Posts Tagged ‘arsenie boca’

Rugaciune catre Părintele Arsenie Boca


„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”…


…că tot ceea ce cauzezi altora, vei primi înapoi înzecit.

maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou

Bătrânii au o vorbă: “Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”.  Ei au descoperit înaintea noastră că, pe lumea asta nimic nu este întâmplător, ci tot ceea ce ne este dat, ni s-a dat pentru ca noi am gândit, am acţionat, am proiectat, am…implementat. Răul şi/sau binele făcut altuia prin orice mijloace, gând, vorba sau faptă ni se întoarce înzecit.

Legea bunei rânduieli este Legea de Bază a Universului. Ce dai bine sau rău, aceea primeşti, deseori, înzecit. Facem rău, el se va întoarce la noi, mai devreme sau mai târziu, aşa cum vom primi binele dacă am făcut bine. Tot ce emite individul în mediu, vibratoriu (gânduri, sentimente, dorinţe,  cuvinte, fapte), dacă sunt de natură rea va produce efecte perturbatoare şi se va întoarce la individ, mai devreme sau mai târziu. La fel se-ntâmplă şi cu vibraţiile bune, positive, de pace, de bunătate, fiindcă acţiunile noastre, gândurile, cuvintele, sunt energii şi tot ce emitem în exterior se întoarce la noi. Prin urmare, ceea ce semănăm (în Univers), aceea vom şi culege…Bine facem, bine vom găsi…

Dacă cineva va agresa pe altcineva, aceeaşi agresiune se va întoarce împotriva agresorului, adesea înzecit. Dacă cineva nu se îndreaptă, nu se căieşte de fapta lui cea rea şi persistă în a face răul, în a ataca, el va atrage asupra sa aceeaşi agresiune şi chiar una şi mai grozavă, chiar dacă nu imediat. Tot ceeea ce trimitem în Univers: afecţiune, gând, cuvânt, faptă, se întoarce către noi, uneori înzecit, când nici nu ne gândim. Culegem roadele faptelor noastre, bune sau rele! Noi atragem asupra noastră, în permanenţă, evenimente compatibile cu ceea ce emitem. Toate noxele energetice şi informaţionale le atragem la noi, la casa noastră, dar şi în structura corpului nostru prin gândurile de tristeţe, ură, mânie, invidie, lăcomie, frustrare despre noi sau despre alţii şi aşa ne scade imunitatea şi ne îmbolnăvim. Sângele va fi primul atacat de vibraţiile joase prin gândurile şi cuvintele rostite, apoi tot corpul fizic, şi cel eteric şi…etc. Noi singuri suntem cei care ne implementăm întâmplările vieţii. Nimeni altcineva, afară de noi înşine, nu poate fi răspunzător de implementarea întâmplărilor noastre decât noi înşine, fiecare în dreptul lui….

Izbucnirile nervoase însoţite de cuvinte necontrolate, nu trec niciodată fără urme, nici pentru cel căruia îi sunt adresate, nici pentru cel care le adresează”. Aşadar…atenţie la cuvintele ce necesită muulte…beep-uri!! Aviz amatorilor!!…(Mie mi-am spus asta!!)
Înţelepţii susţin, şi eu nu am motive (întemeiate, deocamdată) să nu-i cred (încă mai cercetez, experimentez, vai, pe pielea mea!!), că fiecare se agresează de fapt singur prin acţiunile lui, prin ceea ce gândeşte. Fie şi sieşi! Aşa că: “Noi suntem singurii responsabili pentru consecinţele faptelor, gândurilor, sentimentelor şi cuvintelor noastre; Orice cuvânt, orice gând, orice faptă rămân întipărite în arhiva conştiinţei cosmice şi după ele vor fi judecate de  spiritele noastre după moarte”. Iată că şi Scriptura zice:Vă spun vouă că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
(Matei 12: 36, 37)

Cine se teme de-Arsenie Boca?, de Nicolae Nicoara-Horia


Luni, 17 Aprilie 2017
din Săptămâna Luminată
„Vezi că eu mor şi nu va trece mult timp
şi în România va fi vărsare de sânge”.
Arsenie Boca
(Vața de Sus, 29 Septembrie 1910-Sinaia, 28 Noiembrie 1989)

arsenie boca

Cine se teme de-Arsenie Boca,
Cine vrea să-l despartă de Dumnezeu?
E sfânt? Nu e sfânt? Ce mută îndoială
Apasă pe sufletul neamului meu!

