Posts Tagged ‘chistoc anonim’

Nevoia omului de a-şi killări semenii…


…Ce bine că nu suntem canibali!! Fiindcă la câtă APLECARE  avem spre a ne killări semenii, a-i mânca n-ar mai fi decât un simplu gest spre a-i şti sterşi definitiv din universul care ne-nconjoară şi ne suportă pe toţi cu toate răutăţile noastre.

Oricât de umani ne-am crede, sau oricât ne-am strădui să fim, nu ne iese! Nu ne iese în totalitate, vreau să spun. Dacă nu suntem, măcar şi un pic, invidioşi pe semenii noştri, n-am făcut nimic!! Uite, eu, spre exemplu, ca scriitor, sunt invidioasă când constat că altul e mai bun decât mine! Mi s-a-ntâmplat chiar să mă cert cu Cel ce împarte darurile, pentru că nu mi-a împărţit şi mie ceva mai mult şi că risc să rămân un…”chiştoc anonim”!! Ca fotoreporter,  am regrete că n-am prins EU cea mai caldă şi mai senzaţională ştire! Că nu sunt eu cea îmbatabilă!! Ca artist plastic, sunt total dezamăgită de faptul că n-am făcut carieră şi sunt invidioasă pe cei care au reuşit să se remarce în domeniu!! Şi DA, sunt uneori invidioasă până la…Ei, nu vă grăbiţi să vă daţi cu presupusul, nu am fost niciodată invidioasă pe vreun semen chiar până la gradul acela de să-ţi vină să-l strângi de gât!! Nu. Parol! Cine nu mă crede, nu mă cunoaşte suficient, deşi ştiţi bine că-s precum o carte deschisă…pe care a-ţi fi putut-o citi. Mulţi însă nu ştiţi să citiţi! Regret să v-o spun! Chiar dăună…seară am avut surpriza să descopăr că mi-a fost răstălmăcit un text!! Mi s-a spus că într-un anume text aş fi spus nuş-ce, când eu mă exprimasem FOARTE CLAR, cu subiect şi predicat, şi nu lăsasem loc de interpretare! Şi, deşi am încercat să lămuresc, în viu grai, persoana, tot n-am fost crezută. Adică a crezut tot ce a gândit, chipurile c-aş fi  spus, şi nu ceea ce am spus clar în textul acela!! Chestiune de..percepţie, până la urma-urmei!! No comment! No more!, dar..să revenim. Eu pot spune multe, dacă m-apucă amocu’ (şi fac asta DOAR când sunt călcată RĂU de tot pe bătătură, că altfel sunt tolerantă cât cuprinde!!), însă nu merg, nici cu cuvântul, nici cu gândul, nici cu fapta, chiar până la gestul suprem, acela de..killărire!! Uneori NU VREAU să killăresc nici măcar un gândac de bucătărie care-mi pătrunde INTEMPESTIV în habitat, ba, dimpotrivă, îl compătimesc, fiindcă ştiu c-o să moară de foame pe-aici dacă nu se grăbeşte s-o ia din loc şi să-şi caute firimitura-n altă parte!! E drept însă că am un CUVÂNT cam cu..greutate! Şi ştiu că dacă l-am scos pe gură, acţiunea lui e cam ca un tăiş de sabie …bine ascuţită! Tocmai de aceea, chiar şi când mă apuc de scris, îmi muşc bine deştele mai înainte. Însă nu ştiu cum se-ntâmplă că nu totdeauna îmi reuşeşte şi, chiar cu deştele-mpachetate-n feşe, tot lansez săgeţi otrăvite!! Acum na’, ce să fac, nu-s de vină eu că cei cu care mă intersectez mă provoacă atât de…sublim!! Mă străduiesc totuşi să nu pun în vârful săgeţii otrava …mortală!! Că-i ţintuieşte niţeluş la pat pe adversari, asta e! Asta poate fi pentru ei un motiv de..meditaţie! Dar, nu doresc moartea nimănui! Ci…”să se întoarcă -de la răutatea lui- şi să fie VIU!” Acesta a şi fost scopul publicării articolului meu anterior: „Cât de mici sunt oamenii mari„, cât şi a altor articole şi chiar cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!”(publicată în 2014), tot cu acest gând, „al întoarcerii lor de la răutatea lor„, am scris-o şi am publicat-o!!

Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi în cele ce le gândiţi în inimile voastre!„, zice Psalmistul. Ce cred eu că vrea să spună versetul acesta e aceea că TREBUIE să fim atenţi la interpretările pe care le dăm noi sensurilor cuvintelor auzite. Să nu fim gata, instant, să sărim la jugulara celui pe care-l considerăm adversar, ci să mai cugetăm niţeluş mai înaite de a o face!! De aceea zic, asemenea Psalmistului: De cele pe care le-aţi săvârşit, pe parcursul unei zile, să vă pară rău! Şi…până la apusul soarelui, împăcaţi-vă cu cei cu care v-aţi sfădit! Cereţi iertare şi…iertaţi! Ca să fiţi bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu şi să fie PACE în lume!

Eu..Antoaneta, cer iertare tuturor celor care se regăsesc (fie că i-am pus eu, fie că ei înşişi cred că sunt prezenţi, deşi eu, poate, nici nu m-am gândit la ei!!),  în ipostaze neconvenabile lor, în textele mele! Trebuie însă să înţeleagă fiecare că: EU SCRIU despre CEEA CE  VĂD! Faceţi, dară, ca ochiul meu să nu mai vadă cele strâmbe ale voastre! (Hei, atenţie, nu-mi daţi cu sare-n ochi!!) Despre cele strâmbe ale mele voi avea grijă eu însămi, şi..voi continua să scriu!

Cineva, citind un articol, DUR (în opinia sa), pe care l-am scris despre nişte STĂRI de FAPT..REAL, îmi spunea mai dăunzi: „Antoaneta, pe tine e mai bine să te aibă omul de prietenă, decât de duşman!” Ei bine, dragii mei, poate că e şi acesta un punct de vedere, drept pentru care îl respect, dar nu pot să-i dau dreptate persoanei, chiar dacă o preţuiesc. Fiindcă NU E AŞA  cum spune! Nu tre’ să-mi fii prieten ca să scriu frumos de tine!! Şi nu tre’ să-mi fii duşman ca să scriu despre tine, să arăt racilele tale! Nu, nicidecum. Eu SCRIU despre CE VĂD! Fie că e BUN, fie că e RĂU! Ghinionul celui care-i RĂU şi cade-n vârful condeiului meu şi a vizorului camerei mele de filmat!! Cât despre prietenie, personal, nu am prieteni şi nu mi-i doresc! Pentru simplul motiv că NU CRED în PRIETENIE! Am crezut cândva într-o prietenie. Şi asta a durat 27 de ani!! O viaţă de om. Desigur a fost DOAR o iluzie a vieţii mele. Iluzie pe care nu mi-a băgat-o nimeni în sân cu anasâna, ci eu mi-o creasem. Mi-am încasat papara, iar…iluzia, chiar şi după 27 de ani, s-a destrămat. Asta-i soarta iluziilor!! Dur a fost să constat că mă înşelasem un…amar de ani. Să cred într-o…caricatură de PRIETENIE, în care NIMENI în afara mea nu credea!!! Însă… Dumnezeu când vrea să te deştepte din…somnul cel de moarte, nu-şi mai alege uneltele!! Nu te mai unge cu-alifie de-aloe, nici cu mir, ci-ţi apică toiagul sau te-atinge cu sfichiul biciului, iar tu, atins, te deştepţi! Slavă Ţie, Doamne!! Oh…dar cât m-a durut! Nu sfichiul biciului! Ci…trezirea!! M-am trezit, dar asta NU ÎNSEAMNĂ că urăsc persoana aceea. NU! Dimpotrivă. O compătimesc! Şi o port în gândul meu şi-i doresc tot binele! Domnul va cerceta! În fine, NU, nu trebuie să mă aibă nimeni de prietenă, trebuie doar să se poarte cu bun simţ şi să nu-mi spună-n faţă, precum îmi spuneau odinioară sinodalii Bor: „sora noastră, Antoaneta„, şi-n spate să-mi trimită Garda Fiannciară, să mă killărească prin mijlocirea Comisarilor fiindcă, nah’, ei, sinodalii, nu-şi puteau mânji, chipurile,  mâinile lor „sfinte” cu sângele unei..păcătoase!!! Fiţi, dar, dragii mei, înţelepţi! Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, fără însă ca libertatea voastră să fie pricină de sminteală!! Nu-mi daţi apă la moara…condeiului!!anto 2 caricatura al microfon

     Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
Reclame

„Enigma” de Emil Lungeanu


„Enigma”, de Emil Lungeanu (”REFLECȚII!!” by Antoaneta Rădoi)

ENIGMA
        de Emil Lungeanu
(”REFLECȚII” de…Antoaneta Rădoi)

              

 Hmm, eu..Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim”, îi mulțumesc Domnului pentru INSPIRAȚIA pe care am avut-o cînd am decis să merg la Lansarea  cărții ”ENIGMA” a COLOSULUI  Literaturii Române Emil Lungeanu! Căci m-a binecuvîntat Dumnezeu cu un exemplar al cărții ( Îi zic binecuvîntare pt că eu ”Lefterica Popescu” nu mi-aș fi permis, chiar întorcîndu-mi buzunarele pe dos, suma necesară achiziționării unui exemplar!!!, oricît mi-ar fi lăsat gura apă după o așa apetisantă ofrandă!!!; de cînd mă știu am fost săracă -financiar!!-, dar parcă mai săracă decît mi-s acum, n-am mai fost NICIODATĂ -dea Domnul să mă îmbogățesc subit!! și să nu mai am parte NICIODATĂ-VREODATĂ de-un așa…BLESTEM!!! ). M-am îmbogăţit, aşadar, cu un exemplar  ENIGMA, pe care mi l-a dăruit cu larghețe, iar eu l-am primit cu nemărginită bucurie de la Editorul de la BETTA, dl Nicolae Roșu – căruia îi mulțumesc pe această cale!!; Dumnezeu să vă binecuvînteze și să vă primească acest DAR, de MARE preț mie, dle Nic Roșu! Așa DE PREȚ cum îmi este mie, așa să fie primit înaintea Domnului și mai mult decît atît, darul acesta și să vi-l socotească Dumnezeu la Dreapta Sa Judecată, drept JERFĂ adusă înaintea LUI!! Amin.
Așadar, eu, Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim” (Doamne, nici că aș fi putut vreodată să găsesc un cuvînt, o etichetă care să mi se potrivească mănușă!!!…Și ca un ”chiștoc anonim” ce mă simt -comparativ cu Mastodonţii Literaturii Ro!!-, nu neapărat FRUSTRAT din pricina aceasta, ci, mai degrabă întristată, îndurerată din pricina NEPUTINȚELOR mele!!, și frămîntîndu-mă întru această ZDROABĂ, Te-ntreb Doamne: cum de i-ai binecuvîntat pe alții cu atîta INTELIGENȚĂ, cu atîta sclipire!!! Cum de ai dat-o Tu, Doamne, parcă, pe toată numai unora!!, uitîndu-Ți de cei mici???!!! Ufff!! NU mai zic NIMIC, Doamne, căci multe aș mai avea să-Ți reproșez, TATĂ…, dar și așa am tot zis și zis DESTUL cît să Te înfurii maximorum!!! Te rog să mă ierți!! Și TOTUȘI… ce-ȚI era, ȚIE, TATĂ CERESC, așa de greu să fii un pic mai nepărtinitor??? Ce-Ți era, ȚIE, să împarți mai cu măsură TORTUL LUMINII/INȚELEPCIUNII/PRICEPERII/SCLIPIRII/INSPIRAȚIEI/INTUIȚIEI al..BINECUVÎNTĂRII?? Ce-Ți era, Doamne??? Au, ai TU, oare, numai anumiți copii la care ții în mod exceptional și EXCLUSIVIST?? Hai, c-am tăcut!!…deși un miliard de-ntrebări mă războiesc fără-ncetare și-aș  fi dorit să mi le lămurești instant!!
 ”M-am ostenit” și-am citit ”ENIGMA” dlui Emil Lungeanu.
