Posts Tagged ‘critici’

Mesaj celor ce mă tratează cu..dosul!!


anto fbn333 si ion c stefan

Dl profesor Ion C Ştefan!! M-am întîlnit cu domnia sa de mai multe ori pe la diverse Cenacluri literare! Cenaclul literar presupune educaţie, înainte de toate! Presupune bun-simţ, presupune dialog, presupune înaltă…ţinută! Presupune inteligenţă educată!

Cînd spui PROFESOR, spui multe! Aşadar te aştepţi la un profesor să aibă o atitudine de educator, un om de la care să poţi lua un exemplu pozitiv!!..

Ei, bine! Lăsînd la o parte faptul că omul acesta nu dă pe mine nici măcar o pereche de muci (dar cine are nevoie???), am sentimentul că, în fapt, domnia sa, dl profesor ICS, nu acordă vreo apreciere nici măcar celor la a căror MASĂ FESTIVĂ este invitat!! Că ce altceva pot crede?? Cînd eu sînt invitată în calitate, nu de prozatoare (…), ci de cameraman şi sînt plătită (aproape simbolic!! si ARAR – a se înţelege 1% din cazuri, dar nu asta commentez acum) să filmez un Eveniment, la care este invitat DE ONOARE acest domn profesor, Ion C Ştefan, şi atunci cînd îi vine rîndul să ţină un spici, domnia sa stă cu dosul sau, în cel mai fericit caz, cu jumătatea lui intelectuală spre camera mea de filmat, ca sa nu zic spre mine!!! Nu ştiu dacă pe mine mă afrontează cu atitudinea aceasta sau, în fapt, nu dă nici măcar o ceapă degerată pe cei la al căror OSPĂŢ este invitat de seamă!!! Fiindcă gîndesc eu în prostia mea, dacă ar avea respect pentru cei din jur, ar merge să-şi ţină şi domnia sa spiciul în locul dinainte stabilit de căre organizatori şi aşa aş putea să obţin şi eu nişte cadre acătării… Gîndesc că aşa ar face un profesor autentic!!

Eu n-am de ce să mă simt afrontată nici de atitudinea acestui domn profesor, Ion C Ştefan, şi nici de oricare alt individ care şi-ar îmagina în mintea lui îngustă  şi în sărăcia duhului lui că mă afrontează, întorcîndu-mi dosul cînd filmez la un Eveniment oareacare, indiferent cît de GRELE i-ar fi GRADELE în învăţămînt şi pe.. AIUREA!!!  GREUTATEA/CALITATEA omului de a fi OM, înainte de a fi profesor, inginer, doctor şi, mă rog, ..critic literar, aşa cum se autodefinesc unii sau critici literari autentici aşa cum sînt alţii prin statut real, rezidă din comportament, oameni buni!! Toţi cei care mă cunosc ştiu că eu nu mă închin decît înaintea lui Dumnezeu, aşa că pe restul îi pot înfrunta cu…demnitate! Eu nu-i IGNOR, căci a ignora pe un semen, înseamnă a-l înjosi, a te crede superior lui. Ori omul acela, pe care l-aş ignora pe un criteriu oarecare, poate îmi este cu mult superior, chiar în domneiul acela pe al cărui criteriu eu l-am crezut şi l-am catalogat inferior mie!!  Mie nu-mi plac laşii, iar pe FARISEII FĂŢARNICI (Hristos i-a numit aşa, nu eu!!), care una îţi spun în faţă şi alta spun despre tine pe la spate, îi detest şi..nu-i iert! Drept pentru care îi supun tirului meu..cuvîntător! Acest domn profesor, citind scrierile mele, nu s-a ostenit în 3 ani încheiaţi să facă o CRONICĂ despre ele şi s-o introducă în vreunul dintre MUUUULTELE Ziare-Reviste în care îşi pune semnătura în calitate de..”recenzist!, dar, a deschis într-o zi gura lui cea preţioasă şi mi-a spus, între 4-6 ochi, că scriu…într-un mare fel!! N-am prea înţeles semnificaţia acestui „mare fel” şi n-am avut vreme să-l chestionez, căci urma să intru într-o filmare. Oricum omul e tare „scump” la vorbă!! Zisese odată că…dar..nu mai ţin minte ce zisese..ceva în genul că, vai!! ce ocupat este domnia sa, aşa încît n-are vreme de „cei atît de mici!!”…Că la el, Manuscrisele  celui care urmează a fi tipărite la Editura sa tre’ să aştepte cu anii…Că ..una-alta..nu mai ţin minte, tre’ s-o întreb pe Ylenia că ea reţinuse EXACT exprimarea „marelui Guru” al literei scrise!!! Ptiu drace!! Parcă-l rugase cineva de atenţie!!! Edituri? Ca ciupercile după ploaie!! Bani să ai, că Editură la tot colţul străzii!!! Numai eu ştiu 200…cu sau fără AVIZ de la Ministerul Comerţului!! Adică necotizanţi al BUGET!! In fine, dăunăzi, aflu, pe surse, că omul, Ion C Ştefan, îşi schimbase opţiunea, în ceea ce priveşte scriitura mea, şi că vaiii, am scris, dar că ce, că, vezi Doamne, scriu eu într-un „mare fel” dar că m-am luat de Biserică!! Pfuiii!! Ce mare evlavios şi Ion C Ştefan ăsta, dle!!!  I-am afrontat pe mai-marii Bisericii, în scriitura mea, şi, vaiii, i-am făcut lui, evlaviosului Ion C Ştefan, mare atingere!! Doar că n-a avut curajul să mi-o spună în faţă, ci a vorbit pe la spate!! Pe la spate mi-au înfit  cuţitul pînă la plăsele şi mai-marii Bisericii, SINODALII BOR, după ce mai înainte, pe faţă sau  în spiciuri sterile de la AMVON, mă „mîngîiau” cu apelativul: „sora noastră, Antoaneta!!”… Iată, aşadar, că, ce se naşte din pisică, mănincă ..şobolani!!, şi acest „copil înţelept” evlaviosul Ion C Ştefan plînge de mila SINODALILOR biciuiţi de pixul meu, în cartea mea :”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” Mă mir că n-a făcut ( ca o corecţie de PROFESOR asupra unui tăntălau ca mine, care mi-am permis să mă iau de „sfinţii lui tăticii”, sinodalii Bor ) un denunţ în Dealul lui Dănuţ Ciubotea!!!…

