Posts Tagged ‘Aureliu Goci’

Lansarea cărții ”Poezia românească de la Dosoftei la Nichita…”, autor Aureliu Goci


Sâmbătă, 12 oct 2019, la Muzeul Literaturii Române, afară, în curte, mângâiați de  adierea ultimului suflu tomnatic, venită printre crengile secularilor pomi care încă străjuiesc curtea, într-o atmosferă ca de sărbătoare și o vreme absolut admirabilă, cu un soare care a adăugat, cu generozitate, evenimentului un plus de strălucire și căldură, de prietenie, aș zice, criticul literar Aureliu Goci și-a lansat cartea ”Poezia românească de la Dosoftei la Nichita Stănescu”, volum publicat de Editura Academiei Române, eveniment organizat însă sub egida Editurii Betta, director Nicolae Roșu.

Au luat cuvântul: criticul literar, eminescologul și profesorul Nicolae Georgescu, jurnalistul Nicolae Dan Fruntelată, Profesorii: Geo Călugăru și Ion C Ștefan, scriitoarea Eliza Roha, și, nu în ultimul rând, ba, de data asta, chiar primul la cuvânt, (cuvânt pe care l-a rostit, de data asta, contrar obiceiului,  cu o solemnitate de sfințenie liturgică), Domnia sa, criticul literar Victor Atanasiu, fost coleg de facultate (Litere) cu Aureliu Goci, acum, amândoi fiind sexa șpre septa…genari, dar deosebit de în putere…creatoare.

Evenimentul a fost unul la înălțimea valorii criticului literar Aureliu Goci, (dar și al celor care au rostit câte un cuvânt despre creațiile și activitatea autorului care-și lansa  cartea), care a avut foarte mari emoții, și pe care, l-am surprins în câteva ipostaze delicioase, pe care, și de m-ar killări din condei, tot o să vi le-arăt, cu speranța că nu mă va killări după…, nu-mi va trânti în vreun jurnal vreo cronică din aia de să nu mă mai spale apoi nici un batalion de critici binevoitori…, largi la inimă și disponibili în a mânui condeiul în beneficiul meu; mizez  pe faptul că dl Aureliu Goci, n-are timp!!!, cum n-are, de fapt, niciun critic literar, mai mereu ocupat cu alții, slava Domnului că nu mă aflu în vizorul nimănui!!,  prin urmare, pot opera 🙄 fără frică și vă învit să vă delectați-vă cu imagini!! Vă îmbrățișez pe toți! (Anto)

Revelaţia lunii mai: Vernisaj pictură, autor Julian Radu


Luni, 6 mai 2019, la Centrul M Eminescu (fost Calderon), sectorul 2, Bucureşti, a avut loc  Vernisajul unei deosebite expoziţii, cu lucrări din creaţia inedită a cunoscutului artist plastic Julian Radu.

Julian Radu este un artist complex, pe care-l apreciez foarte, f mult!

Când am auzit de el, acum vreo 3 ani, am auzit de la un foarte cunoscut critic literar, dl Aureliu Goci. Îl căuta prin sala unde avea loc un eveniment cultural, şi mă-ntreabă: „Nu cumva l-ai văzut pe Julian Radu?”. „Cine-i ăsta? Nu ştiu? Nu-l cunosc, deşi poate m-am intersectat cu el? Cum arată??”; „Aaa, cum, nu-l cunoşti??!!”;  „Nu ştiu, domle, nu-l cunos! Ce te miri aşa, dle!!”; ” Păi ăsta e MAREEE , măi!! E foarte talentat!!” „Mare, mare, dar ce face, mai exact?”;  „E…caricaturist!!! E maree”; ” Îhî, MAREEE!!, Cât de MARE, domle, dacă eu nu-l cunosc?? Oare atât de mică să fiu eu??!!…”; „He, he, lasă măi, nu le putem şti pe toate, ăsta e un tip înalt, unul tuns zero, şi…poartă mereu o şapcă-ntoarsă”; „Păi de ce nu zici, domle, aşa, l-am văzut mai adineauri, vezi pe-afară!!…”.

Aşadar îl ştiam pe Julian Radu, dar nu ştiam cum îl cheamă (oricum Julianule suntem chit, ca să zic aşa, să-l parafrazez pe un micuţ oarecare, că…nici tu nu mă cunoşteai pe mine, poate nici tu nu ştiai cum mă cheamă şi ce talanţi am, chiar dacă eu…nu am valoarea ta artistică!!). Mă intersectasem cu el de mai multe ori, dar nu ştiam ce face exact. Dar dl Goci mi-a mai zis ceva, mi-a zis despre Julian că …scrie foarte fain. „Ce scrie, domle?”, l-am întrebat (eu fiind foarte interesata de oamenii care „au condei”). „Scrie poezie, scrie proză”, dar e un foarte, foarte bun caricaturist”, şi multe altele, mi-a mai zis, totul la superlativ. Atunci mi-am zis: „Mă, io tre să-l cunosc mai îndeaproape pe acest tip”! Şi l-am cunoscut! După aceea, dându-mi seama de talanţii cu care a fost binecuvântat, i-am oferit câteva pagini în revista Convorbiri literar-artistice. I-am găzduit multe lucrări grafice (şi de pictură) în paginile revistei,  i-am publicat, chiar şi pe coperta 4 a revistei, câteva lucrări şi intenţionez să prelungesc colaborarea cu el, fiindcă este un artist foarte valoros, iar prezenţa lucrărilor lui, cât şi a materialelor (poezia şi proza) în revista mea, mă onorează!

La Vernisaj n-a fost lume multă. Vremea a fost vitregă, a plouat non-stop, şi lumea n-a avut chef de artă! Când plouă nici iarba nu creşte, dar…după acea…

Am fost o mână de oameni. Dar ne-am bucurat de ceea ce am văzut expus. Caricatura lui este, aşa cum am spus şi în cuvântul meu atunci, punctuală, el urmăreşte subiectul, punctează şi dă accent prostiei sau răutăţii, politicienilor în general, dar are şi viziuni -cum e cazul lucrării (pictură de data asta) Catedralei Notre-Dame, lucrare făcută acum aprox 3 ani, şi iată că viziunea lui tocmai s-a împlinit mai acum 3 săptămâni…Dar nu e singura lucrare vizionară. Expoziţia mai deţine multe lucrări vizionare. Trebuie văzută. Treaba e că noi privitorii, nu înţelegem întotdeauna mesajul pe care Julian vrea să-l transmită prin lucrările lui. Eu însămi, deseori văd altceva decât a vrut el să arate. Şi-ntr-adevăr, când el îmi spune ideea lui, îmi dau seama că…el este vizionarul, şi-atunci mă destup!!