Ce semne mai vreți? Ce minuni nefăcute?
Aici, pretutindeni, sunt destule dovezi,
Sfântul acesta cu mult mai-nainte
Și-a scris moartea s-o citești și să crezi!

Dumnezeu a pus în el o Lumină
Și nimeni n-o va lua înapoi,
Sfântul Ardealului de la Vața de Sus
A fost și rămâne viu printre noi!

El nu cerșește îndurare, nici milă,
Canonizat dacă este, ori nu,
La Prislop, unde curge izvorul cel viu
Însetat de oriunde, vino și tu

Și atinge cu sufletul crucea fierbinte
Să te cuprindă fiorul cel sfânt,
Cine se teme de-Arsenie Boca,
De Sfântul acesta fără mormânt?

Nicolae Nicoară-Horia

„Minuni prin Maica Domnului la..Letca-Nouă”, de Antoaneta Rădoi-de la Vrancea


coperta-finita-letca-nouaAproape…gata!!!

Îmi pusesem în gînd, de ceva vreme, să public la o Editură din Vrancea mea natală şi, iată că, minunea s-a-ntîmplat, în chip MIRACULOS!! Cum au venit BĂNUŢII pentru publicarea unui MANUSCRIS care aştepta de vreo 6 ani, nu va spui…deocamdată!!! Cert este că, eu, un muritor de foame mai abitir decît RESTUL MURITORILOR de FOAME!!, am izbîndit, în sfîrşit..PUBLICAREA! Slavă Ţie, Doamne! Binecuvîntată fii Maica mea, Sfîntă Fecioară Maria!

Să-l binecuvînteze Dumnezeu cu Sfîntă mîngîiere pe dl Stroia George de la ..Adjud, editorul meu de acum, şi să-l ajute să depăşească supărarea şi necazul ce au căzut asupra sa, prin plecarea la Domnul a surorii lui -Dumnezeu s-o odihnească de-a dreapta Sa! Mare durere, despărţirea de cineva drag! Domnul să dea putere familiei îndurerate!

Dl Stroia mi-a scris şi un Cuvînt Înainte, pe nepregătite, la Cartea aceasta, lucru despre care voi vorbi la vremea potrivită! Mulţumesc, George! Dumnezeu să te binecuvînteze!

Coperta 4 Letca

Aproape toţi am auzit ori auzim la Ştiri sau de pe la cineva cunoscut despre un loc în care, prin mijlocirea unor Icoane, sentîmplă ceva. Şi mai mereu, ceva-ul acela,  sentîmplă într-un loc în care niciodată nu santîmplat nimic sau nu s-a-ntîmplat mai nimic de luat în seamă ani şi ani, ca, mai apoi, locul acela, pentru ceea ce s-a-ntîmplat aşa..a..a.. pe nepusă masă, să devină un loc foarte…luat în seamă!! Unul dintre aceste locuri este Letca-Nouă, unde, într-o binecuvîntată zi s-a-ntîmplat ceva!