Dragi editori şi scumpi „recenzişti”, dacă nu aţi scris în 3 ani despre mine şi/sau despre felul meu de a scie, nu vă mai osteniţi de-acu’-nainte, oricît v-ar incita sciitura mea!! Pentru că, orice veţi spune/scrie de acu’-ncolo, nu mai are NICIO valoare pentru mine! Părerea voastră NU CONTEAZĂ! Chiar de mi-aţi aduce OSANALE!!! Păstraţi-vă rezervă-n pix să OSANAŢI pe cei care vă fac plecăciuni! Eu nu am făcut şi nu voi face plecăciuni decît acolo unde este cazul! Acolo unde ARTA e ARTĂ autentică, unde scriitura spune ceva, unde stilul este STIL autentic, unde omul este..OM şi criticul literar este critic…AUTENTIC!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

PS: Explicaţie..explicită pentru avizaţi şi neavizaţi în materie de filmare. Spaţiile în care filmez sînt extrem de restînse. Eu filmez pe stativ (din pricina ca nah’ nu mă pot vîntura printre cei prezenţi, cultura cere linişte!!, vorbitorii au nevoie de linişte ca să fie auziţi şi, totodată, ca să se poată concentra pe ceea ce au de spus, ca să spună ceva coerent…). Inainte de filmare, se stabileste cu organizatorul/moderatorul, un loc, de regulă un unghi opus camerei de filmat, unde să meargă  vorbitorii indiferent de RANG, şi din acel loc să-şi ţină spiciul. Eu nu am alocat, uneori, nici macar un metru! Locul acela micuţ care-mi este alocat, nu-mi permite manevrabilitate corectă a camerei de filmat! Dacă vorbitorul nu merge la locul dinainte stabilit, eu nu-l pot filma cumsecade!! Pentru că în decursul a  3 ani şi jumătate de activitate am întîlnit 2 mari ÎNCĂPĂŢÎNAŢI, de acum înainte, cu tot respectul pentru cel care mă învită la Eveniment,  aceştia 2 nu vor mai fi filmaţi, indiferent cît de important ar fi spiciul lor pentru cel care l-a invitat pe ÎNCĂPĂŢÎNAT.