Eu am descoperit în Julian Radu, cu mare bucurie, omul foarte talentat, hăruit de Dumnezeu nu cu un singur dar, ci cu multe. Totodată, discutând de mai multe ori cu el , pe diverse teme, am descoperit omul profund…spiritual care este Julian Radu!

De curând, hălăduind pe mapamond, cu mouse-ul, i-am descoperit câteva lucrări de-ale lui într-un Catalog internaţional, pe site-ul irancartoon, desigur alături de încă vreo 3 români, artişti plastici cunoscuţi, şi consider că, din moment ce oamenii aceia, care se pricep la artă (arta persană nu mai are nevoie de prea mlte cuvinte, fiind arhicunocută!!-, nu e deloc simplu că lucrările compatriotului nostru, Julian Radu, se află printre preferatele celor care-au întocmit acel Catalog, Julian fiind printre primii 30 din 100!!

Ţin să mai adaug că eu i-am publicat în Convorbiri literar-artistice „lucrări îndrăzneţe”, pe care alte publicaţii,  pe nu ştiu ce criterii, i le-au refuzat la publicare, şi chiar custozii de expoziţii le-au respins de la expunere. Pe mine mă interesează atât ideea, cât şi creaţia în sine. Julian nu face reproduceri după…ceva, el creează, lucrările lui ori ies din creierul şi din inima lui, ori nu mai ies deloc!

Dl Ion Hultoană, octogenarul artist plastic, a spus, la Vernisaj, un cuvânt de excepţie: „Anumite lecţii nu se-nvaţă la Şcoli, ci doar la… Şcoala SUFLETULUI!” Asta este ŞCOALA de unde-şi trage seva creaţiei artistul Julian Radu.

Ceea ce mi-aş dori pentru artistul Julian Radu este să aibă mai multe expoziţii, să fie mai…prolific, şi chiar şi în scriitură, fiindcă…are ce împărtăşi lumii! Este un artist foarte, foarte valoros! Este polivalent!

Personal, sunt onorată pentru colaborarea lui la revista pe care o manageriez şi sper ca ea să fie de lungă durată!

Felicitări omule! Felicitări artistule!

Vă voi arăta doar două lucrări, (RELEVANTE, as zice), restul mergeţi şi vizitaţi expoziţia!

Si citeva imagini de la Vernisaj: Foto Dragos Ghita Gabriel.

A apărut Convorbiri literar-artistice nr. 8


A apărut Convorbiri literar-artistice nr 8 (ian-febr 2019). Au fost publicaţi următorii: Aura Dan (red şef-adj), Aureliu Goci şi Victor Atanasiu (critici literari, asadar CRONICĂ LITERARĂ); Marian Nencescu (filolog); Florentin Popescu (jurnalist şi red-şef la Bucureştiul literar şi artistic; la noi cu Rubrica: „Picătura de Rouă”); GEORGE VLAICU ( „Artă şi drept”); LUCIAN GRUIA, Marian Nencescu şi VICTOR GH.STAN (cronici-recenzii carte); Proză: Vasile SZOLGA, MARINA COSTA, GABRIELA BANU, PAULA ROMANESCU, ŞTEFAN DIMITRIU, ALEXANDRU IONUŢ MIHAI, JULIAN RADU, LAURA ŞERBAN, GENI DIŢĂ, LEONARD VOICU, OVIDIU ŢUŢUIANU, GEORGE VLAICU, FLORIN GRIGORIU; POEZIE: AURA DAN, MARIAN DUMITRU, NELI BĂDICA, CRISTINA C ZECA, Y. KOSTE, IULIANA PALODA POPESCU, NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI, MIHAELA CERASELA JERLĂIANU, MIHAI SAVIN; NOTE DE LECTURĂ: Anto R; Dramaturgie: George Vlaicu: „Doi proşti”.

Din cuprins (rubrici): editorial, cronică literară, opinii, poezie, proză, picătura de rouă,spiritualitate-creativitate, note de lectură/recenzii, grafică/design, artă şi drept, teatru, vremea şi vremurile, epigramă, dramaturgie, vă place muzica?, eveniment, cenacluri literare, lansare carte, interviu, dreptul la replică, poşta redacţiei.

Grafica de pe coperta 4: Mihaela Gherghel.

Editorial semnat: Antoneta Rădoi (red-şef).

Luna aceasta revista conţine 126 pagini.

Autorii sunt aşteptaţi să-şi ridice revista. Cititorii, de asemeni!

Contactaţi redacţia: convorbiriliterarartistice@yahoo.com. Sau antoradoi@yahoo.com.  Multumim!

 

Notă: Aşteptăm materiale la adresa de mail de mai sus. Doar de la cei care au condei!

De asemeni, primim opinii la POŞTA REDACŢIEI. Aici nu-i musai sa ai condei, ci doar sa nu folosesti expresii licentioase. În rest, orice opinie va fi publicată.

CUPRINS

Editorial (100de ani de jurnalism)-A. Rădoi-pg.3

AURA Dan -Actualitate („Jurnal despre ceilalţi”)-pg.5

 

CRONICA LITERARA

 AURELIU GOCI-Despre spiritul sudist şi…/pg.8

 MARIAN Nencescu-Cu Orfeu dincolo şi…-pg.10

 

OPINII

VICTOR ATANASIU-Opiniipg. 14

 

POEZIE

AURA DAN- Întrebări (Lui Eminescu), pg.21

MARIAN DUMITRU-Divina muzică de uragan-pg.23

NELI BĂDICĂ- CA-N VIAŢĂ-pg.24

MEDEEA ROŞCA-Cuvintele, feţiţe adormite- pg.25

CRISTINA C–ZECASingurătatea de aici-pg.25

YLENIA KOSTE –Când-pg.26

IULIANA PALODA P.- Cu Potirul de aur…-pg.27

NICOLAE ŢĂRANU-Primul rod; ….pg.28

NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI-Un sărut de Dragobete… -pg.29

  1. CERAS. JERLĂIANU-Țară, Românie sfântă-pg.30

MIHAI SAVIN-COTIDIAN-pg.31

 

PICĂTURA de ROUĂ

ARTISTUL LA ANIVERSARĂ-Fl. Popescu-pg.32

 

PROZĂ

PAULA ROMANESCU Lacrimă pe obrazul ridat..!-pg.34

VASILE SZOLGA-Haita de lupi-pg.38

GABRIELA BANU– Motanul rebel (trad.)-pg.39

MARINA COSTA-Gheaţa neagră-pg.44

Ștefan. DIMITRIU- Zona experimentală-pg.45

ALEXANDRU Ionuţ M.- Nu-mi da drumul-pg.50

JULIAN RADU- Dracu-pg.51

LAURA ŞERBAN- Carnaval-pg.54

GENI DIŢĂ- Iubirea-pg.55

LEONARD VOICU –Singur-pg.56

 

