mi-ar zice, nu o va zice cu respect…), staţi aşa să vă dau daruri de la Sfinta Biserică!, zice el, subliniind, apasind cuvintele. Deschide „ideea” de portbagaj a aşa-zisei maşini, scoate nişte pungi  pline şi mi le îndeasă în braţe, „blagoslovind” ceva ce n-am înţeles. Eu, accept „bagajele”, fără să-l privesc, fără să protestez, fără nazuri, zicînd:

– Bogdaproste şi mulţam’! La RAI să le găseşti!

– Sa aveţi un Paşte binecuvîntat!, îmi blagosloveşte el.

– Şi tu la fel!, îi răspund nonşalant, tot fără să-l privesc. Era ca şi cum n-ar fi fost…

Nu ne vorbeam de mai mult de 3 ani, de cînd „l-am pus pe liber”, luîndu-i pîinea şi cuţitul, „laptele şi mierea”, de la gură… Umblase cu mierea pe care i-o dădusem în administrare şi, „se cam îndulcise”, băgînd mîna, pîna la umăr (şi tot pîna acolo, i-o pusese Domnul Hristos, în ghips, pentru „trezire”, la foarte scurtă vreme, după comiterea faptelor, după ce i-a făcut praf, într-un accident, maşina – un Mecedez!- pe care şi-o cumpărase din banii mei; asta în timp ce eu deveneam..falită!!,si datoare..vîndută!!!), în urdiniş…

Nu ne vorbeam, cînd ne întîlneam faţă către faţă, deşi SOARTA ne cam ademenea, şi ne juca, adeseori feste. Ba de mai multe ori, el chiar „m-a înfrunta”, ca să zic aşa, cînd ne întîlneam şi erau de faţă şi alte persoane, salutîndu-le pe acelea, ,subliniind, doar pe acelea, sau vorbind doar cu ele, cum a fost cazul o dată, cînd ne-am întîlnit în poarta Mănăstirii Radu-Vodă. Eu fiind cu o dnă,mama Maria, noi amîndouă fiind, urcam, iar el, singur fiind, cobora, şi a zis, apăsat, concis (ca să priceapă „lumea”):

-Sărutmîna, mama Maria!

Nu fusese singura dată cînd se purta astfel. Mă durea nesimţirea lui (mai ales că, atunci cînd il angajasem era „rupt-în-cur” şi vai-de-lume”,sărac lipit pămîntului), dar îmi vedeam de necazu’ meu, mergiîd mai departe. La cît mă paăubise, ce mai conta acum, această purtare?!! M-am limitat la a-i trimite sş a-i transmite nişte mesaje, mai dure decît viaţa însăşi. Însa erau personale. Între mine şi el. Telefonic! Dacă el, mai apoi a vorbit altora, şi chiar le-a arătat (căci unele fuseseră în scris), unora, a fost strict problema lui! Eu am zis ceea ce era real. N-am fabulat, şi n-am încercat să-l subminez, şi nici să-l batjocoresc. Îmi doream ca Dumnezeu să-l ducă pe bine, şi, dacă EL voia, chiar, cît mai departe de mine, căci nevăzîndu-l fîţîindu-se pe sub nasul meu, în maşini de marcă, nu-mi mai aminteam de pagube. Dar, nu a fost să fie aşa. Ci încă mai abitir, viaţa ne aducea în împrejurări în care dădeam nas în nas. Adevarate lecţii de viaţă, şi încercare…L-am iertat, deşi nu-şi ceruse niciodată iertare, şi nu dădea semne că-i pare rău pentru furtişag. Ba, mai spunea unora, dintre apropiaţi, că nu am niciun motiv să fiu supărată pe el, că el nu a greşit cu nimic. Şi că el m-a respectat şi mă respectă, că i-am întins o mînă!!!…Asta mă înfiera să le zic ălora: Nu, nu a gresit cu nimic, numai că şi-a însuşit bunuri din bunurile mele şi etc, etc… Şi nu înţeleg ce Teologie aprofundează?!!!…Teologia Fariseilor!, îmi răspundeam singură, sau mai degrabă, îmi sufla în ureche „îngerul căzut”…