 Ei, bine! Dacă pînă acum acest domn, criticul literar Emil Lungeanu, era pentru mine o..ENIGMĂ, acum, după citirea ENIGMEI a devenit o…NEBULOASĂ!! Sînt și mai abitir afundată în ceață!! Căci citindu-l, chiar dacă CEVA mi s-a descoperit legat de scriitorul şi de omul Emil Lungeanu, ALTCEVA m-a adîncit în…DILEMĂ!!, deși, repet, ”m-am ostenit” și-am citit ”de la cap la coadă!!”. Și pentru că ”m-am ostenit” să citesc ”de la cap la coadă Enigma” dlui Emil Lungeanu, am să-mi permit, eu neisprăvita, ”chiștocul anonim” -micuța scriitoare (o să-mi iau pogorămînt și-o să mă intitulez, totuși așa!!)-, eu Antoaneta Rădoi, am să-mi permit LUXUL să-i fac o scurtă..RECENZIE!! (Cine m-ar putea opri s-o fac??) Hah, se va prăpădi de rîs, desigur, MAESTRUL Emil Lungeanu, cînd și dacă va descoperi aceste rînduri!! Sau..se va-nfuria!! Sper însă că nu-i umblă deștele prea mult pe Blogurile neisprăviților, ale..”chiștoacelor anonime!!” (Pfuiii, ce mult mi-a plăcut găselnița asta: ”chiștoace anonime!!”; Expresia asta m-a făcut să mă regret cum se regretă un chiștoc -de țigară, să fie clar!!-, pe care nu l-a dibuit încă…cerșetorul care caută avid pe trotuare sau prin tomberoane, unul pe care, mai apoi, găsidu-l, îl savurează cu nesaț, mai ceva cum își savurează un NABAB havana…) Ș-apoi..dacă mă va descoperi, printr-o minune sau, Doamne feri!, printr-un nenorocit de BLESTEM!!, trag nădejde să nu se-nfurie într-atît încît să-și pună deștele-n mișcare și să se ”ostenească” să trudească întru întocmirea unei RECENZII de BRAND!!, marca: Emil Lungeanu, la vreuna dintre cărțile mele și să mă desființeze definitiv și IREVOCABIL cu vreun CUVÎNT cu..GREUTATE!! și, astfel, să devin și mai mic decît un..”chiștoc anonim!!”, să-mi iasă din cap definitiv și IREVOCABIL cum că aș fi măcar și un scriitoraș printre..SCRIITORI!!!…Plecăciune MAESTRE!!, în cazul în care treci pe-aici și mai și poposești!! Io însă am să cuvîntez, ca nah’, așa mi-i starea!! Dacă nu spun ce simt și ce gîndesc despre…crăp!! ”Cuvintele nespuse sînt oase de pește pentru mine. Mă-nnec cu ele!!”  Așadar, am să cuvîntez, asumîndu-mi, evident, TOATE RISCURILE!!!
Ajungînd acasă, după lansarea din 8 oct 2015 (offf, opt, opt!!!; 2015=2+0+1+5!! Noroc cu zecele din Octombrie!!, dar cu 2 de 8 în combinație, e clar că mă cam mănîncă spinarea și că rău mă-mpinge cugetarea să cuvînt, îndemnîndu-mi neisprăvitele astea de dește să facă ceea ce fac ele acum…) nerăbdătoare, am răsfoit ”Enigma” sumar, și la prima strigare mi-am zis: Ah, Emil Lungeanu! Mult zgomot…Și obosită fiind, am pus cartea deoparte ghîdîndu-mă după un preconcept: nah`, unul e Emil Lungeanu în Literatura Ro! Dacă el nu va fi promovat cu lansări de carte fulminante, la care însuși ”primarele” Onțanu de la Primăria Sector 2 să participe  ”în carne și oase” stînd solemn la costum și cravată în fotoliul rezervat din prezidiu, atunci cine…Cui să i se mai organizeze o asemenea triumfală..lansare de carte?? Mie? În niciun caz! Cine-s eu? Un ”chiștoc anonim”, care a scris fiindcă așa i-a fost datul ori, poate împlinirea ”unui blestem al sîngelui!!”  