SPIRITUALITATE / CREATIVITATE

Biserica, lăcas de cult…pg.59

 

NOTE DE LECTURĂ / RECENZII

  1. GRUIA-GEORGETA Radu…-pg.65

VICTOR GH. STAN-Cu raza sufletului…-pg.67

 

  1. CĂLUGĂRU-Ioana ILIE (Mintea umană…)-pg.68
  2. BIANU-V. ATANASIU, critic literar-pg.72

 

GRAFICĂ/DESIGN

COJOCARU VIRGIL –Şase nume “norocoase”-pg.75

                      

ARTĂ şi DREPT

  1. VLAICU- Contractul de muncă temporară-pg.78

TEATRU

AURA DAN-Vizita bătrânei doamne-pg.82

 

VREMEA ŞI VREMURILE

 ANTOANETA RĂDOI –de la Vrancea, pg.83

 

DRAMATURGIE

GEORGE Vlaicu, Doi proşti-pg.101

 

VĂ PLACE MUZICA?

OVIDIU Ţuţuianu, 4.Inginria muzicii şi…pg.106

 

EVENIMENT – ANIVERSARE

Şi a fost că am sărbătorit…pg.109

 

CENACLURI LITERARE

A TE BUCURA întru Eminescu-Fl.GRIGORIU,pg.

 

LANSARE de CARTE

Citadela Perpetuă, pg.116

 

INTERVIU

AURA DAN de VORBA cu…pg.117

DREPTUL LA REPLICĂ

ÎNTRE inepţie şi delir, de Ovidiu Ţuţuianu,pg.120

 

POŞTA REDACŢIEI

Dedicaţii de la cititori-autori, pg.122

 

„Convorbiri literar-artistice”, revistă; unde e de gasit…


Revista „Convorbiri literar-artistice”, al cărui redcator şef sunt, o puteti solicita la adresa de mail: antoradoi@yahoo.com, sau lasati mesaj aici.

 Va prezint, partial, revista nr 1>

 

Editorial

(Antoneta Rădoi, redactor-şef)

Bună să vă fie inima dragi cititori!        

Într-una din zilele binecuvântatei luni septembrie, literele s-au adunat, au ţinut sfat şi-au decis să devină cuvinte şi cuvintele text şi, iată, trei luni mai târziu, în acest minunat decembrie,  Convorbiri literar-artistice şi-a făcut  apariţia în lumea… cuvântului tipărit!

A venit pe lume într-o vreme a unui secol, XXI, bântuit de priorităţi materiale, vreme în care, parcă nimic nu-i este prielnic, dar noi, colectivul redacţional, câţiva oameni inimoşi, cu care veţi face cunoştinţă pe parcursul timpului, pe măsură ce veţi răsfoi paginile, vrem, avem toată deschiderea sufletească şi toată dorinţa să răzbim, şi vom răzbi, prin talentul şi dăruirea celor ce vor avea rubrici şi/sau vor publica texte în revista noastră, vom răzbi şi vom deveni din mici mari, prin efortul susţinut şi perseveranţa iniţiatorilor proiectului. Deşi bani nu sunt, DELOC –aş putea zice-, noi pornim nu de la zero, ci cu mult sub zero la capitolul bani, dar nădăjduim ca spiritul şi dăruirea fiecărui autor să se-adune într-un buchet mare şi…să înflorească, fiindcă, ştiut este, unde-s doi sau trei uniţi întru spirit, acolo e şi Spiritul Însuşi, Care va da zvâc lucrului mâinilor noastre, iar pământul în care am însămânţat în toamnă va da roade bogate în viitor. Revista Convorbiri literar-artistice este un proiect demult iţit în inima şi mintea mea, dar, iată că, în sfârşit, e pus pe curpen!!! şi nădăjduiesc să crească şi să  fie multora spre bucurie şi folos!

Personal, îmi doresc ca această Revistă să fie una în care, şi prin care, să promovăm libertatea de expresie a …talentului literar autentic, libertatea de expresie a tot ceea ce reprezintă ARTĂ: arta bunului simţ şi a frumosului, fie în literatură, fie în muzică, fie în teatru sau în pictură, fie în orice alt domeniu în care Dumnezeu şi-a investit Talanţii Săi în om, în fiecare dintre cei ce vor fi aleşi să publice aici! În Convorbiri literar-artistice vom publica talente reale.

Dorim să strângem în paginile revistei creaţii literare contemporane, vom face loc şi noului-val, debutanţilor talentaţi, şi vom publica chiar şi texte  ale unor oameni care nu au publicat niciodată vreo carte şi vom căuta să publicăm şi din textele scriitorilor  consacraţi ai literaturii române şi chiar din textele literaturii universale, în măsura în care paginile revistei ne-o vor permite. Vom publica TEXTE, creaţii, nu NUME! Nu ne alegem criteriu de publicare al unui text după numele celui care l-a întocmit sau după vreo funcţie bine cotată pe undeva a autorului, ci după talentul lui. Vrem să primeze valoarea textelor! Am decis şi ne vom strădui să publicăm condeie!! La fel va fi şi la capitolul muzică, teatru, grafică etc. Vrem să mergem la drum cu creatorii de frumos şi durabil! Ştiu, e un vis, dar ştiu că prin efortul susţinut şi perseverenţa oamenilor alcătuiţi frumoş sufleteşte şi dăruiţi frumosului, cât şi prin strădania mea personală, (atât cât voi putea, voi da TOTUL pentru Revistă), vom izbuti şi vom împlini acest vis, care poartă frumosul nume: Convorbiri literar-artistice.

*

Dialog şi valoare

Victor Atanasiu- critic literar

Opţiunea pentru titlul revistei noastre nu e deloc fortuită. E vorba de convorbiri, nume aflat în tradiţia celei mai glorioase reviste literare de la noi, Convorbirile literare junimiste, care au fost de fapt ale lui Maiorescu, Eminescu, Creangă, şi e destul să-i citez pe aceştia, pentru a evidenţia că strălucirile beletristicii naţionale au fost acolo. Nu e vorba doar de urmarea respectuoasă a unei tradiţii, ci de ideea însăşi de convorbiri, aşadar dialog între artişti din generaţii, dintre diverse arte, stiluri, curente, programe estetice.                                                                                                                                                    Convorbirile noastre sunt literar-artistice pentru că au la fel de bine în centrul atenţiei şi alte arte în afara literaturii.                                                                                                                                                                        Esenţial însă este preocuparea pentru valoare, care să primeze, cum ne învaţă tot Maiorescu cu „degetul său de lumină” (E Lovinescu), de oriunde-ar fi, şi indiferent de treapta de afirmare la care se află oricine, indiferent dacă este deja un creator, un nume, sau aspiră să fie un creator, un nume. Suntem plini de nădejde că ascendentul valorii pe care îl avem în atenţie să se constituie într-o serioasă premiză ca revista noastră să fie valoroasă!

