Posts Tagged ‘cameraman-fotoreporter’

O farima din ce-am invatat la Scoala Nationala de Jurnalism, Media Fem, sectia CAMERAMANI-fotoreporteri


SANYO DIGITAL CAMERA

SANYO DIGITAL CAMERA

Cautind ceva pe net, prin luna februarie 2015, am dat peste SCOALA NATIONALA de JURNALISM, Media Fem. Desi habar n-aveam cam cu ce se maninca, mi-am incercat norocu` -norocu` meu?!! Hmm!!, mi-am zis. L-au mincat PORCII și MISTRETII salbatici demuuult!, dar..merita sa mai incerc! Incercarea moarte n-are…Si am incercat!- prezentintindu-ma la un examen dupa ce, in prealabil, m-am pregatit intens, după niște materiale primite de-acolo si.. iata-ma, acum sint una dintre cele care au sansa de a urma cursurile Scolii Nationale de Jurnalism, sectia CAMERAMANI-FOTOREPORTERI. Cu asa o sansa te poti intilni, poate, O DATA in viata!!! Si iata, eu am avut-o! Multam` Domnului! Multam` intreprinzatorilor! Acesti oameni minunati, destepti si…karmici! Echipa de profesori de la Cameramani-Fotoreporteri (despre ceilalti nu stiu) este una de mare cinste! Oameni foarte bine pregatiti profesional, dar si..spiritual! Ne bucuram din plin de tot ceea ce descoperim frumos, bun, tehnic, artistic, profesional! Eu una care avind una bucata camera de filmat (profi, care, desigur nu e de „nasul” meu!!!) si filmam „dupa ureche”, trag nadejde sa se prinda de mintea mea creață ceva invatatura, de la acesti destoinici invatatori si, la finalul cursurilor sa ma descopar un bun…”minuitor al camerei de filmat!”, caci, Slava Domnului, am la dispozitie toate conditiile pentru o buna invatare! Felicitari intreprinzatorilor si multumiri profesorilor mei: Vlad Ioachimescu, Dragos Popescu, Ovidiu Georgescu, Misu Ionescu, toti foarte buni profesionisti si…oameni cu suflet mare si darnic! Atentie: multumirile le aduc din suflet, cu sinceritate maxima! Eu nu laud niciodata pe nimeni, gratuit!

Și, am inceput cu..fotografia!! Fotografia și cu mine, două lucuri INFINIT PARALELE!!!, am declarat eu in prima zi de curs, spre rumoarea celor prezente acolo, viitoarelor mele colege, care, evident, aveau (ziceau și credeau ele!!!) ceva habar despre, cu ce se maninca acea enigmatica..cameră obscură! Eu eram TOTAL, da` TOTAL in ceață, cînd Mișu Ionescu, formatorul nostru, si-a inceput prelegerea. Vorbea cu pasiune, spunind lucruri de adincime, de ”moft boieresc”, despre… Despre ce? Ce tot ”dezgurgită” ”ăsta” frățicule??, mă întrebam, căscînd urechile. Nu ințelegeam, neam, ce vrea să zică ÎNȚELEPTUL! Așa că, l-am lăsat să tot vorbească de-a surda vreo două luni, timp în care-mi luam…notițe! :i-mi îngrămădeam of-uri…

Cu Dom` Prof. Dragos Popescu, treaba era mai simpla. La orele dumnealui mergem completamente destresata. Luam ..notite! Si, din cind in cind mai căscam ochii, a uimire, pe la diaporamele colegelor sau pe la fotografiile aduse de ele si care intrau in dezbatere… Eu le consideram pe tipesele astea, niste..somități în materie, comparativ cu mine… Cînd mai intrau in dezbatere și mai pronunțau și cuvîntul ”diafragmă” sau …”paralaxă”…eu intram total in..Eclipsă. Îmi venea să le strîng de gît! Mă minunam cum, Doamne iartă-mă, de tipele astea știu, au auzit de ”paralaxă”, iar io habar n-am ce puii mei e aia, ”paralaxă!!”…Ceva timp am avut sentimentul ca mi-e prea strimtă cămașa în care mă băgasem!! La un moment dat, chiar incepusem sa ma sufoc! Cînd am mai auzit in clasa si cuvintul ”AGARICI”, s-a rupt filmul de-fi-ni-tiv!!! Și cînd tipa asta, descendentă, cumva, din..AGARICI (habar n-am cum, poate noră, poate fiică, poate, chiar nepoată de-a marelui AGARICI de la fostul Agerpress!!! Cine nu auzise de Agarici? Si pruncii din pintecu` mamelor știau cine-i tov. Agarici!. marele fotograf!!! de la Agerpress -foarte bun fotograf, la acea vreme. Unic, poate! Poate, nici macar n-o fi ea, colega mea, din neamul acestuia! Dar io, cind am auzit cuvintul ”AGARICI”, am ramas siderată!!! Gata!, mi-am zis. Daca asta, descendenta din Maestrul Agarici e in sala asta de curs, clar, ca io n-am ce cauta aici!!! Pai, si dc ar fi dat un ”aer” prin curtea caseiMaestrul Agarici, tot treuia să fi ”prins” fătucuța ceva în materie de fotografie…) a mai prezentat și o minunție de filmuleț cu niște imagini filmate din balon, m-a apucat apoplexia…și, mi-am luat..CANON!!!