I-am mai dat, o vreme, nişte teme de cercetat -din Scriptura, pe care se presupunea că o studiază la masterul lui-, după care mi-am văzut de viaţa mea, încercînd să uit, să muncesc pînă-mi sar capacele ca să pot plăti furnizorii ca să pot merge mai departe cu Firma mea, şi ..sa-l  iert. Nu ţi-e însă totuna, cînd paguba e atît de mare şi gura „păcătosului” şi mai mare!!!..Dar, pînă la urmă, am reuşit, şi..l-am iertat!

Dăună-zi aproape că-mi trecuse pragul magazinului, dar nu a îndrăznit prea mult. Era cu un coleg, cu care făcuse un parteneriat oarecare, şi cu care mă mai intersectasem şi eu, şi pe care, personal, nu-l prea agream. Dar, individu’ e genul de om care „se bagă-n seamă”, fără să-i pese de ce cred alţii despre el…
Colegul a intrat, el a rămas în prag. I-am auzit glasul. Ăla a intrat, şi-a cerut iertare pentru lucrurile pentru care,”poate”, „m-a suparat”(a zis el),vreodată, zicînd:
-Să nu mai ziceţi despre noi că am făcut cele ce le-aţi zis, fiindcă noi sîntem nevinovaţi!, a zis, rînjind, colegul lui, care intrase. Eu i-am răspuns, la modul general, dar şi ştiind că la uşa care era întredeschisă se afla Iustin:

-Am zis despre voi lucruri reale! Si, v-am zis ceea ce a fost de zis! V-am zis vouă şi altora. Şi, da, am fost supărată pe voi, căci m-aţi mîhnit, nu atît cu „năştruşniciile” voastre, cu pagubele pe care mi le-aţi pricinuit, fiecare în chip diferit, cît cu purtarea voastră ulterioară, dar…v-am iertat! Să fiţi sănătosi, şi să aud că v-aţi pocăit, că vă faceţi oameni cumsecade, şi că aţi ajuns mari arhierei (visul oricarui student la Teologie!!!)!, am adăugat eu în glumă… Apoi ei au plecat rîzînd, iar eu „am uitat” de ei…

Şi acum, iată că Iustin, cel care preţ de 3 ani încheiaţi nu a dat niciun semn de părere de rău, pentru faptele lui, vine să-mi „aducă daruri de la Sfinta Biserică”!!! Dumnezeule Mare!!! Cum, dar, să nu le primesc?!…Şi dacă nu acum, în Săptmîna Patimilor, atunci cînd?…

Slavă, Tie, Doamne! Tu eşti CEL CARE ai zis: „de 70 de ori cîte 7, să iertaţi!”…

Iată, Doamne, am iertat! Ca să-ŢI pot zice, atunci cînd rostesc TATĂL NOSTRU: „şi ne iartă, nouă,
greşalele noastre; precum şi noi iertăm, greşiţilor noştri!” Amin.

Antoaneta

2 mai 2013

PS: Aveam o problemă, la rostirea rugăciunii Tatăl Nostru. Cînd ajungeam la versetul: „şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum iertăm şi noi, greşiţilor noştri, dintr-o dată intram în impas. Să zic!!! Sau să nu mai zic!!! Aveam atîţia pe care nu-i iertasem!! Şi pentru că voiam să-mi duc Rugăciunea la bun-sfîrşit ziceam: Şi ne iartă, Doamne, geşalele noastre; şi ne AJUTĂ, SĂ IERTĂM, ŞI NOI, greşiţilor noştri și, totodată, să cerem și să primi iertare de la cei cărora, noi, le-am geșit! Ca să putem zice, cu inima curată: „şe ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!”

De Florii,va îmtîmpin cu flori


flori de mai