*

 

 

BUN VENIT, CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE!

Aureliu Goci /critic literar

 

Niciodată nu vor fi prea multe reviste de cultură, niciodată nu va fi inflaţie de pagini scrise cu talent şi gust de tineri autori care asediază Cetatea Literelor.

Să ai succes, „Convorbiri literar-artistice”, să ai colaboratori înzestraţi, să ai condeie echilibrate şi strălucitoare, să fii îmbrăţişată de talente dinamice, cu viitor în literatura românească!

Şi poate, cu acţiunea ta de acum, să apropii acel aşteptat viitor, în aşa fel încât el să vină mâine, nu poimâine!

Cu prietenie,

AURELIU GOCI -critic literar

 

*

      O convertire          

Marian Nencescu; doctor în filologie

 În luna ianuarie 1960, notează Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912, Bucureşti – d. 30 martie 1989, Baia Mare) în Jurnal personal, redactat între 1971-72, la Bucureşti, şi editat postum sub titlul Jurnalul fericirii (ed. I, cu note, prefaţă şi biobliografie de Virgil Ciomoş şi Virgil Bulat, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994), la puţine zile de la internarea la Malmaison (celebrul loc de detenţie din Bucureşti, situat pe dealul Uranus, azi demolat în urma construirii Casei Poporului – n.a.) şi la doar câteva zile după aflarea veştii condamnării la treisprezece ani de muncă silnică (dintre care a efectuat doar cinci – n.a.), fostul avocat şi scriitor de etnie israelită ia decizia radicală de a se converti la creştinism, alegând deliberat cultul ortodox („Nu m-am putut opri de a nu avea un rictus nervos de teamă că nu e deloc probabil să rezist până la capăt şi că ar fi bine să mă botez”– Jurnalul fericirii, varianta a II-a, manuscris din Arhiva Mânăstirii Rohia).                                     În consecinţă, face apel la arhimandritul Mina Dobzeu, coleg de celulă, care îi acordă primele lecţii de catehizare şi care îl pregăteşte pentru taina botezului, chiar la faţa locului, adică în celula nr. 18, de la Malmaison. Ceremonia propriu-zisă a convertirii are loc la 15 martie 1960, la întoarcerea „de la aer”, adică exact în momentul când, după socoteala participanţilor, „caralii erau mai ocupaţi”. În consecinţă, tocmai când puhoiul de deţinuţi era mai mare, părintele Mina a înşfăcat o cană de metal cu smalţul ciobit, plină cu apă „viermănoasă” şi, în prezenţa a doi martori (preoţi greco-catolici), a săvârşit ceremonialul sfânt „la repezeală, dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desăvârşită, rostind cuvintele trebuitoare şi făcând semnul crucii”. A fost un gest receptat de proaspătul creştin în următorii termeni : „Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi din duh rapid”.

Botezul, săvârşit în clandestinitate, şi lipsit de elementele consacrate – cufundarea  în apă şi mirungerea – este însă perfect valabil şi i-a oferit beneficiarului zile  grele în detenţie, dar şi nopţi cu somn liniştit. În esenţă, Steinhardt a explicat personal „misterul” convertirii sale atât în unele pagini substanţiale din Jurnalul fericirii, cât şi, mai detaliat, într-o scrisoare privată, adresată lui Emil Cioran, datată 5 mai 1986 : „Eu am fost lovit de clarviziune târziu, în închisoare, când mă apropiam de 50 de ani şi când nimic nu mă pregătise, ba chiar din contră,  pentru lovitura adevărului” (v. Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1993, p. 220). În închisoare, Steinhardt descoperă că libertatea individuală este condiţionată de aplicarea legilor moralei şi că un individ fără libertate este „o caricatură, un locuitor al iadului”. Tot cu acest prilej înţelege că libertatea nu este un fetiş, un lucru ce trebuie cultivat până la absurd, ci un obiect „preţios şi fragil” ce trebuie conservat. În acest sens, atinge şi problema predestinării, constatând, pe urmele Apostolului Pavel, că fiinţa umană se aseamănă cu acele vase de cinste de care vorbeşte ucenicul lui Hristos şi că mântuirea nu este decât o nouă ipostază a fatumu-lui. În consecinţă,  fratele Nicolae constată, că după creştinare este un „alt om”: „Am intrat în închisoare orb . . . şi ies cu ochii deschişi, am intrat nemulţumit, şi ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, suspcios, sensibil la fleacuri, şi ies nepăsător “.(Jurnalul, op.cit., p. 302). Problema fundamentală în acest context nu e atât credinţa lui Steinhardt, reală, pe cât ne este omeneşte cu putinţă să apreciem, cât devenirea românească întru fiinţă a marelui moralist și gânditor neo-creștin.

Astăzi,  când ne aflăm în momentul zero al plecării în lume a unei noi publicații cultural-literare, nu putem să nu ne gândim la gestul simbolic al lui Steinhardt de a se mântui întru Hristos, chiar în ceasul marilor întrebări. Trăind, la rândul nostru, emoția începutului, parcă simțim  taina unui nou botez  spiritual. Fie ca noua publicație, ce vine azi în fața cititorilor ei înveșmântată în haina Duhului divin, să răspundă întrebărilor și dilemelor firești ale iubitorilor de cultură.  Să fie un Sfânt botez cultural binecuvîntat de Dumnezeu, iar noul prunc literar să aiba viață lungă și ferită de urgii și pizme omenești.

Drum lin şi deplină devenire întru ființa românească !

*

Un pum de inimi                 

 Aura Dan; Scriitoare.  

                                                           

(Redactor adjunct)

 

Un pumn de inimi care s-au întâlnit, la început, virtual, şi care, aparent, nu au nimic în comun, dar care scriu cu tocuri diferite înmuindu-şi peniţa în aceeaşi cerneală. O cerneală care-şi va lăsa urmele-n timp, o cerneală care va striga lumii despre literatură, pictură, muzică, teatru şi film, evenimente mai mult sau mai puţin importante, modă şi trai…

Un pumn de inimi care bat în acelaşi ritm, în acelaşi timp pentru tine, cititorule, ca tu să ţii în mână Revista „Convorbiri literar-artistice”, o revistă dintr-un noian de reviste de profil, ce se doreşte a fi scrisă şi tipărită cu simţ de răspundere şi promptitudine, a fi un etalon pentru literatură şi artă într-un ansamblu larg pentru delectarea ochiului, minţii şi sufletului. O revistă în care vei găsi editoriale, articole, critică despre scriitori şi scrieri, instantanee şi… cultură la cafeaua de dimineaţă într-un Bucureşti al secolului XXI.

