Posts Tagged ‘caut’

Psalm (Rugăciunea mea, un țipăt de pescăruț în…cădere!)


Doamne,

am auzit

că-n necaz,

BEȚIVUL

se-alină

cu …RĂCHIE!

EVLAVIOSUL

cu…AGHIAZMĂ!

Iar eu…

eu

încerc, Doamne,

să m-alin

cu…RUGĂCIUNEA!

Dar ea,

RUGĂCIUNEA mea,

nu-i, Doamne,

decît UN ȚIPĂT

de pescăruș

în… cădere!!!

Căci sufletu-mi e

străpuns

de..DURERE!!!

De-aceea vin,

Doamne,

ASTĂZI

înaintea TA,

și TE ROG

să-mi dai,

ASTĂZI,

MÎNGÎIERE!

Să pui Tu, DOAMNE,

ASTĂZI,

peste sufletul meu,

alifie de-aloe

și untdelemn sfințit,

și să-mi dai, Doamne,

ASTĂZI,

VINDECARE!

Căci TU ești,

Doamne,

CEL CARE,

pe toate le poți!

Numai

SĂ VREI!

Voiește, dar,

Doamne,

ASTĂZI!!!,

cu o COPILĂ a TA…

cuvint de folos cu luminare0000

(Antoaneta Rădoi -de la Vrancea, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Reclame

Mi-e inima ranita de-o inima..grabita!


  Noi, oamenii vremii de astazi, sintem mult-mult prea grabiti.Traim in fuga! Aproape ca …alergam! Incotro? De ce? …Intrebari retorice, la care, personal, nu-mi  raspund, nici nu caut, asa ca: nici nu astept vreun raspuns. Pentru simplul motiv ca..eu insami sint..grabita! Traiesc doar in SECOLUL VITEZEI! Trebuie!!!, asadar sa..ma grabesc!
  Traiesc in fuga! Aproape alergind. Zi de zi!  Ma grabesc, alerg de la, si spre…Am treaba si ..n-am timp de pierdut!
  Din pricina lucrului pe care-l am de facut si a timpului care se scurge iremediabil, rapid…eu, ramin fara..TIMP!.
  Oamenii din juru-mi au devenit, pentru mine, niste simple obiecte umblatoare..vorbitoare. Niste masinarii, cu care, eu, nu relationez. Si am justificari „plauzibile” pentru asta: NU AM TIMP!…
                                                                                                     …In fapt, fug de …oameni!…
                                                                                                                                      pentru ca…
..tot mai des, cind interferez cu semenii mei, ajung sa le fac rau. Nu doar lor. Ci, mie insami! Si-atunci..FUG!…
                                                                   …fug de ei, si de ..mine…pentru a nu-i mai rani. Nici pe ei, nici sufletul meu…  
  Stiu! Imi veti zice ca sint lasa. Poate ca aveti dreptate! Sigur aveti!, dar..cine nu-i las..
         ….sa ridice piatra!
  Momentan, am ales fuga. Poate din putinatatea timpului disponibil, poate din putinatatea sufletului..poate din amindoua! Sau..cine stie, poate ca, din impietrirea sufletului…nu mai am RABDARE! Nici cu semenii mei, nici cu  mine insami. M-am saturat (de la saturatie!) de ei si de mine insami. Si-am ales sa..fug! Fug, si m-ascund! M-ascund zicindu-mi (si zicindu-le)  ca, nu mai am ..timp..nici pentru mine…
  Am prioritati! Ma grabesc…alerg….
                                                              ..Traiesc alergind!
                                                                                               ..Alerg pentru a ..trai (poate!)!
  Sint presata de CEAS!..M-am „reglat” la TIC-TAC-ul acesti SECOL al VITEZEI!..
  Nu-mi vad capul de treaba! Dar, uneori…trebaluiesc doar ca sa ma „afllu-n treaba”, caci: NIMIC FAC! Doar ca..TIMPUL..trece! Iar, eu, mai apoi, ca sa recuperez…ALERG!
   Mereu imi spun: N-am timp de pierdut! Dar, uneori, tocmai asta fac: PIERD  TIMPUL!..
..Alteori alerg, zicindu-mi: timpul costa…bani! Dar..banii..nu-s! Desi, eu, mi-am facut ..TIMP..ca sa-i fac!..
                                                             …si..iarasi..ALERG!
                                                                               ..Alerg si caut!….
                                                                                                            …CAUT!…CAUT!!!
 Caut… POTECA dintre mine si..
                                                      …OMUL de linga mine! Dar..nu o mai gasesc! Intre timp…buruienile-au napadit-o si poteca…a disparut. Si-odata cu ea, a disparut…OMUL de linga mine! Pentru ca: N-am fost atenta! Pentru ca: N-am avut timp! N-am avut vreme pentru..OMUL  de linga mine! N-am avut timp sa-l ascult! Sa stau de vorba cu el. Cind el, OMUL de linga mine, dorea ( si-si facuse timp!) sa stea de vorba cu mine, eu..nu am avut timp…pentru el! Sau, poate!… OMUL de linga mine, n-a avut timp..pentru mine, atunci cind..eu, mi-am facut ..TIMP, pentru el!…
                                        ..o vorba numai! Un pas! Si-am fi evitat O durere!..
                                                                                                           ..Durerea ce-a ramas!…
                                                                                                                     ..din nepasarea celui..  mai  GRABIT(dintre noi!)!….si..
                                                       …o INIMA ..RANITA..de o..
                                                                          ..INIMA..mult prea-GRABITA!
   „Graba strica treaba”-mi ziceam ades. Dar..n-am avut VREME sa i-o spun si lui…pentru ca ..prea grabit..s-a dus!
Iar eu..prea grabit..n-am observat..ca s-a dus!
In nadejdea „invierii”, zic :”daruind vei dobindi”! Si-ti daruiesc, scumpule, din ceea ce am mai putin, dar pretios, TIMP din ..TIMPUL meu: ACUM si AICI!
                                        PRIMESTE DARUL ACESTA!
 
….ca dar al unui  TIMP care….VA VENI!

Antoaneta

Din seria:Toate mi-sentimpla numai mie!(15 mai 2010)..


     Doamne,iti multumesc,pentru toate bucuriile pe care mi le-ai rinduit astazi!
Care va sa zica,dimineata intru pe net (o fac rar,din lipsa de timp) ca sa aprofundez „legea monopolului”,instituit de „sus” din  Deal..bla..bla…
Intru pe diverse site-uri,caut aberatia aia de „lege”,citesc cite ceva ,dar nimic concret.Trebuie,am nevoie sa ma documentez,deoarece prin activitatea mea,ma lovesc de niste chestiuni,care ma „incrimineaza”,chipurile. „Arcasii Inarmati” ai „sfintului sinod” ,mi-au invadat habitatu’,si  isi revendica ceva ce nu le apartine nici prin LEGE si nici prin HAR. Asa ca eu trebuie sa ma informez.Si caut…Si tot cautind ,intru pe un site.Citesc  ceva ce ma atrage ca un magnet…Si ,ma apuc sa commentez,ca de!,ma mincau deshtele…si-mi da p-afar’ mintea asta creata a mea…Mai tirziu aveam sa aflu ca postasem commentu’ ,pe BLOGul unui SRIITOR de ..calibru…
….si ,spre stupoarea,si ..rusinea mea,descopar ca ,cel atit de drag mie,scriitorul si ieromonahul Bastovoi,TRAIESTE! E cit se poate de viu!…
….Slava Tie,Doamne! Cit de dusa sint cu capu’,incit sa citesc  -cu pixu’-n mina,TOATE  cartile scise de acesta ,de  marele Bastovoi,acest CO-CREATOR(dimpreuna cu Domnul,care-i pune in virful condeiului,cuvintele) de carte,si sa nu am habar ca omul traieste,adica e in viata!!  Mamaaa!! Nu mai am nicio sansa sa ma fac bine! Credeam ca acest minunat minuitor al cuvintului ,e dus,de multa vreme,in lumea ..CELOR DREPTI! Iertati-ma! Din toata inima,va rog! Niciodata nu mi-a trecut prin tartacuta (acum imi dau seama ca nu esti mai mult decit atit ,capul meu!),sa cercetez Cv-ul acestui autor…
  Imi place cuvintul scris,si..basta! N-am fost interesata sa vad cine e,cel ce scrie,ce trecut a avut sau care-i starea lui in prezent. Asa fac cu toti scriitorii.Uneori nici macar nu ma preocupa numele celui care scrie.Citesc o carte si daca ma intreaba cineva nu stiu ,sa-i spun,nici cine a scris-o ,nici ce titlu are cartea. Pe maestrul Bastovoi,il citeam,imi notam cite ceva,iar citeam si iar notam,treceam apoi la alte carti,alti autori,alt timbru,comparam,etc.Imi place sa citesc. Fac asta in fiecare zi,macar 15 minute.Asa ca am la indemina carti,caiete si pixuri colorate,peste tot (am mai zis despre vraistea din casa si capul meu). Am la indemina citeva CARTI de CAPATII (si nu numai; eu cred ca ,din orice carte poti lua ceva,daca esti atent..). La indemina inseamna -asa cum am mai zis,pe aici,si pe „aiurea”- :pe pat,pe linga pat,in fiecare camera,in fiecare ungher,prin bucatarie,prin baie…Il citeam pe maestrul Bastovoi,cu o apetenta indescribtibila.Daca nu ar fi trebuit sa muncesc,mi-as fi petrecut toata vremea citind. Citesc ,si cel mai ades,nu ma interesez despre Autor . Asa s-a intimplat si in cazul maestrului Bastovoi. Si asa cum v-am zis,am crezut ca este un ,sfint Parinte,trecut demult in lumea Celor Drepti.Si ma interesa doar sa „culeg” cit mai multa ROADA ,din cartile lui. Si-acum descopar ca ,maestrul Savatie,nu este „unul” de demult,ci este „unul” cit se poate de contemporan mie! Domnule Savatie,dumneavoastra ,cel de aici,pe al carui Blog am postat eu ,commentul ala,sinteti unul si acelasi cu Autorul,cu acel Autor,al acelor CARTI atit de dragi mie? Ieromonahul Savatie Bastovoi? Autorul CARTILOR din care eu ma hranesc? Asta da surpriza!! Multumesc lui Dumnezeu!,caci nadajduiesc ca asa este…Si eu care credeam ca Autorul …Doamne,” Mare ESTi,si MINUNATE SINT LUCRURILE MIINILOR TALE,si NICI UN CUVINT NU ESTE INDEAJUNS SPRE SLAVA MINUNILOR TALE!,m-a invatat sa spun,cel atit de drag mie (dintre paminteni) ,parintele Nicodim Bujor,si iata ca acum ,am iarasi ocazia sa rostesc ,din toata inima,si cu toata convingerea.Doamne,iti multumesc! 
  Si acum,ca v-am descoperit,am sa va rog sa ma ajutati ,sa stabilim o formula de adresare,deoarece in mare cumpana ma aflu…
 
 (partea intiia)