Posts Tagged ‘cronici literare’

Emilia Dănescu: In memoria lui Nichita


La Libraria Mihai Eminescu, Bucureşti, a avut loc, în ziua de 30 martie 2019, lansarea antologiei de versuri POEME SUB STRAŞINA TOAMNEI a autoarei Emilia Dănescu.

Evenimentul a fost moderat de dl Ioan Barbu, zis „Nenea”, fondatorul revistei Rotonda Valahă şi, totodată, directorul Editurii Antim Ivireanu din Rm Vâlcea. Au luat cuvântul: Distinsa doamnă a literaturii române, Paula Romanescu (scriitoare, traducatoare), Mihai Antonescu, cronicar literar, scriitor (mentorul Emiliei Dănescu), Ion C Ştefan (profesor, poet), Lucian Gruia (cronicar literar, scriitor), Ana Hâncu, scriitoare, Pasionaria Stoicescu, scriitoare, Ioan Raţiu, scriitor.

Invitat special pentru lecturare a fost dna Lidia Lazu, actriţă.

Au fost înserate momente poetice dedicate lui Nichita, Emilia Danescu având în antologie tuşeuri nichitiene…emoţionante!

Au participat mulţi scriitori, prieteni, foşti colegi ai autoarei (de fapt, foste colege!!), dar şi cei ce-l iubesc şi-l apreciază pe Nichita.

După 3 ore de dezbateri, lecturări, aprecieri faţă de scriitura Emiliei Dănescu şi a marelui Nichita, evenimentul a avut prelungiri, de încă 4-5 ore la restaurantul Calderon 18, unde autoarea Emilia Dănescu a oferit o masă copioasă, garnisită bine cu toate bunătăţile: fripturi de porc, vită, pui, cârnăciori, muraturi (bucuria mea!!), plus mezanplasuri la felul întâi, cafele şi clătite cu dulceaţă la final,  totul stropit cu vinuri bune, tuică, vişinată, coniacuri şi whisky, plus atmosfera faină, ambianţa plăcută a restaurantului garnisit cu mobilier stil (…Ludovic, dar nu ştiu al câtelea…scuze!!) şi lustre de cristal, fara muzica asurzitoare, de regulă, urechilor, cu personal discret care şi-a făcut bine treaba. S-a lecturat şi acolo, lecturatori fiind aproape toti cei prezenţi, inclusiv dl Vasile Szolga, care ne-a citit din recenta sa carte Szolganele… A fost o zi/seară de neuitat pentru cei 20 de invitaţi ai Emiliei Dinescu.

Dl Mihai Antonescu, scăpat de durerile de coloană, care-l ţintuiseră o vreme în casă,  având o bună dispoziţie, şi-a ieşit din carapace şi, recitându-ne din Nichita, nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm, iar „Nenea” nu s-a lăsat  plecat acasă decât luat cu „arcanul”.

Bravo Emilia! Ştii să organizezi un eveniment! Sper ca Nichita să se fi odihnit mai bine în noaptea de după…!

Eu am executat poze şi filmări.

Delectaţi-vă măcar cu privitul!

Reclame

A apărut Convorbiri literar-artistice nr. 8


A apărut Convorbiri literar-artistice nr 8 (ian-febr 2019). Au fost publicaţi următorii: Aura Dan (red şef-adj), Aureliu Goci şi Victor Atanasiu (critici literari, asadar CRONICĂ LITERARĂ); Marian Nencescu (filolog); Florentin Popescu (jurnalist şi red-şef la Bucureştiul literar şi artistic; la noi cu Rubrica: „Picătura de Rouă”); GEORGE VLAICU ( „Artă şi drept”); LUCIAN GRUIA, Marian Nencescu şi VICTOR GH.STAN (cronici-recenzii carte); Proză: Vasile SZOLGA, MARINA COSTA, GABRIELA BANU, PAULA ROMANESCU, ŞTEFAN DIMITRIU, ALEXANDRU IONUŢ MIHAI, JULIAN RADU, LAURA ŞERBAN, GENI DIŢĂ, LEONARD VOICU, OVIDIU ŢUŢUIANU, GEORGE VLAICU, FLORIN GRIGORIU; POEZIE: AURA DAN, MARIAN DUMITRU, NELI BĂDICA, CRISTINA C ZECA, Y. KOSTE, IULIANA PALODA POPESCU, NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI, MIHAELA CERASELA JERLĂIANU, MIHAI SAVIN; NOTE DE LECTURĂ: Anto R; Dramaturgie: George Vlaicu: „Doi proşti”.

Din cuprins (rubrici): editorial, cronică literară, opinii, poezie, proză, picătura de rouă,spiritualitate-creativitate, note de lectură/recenzii, grafică/design, artă şi drept, teatru, vremea şi vremurile, epigramă, dramaturgie, vă place muzica?, eveniment, cenacluri literare, lansare carte, interviu, dreptul la replică, poşta redacţiei.