De ce a văzut lumina tiparului revista „Convorbiri literar-artistice”? Fiindcă acest pumn de inimi are de spus ceva, iar tu, cititorule, dacă nu vei citi, vei pierde. Aşadar, vă propun să răsfoim împreună revista „Convorbiri literar-artistice”, căci în acest fel vom răsfoi acest pumn de inimi şi de idei şi ne vom culturaliza, sporovăind unii cu alţii şi unii despre alţii şi despre ce mai e nou sub soare!…

=

 

Alexandru Nicoară; drd. în Teologie

                                                         

(Redactor adjunct)

    Încotro educaţie?…

Pe zi ce trece interesul copiilor pentru şcoală este într-un regres continuu. Plimbările în Mega-mall, jocurile online, interesul cât mai crescut  faţă de modă şi altele au acaparat viaţa tinerilor. Latura financiară a devenit obsesivă pentru majoritatea. Trebuie să recunoaştem că societatea secularizată şi materialistă din ziua de azi stimulează în copii latura pecuniară. Visăm bani, haine, maşini de lux şi case grandioase. O stare de nemulţumire apasă peste sufletul românilor. Construim case grandioase lipsite de “gust” arhitectural care nu au nimic în comun cu sufletul şi tradiţiile noastre naţionale. Am avut ocazia să păşesc în numeroase locuinţe. Case imense, multe camere, dar încălzite “pe alocuri” ca la meteo. În multe dintre ele  stăpân e frigul. Ne este foarte greu să ne acceptăm situaţia financiară. Modestia a apus de mult!

Alergătura aceasta după bani influenţează educaţia. Părinţii au câte două sau chiar trei job-uri. Cum să mai ai timp de copii când pleci la 7 dimineaţa şi revii la 10 seara? De copii cel mai mult se ocupă bunicii. Foarte mulţi părinţi neglijează educaţia copiilor fără să conştientizeze faptul că mai târziu vor trebui să suporte efectele acestei nepăsări. Educaşia se aseamănă foarte bine cu agricultura, unde punctul de plecare este sămânța (moştenirea genetică), dar deloc neglijabile sunt lucrările câmpului (educaţia). Nu întâmplător la începutul anului şcolar, la ora de religie, se citeşte Pilda semănătorului (Matei cap. 13, 1-15).

Ce înţelegem prin educaţie? Educaţia este totalitatea metodelor, procedeelor şi măsurilor utilizate conştient în vederea structurării omului. Ea transmite imagini şi idei, cunoştinţe şi structuri, tehnici de gândire, valori morale şi estetice, modele atitudinale, norme şi principii de comportament. Pentru dezvoltare educaţia reprezintă un factor determinant.                                                                                    Nu trebuie să înţelegem eşecul şcolar ca fiind un eşec exclusiv al elevului, al incapacităţii sale (Pantelimon Golu, Psihologia învățării și a dezvoltării, Editura Fundaţiei  Humanitas, 2001, p. 144). Observăm ce poate ereditatea şi apoi ce reuşim să construim prin educaţie. Până la intrarea în şcoală, decisive sunt influenţele familiei, cu toate că acţionează şi influenţele grădiniţei, ale străzii şi celelalte medii pe care le frecventează copilul.                                                                                           Cred că una dintre multiplele probleme ale învăţământului românesc ar fi neglijarea laturii formative a educaţiei. Cu ce te ajută să ai foarte multe informaţii cănd dimineaţa uiți să îţi saluţi profesorul cu un “Bună dimineaţa”?                                  Dacă altădată elevul îşi dorea să ajungă învăţător/oare (profesor/profesoară), astăzi nici nu vor să audă de aşa ceva. Părinţii nu îi încurajează pe copii spre profesorat, argumentând că a fi profesor înseamnă a muri de foame. Am întâlnit copii care îşi doreau să devină profesori. Un elev al meu mi-a mărturisit plângând că nu-l lasă mama să se facă profesor, fiindcă ea nu vrea ca fiul ei ajungă un muritor de foame. Copilul este influenţat de tot ce aude, vede, simte şi trăieşte.

Elevii simt frustrările doamnei lor învăţătoare/profesoare legate de neajunsurile financiare. Nu copiii sunt vinovaţi că în sistemul de învăţământ nu sunt bani. Şi modest se poate trăi frumos, dar copii nu mai ştiu astăzi ce e modestia!!  Circulă pe internet un filmuleţ despre modestia elevilor din Japonia. Într-un after school cei mici spălau parchetul sălii de curs şi singuri îşi puneau ciorbiţă în castronaşe. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. În Japonia pe tot parcursul şcolii, până când termină liceul, elevii se ocupă şi de curăţenie. Dar mamele japoneze îi încurajează pe copii: “Hai, ştiu că poţi să faci singur!”. În Romania însă mamele îşi duc odraslele la şcoala până în anii de liceu, omiţând că rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil.

O altă migrenă a societăţii este vorbirea de rău a cadrelor didactice. Aud prin mijloacele de transport cum părinţii vorbesc în batjocură despre profesori în faţa copiilor. Se naşte întrebarea: “Când să-şi asculte părinţii? Atunci când batjocoresc autoritatea didactică în faţa lor  sau atunci când spun: “Mami, să o asculţi pe doamna”? Toate acestea sunt împotriva propriului copil. Acesta pierde respectul faţă de cadrele  didactice, faţă de şcoală şi faţă de cultură, în general. Părinţii mei nu mi-au permis niciodată să comentez un cadru didactic. Ce hotăra dna învăţătoare la şcoală era mai sfânt decât “TableleLegii.

Generaţia de astăzi este destul de dificilă şi pretenţioasă. Elevii nu sunt receptivi la discursul profesorului, fiindcă li se pare “plicticos” şi “ nu are fundament în realitate”. Ca profesor de religie am încercat să reactualizez toată  învăţătura Bisericii. Totul a plecat de la întrebarea elevilor: “Cu ce mă ajută acest lucru în viaţă?”.

În învăţământul românesc există foarte multe figuri care nu au nimic în comun cu sistemul. Ca profesor nu-i suficient să fii licenţiat. Ai nevoie de dragoste nesfârşită faţă de copii, răbdare cât muntele Everest şi o personalitate foarte bine conturată!