Eu, scriitoare lu` Pește, tocmai ce eram încălecată și presată de timp, de Editura care urma să-mi tipărească o Carte mult-dorită inimii mele. Trebuia revizuită fiecare virgulă, fiecare punct. Voiam ca totul să iasă perfect! Ei, PERFECT nu e decît Dumnezeu! Mi-a demonstrat asta în mai multe rînduri. Dar eu..m-am străduit, așa că…

Intr-un din zile, Misu Ionescu, formatorul nostru zice asa a a …mai in treacat:

– Avem pe-aici persoane care nu ne-au arătat nicio fotografie!!…

Cind a spus asta o data, nici nu l-am auzit. Dar, cind a spus-o a N-a oara, i-am spus franc:

– Misu, pînă-n mai, să nu te astepti că vei vedea nici macar poze de la mine, darmite fotografii…(Nu i-am precizat motivatiunea..)

In aprilie mi-a apărut Cartea, m-am eliberat de sters și mai m-am tinut de cuvint. Am mers la Scolică gata pregătită de ascultare.

O colegă adusese pe un stick niște fotografii cu rațe. Lui Mișu Ionescu nuș-ce nu-i plăcuse la rațele suratei mele colege și io, care aveam imortalizate niște rațe de..”murea lumea!!!” (despre care credeam ca sînt realizate de National Geographic!!!, atît îmi erau de dragi…) îi zic lui Misu:

– Ce nu-ți place Mișu la rațele alea? Ia, uite atunci, colea la mine, niște rațe de numa-numa!!, zic scoțînd din geantă stickul, cu intenția să-i dau să-mi vadă ”opera!!!” La care Mișu, care era cu spatele la mine și cu ochii într-un monitor, iritat vizibil (???), îmi răspunde-n doi peri, si anume:

– Dar sa fie bine făcute la cuptor si MUSAI cu varză!!! A mai introdus niște intermezzouri indefinite…

Hmm!! Ce l-o fi apucat?, mă întrebam. Pînă atunci glumise, fusese vesel, bine dispus, și-acum, dintr-o dată, cînd să-i arăt și eu ”opera mea”, lui i se puse ”pata” pe mine… Am tăcut. Am băgat stickul la locul lui in gentuța de Scolică, și mi-am văyut de necazul meu (Aveam 1001 de ZDROABE pentru care să-mi fac probleme).

Mai tîrziu, la citeva saptamini distanță, i le-am aratat și i-am spus ca sint cam batrîne rațele astea si că ”nici pe varză și bine făcute la cuptor” nu cred ca mai pot fi gustoase acum…Așa am lămurit și faptul că eu nu-l luasem, nicicum, în tărbacă, atunci cind am vrut sa i le arat, asa cum presupusese el, de se ”șifonase” nevoie mare…Oricum, nu i-au placut, și cred ca nici daca erau ”la cuptor și pe varză” nu-i plăceau…Dar pt mine era lucru mare, fiidca rațele alea  erau cam primele mele imagini captate cu un știft de aparat de jucarie, împrumutat de la o amică…special ca sa-mi fac temele pt Școală.

Apoi, mai tîrziu mi-am lua…”Canonul!!!” (Am scris despre asta)

Iată bietele rațe:

dăduseră pentru mine, pe Dîmbovița un adevărat spectacol. Un regal…

R1R 3RR 2

Apoi mi-am inceput CANONUL! Mi l-am atîrnat de gît și dă-i și luptă…

Mosilor ora 19morminte cernica 14 aprilDimbovita 23 aprbn 1 stejarBicicleta 3Bd Elisabet2

doina ghit pp bn cu carte_MG_2521_DSC3526_DSC2141_DSC2378artezie casa pop 10 cropuitaAlee Cimitir preoti nic buj

Între timp am schimbat Canonul pe un Nikon de la una-mie-nouăsute-toamna… Si-acum dorm cu el de gît!! Cine-ar fi crezut! Nici la ”Washington Post” nu ma duc fara Nikon!

Va continua…
Reclame