Grafica de pe coperta 4: Mihaela Gherghel.

Editorial semnat: Antoneta Rădoi (red-şef).

Luna aceasta revista conţine 126 pagini.

Autorii sunt aşteptaţi să-şi ridice revista. Cititorii, de asemeni!

Contactaţi redacţia: convorbiriliterarartistice@yahoo.com. Sau antoradoi@yahoo.com.  Multumim!

 

Notă: Aşteptăm materiale la adresa de mail de mai sus. Doar de la cei care au condei!

De asemeni, primim opinii la POŞTA REDACŢIEI. Aici nu-i musai sa ai condei, ci doar sa nu folosesti expresii licentioase. În rest, orice opinie va fi publicată.

CUPRINS

Editorial (100de ani de jurnalism)-A. Rădoi-pg.3

AURA Dan -Actualitate („Jurnal despre ceilalţi”)-pg.5

 

CRONICA LITERARA

 AURELIU GOCI-Despre spiritul sudist şi…/pg.8

 MARIAN Nencescu-Cu Orfeu dincolo şi…-pg.10

 

OPINII

VICTOR ATANASIU-Opiniipg. 14

 

POEZIE

AURA DAN- Întrebări (Lui Eminescu), pg.21

MARIAN DUMITRU-Divina muzică de uragan-pg.23

NELI BĂDICĂ- CA-N VIAŢĂ-pg.24

MEDEEA ROŞCA-Cuvintele, feţiţe adormite- pg.25

CRISTINA C–ZECASingurătatea de aici-pg.25

YLENIA KOSTE –Când-pg.26

IULIANA PALODA P.- Cu Potirul de aur…-pg.27

NICOLAE ŢĂRANU-Primul rod; ….pg.28

NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI-Un sărut de Dragobete… -pg.29

  1. CERAS. JERLĂIANU-Țară, Românie sfântă-pg.30

MIHAI SAVIN-COTIDIAN-pg.31

 

PICĂTURA de ROUĂ

ARTISTUL LA ANIVERSARĂ-Fl. Popescu-pg.32

 

PROZĂ

PAULA ROMANESCU Lacrimă pe obrazul ridat..!-pg.34

VASILE SZOLGA-Haita de lupi-pg.38

GABRIELA BANU– Motanul rebel (trad.)-pg.39

MARINA COSTA-Gheaţa neagră-pg.44

Ștefan. DIMITRIU- Zona experimentală-pg.45

ALEXANDRU Ionuţ M.- Nu-mi da drumul-pg.50

JULIAN RADU- Dracu-pg.51

LAURA ŞERBAN- Carnaval-pg.54

GENI DIŢĂ- Iubirea-pg.55

LEONARD VOICU –Singur-pg.56

 

SPIRITUALITATE / CREATIVITATE

Biserica, lăcas de cult…pg.59

 

NOTE DE LECTURĂ / RECENZII

  1. GRUIA-GEORGETA Radu…-pg.65

VICTOR GH. STAN-Cu raza sufletului…-pg.67

 

  1. CĂLUGĂRU-Ioana ILIE (Mintea umană…)-pg.68
  2. BIANU-V. ATANASIU, critic literar-pg.72

 

GRAFICĂ/DESIGN

COJOCARU VIRGIL –Şase nume “norocoase”-pg.75

                      

ARTĂ şi DREPT

  1. VLAICU- Contractul de muncă temporară-pg.78

TEATRU

AURA DAN-Vizita bătrânei doamne-pg.82

 

VREMEA ŞI VREMURILE

 ANTOANETA RĂDOI –de la Vrancea, pg.83

 

DRAMATURGIE

GEORGE Vlaicu, Doi proşti-pg.101

 

VĂ PLACE MUZICA?

OVIDIU Ţuţuianu, 4.Inginria muzicii şi…pg.106

 

EVENIMENT – ANIVERSARE

Şi a fost că am sărbătorit…pg.109

 

CENACLURI LITERARE

A TE BUCURA întru Eminescu-Fl.GRIGORIU,pg.

 

LANSARE de CARTE

Citadela Perpetuă, pg.116

 

INTERVIU

AURA DAN de VORBA cu…pg.117

DREPTUL LA REPLICĂ

ÎNTRE inepţie şi delir, de Ovidiu Ţuţuianu,pg.120

 

POŞTA REDACŢIEI

Dedicaţii de la cititori-autori, pg.122

 

Azi 9 nov. 2018, Sf Nectarie ne-a binecuvântat cu o lansare de carte ca-n povești


Sub egida revistei Convorbiri literar artistice, la Librăria M. Eminescu,  a avut loc astăzi, 9 nov 2018, (de Sf Nectarie), un BOTEZ, nășirea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”, carte de DEBUT a tânărului de 22 de ani, student la Științe Aplicate (Politehnică), anul III, Alexandru Ionuț Mihai, pe care eu l-am descoperit anul trecut…

Azi, zi de mare sărbătoare pt ortodoxie, ziua Sfântului Nectarie, ne-a fost zi de infinită bucurie, mie și lui Alexandru Ionuț Mihai! Îi mulțumim Domnului și Sfântuțului Nectarie (Taumaturgul -care azi a lucrat, ne-a mângâiat și ne-a adus infinită bucurie)!

Le mulțumim tuturor celor care ne-au bucurat cu prezența lor, unii făcându-ne neașteptate surprize!! Vă mulțumim, oameni minunați! Înseamnă CEVA pt noi prezența voastră! Iar Domnul o să vă scrie în ceruri, că ați avut dragoste să participați la nășirea acesta!! Voi știți cum e să fii debutant?? Știți ce emoții ai, de simți că-ți iese sufletul din piept și ți se taie răsuflare!! Ați făcut azi un om fericit și Dumnezeu va socoți aceasta ca dreptate în dreptul vostru! Alex mi-a declarat că e…fericit! Voi ați făcut să se-ntâmple asta!! Bucurati-vă!

La lansarea acestui volum de debut au vorbit domnii: Florin Grigoriu -redactor șef ”Revista de versuri și proza” și a foii literare ”Ion”, prim-vicepresedintele Societatii Scriitorilor Români,  Dorel Vidrașcu -redactor-șef la revista ”Detectiv Cultural”, Nicolae Vasile -doctor în știință, profesor la Politehnică; Victor Atanasiu -critic literar. Le mulțumesc din toată inima!

A lecturat actrița Doina Ghițescu și Antoaneta Rădoi.

Deocamdată ne-a trimis poze Dragoș Ghiță, și îi mulțumim pt efortul pe care l-a facut de a ajunge și la noi!!

Pe post de cameraman a fost caricaturistul (așa imi place mie sa-i spun, dar el este un scriitor cu condei bine definit si cu ștate vechi în gazetărie), Julian Radu (care n-are…nicio treabă cu filmatul, dar…azi i-a reusit!! Mulțam Julian!)

Aș vrea să adaug că Alexandru Ionuț Mihai este un copil (al părinților lui, evident) fantastic și ca părinții lui ar trebui să fie extrem de fericiți pt acest fiu! Mi-aș dori ca și pe viitor să facă efortul să-l sprijine, fiindcă au un copil minunat!! De asemeni, le spun același lucru și nașilor lui (are vreo două perechi de nași, dc nu greșesc cumva, așa că…Doamne ajută să pună umărul cu ce poate fiecare, fiindcă Alex Ionuț Mihai, merită!!!). Și unchilor și mătușilor și tuturor din jurul lui, același gând le transmit!! Și totodată le mulțumesc pt tot ce au făcut pentru a-l sprijini in aparitia acestei carti a lui Alex și pt ziua de azi!!

Alex e pentru mine copilul pe care mi-aș fi dorit să-l am.  Un copil bun, un copil educat, manierat, un tânăr citit -poate…prea citit, comparativ cu mulți tineri de vârsta lui-, un tânăr cu o gândire sănătoasă, cu aplecare profundă asupra existențialismului (el nu va trece ca gâsca prin apă prin această viață, asta-i clar!!), foarte talentat, un tânăr care are…condei și care  are vorbele și comportamentul delicat la el.

Eu am pregătit pt tipar cartea ”Îngerul de pe Calea Victoriei” și am făcut-o ca și cum aș fi făcut-o pentru propriul meu copil, am făcut-o cu toată inima și cu tot ce-am putut eu să dau pentru întocmirea și finalizarea cărții, dar și cu organizare lansării, care a avut loc la Libraria M Eminescu din București. Acum , azi, am cules roadele unei munci efectuate multe luni! O carte nu e un lucru ușor, e munca titanică, dar rezultatul a fost azi pe măsura efortului!! Sunt bucuroasă și le mulțumesc tuturor celor care au creat această bucurie! Și sunt mulți, inclusiv editorul -care întotdeauna dă tot ce-i mai bun pentru apariția în cele mai bune forme a cartilor tiparite la editura sa și care nu face niciun rabat de la calitate! Și mai e și doamna care s-a ocupat de corectură. Fără ea, eu și Alex am mai fi dat niște bâlbe, pe ici-pe colo!! Dar ochiul ei de vultur ne-a salvat!! Îi mulțumim! Mulțumim tuturor: mămici, tătici, bunici, nășici, prieteni, fotografi, cameramanului Julian R, amici, cronicari, librari, redactori, …critici (literari!!; care azi ne-ați spus cuvinte neasteptat de îmbucurătoare!!) iubitori de literatură, iubitori de frumos! Va mulțumim! Dumnezeu să-i dea fiecăruia după inima lui și după osteneala de azi! Azi ați avut inimă pt noi, așadar, Dumnezeu să vă binecuvânteze cu aceeași bucurie pe care ne-ati făcut-o nouă cu prezenta voastră la lansarea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”!

Vă ofer un mic interviu luat lui Alex citeva minuțele mai înaintea lansării: Așa arată un tânăr emoționat! Așa arată un tânăr fericit!! Dar…să-l vedeți după lansare!! Superrr!! Și eu asemenea lui! Mulțumesc lui Dumnezeu! (A.R.)

 

Și câteva poze de la lansare….

”Planuri PARALELE” vor fi lansate …


Cartea Simonei Dobrin, ”PLANURI PARALELE”,

va avea lansarea pe 19 oct 2018, la ora 16,45, la Librăria Mihai Eminescu, București, Bdul Regina Elisabeta, nr 16 (undeva la Universitate).

Vor vorbi despre scriitura Simonei Dobrin următorii:

Dna Paula Romanescu; Dnii: Victor Atanasiu, George Vlaicu, Florentin Popescu, Victor Constantin Măruțoiu, Geo Călugăru, Florin Grigoriu, Dorel Vidrașcu și mai sperăm că vor mai fi și alții…

Vor lectura: Daniela Gherasă, Doina Ghițescu, Ioana Stuparu, Silviu Geamănu.

Este primul eveniment de lansare de carte organizat sub egida revistei Convorbiri literar-artistice.

Moderator: Anto Rădoi

Vă invit și vă aștept cu emoție!! (Anto)

Convorbiri literar-artistice nr 2 a apărut pe 15 febr 2018


Arată aşa:

caseta redactionala

La steaua…


Cert este că Eminescu ar fi compus La steaua pornind de la motivul „vieţii fără noroc”, aşa cum reiese şi din unele versuri din varianta transcrisă de el în Albumul Ririei: „Astfel şi tu peste trecut / Răsai duioasă foarte / Ca steaua dulce de văzut / La dânsa de departe // Oricâte par să se fi şters / Oricâte se mai curmă / Nimic din ce-i în Univers / Nu piere fără urmă // Şi dacă nu mai e la loc / Şi nu ne mai răsfaţă / O raz-a stinsului noroc / Mă urmăreşte-n viaţă”. (s.n.).
Paralel, regăsim însă, dominantă, tema stelei stinse, a cărei lumină călătoreşte prin univers, idee prezentă şi într-un editorial, publicat de Eminescu în gazeta Timpul, din 9 decembrie 1882: „Precum lumina mor stele ce s-au stins demult, călătoreşte încă în Univers, încă raza ajunge ochiului nostru într-un timp în care steaua ce a revărsat-o nu mai există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie la noi, pe când cauza acelei străluciri, tăria sufletească, credinţa, abnegaţiunea sunt degeaba . . . (Opere, XII, p. 237). Şi parcă pentru a accentua că această temă nu este întâmplătoare, poetul revine şi anul următor, cu un editorial cu conţinut similar, referindu-se, de data aceasta, concret, la epoca lui Ştefan cel Mare: „Tu, ale cărui raze ajung până la noi, ca şi acelea ale unui soare care s-a stins demult, dar a cărui lumină călătoreşte încă mii de ani prin univers, tu care, însuţi nemuritor, ai crezut în nemurire . . . s-asculţi pe aceşti oameni incapabili de adevăr . . . ” (Opere, XIII, p. 317).
Semnificativ, observă în mod judicios Dan Toma Dulciu, poetul asociază tema luminii călătoare prin univers, cu o altfel de lumină, venită de data aceasta dintr-o zonă ezoterică şi discretă. Tema lirică a luminii stelei ce-a murit se regăseşte, aşadar, alegoric în variantele poeziei, fiind filtrată şi concentrată definitiv de Titu Maiorescu în volumul Poesii. În aceste condiţii, ipoteza că Eminescu ar fi un precursor al fizicii şi astrofizicii moderne, merită reformulată. Cercetătorul D.T. Dulciu indică şi sursa informaţiei eminesciene: Index librorum prohibitorum, citată de Larousse în Dictionaire universel du XIX-eme siecle, unde se spune: „Une etoile peut donc s’etiendre et disparaitre totalment ajourd’hui, et pendant 2700 ans les hommes continuerount à la voir . . . ”
Văzută din această perspectivă, poema La steaua ar putea fi şi un document compus din semne, termeni şi cuvinte ezoterice, presărate cu meşteşug de poet de-a lungul textului. „Ea demonstrează, susţine D.T. Dulciu, că Eminescu era un erudit cunoscător al mesajelor secrete (O interpretare hermeneutică, op.cit., p. 124). Cum limbajul poetic este suficient de ambiguu şi de generos în a îngloba idei externe temei principale, ipoteza cercetătorului vienez nu este lipsită de temei. Cert este că, iluminată sau nu, varianta din volumul îngrijit de T. Maiorescu rămâne, cu siguranţă, cea mai concentrată şi mai încărcată de semnificaţii.
Cine vrea să citească, printre rânduri, „semne şi minuni” poate s-o facă. Cine vrea să înveţe fizica „pe versuri”, la fel. Cu totul, La steaua îşi păstrează, în armonia aliteraţiilor, misterul intact: „Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie / Era pe când nu s-a zărit / Azi o vedem, şi nu e . . .

„Convorbiri literar-artistice”, revistă; unde e de gasit…


Revista „Convorbiri literar-artistice”, al cărui redcator şef sunt, o puteti solicita la adresa de mail: antoradoi@yahoo.com, sau lasati mesaj aici.

 Va prezint, partial, revista nr 1>

 

Editorial

(Antoneta Rădoi, redactor-şef)

Bună să vă fie inima dragi cititori!        

Într-una din zilele binecuvântatei luni septembrie, literele s-au adunat, au ţinut sfat şi-au decis să devină cuvinte şi cuvintele text şi, iată, trei luni mai târziu, în acest minunat decembrie,  Convorbiri literar-artistice şi-a făcut  apariţia în lumea… cuvântului tipărit!

A venit pe lume într-o vreme a unui secol, XXI, bântuit de priorităţi materiale, vreme în care, parcă nimic nu-i este prielnic, dar noi, colectivul redacţional, câţiva oameni inimoşi, cu care veţi face cunoştinţă pe parcursul timpului, pe măsură ce veţi răsfoi paginile, vrem, avem toată deschiderea sufletească şi toată dorinţa să răzbim, şi vom răzbi, prin talentul şi dăruirea celor ce vor avea rubrici şi/sau vor publica texte în revista noastră, vom răzbi şi vom deveni din mici mari, prin efortul susţinut şi perseveranţa iniţiatorilor proiectului. Deşi bani nu sunt, DELOC –aş putea zice-, noi pornim nu de la zero, ci cu mult sub zero la capitolul bani, dar nădăjduim ca spiritul şi dăruirea fiecărui autor să se-adune într-un buchet mare şi…să înflorească, fiindcă, ştiut este, unde-s doi sau trei uniţi întru spirit, acolo e şi Spiritul Însuşi, Care va da zvâc lucrului mâinilor noastre, iar pământul în care am însămânţat în toamnă va da roade bogate în viitor. Revista Convorbiri literar-artistice este un proiect demult iţit în inima şi mintea mea, dar, iată că, în sfârşit, e pus pe curpen!!! şi nădăjduiesc să crească şi să  fie multora spre bucurie şi folos!

Personal, îmi doresc ca această Revistă să fie una în care, şi prin care, să promovăm libertatea de expresie a …talentului literar autentic, libertatea de expresie a tot ceea ce reprezintă ARTĂ: arta bunului simţ şi a frumosului, fie în literatură, fie în muzică, fie în teatru sau în pictură, fie în orice alt domeniu în care Dumnezeu şi-a investit Talanţii Săi în om, în fiecare dintre cei ce vor fi aleşi să publice aici! În Convorbiri literar-artistice vom publica talente reale.

Dorim să strângem în paginile revistei creaţii literare contemporane, vom face loc şi noului-val, debutanţilor talentaţi, şi vom publica chiar şi texte  ale unor oameni care nu au publicat niciodată vreo carte şi vom căuta să publicăm şi din textele scriitorilor  consacraţi ai literaturii române şi chiar din textele literaturii universale, în măsura în care paginile revistei ne-o vor permite. Vom publica TEXTE, creaţii, nu NUME! Nu ne alegem criteriu de publicare al unui text după numele celui care l-a întocmit sau după vreo funcţie bine cotată pe undeva a autorului, ci după talentul lui. Vrem să primeze valoarea textelor! Am decis şi ne vom strădui să publicăm condeie!! La fel va fi şi la capitolul muzică, teatru, grafică etc. Vrem să mergem la drum cu creatorii de frumos şi durabil! Ştiu, e un vis, dar ştiu că prin efortul susţinut şi perseverenţa oamenilor alcătuiţi frumoş sufleteşte şi dăruiţi frumosului, cât şi prin strădania mea personală, (atât cât voi putea, voi da TOTUL pentru Revistă), vom izbuti şi vom împlini acest vis, care poartă frumosul nume: Convorbiri literar-artistice.