  Se spune că ochii Maicii Domnului din Icoana aflată în Biserică au început să verse lacrimi de mir! Era o Icoană veche în Biserica părăginită ( la acea vreme), uitată de lume, Biserică ocolită cu grijă de localnici şi necurtată de niciun proaspăt hirotonit preot! Dar iată că, într-o zi, Domnul a dat un semn!  Şi a făcut-o în modul cel mai simplu cu putinţă şi mai bine de înţeles pentru toţi! Cineva a văzut cum ochii Maicii Domnului din Icoana aflată la-nchinare au început să verse lacrimi ce emanau o mireasmă! Pentru mulţi dintre noi acest lucru e un lucru mare! O minune! Aşa a şi fost. Fiindcă la scurt timp după aceea, paragina în care se afla Biserica de la Letca-Nouă a ajuns un colţişor de rai. Căci mulţimi de oameni din toate colţurile ţării alergau acolo, iar odată cu străinii au început să vină şi localnicii, după care Biserica a devenit neîncăpătoare pentru atîta mulţime cîtă se aduna la o Slujbă de Acatist sau Maslu!…A fost începutul recreştinării celor din zonă şi a altora!…

Mulţi au frămîntări legate de facerile de minuniale Icoanelor. Mulţi au avut şi încă au frămîntări legate de lucrarea Maicii Domnului, a lui Dumnezeu Însuşi, lucrări care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanelor! Aşa a fost şi este şi în cazul lucrărilor care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanei de la Letcanouă, un sat din judeţul Giurgiu, nu departe de Bucureşti. Dau mărturie şi vorbesc, pe scurt, despre cîteva dintre lucrările pe care eu le cunosc, le-am văzut şi leam trăit prin mijlocirea Icoanei Maicii Domnului de la Letca, între 20042014

   Am fost la Letca-Nouă şi DA, pot spune, cu mîna pe suflet, că Maica Domnului a făcut şi face MINUNI! Fie că ICOANA aflată în Biserică a plîns, fie că n-a plîns …

  Maica Domnului face minuni la Letca-Nouă şi…pretutindeni! Şi nu face minuni doar pentru cei care cred, aşa după cum se spune în popor, ci şi pentru cei…puţin-credincioşi! Ca văzînd ei „minunea”, să creadă!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea (autor)

Vă invit şi vă aştept şi pe la ….”CafeneauaInterviurilor”


Aici:http://cafeneauainterviurilor.info/

(Undeva lîngă Armeneasca; in Bucuresti)

Bem şi Cafea, evident, dar..doar daca o aduceti voi!!! Aici discutam…DISCUTII…. Asadar..INDRAZNITI!! Eu va pun la dispozitie microfonu’, camera de luat vederi, poate si un..fotograf -Dragos Ghita (si electronist!!, pe deasupra; cind VREA!!!), iar voi va spuneti PĂSU’! Despre CULTURA, ARTA, Guvernare, Proble sociale, etc…

Moderator: Antoaneta Rădoi

 

anto-va-invita-al-cafeanua-interv-bn333

Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….


Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….

Cuviosul Părinte Arsenie Boca a plecat aseară din casa mea… S-a dus la un..Ştefan, căruia nădăjduiesc să-i aducă bucurii nemărginite!
  Venise în casa mea în urmă cu vreo doi ani. Îl pictasem şi-l pusesem pe un perete în fostul meu Magazin şi lumea care intra se minuna că îl am aşa într-o „dimensiune” nemaivăzută (prin Pangare, la asta am refer) pe Sfîntul Părinte!!! Scăpase TEAFĂR, la un control al GF, drept pentru care am decis să-l aduc acasă, ca nu cumva, neiprăviţii, să se-ntorcă şi  să mă deposedeze, la COMANDA,  de..comoara mea cea de mare preţ! L-am adus, aşadar, acasă. Nebunie maximă! O dată fiindcă, în nebunia mea, mă apucasem să pictez chipul Cuviosului Arsenie Boca (care a iesit, oarecum, cam după a 20 încercare), eu, ultima neisprăvită dintre neisprăviţi, şi a doua oară pentru că îl adusesem acasă şi-l postasem în sufragerie, de unde, Cuviosul Pr Boca, mă urmărea asiduu, mă cerceta şi mă strafulgera cu privirea lui pătrunzătoare. N-a zîmbit niciodată!! Nu i-am dat NICIO şansă să facă asta!!!…

– Eu nu ştiu de ce-ai vrut să vii în casa mea!, îl mai „înfruntam” uneori, cînd îi simţeam sfredelul privirii pătrunzîndu-mi cotloanele sufletului. Dar dacă tot ai venit, sper să fie de bun augur şi cu folos! Io, Părinte, asta sînt! Ia, acum, de le vezi pe toate ale mele, şi pune-mă înaintea Domnului după cum vei crede de cuviinţă…
Părintele se uita sfredelitor la mine, seară de seară, de cum soseam acasă, şi-mi cîntărea toate mişcările. Ei, bine, nu-i plăcut să te simţi privit, urmărit…mai ales de..Părintele Arsenie Boca!!! Drept pentru care l-am dus la..”izolare”. Şi-i mai schimbam „detenţia” dintr-o cameră în alta, punîndu-l cînd cu toţi Sfinţii la un loc, cînd izolat complet, singur…la meditaţie…Avea la ce medita!!! Căci..văzuse, vedea şi auzea destule…
 Mai acum vreo 3 săptămîni l-am scos de la „izolare” şi l-am repus în drepturi, aducîndu-l iarăşi în sufragerie şi după doar cîteva zile, mi-l solicitase cineva, un preot, ca să-l pună spre cinstire -zicea el-, într-o Biserică. Trimisese chiar, acasă la mine, cu maşina, pe cineva ca să-l ia.
Deşi destul de INCOMODĂ (pt mine) prezenţa Părintelui Boca în casa mea, nu mă înduram să-l dau, şi acum, cînd persoana trimisă de acel părinte, nu ştiu ce mi-a venit …mi-a venit un gînd că…NU VREAU să-l dau!!! Şi i-am zis Cuviosului Boca:
 -Nu te dau, Părinte! Orice-ar fi, rămîi la mine! Eu nu TE VÎND! Nici acestui…preot nu te dăruiesc! Poţi să te superi pe mine…Decît să aud, mîine-poimîine că „ai plîns ” pe la ăla cu lacrimi de nuş-ce-mir, mai bine…să plîngi de mila mea, la mine acasă…
Cuviosul Boca nu a schiţat niciun gest. A rămas nemişcat pe şevalet, urmărindu-mă, mai departe, mut şi sfredelitor. Nu numai că nu s-a supărat că nu l-am lăsat să plece din casa mea, dar parcă îmi încuviinţa decizia…
Am vorbit apoi, în fiecare zi cu el…de-ale..noastre! Io vorbesc cu Sfinţii, cu Maica Domnului ca şi cum ei ar fi în faţa mea…Ei, bine, nu va mai pronunţaţi, ştiu şi singură că-s luată cu capu’, dar, asta e!… Sfinţii sînt..PRIETENII mei!
…Aseară a fost că, CINEVA f f drag mie, m-a sunat şi mi-a zis franc că-l vrea pe Cuviosul Boca şi că..să-i fac un preţ!! Auuu!! Mă doare!! Nu trage dom’ Semaca!! Sînt eu…Lăscărică!!
Dificilă treabă! Cum să-l pot eu „preţui” pe Cuviosul Boca??!!! Ce preţ să-i fac??! E-adevărat că este o pictură, dar…pentru mine…Ş-apoi, cum să fac eu UN PREŢ pentru…CINEVA atît de drag sufletului meu??
Nu. Nu-i voi face niciun preţ! Şi pr Arsenie Boca şi acea persoană îmi erau la fel de dragi…
Şi, în timp ce eu mă frămîntam cu ale mele, uitînd definitiv că CINEVA f f drag, îmi ceruse să-l „preţuiesc” pe Cuvios -crezusem că-i doar o toană de moment şi că..va uita curînd de propunere!!-, numa’ ce-mi sună interfonul. Cine să vină la mine de Crăciun..neanunţat?, mă întrebam, şi cît pe ce să nu deschid, nici să mă deplasez la uşă, căci am crezut că-s din ăştia…neaveniţi, cu-ale lor „colinde” sterile/stereotipe… dar am deschis interfonul şi… stupoare!! CINEVA f f drag, îmi spune că e la uşa de la intrarea în bloc!! La ora asta??? Fără să mă anunţe la telefon că vine??…Cînd mă sunase şi-mi zisese „să-i fac un preţ” pt PORTRETul Părintelui Boca, nu-mi spusese că va veni să-l ia, şi eu am crezut că a spus doar aşa..a…a.. de principiu. Că ar vrea să ştie cam la cît l-aş vinde, dacă l-ar vrea acea persoană, nicidecum că va veni să-l ia în acea seară….

Ei, bine! Pusă în faţa faptului împlinit, pentru că persoana aceea care-l voia, mi-era ff dragă, făcuse fff multe pentru mine şi, prin urmare, n-o puteam refuza, mi-am luat rămas-bun de la Cuviosul Boca! M-am gîndit că, sigur are acolo unde va ajunge o misiune de împlinit şi sper, din toată inima, că acolo unde a ajuns să fie de mare-mare…folos! La mulţi ani, Ştefănuţule! Pentru mijlocirile Cuviosului Arsenie Boca, să te bucure Domnul! Cu mare drag şi cu toată largheţea inimii mele, ţi l-am dăruit! Anto
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
PS: O întîmplare veche… cu dedicatie părintelui Arsenie Boca (reactulaizata, azi 28 nov 2016)

Unii vorbesc, cînd ar trebui (musai) să tacă!!!


Ei, bine! După cum ştiţi deja: „Cuvintele sînt oase de peşte pentru mine, mă înec în ele!!, aşa că..le arunc afar’…

 După ce-am asistat şi ascultat cu sadic stoicism fro’ cinşpe-douj’de minute, la Bookfest, la o Prezentare de autori/ cărţi, un aşa-zis spici al distinsei doamne a Literaturii Române, Ana Blandiana (tare i se mai potrivea: Ana Bîlbîiana!!) veam nevoie de-un cardiolog de talia dlui Dr Corneliu Zeană -şi dumnealui scriitor renumit (dar mai puţin re-cunoscut de USR decît distinsa Ana B!!!), un extrordinar epigramist; Mă-nclin, atît scriiturii cît şi profesionalismului în cardiologie al domniei sale!)-, să mă resusciteze!!! Nu am reţinut ce Editură era, dar sigur era una cu fonduri de la Buget!!…Fonduri de care n-are parte orice scriitor!!!…

Graţie interminabilelor onomato-silabiseli, asortate cu inspiraţii şi expiraţii profunde ale Anei Balndiana -„poeta nepereche!!”-, doi distinşi literaţi (nu le-am reţinut numele, scuze!!, stimaţi domni.) nu au mai avut timp (care era şi aşa limitat, căci editorul de la Betta, galantul domn Nic Roşu, le oferise o graţie -ca între colegi!!-, celor de la Editura respectivă, de cinşpe minute din timpul lui) să mai scoată vreun cuvînt! De prea…multa ei onomato-cuvîntare!!

Oameni buni, nu sînt rea! Sînt realistă! Şi cînd observ imbecilitatea în formele ei ..intelectule, îmi iau creierii foc… Ard pînă…vin pompierii!!! Mă prăpădesc!! De inimă!!!

Cît de INTELECTUAL să fii, ca să nu-ţi dai seama că esti..PENIBIL??!!!… Femeia asta a îmbătrînit! Dar nu degeaba!! A mai îmbătrînit şi pe alţii! Pe mine, ieri, în mod sigur!! ( Era şi prima oară cînd  eram faţă către faţă şi cînd respiram acelaşi …puţintel aer!! ) Dar, CRED, că şi pe confraţii ei din PREZIDIU, confraţi care, datorită interminabilelor onomatopee ale  Aniuşkăi Bîlbîiana nu au mai avut timp pentru ei, ca să-şi expună şi ei opiniile… Femeia asta, marea poetesă a Literaturii Ro, a expus preţ de cinşpe-douăzeci de minute (din timpul altora!!) doar nişte…expiraţii/inspiraţii adînci de aer  amestecat cu gîngurit retar…Doamne, cum să-i zic? Salvează-mă! Că nici nu ştiu ce cuvinte să-i atribui acelei situaţii super-mega-penibile în care ea însăşi nesilită de nimeni s-a expus, şi care s-a desfăşutat minute-n şir într-un loc public, unde te aşteptai să te saturi de…cultură şi de estetic!!

Expun mai jos una-două imagini cu distinsa poetesă şi cu fraţii ei de suferinţă! Vă compătimesc!, domnilor. Şi..tare mi-aş fi dorit să vă ascult! M-a durut, realmente m-a durut inima, cînd unul dintre scriitori, la finele interminabilului onomato-spiciului distinsei Anuşka, a luat microfonul să cuvînte şi a rămas suspendat în vorbire, fiindcă cei de sunet i-au tăiat bietului om, microfonul…

Ei, bine! Penibilul situaţiilor de acest gen rezidă şi din neorînduiala organizatorilor, în speţă a  Editorilor. Care nu-şi chivernisesc cu luare-aminte timpul şi nu aloca un timp egal fiecărui vorbitor! Cîte unul vorbeste pînă face clăbuci la gură (uneori la propriu!!), iar altora..li se taie microfonul sau, mai grav, nici nu li se crează oportunitatea de a  spune măcar o frază! Deşi şi acel autor, care stă în sală pe post de auditoriu -ca să nu mă exprim altfel-, a publicat cărţi la Editura editorului organizator şi  a mai rotunjit şi el bugetul Editurii cu cîteva zerouri bunicele!!! Apoi, mai e ceva, şi anume: frate, dacă ai limbaj,  dacă ai spici, dar ai darul oratoriei, bagă mare!! (Uite, eu, spre ex, cît mă calcă pe nervi cîteodată Emil Lungeanu, scriitorul şi darmaturgul Emil Lungeanu, ei, bine!, l-aş asculta infinit!! Căci, DA, are omul ce spune! Ai ce auzi de la el! Cînd vorbeşte el, parcă toarce un fus!!! L-ai tot asculta! Nu-l laud! Dar ce-i frumos şi bun, şi lui Dumnezeu îi place!! Cu condiţia să nu fie EL la camera de filmat, stînd în picioare ceasuri!! Aşa cum o fac eu!!!) Dar cînd ştii că ai GÎNGĂVITĂ CRONICĂ, retrage-te în tăcere!! Şi lasă altora pledoariile… Aşa măcar nu rişti să devii SUBIECT de BLOG sau…de ROMAN!!Ana Blandiana si cap.JPG

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

„Ia urma banilor şi vei ajunge la adevar”


„Ia urma banilor si vei ajunge la adevar!”… ar fi titlul unei cărţi pe care aş scrie-o, legat de VERDICT CRIMA, care s-a dat astazi la Tribunal in cazul copilului Anghel Ionut, cel ucis de niste cîini maidanezi, pardon, comunitari!! caz ce a facut mare vilva la vremea respectiva, impartind, ca de obicei, ţărişoara noastra în două tabere: una iubitoare de animale si alta ucigatoare de animale!!

Mare vilva au facut şi părinţii micuţului răpus in chip groaznic de niste necuvîntătoare. Mai mult au protestat si au dat interviuri pe la toate posturile TiVi, decît să-şi fi plins durerea si, poate, neiscusinţa bunicii de-a avea grija de cel mic!! Acum însă, ei, părinţii micutului, sînt MULŢUMIŢI ca „s-a facut dreptate!”, „ca macar alti copii sa nu mai păteasca asa ceva”. Ei, bine, speram! Întrucît sperăm ca alti nepoţei sa aiba bunicuţe mai responsabile decit „bunica” lui Ionuţ! Cu banii mulţi la teşcherea, obţinuţi în urma reuşitei procesului, în sfîrşit, părinţii lui Ionuţ (iresponsabili; pt ca şi-au lăsat copiii cu o bunică iresponsabilă, care iubea mai mult taclaua decît pe Îngeraşii lăsaţi în grija ei!!, şi pe care n-a tras-o nimeni la raspundere pentru asta!!!) pot dormi asta noapte…liniştiţi!! Poate o mai pun chiar şi de un plod, pe care după 9 luni să-l lase iarasi in grija bunicii iresponsabile, sa-i plimbe cucoana iresponsabila prin zone cu maidanezi, si uite-asa, poate, peste 2 anisori o pun din nou bibicii de alte…milioane de euro drept despagubire, şi alti oameni intra la inchisoare pentru neglijenta unei mamaie careia ii place vorbaraia in parc cu suratele  mai mult decît grija de scumpii nepotei lasati in grija ei!!!

Stiu, veţi zice ca sint cinică! Ei bine, DA, sint! Pentru ca ma seacă atîta indolenţă din partea unor posesori de prunci! Ca părinţi nu-i pot numi! Au aruncat toata vina asupra nu-stiu-cui (l-am vazut la TiVi pe omul, proprietarul terenului pe care se aflaseră la acea vreme aciuiţi maidanezii, pardon, comunitarii, că-l hăituiau nişte aşa-zişi ziarişti asaltîndu-l cu întrebari stupide gen: „vă pare rău ca..bla..bla…” Păi, evident, bă cîrlanilor, că-i pare rău omului ca se duce 3 ani la Pîrnaie în locul bunicuţei vorbăreţe!!! Bineînţeles ca-i pare rău ca nitam-nisam s-a vazut pus in situaţia de pîrnăiaş, pentru ca în bătătura s-a s-au aciuit nişte amărîţi de cîini înfometaţi, pe care, în mod sigur cineva îi hîituise mai înainte şi a căzut necazu’ pe bietul sufleţel scăpat de sub supravegherea bunicuţei vorbăreţe!! Şi, bineînţeles că regreta 3 ani de libertate, plus citeva zerouri importante pe care tre’ sa le dea, in euro, drept despăgubire prea-iubitorilor părinţi ai lui Ionuţ! Moartea unui om, micşorează pe oricare dintre semenii lui!, aşa că nu mai fiţi aşa inteligenţi şi nu mai puneţi întrebări stupid-retorice, scumpi ziarişţi, vînători şi voi de zerouri în cont şi de rating, mai ceva decît părinţii lui Ionuţ! Aveţi grijă să nu vă muşte maidanezii rămaşi prin maidane neînţărcuite!! Căci voi nu ştiţi să vă purtaţi nici cu cîinii, nici cu oamenii…caricatura cu ciini

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

Protosinghelul Nicodim Bujor, Avraamul meu!!…


POD de DOR către… BATRÎNI

Protosinghelul  Nicodim Bujor, Avraamul meu

                                        (Autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica )

                                                           un…ILUSTRU NECUNOSCUT!

pr nicodim in rama cu luminare alba0001

  Înțeleptul spune: Cine nu are bătrîni să-și cumpere! Ei, bine! De nu l-aș fi avut pe părintele Nicodim Bujor, ar fi fost necesarmente trebuință să mi-l cumpăr! Dar, Dumnezeu în mărinimia Sa, mi l-a dăruit!! Așadar..gratis! De aceea, nu-mi mai rămîne decît să spun, cu recunoștință: Slavă, Ție, Doamne! Si Binecuvîntat fii bunule, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor, omule și brav soldat al lui Dumnezeu!

 Protosinghelul Nicodim Bujor a fost și va rămîne una dintre prealuminatele stele ale Bisericii lui Hristos din Biserica Ortodoxă română! A fost un duhovnic iscusit, un preot și om de o rară noblețe sufletească și este autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica! A fost unul dintre preoții trăitori în Hristos și unul dintre duhovnicii iscusiți pe care Biserica Ortodoxă din România i-a avut dar pe care sinodalii n-au știut să-i prețuiască și…NU L-A PREȚUIT!! și, sfinția sa este cel care, cu un an înaintea canonizării Sfîntului Calinic de la Cernica, atunci cînd se zvonea că va urma canonizarea, a întocmit, într-o dudovnicească și îngerească limbă, unul dintre cele mai minunate Acatiste creionate vreodată. Și, cu toate că el a dat neamului rămânesc acest minunat Acatist (cinstindu-l, astfel, pe Sf Calinic și prin el pe Dumnezeu -Cel Care a pus Har peste Har în lucrările Sale, prin Sfinții Săi pe care ni i-a dăruit spre folos!), părintele Nicodim Bujor, el, autorul Acatistului, așadar, este un…”ilustru necunoscut!”

  L-am cunoscut pe părintele Nicodim Bujor în primăvara anului 2005, pe cînd sfinția sa avea 90 de ani! M-am bucurat cîțiva ani buni de binecuvîntarea de a-l fi cunoscut și-I mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că m-a bucurat pe mine -ingrata!- cu aceastăSfîntă Binecuvîntare!

 Părintele Nicodim Bujor s-a născut la Piatra Neamț și este al 8-ulea copil din cei 11 ai familiei. A studiat la Liceul Petru Rareș, liceu pe care l-a absolvit cu notă maximă, după care a s-a înscris la Scoala de Geniu din Timișoara, pe care a abandonat-o în favoarea teologiei. A fost închinoviat la Mănăstirea Cernica în anul 1935 ”la recomandarea și cu binecuvîntarea Preafericitului Patriarh, de la acea vreme, Nicodim Munteanu”, la propunerea lui Gala Galaction, care l-a și însoțit la Mănăstire și căruia părintele Nicodim Bujor i-a păstrat, în întreaga sa viață, o cinstire deosebită. Nu era dată să ne ducem la Părintele și, printre altele sau înainte de toate, să nu ne vorbească despre marele GalaGalaction, cel care ”l-a descoperit” pe tînărul Nicolae (Pr Nicodim de mai tîrziu și de-a pururi!) și, mai apoi, ”l-a recomandat” la…Dumnezeu, prezentîndu-l celor care administrau la acea vreme Mănăstirea Cernica.

 Părintele era mic de statură și subțiratic, drept pentru care, Secretarul Mănăstirii, cînd l-a văzut pe tînărul Nicolae (pe atunci), n-a putut să-și reprime mirarea, așa că l-a întrebat pe preotul și profesorul Gala Galaction (Grigorie Pișculescu era numele lui și era profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă și preot slujitor la Mănăstirea Radu-vodă din București.):

–          Ce va face el la Mănăstire? La care, marele Gala Galaction i-a răspuns concis:

–          Găina asta mică, să vedeți ce ouă multe are să facă!

Mulți dintre cei care au avut bucuria de a-l fi cunoscut știu ”ce multe ouă” a făcut acest

blind, bun și înduhovnicit preot al lui Dumnezeu. Iar eu știu și mai bine cite ”ouă” a făcut ”găina asta mică!!”, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel pe care eu l-am numit, Avraamul meu!

La închinovierea părintelui Nicodim Bujor ca monah în Mănăstirea Cernica, la depunerae voturilor monahale, marele Gala Galaction a mai spus:

–          Bucură-te Mănăstire, că frumoasă floare-ți vine!

Ce frumos!… