Daca s-ar face o statistica (dar nu făcută de statisticienii care incaseaza bani de la buget ca sa intocmeasca 8 ore pe zi statistici, şi nici de aşa-zişii nutriţionişti, îmnulţiţi ca ciupercile după ploaie şi care s-ar grăbi să ne dea „o mână de ajutor”), o reală statistică, am constata că ALIMENTAŢIA alan-dala ucide mai multi oameni decat orice boală, că, de fapt, alimentatia alan-dala este BOALA noastră cea de toate zilele!! Chiar ALIMENTAŢIA întocmită „la gramaj” de anumiţi nutriţionişti poate face mai mult rău decât bine.
Ne plac tare cartofii prăjiţi, îi devorăm cu privirea înainte de-ai băga în gură (eu nu mai mănânc de ani, decât ff rar, când sunt invitată undeva şi ca să nu refuz ce mi se pune pe masă, mănânc şi tac). Cartofii prăjiţi sunt otravă pentru corp.
Mie-mi plac sarmalele, desigur că sunt foarte grele pt organism, dar…îmi plac. Până mai acum vreo lună mâncam, dacă aveam ocazia, până plesneam, mai ales dacă erau făcute în foi de viţă, dar nu mă dădeam deloc deoparte dacă erau în foi de varză…murată!! (Acum o lună am pus STOP!! Nu fiindcă am vrut, ci fiindca, pur şi simplu, nu le-a mai acceptat organismul. Sunt şi azi în congelator, de dinainte de Paştele 2019, aşteptându-şi clientul potrivit.
Ne plac cârnaţii, mie în mod deosebit. Salivez numai dacă mă gândesc la ei, dar sunt nocivi, mai ales cei de la Alimentara. Ăştia, de ce mănânci, de ce-ai mai mânca, şi nu te saturi, dar…te umfli ca un balon cu heliu.
Până mai ieri, dacă îmi zicea cineva KFC (îl prefer Mc-ului), salivam, mă şi vedeam mâncând preţioasele aripioare. Îmi luam, când aveam bani disponibili, -ceea ce nu mi s-a-ntâmplat prea des în ultimii 6 ani-, câte 12 odată şi le mâncam, precum Haplea, până-mi crăpa burta…
Cărnurile sunt, toate, preferatele omului, şi simte că n-ar putea trăi fără ele. Am auzit multă lume spunând că n-ar putea trăi fără carne. Preparată sub toate formele, dar, mai ales, friptura (nu e cazul meu; n-am fost cărnăreasă, nu sunt, dar am mâncat, totuşi, carne cu plăcere,în multe ocazii, fără să fie o prioritate gastronomică a mea).
Micii, mititeii noştri vestişi, ah, ce buni sunt!! (Staţi caml, „ah-ul” meu e doar o expresie, nu salivez acum, dar…salivam cândva numai când auzeam cuvântul „mici”, darmite când mai treceam pe lângă vreun grătar.. Mă-nţepeneam acolo, şi dacă se terminau micii înainte să-mi pot procura, măcar unul, leşinam lângă gratar. Probabil din pricina grataragiului… Anul trecut (2018) am mâncat, la Bookfest, ultima dată mititei. Nu erau mititei, erau chiar…măricei, şi domnul care-i servea era foarte amabil. Mi-a dat murăturile (parcă ştia că-mi plac), gratis!! 4 zile cât a durat Bookfestu`, i-am fost credincioasă. Pe urmă l-am uitat!! Desigur dacă o să-l regăsesc anul acesta (mâine, poimâine; mai 2019), o să reînnodăm relaţia, căci un mic-trei acolo…nu mă va omorî!! Spun asta, fiindcă, desigur nu pot jura c-am să pot şi nici nu vreau să trec nepăsătoare pe lângă grătar!!
Prăjiturile, ciocolata, bomboanele, moartea pasiunii pentru mulţi. Mie nu-mi spun absolut nimic. Aşa că …sunt o fericită! Asta nu înseamnă că n-am nefericiri!! Tocmai am relatat câteva mai sus, la care mai adaug una: regret că n-am câte un lighean de murături şi / sau varză murată la fiecare masă!! Desigur că nici prăjiturile, nici ciocolata, nici bomboanele n-ar fi noxe în organism, dacă ne-am rezuma la o gustărică acolo, dar…cine poate?? Amica mea, Adriana Pavel (ştiu, o să mă omoare c-am dat-o etalon..bombonela, ciocolăţela), a demonstat că poate, o zi, o săptămâna, două luni, că aşa i-a „prescris” nenea Nutri, dar când a scăpat caii, să te ţii. Ea salivează numai dacă-i zici: Ciocolată!! Eu strâng ciocolatele şi bombonetul (primesc des aşa ceva), şi dau strigarea, iar Adriana vine la mine călare pe mătură şi strgă de la uşă, având gura plină de ploaie: Unde-i ciocolataaa??…
Acum când scriu, mănânc. Da, mănânc. O salată: castraveţi, roşii, mărar. (Asta pt ca ieri am fost la Piaţa Obor. De regulă, n-am aşa trufandale în casă). Eu de 10 ani mănânc pe tastatură. Fiindcă n-am răbdare să stau, ca omu`, la masă. Impropriu spus „mănânc”, fiindca, în fapt, doar înghit. Înghit precum curcanul, care-i îndopat că se apropie Crăciunul. Desigur, ştiu că nu-i bine ce fac. Şi ce dacă ştiu!!…
Ei bine, ştiu că tot ce fac, fac aiurea, şi asta-mi ortăveşte organismul şi mi-l îmbolnăveşte, dar nu mă schimb. Şi-atunci cine-i de vină că mi-s cât un tanc rusesc?? Şi nu-i vorba doar despre alimentaţie, ci şi de fapte, de stresul zilnic, pe care, uneori, cu sadism mi-l alimentez. Şi-atunci, cine-i de vină că digestia e încetinită, că am anxietăţi, că devin depresivă?? Desigur, eu! Ei şi! Ce fac să mă schimb? Nimic! îmi vine să zic, dar nu pot zice, fiindcă daca-aş face nimic încă ar fi bine, dar eu continui să îmi otrăvesc organismul cu nocivităţi. Başca că, de ani şi ani, am transformat noaptea în zi, ceea ce este un mare rău pecare mi-l provoc nesilită de nimeni!! Dar de-acum o lună (de când am fost la pat, şi încă rău, dar…cui îi pasă!!), mă bag la somn, (chiar daca nu ma prinde somnul!! -până-n zori, voiam să zic!!), fix la ora 22,30, aşa că…aviz amatorilor de vorbit la telefon: nu mai sunaţi după ora 22.00…(Sâc!).
În fine, voiam să vorbesc doar despre proasta gestionare a alimentaţiei, dar iată că am făcut adăugiri conexe şi n-am spus nimic despre sucurile „tradiţionale”, fără de care…nu se mai poate. Vezi vara, pe stradă, când canicula e ucigătoare, oameni care poartă la ei sticle, nu apă, ci cu…”tradiţionala” băutură lăsată moştenire de unchiul Sam. Bem suc (nu e cazul meu, arar pun pe limba mea aşa ceva, Slavă Domnulu!, măcar aici să capăt şi eu câteva puncte..), în loc să bem apă. Şi mai e ceva, sosurile! Moartea pasiunii!! Acum au nişte denumiri sofisticat-alambicate, că numai şi să te dai mare comanzi un sos supra-mega-colosal-de-scump (deh, brandu` costa!! Fiţele, la fel) la… de 3 lei cartofi prăjiţi.
În povestea de mai sus nu era vorba despre mine. Nuu!! Eu sunt în afara sferei de influenţă…nocivă. Sunt un Îngeraş. Începând de azi. Dă Doamne!!…
Un om cu mintea la purtător va mânca des şi puţin sau…puţin şi des, între 5 dimineaţa şi 5 după-amiaza. Va mânca moderat, absolut tot ce-i pofteşte inima, chiar şi carne, cui îi place, şi va putea mânca şi puţin sărat, şi va putea degusta şi câte un păhăruţ de vin…bun.
Dragii mei, mâncaţi cu măsură, mâncaţi sănătos! Gândiţi în virtutea Scripturii. Faceţi binele ori de câte ori aveţi ocazia, şi de nu aveţi, creaţi-o!!
Să vă dea Domnul viaţă îmbelşugată, ca să vă puteţi procura …FRUCTE, LEGUME şi…APĂ!! (valabil şi pentru mine. Eu TREBUIE sa cumpăr apa de la ALIMENTARA, fiindcă acasă, pe conductă, apa e dezastru. Dar la Alimentara e o problemă, apa e păzită, plus că-i ambalată în..sticle de plastic, deşi pe toate lungimile de unda ni se spune că plasticul este toxic…).
Fiţi binecuvântaţi! Dacă Dumnezeu e cu noi, NIMENI împotriva noastră!
ivanacristescu 