*

Lansare: ARENA LITERARĂ; O nouă Revistă pe Piaţa…


…literară!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Aseara 27 oct 2016, un Grup de oameni s-au adunat la Casa Calderon Bucuresti, întru năşirea unui Pruc! Naşterea unui Prunc este un eveniment important într-o Familie cît şi între..neamuri şi chiar între Prieteni şi NEprieteni, mai ales cînd”progenitura” promite!!

ARENA, nou-născuta REVISTĂ, ce se vrea a fi LITERARĂ -aşa au declarat fondatorii, cofondatorii şi iniţiatorul Proiectului, iar noi, ceilalţi, îi credem pe cuvînt pînă la proba contrarie-, a fost năşită aseară de critici literari de anvergură, precum: Dl prof Ioan Dodu Bălan, Victor Atanasiu, Florentin Popescu, Aureliu Goci, Nicolae Grigorescu, Lucian Gruia, nu neapărat în ordinea aceasta,  dl Emil Lungeanu, dramaturg -unul dintre scriitorii pe care i-am citit şi ale cărui scrieri îmi plac, iar luările lui de cuvînt mă fascinează, dl Dan Fruntelată -despre a cărui scriitură nu cunosc NIMIC; mea culpa!-, şi dl Stefan Dimitriu, a cărui scriere îmi doresc nespus să o achiziţionez, pentru că ştiu că vorbeşte în scris despre nişte lucruri care mă preocupă şi are un stil de a scrie care este în graţia mea! Doamna Gabriela Banu, o scriitoare şi traducătoare „discretă pînă la sinucidere”, a fost, şi dumneaei, prezentă…discret! Mulţi, foarte mulţi scriitori mai vechi (de zile) sau mai noi, ori arhicunoscuţi prin scriitura lor sau alţii mai puţin cunoscuţi publicului şi mie însămi. Mulţi! Sala arhiplină! Başca şi un scriitor român venit din America, MN Rusu de la „Lumină Lină şi News Magazin”, pe care cei prezenţi l-au tratat cu osebită consideraţie!

Iniţiatorul, patronul şi directorul ARENEI LITERARE -să-i zicem aşa de-acum, că am aflat cum au botezat-o NAŞII ei-, Nicolae Roşu, de la arhicunoscuta Editură Betta, ne-a făcut o scurtă prezentare a PRUNCIŢEI lui, ne-a pus pe tapet şi cam ce ar vrea domnia sa, dimpreună cu  NAŞII, să facă din Arena Literară cînd aceasta se va face mare, invitîndu-ne şi pe noi, cei prezenţi, să punem umărul la această…devenire!! Mulţi invitaţi, puţini aleşi! vorba ceea…Vom vedea…

A fost anunţat Colegiul editorial, Seniorii editori şi, stupoare, la capitolul DIVERSE, sau cum ar fi mai corect spus: ” şi Alţii” apare şi numele meu!! Mie, mi-ar reveni o SARCINĂ, despre care am să mă exprim, pe larg, într-un  Articol separat…

„Botezul” ARENEI LITERARE s-a încheiat, ca orice BOTEZ cu ştaif, cu piscoturi şi şampanie!! Calitatea nu le-o cunosc deoarece eu…am plecat!!! De ce? De aceea!!…Pentru că…

Ca PROZATOARE, dar şi ca fotoreporter/cameraman, îi doresc „ARENEI LITERARE”  MULŢI ANI într-o DISPUTĂ scriitoricească de anvergură şi, personal, îmi doresc să fie o reală ARENĂ, unde autorii să se dispute în priceperea şi măiestria  mînuirii cuvîntul scris -aşa cum de altfel declară atît patronul cît şi naşii, ca totul să fie spre  BUCURIA PĂRINŢILOR, NAŞILOR, a TUTUROR celor care se vor regăsi în paginile ei ca autori, dar şi spre bucuria acelora despre care, poate, se va vorbi în paginile Revistei!

Iată cîteva imagini „preluate”…

Ce alegi? O Lansare de Carte sau o raită prin Magazinele cu ţolăraie???


Anto cap verde fbn

  Azi, 30 mai 2016, filmez un EVENIMENT. O Lansare de Carte a criticului literar MIHAI ANTONESCU: „MEMORIA TRESTIEI” Vor veni la Casa de Cultura Calderon, Bucureşti, peste o duzină de GREI ai LITERATURII! Şi Mihai Antonescu este unul GREU. Şi la Propriu şi la figurat!! Este unul dintre cei care, în luările lui de cuvînt, se exprimă SCURT şi la OBIECT!  Fără „floricele”, fără „broderii!!” Exact pe gustul meu!…

(Eveniment moderat de criticul si dramaturgul: Emil Lungeanu! Invitaţi de onoare: Ana Maria Baros, Ion Andreiţă, Florentin Popescu, Nicolae Dan Fruntelată, Aureliu Goci, Lucian Gruia, Eliza Roha, Ana Maria Garaş, Geo Călugăru, Dinu Georgescu, Vlad Ciobanu. Va fi prezent scriitorul şi editorul: Ioan Barbu, de la Rm-Vîlcea. Emilia Dănescu, care a făcut culegerea, corectura şi tehnoredactarea cărţii, poetă şi PR-ul dlui Mihai Antonescu.

Va fi prezent cantautorul: Eugen Stan)

N-am ce face şi învit la acest  EVENIMENT CULTURAL mai multă lume -oameni,se-nţelege!! Dar..cum CULTURA nu e îngurgitabilă oricui, se vede treaba că mi-am aruncat orzul pe GÎŞTE şi GÎSCANI (Gînsaci!!)!! Bine măcar că una-două şi alte cîteva zeci de..GÎŞTE (despre care -gişte şi gînsaci- am să mă ocup mai pe îndelete altă dat’; mă seacă: îmi cer cărţi, le dau de-a…futu-i pomana -iertaţi, dar sînt tare ofuscată pe idioţi!!, că nu-s în stare să de un ban pe-o carte!!!- şi ei, neisprăviţii/neiprăvitele nici măcar nu le deschid spre..citire!! Păi, la ce „puii mei!!”, mai vrei carte? Pentru autograf?? Sau să te lauzi în turmă că ai -şi tu!!- un amic SCRIITOR??!!! Oahh, c e v-aş mai trage una neaoş românească, de să mă ţineţi minte!!! dar..fiţi iertaţi, că nah’, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!!) mă sună să m-anunţe că NU VA VENI la EVENIMENT, fiindcă merge să-şi caute ceva de-mbrăcat! Azi! Negreşit azi!! Mîine nu e zi!!!, îmi zic în gînd, „blagoslovind” sărăcia minţii GÎŞTEI!! Tu vrei să le dai HRANĂ pentru suflet şi ei/ele, GÎŞTELE/GÎSCANII, vor acoperămînt pentru împuţiciunea lor de TRUP!! Bine că măcar şi-o acoperă cu ţoale şi şi-o mai îmbălsămează…

Cultura, ah cultura!! Ce greu digerabilă unora!!!