Desigur, mă pot muta, pot face rapid o mişcare, să iau camera de filmat cu stativ cu tot, doar că deranjez un şir de oameni cu scaune cu tot, şi s-ar produce o degringoladă, în timp ce ÎNCĂPĂŢÎNATUL şi-ar ţine spiciul său, iar eu aş pierde „preţiosul” său cuvînt!!…

La Lansările de Carte nu e ca la Şedinţa Foto, unde fotograful îşi pregăteşte cadrele/lumina/modelul şi apoi face un miliard fe poze în care MODELUL stă aşa cum îi dictează fotograful, iar la final va selecta şi va arăta PUBLIC doar 2-3-5 imagini kalumea!!… Aici, la lansările de Carte, totul este la CALD, necenzurat, nepregatit dinainte NIMIC, afar de faptul că stii ca vii sa filmezi şi ţi se alocă un spaţiu de un metru maxim şi 70-150 de oameni diferiti ca stil de comportament iar ţie, cameraman, luminile-ţi bat aiurea în cadru şi cîte altele…

Reclame

Lansare carte la Casa Calderon


IMG_0901nescoiu vb si dragos anto bnIMG_0903la pupitru ant fbn26032014172prigonitorii-19-noiembrie

Lansarea Cărţii: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!”…


   Prigonitorii - 19 noiembrie

Vineri, 19 dec 2014, a avut loc, la Casa Calderon 39, sector 2, Bucuresti, lansarea Cărţii mele: „Progonitorilor mei din Sinod, cu dragoste” sau „Spovedania unui învins”. A venit multă lume, neaşteptat de multă! Ei bine, oamenii aceia mulţi, scriitori , poeţi, critici literari, nu veniseră pentru mine. Nu! Eu eram, pentru majoritatea, o necunoscută sau…doar „fata de la camera de filmat!!!” ori..”doamna care ne filmează!!!”

Doar cîţiva dintre cei prezenţi, aflaseră că eu..scriu..CĂRŢI!, dar, desigur că NIMENI nu dădea pe mine nici măcar o ceapă degerată!

Am ajuns mai devreme la Casa Calderon, deoarece „organizasem” o surpriză tuturor. Una singură…programată!!! Îl invitasem pe psaltistul şi prietenul meu de suflet, Petre Moise, o inegalabilă VOCE în psaltica romînească. M-am temut pînă în ultima clipă că „pretinu” îmi va trage clapa, iar eu mă voi face de rîs, căci…îl anunţasem pe..”neisprăvit” cu surle şi trîmbiţe!!! Îi spusesem organizatorului, moderatorului de Cenaclu, domnului Geo Călugăru, care neştiind „ce-i poate pielea” lui Moise Petre, s-a bucurat infinit, la aflarea veştii. Anunţasem ca psaltistul, INEGALABILUL PETRE MOISE, le va face o seară de vis! Aşadar, după atîtea „osanale” cîte îi adusesem psaltistului meu de suflet, vă daţi seama, ce frumos ar fi fost ca..”neisprăvitul” să …”mă sară”…Dar, nu. Nu! Petre era acolo. Mă aştepta o surpriză de proporţii! Căci a pregătit şi prelucrat, în manieră proprie, nişte colinde de vis! Cînd Petre Moise a început să cînte,  doar la primele vocalize, cei din sală se uitau..sideraţi! Nu credeau că acea..UNICĂ VOCE, poate ieşi din firavul său plămîn! Mădălin Marin, cel care-l acompania la orgă pe Petre Moise, era şi el, chiar mai silfid decît cantorul!! Eu ştiam „ce pot” amicii mei, dar publicul prezent acolo -la lansarea unor Cărţi; şi care, evident, nu se aşteptau să participe la un ..CONCERT de/cu colinde!!!, şi încă atît de suav interpretate! Înterprretarea lui Petre Moise, deşi într-o manieră proprie, modernistă, o modificare de structură a unor Colinde tradiţionale, a determinat-o pînă şi pe doamna Doctor în Folclor, dna X, să se ridice în picioare, să-l aplaude şi să se încline înaintea lui!!!, ca mai apoi, să-mi solicite numărul lui Petre Moise de telefon, ca să-l invite să cînte -ca invitat special- într-un Concert de folclor…”autentic”…organizat de domnia sa, doamna DOCTOR in FOLCLORISTICĂ. Şi-a dat seamă doamna, că are de-a face cu o VOCE UNICĂ! Mi-a şi spus-o, dealtfel….

După plecarea psaltiştilor, în timp ce aşteptam să înceapă lansarea de Carte, mă trezesc îmbrăţişată de o distinsă doamnă, pe care nu o cunoşteam, dar care-mi înghesuie, după îmbrăţişare, şi un buchet de trandafiri roz, în braţe!!!…

– Sint învitată de doamna profesor Floarea Necşoiu, prietena mea!, îmi zice distinsa doamnă, în timp ce-mi înghesuia buchetul în braţe…

Mă uit siderată la femiea cu trasaturi distinse. Dar dumneaei continuă, ignorînd uimirea mea:

– Prietena mea, dna prof Floarea Necşoiu, mi-a spus că scrieţi foarte frumos! Vă rog să primiţi acest buchet de flori!

Le-am primit. Ce era să fac??! Era atît de distinsă şi mi le-a oferit cu atîta căldură, încît nu am putut zice nu. Simţeam însă că nu-mi erau destinate!!! Dar..le-am luat, am mulţumit şi mi-am văzut de…aşteptare!!!

Fusesem invitata la Prezidiu şi mă simţeam inconfortabil în fotoliu prea…mare pentru mine!!! Eu eram obişnuită să stau mai mult prin genunchi, ba în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, ba la…camera de filmat. Coloana mea vertebrală, şubrezită  -nu de prea multă îngenunchere în faţa cuiva dintre pămînteni!!, ci de SCIATICUL care-mi joacă feste, destul de des- mă determină să  îngenunchez, ca să capăt puteri…

Au  urmat prezentările de Carte.

Prima, şi aşa cum era, dealtfel, firesc, a fsot prezentată cartea şi autorul ei, o doamnă..doctor. Au vorbit despre scriitura domniei sale critici, colegi, prieteni. I-au oferit flori, aplauze şi elogii!

Scrisese o carte cu iz religios, ceva cu Utrenia…N-am reţinut exact.

Doamna profesor Floarea Necşoiu, ascultînd ce se tot vorbea în sală şi că era ceva legat de UTRENIE, de religie, se-ntoarce către mie şi-mi şopteşte:

– Ce bine „se leagă” lucrurile…

_ Mă simt un pic…inconfortabil, îi şoptesc.

_ De ce?, zice doamna profesor, întristîndu-se.

_ Vă spun eu pe urmă, îi şoptesc, făcîndu-i semn, totodată, că…să nu deranjăm…

Începe partea a 2-a. Prezentarea Cărţii mele.

A vorbit dna profesor Floarea Necşoiu. A vorbit foarte frumos. De fapt a citit Cuvîntul Îainte pe care mi-l scrisese pentru Carte. A vorbit dl profesor Geo Călugăru, moderatorul Cenaclului. A vorbit cum nu mă aşteptam. A fost impresionat de scriitura mea, cît şi de curajul cu care AM SPUS cele pe care..le-am spus şi le-am scris NEGRU pe ALB.

Apoi actriţa Doina Ghiţescu, a făcut o SCENETĂ  impresionantă dintr-un fragment din Carte. (Apropos, actriţa Doina Ghiţescu este un REAL TALENT, este un om cu suflet mare şi cu mult har de la Dumnezeu. Ea, actriţa Doina Ghiţescu este  omul care transformă orice în ARTĂ PURĂ! Sacră! Slăvit să fie Dumnezeu Atotputernicul, pentru o aşa zămislire!)

Din sală cer să ia cuvîntul doi epigramişti, care „au încropit” pe loc, „la obiect” şi „pe subiect” , fiecare cîte 4 rînduri…geniale, pentru mine!

Prezentarea a luat sfîrşit! M-au înconjurat oamenii, venind să-mi strîngă mîna şi să mă felicite pentru SCRIPT!

Era o îmbulzeală căreia, dacă nu aş fi avut lîngă mine pe buna mea Baby (care a avut grijă de masă, de bucate, de oaspeţi  ), pe Elena, prietena mea, psihologul Elena Constantin, „asistenta şi PR-ul meu!!!” -şi omul bun la toate!!!-, pe Dragoş Ghiţă la camera de filmat (în locul meu) şi pe Georgia, nu i-aş fi făcut faţă… Toţi ce prezenţi veneau să le dau cîte un autograf, să mă întrebe una-alta… Aşa…dintr-o dată „îi lovise” interesu’ pentru…”fata de la camera de filmat!!” sau „fata care ne filmează!”…

Moderatorul vine şi el, se înclină în faţa mea şi-mi zice bucuros şi cu zîmbet latg (aşa cum nu îl văzusem niciodată;  radia):

_ Doamnă, aţi crescut în ochii mei!

_ Da? Mulţumesc! Dar..cam cît arătam?, îl întreb rîzînd şi arătîndu-i vro 30 de cm de la podea…

– Vă felicit pentru curaj şi pentru..felul în care aţi spus lucrurilor pe nume!…

_ „Nevoia s-arăta să le-o spun, acestor „haiduci în sutană”, ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii dintre cei prigoniţi, să-i răcoresc pe preoţii parohi, cărora li se „subtilizează” de către mai-marii lor, arhiereii, Biserici la cheie…”, pentru că..nimeni nu şi-ar sacrifica nici măcar un fir de păr, ca să le-o spună…aşa..verde-n faţă sau..NEGRU pe ALB…”cu dragoste!!!”. Nu puteam să fiu atît de ingrată să las în umbră „dragostea” sinodalilor fata de umila lor..”sora mai mica!!!”….

În fine, au venit toţi pe rînd sau mai multi deodata şi m-au înconjurat ca şi cum m-ar fi văzut pentru prima oara ca pe un OZN, ca pe o curiozitate a naturii. Toţi voiau să mă atingă, să mă pipăie ca să se convingă că sînt în carne şi oase şi nu o…apariţie… Abia acum au observat ei ca eu..”fata de la camera de filmat”, omul de la „munca de jos” sînt dotată şi cu..creier!! Că gîndesc, şi încă cum!!! Că, iată!!!…SCRIU, şi încă cum!!! Erau toţi luminaţi la faţă, radiau ca nişte luceferi de dimineaţă… Mi-au umplut şi mie inima de bucurie.

Cînd se mai răresc îmbrăţişările şi felicitările, se apropie sfios, delicat, doamna care-mi oferise florile înainte de începerea evenimentului. Mă îmbrăţişează cald, măs trînge chiar, cu căldură, în braţe şi-mi zice liniştit:

Florile pe care vi le-am oferit, nu fuseseră pentru dumneavoastră! Dar, NU REGRET! Acum, după ce am citit din Carte, îmi dau seama că am făcut un  lucru bun! Vă felicit, stimată doamnă! Vă felicit pentru demnitatea dvs umană! „Cînd stai în genunchi înaintea lui Dumnezeu, poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi o poţi înfrunta!”, mai adugă doamna care-mi oferise florile destinate altei ..scriitoare!!!

S-a terminat seara şi am ajuns acasă tîrziu, mai tîrziu ca niciodată de la un astfel de eveniment.Am început să derulăm, cu prietena mea Elena C şi cu Baby (care ma însoţiseră acasă), stările serii. Atunci, abia atunci mi-am dat seama că singura care nu venise să-mi întindă o mînă şi să mă felicite, fusese autoarea care-şi lansase în aceeaşi seară, a Njdea carte…

Şi, mai fusese cineva în sală care nu venise să mă felicite. De fapt, „personajul”, un „domn”, s-a ridicat din scaun, imediat ce a inceput prezentarea Cărţii mele, şi..a părăsit sala!! Dar despre acest „personaj” pe altă dată. Poate chiar cu date de la..DNA!!! Oricum, cred că „l-a stînjenit” foarte tare, la „şezut”, pe domnul CPA, duritatea lemnului din scaunul în care nevoit a fost să stea şi să mă privească pe mine, care tronam în..fotoliul lui ( din prezidiu; în care, sînt sigură că nu îl invita nimeni NICIODATĂ, ci se autoînscăuna dintr-o nevoie de mărire deşartă) , fotoliu…mult prea mare pentru „statura” mea mică….

A fost o seară minunată, o seară ce m-a confirmat şi …mi-a confirmat…