*

Dialog şi valoare

Victor Atanasiu- critic literar

Opţiunea pentru titlul revistei noastre nu e deloc fortuită. E vorba de convorbiri, nume aflat în tradiţia celei mai glorioase reviste literare de la noi, Convorbirile literare junimiste, care au fost de fapt ale lui Maiorescu, Eminescu, Creangă, şi e destul să-i citez pe aceştia, pentru a evidenţia că strălucirile beletristicii naţionale au fost acolo. Nu e vorba doar de urmarea respectuoasă a unei tradiţii, ci de ideea însăşi de convorbiri, aşadar dialog între artişti din generaţii, dintre diverse arte, stiluri, curente, programe estetice.                                                                                                                                                    Convorbirile noastre sunt literar-artistice pentru că au la fel de bine în centrul atenţiei şi alte arte în afara literaturii.                                                                                                                                                                        Esenţial însă este preocuparea pentru valoare, care să primeze, cum ne învaţă tot Maiorescu cu „degetul său de lumină” (E Lovinescu), de oriunde-ar fi, şi indiferent de treapta de afirmare la care se află oricine, indiferent dacă este deja un creator, un nume, sau aspiră să fie un creator, un nume. Suntem plini de nădejde că ascendentul valorii pe care îl avem în atenţie să se constituie într-o serioasă premiză ca revista noastră să fie valoroasă!

*

 

 

BUN VENIT, CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE!

Aureliu Goci /critic literar

 

Niciodată nu vor fi prea multe reviste de cultură, niciodată nu va fi inflaţie de pagini scrise cu talent şi gust de tineri autori care asediază Cetatea Literelor.

Să ai succes, „Convorbiri literar-artistice”, să ai colaboratori înzestraţi, să ai condeie echilibrate şi strălucitoare, să fii îmbrăţişată de talente dinamice, cu viitor în literatura românească!

Şi poate, cu acţiunea ta de acum, să apropii acel aşteptat viitor, în aşa fel încât el să vină mâine, nu poimâine!

Cu prietenie,

AURELIU GOCI -critic literar

 

*

      O convertire          

Marian Nencescu; doctor în filologie

 În luna ianuarie 1960, notează Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912, Bucureşti – d. 30 martie 1989, Baia Mare) în Jurnal personal, redactat între 1971-72, la Bucureşti, şi editat postum sub titlul Jurnalul fericirii (ed. I, cu note, prefaţă şi biobliografie de Virgil Ciomoş şi Virgil Bulat, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994), la puţine zile de la internarea la Malmaison (celebrul loc de detenţie din Bucureşti, situat pe dealul Uranus, azi demolat în urma construirii Casei Poporului – n.a.) şi la doar câteva zile după aflarea veştii condamnării la treisprezece ani de muncă silnică (dintre care a efectuat doar cinci – n.a.), fostul avocat şi scriitor de etnie israelită ia decizia radicală de a se converti la creştinism, alegând deliberat cultul ortodox („Nu m-am putut opri de a nu avea un rictus nervos de teamă că nu e deloc probabil să rezist până la capăt şi că ar fi bine să mă botez”– Jurnalul fericirii, varianta a II-a, manuscris din Arhiva Mânăstirii Rohia).                                     În consecinţă, face apel la arhimandritul Mina Dobzeu, coleg de celulă, care îi acordă primele lecţii de catehizare şi care îl pregăteşte pentru taina botezului, chiar la faţa locului, adică în celula nr. 18, de la Malmaison. Ceremonia propriu-zisă a convertirii are loc la 15 martie 1960, la întoarcerea „de la aer”, adică exact în momentul când, după socoteala participanţilor, „caralii erau mai ocupaţi”. În consecinţă, tocmai când puhoiul de deţinuţi era mai mare, părintele Mina a înşfăcat o cană de metal cu smalţul ciobit, plină cu apă „viermănoasă” şi, în prezenţa a doi martori (preoţi greco-catolici), a săvârşit ceremonialul sfânt „la repezeală, dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desăvârşită, rostind cuvintele trebuitoare şi făcând semnul crucii”. A fost un gest receptat de proaspătul creştin în următorii termeni : „Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi din duh rapid”.

Botezul, săvârşit în clandestinitate, şi lipsit de elementele consacrate – cufundarea  în apă şi mirungerea – este însă perfect valabil şi i-a oferit beneficiarului zile  grele în detenţie, dar şi nopţi cu somn liniştit. În esenţă, Steinhardt a explicat personal „misterul” convertirii sale atât în unele pagini substanţiale din Jurnalul fericirii, cât şi, mai detaliat, într-o scrisoare privată, adresată lui Emil Cioran, datată 5 mai 1986 : „Eu am fost lovit de clarviziune târziu, în închisoare, când mă apropiam de 50 de ani şi când nimic nu mă pregătise, ba chiar din contră,  pentru lovitura adevărului” (v. Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1993, p. 220). În închisoare, Steinhardt descoperă că libertatea individuală este condiţionată de aplicarea legilor moralei şi că un individ fără libertate este „o caricatură, un locuitor al iadului”. Tot cu acest prilej înţelege că libertatea nu este un fetiş, un lucru ce trebuie cultivat până la absurd, ci un obiect „preţios şi fragil” ce trebuie conservat. În acest sens, atinge şi problema predestinării, constatând, pe urmele Apostolului Pavel, că fiinţa umană se aseamănă cu acele vase de cinste de care vorbeşte ucenicul lui Hristos şi că mântuirea nu este decât o nouă ipostază a fatumu-lui. În consecinţă,  fratele Nicolae constată, că după creştinare este un „alt om”: „Am intrat în închisoare orb . . . şi ies cu ochii deschişi, am intrat nemulţumit, şi ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, suspcios, sensibil la fleacuri, şi ies nepăsător “.(Jurnalul, op.cit., p. 302). Problema fundamentală în acest context nu e atât credinţa lui Steinhardt, reală, pe cât ne este omeneşte cu putinţă să apreciem, cât devenirea românească întru fiinţă a marelui moralist și gânditor neo-creștin.

Astăzi,  când ne aflăm în momentul zero al plecării în lume a unei noi publicații cultural-literare, nu putem să nu ne gândim la gestul simbolic al lui Steinhardt de a se mântui întru Hristos, chiar în ceasul marilor întrebări. Trăind, la rândul nostru, emoția începutului, parcă simțim  taina unui nou botez  spiritual. Fie ca noua publicație, ce vine azi în fața cititorilor ei înveșmântată în haina Duhului divin, să răspundă întrebărilor și dilemelor firești ale iubitorilor de cultură.  Să fie un Sfânt botez cultural binecuvîntat de Dumnezeu, iar noul prunc literar să aiba viață lungă și ferită de urgii și pizme omenești.

Drum lin şi deplină devenire întru ființa românească !

*

Un pum de inimi                 

 Aura Dan; Scriitoare.  

                                                           

(Redactor adjunct)

 

Un pumn de inimi care s-au întâlnit, la început, virtual, şi care, aparent, nu au nimic în comun, dar care scriu cu tocuri diferite înmuindu-şi peniţa în aceeaşi cerneală. O cerneală care-şi va lăsa urmele-n timp, o cerneală care va striga lumii despre literatură, pictură, muzică, teatru şi film, evenimente mai mult sau mai puţin importante, modă şi trai…

Un pumn de inimi care bat în acelaşi ritm, în acelaşi timp pentru tine, cititorule, ca tu să ţii în mână Revista „Convorbiri literar-artistice”, o revistă dintr-un noian de reviste de profil, ce se doreşte a fi scrisă şi tipărită cu simţ de răspundere şi promptitudine, a fi un etalon pentru literatură şi artă într-un ansamblu larg pentru delectarea ochiului, minţii şi sufletului. O revistă în care vei găsi editoriale, articole, critică despre scriitori şi scrieri, instantanee şi… cultură la cafeaua de dimineaţă într-un Bucureşti al secolului XXI.

De ce a văzut lumina tiparului revista „Convorbiri literar-artistice”? Fiindcă acest pumn de inimi are de spus ceva, iar tu, cititorule, dacă nu vei citi, vei pierde. Aşadar, vă propun să răsfoim împreună revista „Convorbiri literar-artistice”, căci în acest fel vom răsfoi acest pumn de inimi şi de idei şi ne vom culturaliza, sporovăind unii cu alţii şi unii despre alţii şi despre ce mai e nou sub soare!…

=

 

Alexandru Nicoară; drd. în Teologie

                                                         

(Redactor adjunct)

    Încotro educaţie?…

Pe zi ce trece interesul copiilor pentru şcoală este într-un regres continuu. Plimbările în Mega-mall, jocurile online, interesul cât mai crescut  faţă de modă şi altele au acaparat viaţa tinerilor. Latura financiară a devenit obsesivă pentru majoritatea. Trebuie să recunoaştem că societatea secularizată şi materialistă din ziua de azi stimulează în copii latura pecuniară. Visăm bani, haine, maşini de lux şi case grandioase. O stare de nemulţumire apasă peste sufletul românilor. Construim case grandioase lipsite de “gust” arhitectural care nu au nimic în comun cu sufletul şi tradiţiile noastre naţionale. Am avut ocazia să păşesc în numeroase locuinţe. Case imense, multe camere, dar încălzite “pe alocuri” ca la meteo. În multe dintre ele  stăpân e frigul. Ne este foarte greu să ne acceptăm situaţia financiară. Modestia a apus de mult!

Alergătura aceasta după bani influenţează educaţia. Părinţii au câte două sau chiar trei job-uri. Cum să mai ai timp de copii când pleci la 7 dimineaţa şi revii la 10 seara? De copii cel mai mult se ocupă bunicii. Foarte mulţi părinţi neglijează educaţia copiilor fără să conştientizeze faptul că mai târziu vor trebui să suporte efectele acestei nepăsări. Educaşia se aseamănă foarte bine cu agricultura, unde punctul de plecare este sămânța (moştenirea genetică), dar deloc neglijabile sunt lucrările câmpului (educaţia). Nu întâmplător la începutul anului şcolar, la ora de religie, se citeşte Pilda semănătorului (Matei cap. 13, 1-15).

Ce înţelegem prin educaţie? Educaţia este totalitatea metodelor, procedeelor şi măsurilor utilizate conştient în vederea structurării omului. Ea transmite imagini şi idei, cunoştinţe şi structuri, tehnici de gândire, valori morale şi estetice, modele atitudinale, norme şi principii de comportament. Pentru dezvoltare educaţia reprezintă un factor determinant.                                                                                    Nu trebuie să înţelegem eşecul şcolar ca fiind un eşec exclusiv al elevului, al incapacităţii sale (Pantelimon Golu, Psihologia învățării și a dezvoltării, Editura Fundaţiei  Humanitas, 2001, p. 144). Observăm ce poate ereditatea şi apoi ce reuşim să construim prin educaţie. Până la intrarea în şcoală, decisive sunt influenţele familiei, cu toate că acţionează şi influenţele grădiniţei, ale străzii şi celelalte medii pe care le frecventează copilul.                                                                                           Cred că una dintre multiplele probleme ale învăţământului românesc ar fi neglijarea laturii formative a educaţiei. Cu ce te ajută să ai foarte multe informaţii cănd dimineaţa uiți să îţi saluţi profesorul cu un “Bună dimineaţa”?                                  Dacă altădată elevul îşi dorea să ajungă învăţător/oare (profesor/profesoară), astăzi nici nu vor să audă de aşa ceva. Părinţii nu îi încurajează pe copii spre profesorat, argumentând că a fi profesor înseamnă a muri de foame. Am întâlnit copii care îşi doreau să devină profesori. Un elev al meu mi-a mărturisit plângând că nu-l lasă mama să se facă profesor, fiindcă ea nu vrea ca fiul ei ajungă un muritor de foame. Copilul este influenţat de tot ce aude, vede, simte şi trăieşte.

Elevii simt frustrările doamnei lor învăţătoare/profesoare legate de neajunsurile financiare. Nu copiii sunt vinovaţi că în sistemul de învăţământ nu sunt bani. Şi modest se poate trăi frumos, dar copii nu mai ştiu astăzi ce e modestia!!  Circulă pe internet un filmuleţ despre modestia elevilor din Japonia. Într-un after school cei mici spălau parchetul sălii de curs şi singuri îşi puneau ciorbiţă în castronaşe. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. În Japonia pe tot parcursul şcolii, până când termină liceul, elevii se ocupă şi de curăţenie. Dar mamele japoneze îi încurajează pe copii: “Hai, ştiu că poţi să faci singur!”. În Romania însă mamele îşi duc odraslele la şcoala până în anii de liceu, omiţând că rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil.

O altă migrenă a societăţii este vorbirea de rău a cadrelor didactice. Aud prin mijloacele de transport cum părinţii vorbesc în batjocură despre profesori în faţa copiilor. Se naşte întrebarea: “Când să-şi asculte părinţii? Atunci când batjocoresc autoritatea didactică în faţa lor  sau atunci când spun: “Mami, să o asculţi pe doamna”? Toate acestea sunt împotriva propriului copil. Acesta pierde respectul faţă de cadrele  didactice, faţă de şcoală şi faţă de cultură, în general. Părinţii mei nu mi-au permis niciodată să comentez un cadru didactic. Ce hotăra dna învăţătoare la şcoală era mai sfânt decât “TableleLegii.

Generaţia de astăzi este destul de dificilă şi pretenţioasă. Elevii nu sunt receptivi la discursul profesorului, fiindcă li se pare “plicticos” şi “ nu are fundament în realitate”. Ca profesor de religie am încercat să reactualizez toată  învăţătura Bisericii. Totul a plecat de la întrebarea elevilor: “Cu ce mă ajută acest lucru în viaţă?”.

În învăţământul românesc există foarte multe figuri care nu au nimic în comun cu sistemul. Ca profesor nu-i suficient să fii licenţiat. Ai nevoie de dragoste nesfârşită faţă de copii, răbdare cât muntele Everest şi o personalitate foarte bine conturată!

*