Un ”chiștoc anonim” căruia CRĂIASA MUZELOR i-a pus spre ”mîngîiere” pixu-n mînă, obligîndu-l să scrie ca să ”nu ajungă la balamuc (după ce ”scumpa și sfînta” Patriarhie, prin sinodalii Bisericii Ortodoxe Romîne -BOR-  care, folosindu-se de metode mai puțin ortodoxe, o obligaseră pe Antoaneta Rădoi să-și închidă micuțul  Magazin cu Obiecte de Cult Ortodox -pe motiv de monopol BOR!!!; ”sucălită” fiind de trupele înarmate ale  comisarilor GF – la comada sinodalilor BOR SRL!!- să-și strîngă catrafusele și s-o șteargă din loc!! -a se citi pe internet capitolul ”Bule Patriarhale” denumite de BOR: Circulara X, Circulara Y, etc…emise în 20 nov 2012, febr 2013, 29 oct 2013 s.a.m.d…-, să-și încheie micul bisnis, Ermant Art, și s-ajungă falită financiar și..spiritual!!!…)!!”
Ei, bine! A doua zi după lansare, dis-de-dimineață, de cum am făcut ochi m-am dus direct la..Enigma. Mi-am zis: orice-ar fi, eu am să citesc totuși cartea aceasta! Și, de va fi să fiu dezamăgită, atunci..fie! Mă mai dezamăgiseră și alte Titluri ale unor GREI ai Literaturii, așa că un Titlu în plus, n-ar fi fost mare lucru! Cu deviza asta, am purces la citit! Și bine am făcut luînd decizia aceasta! Căci citind ”ENIGMA”, mi-am dat seama că Emil Lungeanu își merită PIEDESTALUL! E bun, dom`le! Ce mai!! M-a fascinat! Plus că am descoperit ..alt om! Altul decît îl văzusem eu! Unul la polul opus!
Eu îl știu pe dl Emil Lungeanu, scriitorul, dramaturgul, etc…de vreo 3 ani. L-am catalogat a  fi un …SCORȚOS!! Mi s-a părut a fi un tip plin de sine! Îl vedeam a fi un om RECE/DISTANT , un tip care trece printre oameni plutind cumva pe deasupra lor. Toate etichetele i le atribuisem fără să-l cunosc. Doar din ceea ce văzusem la suprafață, din luările lui de cuvînt foarte sobre, observîndu-l sumar, prin OCHIUL MAGIC al Camerei de Filmat pe care o mînuiam pe la diversele Lansări de Carte. Nu-l văzusem rîzînd NICIODATĂ în 3 ani, deși participasem la f ff multe evenimente literare!…și-l tot sfredeleam cu privirea încercînd să pătrund ceva mai în adînc…Nu m-am ostenit să-i citesc cărţile!…
În fine, citind ENIGMA dlui Emil LUNGEANU, m-am elucidat, oarecum, asupra omului Emil LUNGEANU! Am descoperit, pentru a nu știu cîta oară că sub soare NIMIC nu se-ntimplă..ÎNTÎMPLĂTOR și că NU ÎNTÎMPLĂTOR m-am aflat de mai multe ori sub același acoperiș cu omul, cu scriitorul, cu dramaturgul cu…recenzistul (asa imi place mie să spun…) EMIL LUNGEANU! Că NU ÎNTÎMPLĂTOR mersesem la Lansarea aceasta de carte la  care mi-a fost dat să descopăr…CHESTII!!!, despre care n-am să vorbesc! Nu încă! Am să spun doar că și pe mine m-a preocupat și mă preocupă ff tare problema DESTINULUI. Aceea a BINECUVÎNTĂRII si/sau a BLESTEMULUI!! Am descoperit LUCRURI, puse într-un mod cu totul special în ”ENIGMA” dlui EMIL LUNGEANU!
 Ei dar…”ce-ți pare a fi alta decît un blestem, să-mi albesc noaptea înnegrind hîrtiile???” și vorbind eu, ”chiștocul anonim” despre MARELE Emil LUNGEANU! Sau poate o fi..binecuvîntare!!! Dumnezeu știe!
Vă învit la lectură! Procurați-vă ”ENIGMA” de Emil Lungeanu. Nu veți regreta! ”Enigma” e doar un titlu, dar cartea vă va aduce multe, foarte multe lămuriri la multe dintre frămîntările existenței…
 
 
de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea