3 ianuarie 2018; A venit timpul să scriu despre acestă carte.
Lansată pe piaţă la Gaudeamus 2017, noiembrie, cartea acesta este una din cele mai profund-mişcătoare 200 de carţi citite de mine în 2017, aceasta neterminată…încă, în 3 inauarie 2018. Am citit, am recitit fragmente, am închis cartea, am cugetat, iar am deschis-o, iar am citit, am notat şi adnotat, am trecut apoi la altceva mai „soft”, dar m-am întors iar şi iar, frămânată de gând şi de întrebarea: Oare ce-l mână în lupta pe acest român plecat în străinătate să-şi facă un rost? Oare ce-l doare mai mult şi mai tare, durerea c-a trebuit să plece peste hotare în căutarea a ceva mai bun pentru el şi pentru familia lui, sau durerea că încă nu întrevede nicio şansă de întoarcere în ţara lui natală? Durerea că prezentul nostru, al tuturor românilor, este sumbru, sau durerea că viitorul copiilor şi al copiilor-copiilor noştri e şi mai negru în ţara aceasta? În ţara, în România unde curge lapte şi miere pentru toţi veneticii şi pentru toţi nelegiuiţii lumii care o prăduie şi unde NIMIC bun nu se întrevede pentru românul de rând…unde Guvernanţii jalnici ies la bară, rânjind cu tupeu şi promiţând românilor…praful de pe tobă!! Auzii de dimineaţă pe parlamentăreasa de Craiova, de la Ministerul muncii, declarând că „a crescut punctul de pensie”. Ia uite cum vede un caricaturist român creşterea de care ne tot vorbeşte doamna ministresă:
Desigur, mai şi zâmbim, dar nu-i zâmbetul nostru. Românului i-a îngheţat umorul. Nu mai e mucalit. A uitat să mai ştie să râdă, şi ce e mai grav e că a uitat ce e bucuria!! Dar..cui îi pasă??!! Graşii pământului, a lor e bucuria!! Veneticii lumii se-nfruptă acum din roadele pământului românesc, vândut lor bucată cu bucată pe preţ de nimic!!, iar el, românul, e păstrat pe linia de plutire doar ca să fie sclav în ţara lui. El e singurul care se scoală de dimineaţă, dis-de-dimineaţă, la-nceput de an, pe 3 ianuarie, (2018) de cum deschide la ANAF, ca să-şi plătească taxele, noile şi grelele taxe pe care un guvern corupt şi incompetent i le tot adaugă în desagă!! Nu de nebun stă iar românul la coadă la ghişeele ANAF-ului pe 3 ianuarie, ci de frică, de teama care i-a intrat în ADN, teama că mîine, mâine s-ar putea să-i fie adăugat ceva la plată!! De-aceea se grăbeşte să plătească azi! Mai bine să stea şi 5 ore la coadă la ANAF, dar s-apuce să plătească azi, ca nu cumva mâine să trebuiască să plătească mai mult decât ştia că are de plătit!! „Că nimic nu mai e sigur cu hoţii ăştia care ne guvernează, maică!!”, zice bunică-mea cu obidă, plecând, şi ea, să se-azeşe la coadă la..Taxe şi impozite!!
Revenind la „Manifest Cartea Neagră a României”, aş vrea să fac un scurt rezumat, numai că nu mi-e la-ndemână să mă opresc asupra unui singur aspect din cele 1000, şi nu ştiu cu ce să-ncep, deoacece capitol după capitol, se desfăşoară-n faţa ochilor mei sumedenia de cuvinte, unul mai dureros decât altul, unul mai revoltător decât altul. O descriere EXACTĂ a stării de fapt din lume, şi o descriere EXACTĂ a stării de lucruri, grave, în care se zbate poporul român, parcă, mai neputincios ca niciodată. Iată ce ne spune într-unul din capitole, Mihai Şerban, -omul care-şi dezvăluie, aşadar, identitatea şi ne-arată, negru pe alb, realitatea din teren: „Democraţia reprezentativă pe care-am primnit-o în dar (eu aş fi zis „la pachet!!”) de la comitetul de primire al lumii libere este atât de toxică încât trebuie denunţată în amănunt” „Tirania exercitată asupra poporului (român: n.b.) este atât de congenitală, încât tratamentul parţial al afecţiunii ar duce inevitabil la metastaze.” De aceea, zice autorul: „Denunţul nu este doar o datorie de ordin sanitar, ci mai degrabă una vitală!”…este vitală pentru noi, românii, „e imperativ să vedem exact UNDE şi CUM pseudo-democraţia impusă în majoritatea ţărilor capitaliste parazitează şi PROGRAMEAZĂ neputinţele popoarelor”, aşadar şi al poporului român. Suntem martorii „propriului declin„, dar stăm cu mâinile-n sânt, ba parcă şi legaţi la ochi!! E drept că sistemul „dă cuvântul poporului o dată la 5 ani”, zice autorul. Şi-atunci cum mai rămâne cu puterea poporului, cu această democraţie…”încătuşată, condiţionată şi programată la un termen fix„at, o dată la…câţiva ani?, „în timp ce guvernul e liber în fiecare zi la..incompetenţă, lipsă de loialitate, măsuri abuzive (taxe peste taxe, legi asupritoare pt popor) şi reforme criminale„… Bine spunea Mark Twain: „Dacă votul nostru chiar ar conta, atunci nu ni l-ar mai cere nimeni!!” Dar ceva ne subliniază Mihai Şerban în cartea lui „Manifest Cartea Neagră a României”, ceva ce-am să redau cu cuvintele mele, de astă dată, dar rezumat din pagina 182, şi anume: Noi, „animalele” mergem de bunăvoie la votare, o dată la 4 ani, să ne alegem STĂPÂNII, autohtoni („cel puţin aşa ne arată buletinele de vot”, spune M Şerban, şi el ştie ce spune!!, numa’ românul de-ar pricepe zisa lui!!). Şi după ce s-au văzut „votaţi”, „aleşii”, „săracii noştri aleşi!!” „nici nu mai au timp să ne trădeze personal şi pe cale internă, că vin alţii să se suprapună peste ei pentru a ne distruge prezentul, viitorul şi spaşiul vital pe calea extrenă!”
Mihai Şerban, un om citit, un om inteligent, un om foarte…informat, un român cu o inimă care bate puternic pentru România şi pentru acest neam din care-şi trage obârşia, şi-a scos la bătaie arma cuvântului, după ce, probabil, ani, a tăcut. Ne spune multe în cartea acesta, ne arată cât de grosolan suntem manipulaţi prin TOATE canalele Mass-media, ne spune fiecare CANAL (Pfuiii!!) cui aparţine, cine este în spatele tuturor manevrelor de imagine (dar şi de cuvânt din ziare), şi ne mai arată ceva, şi anume, ni-ia rată, cu nume şi prenume, pe cei care guvernează LUMEA!! Pe marii magnaţi, pe STÂPÂNII FONDURILOR care, chipurile se-mpart sărcailor, cu măsură măsurată!!, pe marii financiari, pe GREII BANULUI de pe mapamond!! Toţi..JIDANI!
N-am să mai spun nimic, deocamdată. Dar fiindcă nu aveţi cartea (ea se gaseste din cite stiu la Academia Daco-Română, la dl Geo Stoe; nu ştiu daca a ajuns in Librarii, sau in care anume; dar promit sa vin cu ştiri proaspete în acest sens!!), am să repostez cuvîntul lui Mihai Şerban, rostit la lansarea cărţii, la Gaudeamus 2017. (îl ataşez şi filmat şi text) şi…
Fie ca urechile voastre, dragi români, să fie cu luare-aminte la tot ceea ce vă spune un compatriot cu suflet de român adevărat!
Manifest Cartea Neagră a României, de Mihai Şerban, la Gaudeamus 2017
sau revendicare ce ar reconsolida edificiul național și suveranitatea poporului, a fost interzisă! Tribunalul uitării, a decis fără drept de apel că trecutul nu mai există! Procedura de radiere a fost inițiată: originea, tradiția, religia, familia, morala, omul liber și în cele din urmă națiunea, toate se află sub semnul lichidării! Pe acest drum al sfârșitului, printre înșiruiții veseli, din păcate, ne aflăm și noi!
individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul și modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent” –, am decis să preiau condeiul și, în pofida riscurilor anunțate, să mă arunc în luptă și să denunț o stare de fapt care ne scapă printre degete, cei mai mulți nici măcar nu o văd. Reforma, mai bine zis reformarea realității pe care am acceptat-o din neatenție, se auto-definește ca fiind „politic corectă” – adică: o pseudo-realitate internă, reformată de unealta politico-mediatică la ordinele externe. Nimic altceva decât noile forme de abuz lingvistic impuse pentru a disimula totalitarismul social și ideologic în care ne desfășurăm existențele. De notat, pe vremuri, dictatura preceda falsificării limbajului în timp ce astăzi, limbajul precedă viitoarei dictaturi! Acest spațiu intelectual a rezultat din tranziția de la comunismul autoritar, trecând prin capitalismul prădător și încheindu-și drumul către iad prin liberalism – ultimul mare „ism” înaintea sfârșitului National!
Folosirea tot mai pregnantă a strategiilor de comunicare care induc consensul generalizat în locul rațiunii, dovedind această stare de ocupație care bântuie prin societate. Și dacă nu, cum am putea să explicăm derivele morale, sociale și democratice la care asistăm, fără ca acestea să trezească forme de opoziție, stări de rebeliune? Ținând cont de suferințele, amărăciunea, abuzurile și reeducarea constantă la care a fost supus poporul român de la revoluție încoace, având în vedere lipsa de acțiuni și starea de supunere generalizată la care am ajuns,