Vă salut „scumpii” mei! Călătorie sprîncenată… Mergeţi în LUMEA voastră! Nimeni nu vă va deranja ..somnul raţiunii!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Prezentare de autor…


 

     11 mai 2016; Bucuresti; Biblioteca Metropolitană; Cenaclul Literatorul; amfitrion şi coordonator: dramaturgul Emil Lungeanu. Eu trebuia să..lecturez! Şi eu!! Din scriitura mea!…

Eram aici pentru prima oara în postura de lecturant, de prozatoare! Fusesem însă de Njde ori la Bibliotecă şi chiar la Cenaclul Literatorul, dar pe post de…OCHI MAGIC! În spatele camerei de filmat! Cameramanu lu’ Peşte!! (Ei, bine! Chiar dacă am şi un pic de Şcolică în domeniu şi o DIPLOMĂ care mă acreditează ca şi cameraman/fotoreporter, mulţi „pretini”, pe prinţipiu că  mi-s…femeie, nu dau nici măcar o PERECHE de MUCI (scuzaţi expresia!!dar ea reflectă exact opinia unora despre capacitatea mea de cameraman/ artist plastic si etc…) pe priceperea mea în a mînui INSTRUMENTUL de filmat!! Şi culmea, cei care NU CRED în mine, sînt taman cei care..mănîncă din blid cu mine!! Dar, nah’! Cine l-a vîndut pe Hristos? Casnicii Lui!! -Rog, dacă citiţi, nu vă simţiţi LEZAŢI decît cei care vă ştiţi în culpă!! Spusu’ nu e chiar pt toată lumea!!…Dar, să lăsăm! Să trecem la..”oile noastre!”

Aşadar, Cenaclul…LITERATORUL! Cu participarea criticului literar, greul, am putea spune,  Aurelu Goci! În fapt, domnia sa,  are ceva greutate  (fizică), un condei bine ascuţit, creier brici, ani de recenzare, la greu!! („Vechi de zile”-aş îndrăzni să zic!!; greu de spus cîte mii de cronici literare a întocmit în peste N  ani de cariera de..critic literar!!), dar ca om, e blînd ca un mieluşel! Şi un haios!!…Îmi place că-i un tip foarte…relaxant!! Nu te simţi stînjenit în prezenţa lui! Decît doar dacă eşti cumva vreun „dobitoc necuvîntător”, dar..nu e cazul meu!! Eu, dimpotrivă, prea cuvîntez!!! Adesea şi fără rost, dar nah’, asta e!, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!!…

Pe ORDINEA de ZI  figura, după poetul Petru Solonaru (căruia îi voi dedica un capitol aparte),  scriitoarea Vasilica Ilie, cu care sînt, oarecum, amică, deci nu mă temeam să mă duelez cu ea, şi  Nicolae Ţăranu, poet sau prozator, pe care îl ştiam,  oarecum, căci mă mai intersectasem cu el pe la nişte lansări de carte, dar nu îi cunoşteam EXACT valoarea scriitoricească! Nu că pe Vasilica Ilie aş fi citit-o! Nu! Dar îmi mai aruncasem privirea, din cînd în cînd, pe pagina ei de pe Facebook, aşa că ştiam ce poate ca scriitoare!! Ne lăikuiam!!! Acum, aici, la LITERATORUL nu eram la CONCURS, dar nah’, fiecare vrea să iasă pe locul…ÎNTÎI!! Eu fiind un fel de „necunoscută”, un „Y”, aveam şi eu ambiţia mea, ca şi ei, de altfel! Doar că ei aveau state vechi în lecturat şi/sau ţinut discursuri, pe cînd eu, nu! În orice caz, nu voiam să cad pe locul 4!! Şi, întru aceasta, nici că-mi păsa cine va ocupa locul acela!! Treaba e ca nu voiam să-l ocup eu!!!

În sală, auditoriul, format din poeţi, prozatori, epigramişti, scriitori într-un cuvînt, dar şi actori, pictori, doctori, fotografi, cameramani (care, şi ei scriu şi au publicat cărţi). Oameni care aveau carieră în spate. Erau foarte mulţi scriitori cu ştaif! Forfotă mare!! Mare parte din cei  prezenţi, în proporţie destul de mare, nu mă ştiau ca şi prozatoare! Pentru ei eram…”fata din spatele camerei de filmat!”, cum mă etichetase pe mine odată…cineva, şi-mi plăcuse! Acum însă urma să-mi exercitez veleităţile, nu de cameraman/fotoreporter, ci de prozatoare!! Upsss!!! Fii atentă, Antoanetooo!!! Vezi ce spui! Uşor de zis, dar mai greu de aplicat! Practica asta ne omoară!! Oricum, vă spun sincer, că e de 1000 de ori mai fain, mai relaxant în spatele camerei de filmat decît în faţa ei!!!…

 La intrarea în Biblioteca Metropolitană trona un AFIŞ:Afis Biblioteca cu anto 11 mai 2016

Citesc!  „TETRADELE lirice ale lui Petre Solonaru în dispută cu TRIADELE prozatorilor X, Y, Zet!”…Y-gecul fiind eu: Antoaneta Rădoi!!!

Hmm!!!… TEXTUL afişului ăsta, ori e conceput „la intimidare”, ori e pus să mă ambiţioneze maxim!!, mi-am zis. Nu-mi era prea clar ce-ar putea însemna „TETRADELE lirice” ale domnului Petru Solonaru (Nu citisem NIMIC din ceea ce  scrisese, deşi mă intersectasem cu domnia sa de mai multe ori pe la diverse evenimente cultural-literare, chiar îi dădusem un autograf -uau!! Îi dădusem un autograf!! Îţi dai seama??? Eu dumnealui!!!- pe una dintre Cărţile mele, în 19 dec 2014, la Calderon!!; m-am şi mirat că vrea să mă citească!! Eu auzisem despre dumnealui cum că ar fi unul…greu, în domeniul scrisului şi că scrie ceva mai…aparte!!, în fine, ceva ce mai puţini pămînteni înţeleg -iar eu, prea…pămînteana, sigur, NU mă aflam printre cei…înţelepţi!!) Ca să nu mă îngrijorez prea tare şi să-mi pierd calmul, ca să nu intru în trepidaţii, mi-am făcut de lucru meşterind la camera de filmat, căutînd unghiuri bune de filmare, luminozitate, etc…

Încet-încet, sala s-a umplut la refuz şi şi-au făcut apariţia şi GREII prezidiului (Ei, bine, nu era chiar un prezidiu, căci era un CENACLU Literar, un loc unde se lecturează, se discuta, se poartă dialoguri, deci nu CURTEA cu JURAŢI): dramaturgul Emil Lungeanu, amfitrionul, Aureliu Goci, criticul, Petru Solonaru, scriitorul şi…”adversarul” meu şi, poate şi al celorlalţi doi prozatori care urmau să lectureze!! Şi ca să pună cireaşa pe tort, dl Emil Lungeanu începe prezentarea Evenimentului cu un mic discurs:

Cîţiva autori de PROZĂ au vrut să se dueleze cu POETUL Petru Solonaru! Se vor duela cu săbii din acelea de…cum le zice… de samurai. PROZATORII vor să-şi încrucişeze spadele, să se dueleze cu marele (poetul; n-am reţinut exact termenul pe care-l pronunţase dl Lungeanu) Petru Solonaru! Să vedem însă, dacă mai rezistă PROZA după TETRADELE solonariene (care erau programate primele)!! Dl Solonaru a venit astăzi cu ANDROGINUL, ne adroginizăm!!! TETRADELE rămîn ale lui Solonaru…şi etc, etc…a înşirat dl Emil Lungeanu cuvinte „ne-nţelese” mie, de parcă nu eram eu şi aşa năucă!!! „TETRADE”, ANDROGIN!!!”…Doamneee, m-am lovit la cap şi-am ajuns…unde???

Şi ca să fie tortul (mai bine-aş zice: tortura!!, asupra creierului meu, mărginit la…metafizică) şi mai vîrvonat, începe dl Solonaru să-şi expună creaţia! Aş, mare lucru nu am înţeles! Că nah’, nu fusesem pregătită să aud vorbindu-se „chinezeşte!!” Am înţeles însă aceea că, am văzut-o şi auzit-o, pentru prima oară de cînd o cunosc, pînă şi pe INEGALABILA actriţă Doina Ghiţescu, o stîncă de neclinit a interpretării oricărui gen literar, teatral, aproape….bîlbîindu-se cînd dl Solonaru a invitat-o să lectureze!!  Ei, bine! Exagerez un pic, dar..parol că nu prea mult!!! Şi-a găsit, scumpa de ea!, cu greu linia interpretativă, deşi tipa are o..VEŞNICIE de experienţă! Dar, nah! „androginizarea”, nu-i o treabă aşa simplă, cuma rcrede unii! Şi nu-i una simplă, deloc, atunci cînd îţi primeşti „rolul” de-abia cu 3 minute înainte de  deschiderea Cortinei!!! Dar, s-a descurcat! În fine, nu ştiu ce-au înţeles şi, mai ales, ce-au reţinut din expunere cei din sală, dar eu n-am înţeles decît aceea că TETRADELE astea sînt, în fapt, nişte POEME, că-s o formă de poezie inventată de dl Solonaru! Aşadar, solonariene!! Bine măcar că m-am luminat un pic!… Ceva-ceva LUMINĂ a mai adus ÎNTUNERICULUI meu şi criticul Aureliu Goci, care a luat cuvîntul şi a cuvîntat!!! Slavă Domnului! Altfel, chiar că rămîneam năucită de nu mi-aş mai fi putut ţine „frumuseţe” de discurs pregătit!!! Uah!!..

Cînd s-a trecut la „candidatul” următor, la Vasilica Ilie, am răsuflat uşurată! Cu SOLONARIENELE, cu TETRADELE, cu ANDROGINUL în spate, m-am simţit precum  Sisif!! Parcă urcam, urcam un munte înalt-inalt cu bolovanu-n spate şi îl scăpam, şi  mă-ntorceam la baza muntelui, înşfăcam bolovanul şi urcam un pic şi iar îl scăpam!!!… O, Doamne! Rău îi să fii „neputincios!!” SOLONARIENELE? Un bolovan prea mare şi prea..greu pentru UN STÎNJENITOR MONUMENT de SUPERFICIALITATE, care sînt eu, Antoaneta Rădoi!!! Am scăpat teafără şi am răsuflat uşurată cînd „androginizarea”, împlinită sau nu, s-a disipat!….

La Vasilica Ilie, am intrat în lumea prozei feminine. O lume care nu-i DELOC pe placul meu! Dar Vasilica Ilie, lectura calm, aşezat, liniştitor, ca un clinchet de clopoţel, iar eu, după „solonarienele” care-mi căzuseră greu la digestie, eram acum precum o pisică pe sobă! Puteam să şi visez! Mai ales că Vasilica derula, liniştitor, o..poveste de dragoste! (personal, nu-mi  plac, DELOC, dar lecturarea Vasilicai îmi permitea să-mi reaşez mintea-n cap!! Căci ea lectura şoptit şi vorbea, în creaţia ei, despre lucruri, oarecum, mai pămîntene decît auzisem la Solonaru!!, deşi nici povestea ei nu era tocmai pămînteană! Genul fantasy! Doar că în final personajul moare şi asta nu prea mi-a plăcut! Prea..lacrimogen! Mai ales după ce TOTUL începuse şi se derulase ca-n basme!! O poveste de dragoste, Ileana-Cosînzeana şi Făt-Frumos, în variantă fesbuciană!!)

Cînd mi-a venit rîndul, mi-am dat seama că nu o să am timp să-mi ţin discursul. Gîndisem ca mai întîi să mă prezint celor prezenţi, să-mi fac un scurt CV (deşi urăsc CV-urile, urăsc BIOGRAFIILE -simt de parcă ar trebui să-mi fac NECROLOGU’, eu un MORT, în faţa unor oameni VII!!, cărora oricum nu le pasă!-, ca să ştie lumea cu cine are de-a face, şi, mai apoi, să lecturez ceva din una dintre cărţile publicate de mine! Mi-ar fi fost necesare 35-40 de minute, dar NU AVEAM ACEST TIMP la dispoziţie pentru discurs, drept pentru care l-am ciopîrţit! (Mă frămîntam în gînd, în timp ce deja vorbeam mulţimii, şi aruncîndu-mi ochii, din cînd în cînd pe notiţe, nu-mi găseam reperul: de un’ să tai şi cît! Oh, măcar de na-ş păţi ca doctor’ Ciomu, să tai organul cel mai…”de seamă”, al organismului!!) Cum a ieşit? Habar n-am! Nu mă întrebaţi ce am spus, nici ce a ieşit, căci NU ŞTIU! Dar…cred că a ieşit bine! De ce zic asta? Pentru că m-am trezit în aplauze!!!…

(puteti vizualiza: https://youtu.be/zJH6vkLUVv0 )

Va urma!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea