Posts Tagged ‘celebrare’

Preşedintele meu drag!!!…


16 noiembrie 2014! Alegeri pentru preşedinţia României! Turul 2. Aveam de ales între un neamţ şi un, probabil, evreu (în niciun caz român!; nu ştiu, zic -a se reţine că nu am nimic antisemit în mine! Pace lumii! Toţi sîntem copii şi fii ai lui Dumnezeu! Voiam doar să precizez că poporul român nu a avut de unde alege şi pune-n fruntea sa, ca să-l conducă -precum făcuse Moise odinioară cu poporul său- , prin PUSTIA care s-a abătut asupra noastră, nu a avut de unde-şi alege un fiu de dac!). 

Eu nu ştiu ce să fac acum după acest scrutin. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez că am un preşedinte neamţ, în Dacia mea dragă. Dar ştiu sigur că aş fi fost extrem de tristă astăzi, dacă ieşea Pontacul!!…

Îmi pare rău că poporul român nu a avut oportunitatea de a-şi alege ca şi conducător, care să-l ghideze, să-l conducă prin PUSTIA în care ne-am afundat ( de fapt, din PUSTIA în care ne-au afundat conducătorii), şi din care nu vedem nicicum..de 25 de ani…luminiţa de la capătul tunelului!! Regret că nu am avut de unde alege un …pui de dac! Dar poporul român a ales, cred că, de data asta cu creierul, nu un derbedeu care a ştiut doar să dea din coate -şi mai abitir din GURĂ-, ca să ajungă sus, sus, iar acum voia să urce şi mai sus! Dar, nu i-a ţinut! Sper să se fi făcut aceasta spre slava lui Dumnezeu! Poate că Dumnezeu a decis să binecuvînteze cumva poporul acesta credincios LUI! Nu ştiu! …

…Mi-e greu să discern acum lucrurile! Poporul avea de ales dintre două rele! Aşa că mi-e greu să înţeleg ce anume or fi pus în balanţă cetăţenii! Tot ce ştiu estea ceea că DA, i-am văzut venind la vot, cu mic, cu mare! Şi cred -căci am văzut cu ochii mei (ca una care am participat ca membru într-o Comisie electorală şi care am numărat voturi, la ora 21,00, la înghidere)-, că poporul şi-a decis soarta. Bună-rea, vor vedea ei un piculeţ mai tîrziu, ce fel de „eroi au fost!!” ( în zisa lui Iohannis).. Să nădăjduim -chiar şi cu deznădăjduită nădejde- că va fi bine! Deşi binele poporului român l-au furat unii (băieţii dăştepţi!!!, jmecherii)  şi l-au depozitat bine -da bini di tăt!!- în conturile lor de prin Băncile elveţiene şi de pe aiurea!!!, iar noi, poporul, cetăţenii de rînd, vom duce mai departe greul, şi vom suferi de frig, de foamne şi de..FRICI!!! Noi vom fi, pe mai departe, goi, flămînzi şi..deznădăjduiţi!!!, pentru încă multă vreme…pînă cînd Dumnezeu va decide să-i ruşineze pe aceşti farisei făţarnici, care dau din gură ca să ne ameţească de cap şi să-i tot votăm iar şi iar pentru cîte o porţie de fasole cu cărnaţi ( nu e cazul meu, eu nu m-am intersectat niciodată cu vreo farfurie, nici cu vreo găleată elactorală şi nici cu altceva…Nu m-a interesat!), ori după principiul: „vin ai noştri pleac-ai noştri”, căci HOŢII, pentru-o semnătură, ne lasă PRAFU-n BĂTĂTURĂ!!!; HOŢII „jură toţi că-s patrioţi, şi tu, ROMÂNE, mori de foame, iar ei adună..milioane!!”…”ei toţi se lăfăie în bani, în vile…/ mari guzgani/ la ei merge totul cu spor, deci…ce le-ar păsa de popor??” „Străinii sapă, taie, strică totul/iar după ei..numai POTOPUL!/ fabrici şi combinate..rase/şi din toate ei trag foloase!; drama? Totul în nămol/ Pe locul lor mai vezi doar MALL!!!” (versuri achiziţionate de mine dintr-o urnă de vot!!; scrise cu năduf de un..poet anonim…)

Treaba este că, parcă voi auzi iar şi iar, lamentări despre…”moştenirea” pe care am dobîndit-o, de la înaintaşii noştri guvernanţi, politicieni, etc… Aşa că, personal, mi s-a acrit, şi niciun Pontac, niciun Iohănnac, nu mă mai poate determina să cred în el! Dar tu, popor român, în întregul tău, eşti mai mult decît sînt eu singură -poate singura care nu mai am niciun CREZ!!- şi ai decis cine să-ţi fie mai-marele, cine să te conducă! Îţi doresc, aşadar: Drum drept şi…Lumină, scumpul meu popor român!

Iar tu, România mea dragă, dea Domnul Dumnezeul nostru să fii iubită de EL şi să te apere de tot răul! Domnul Dumnezeu să binecuvînteze poporul român cu iubirea Sa, acum şi în veci!

Reclame

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013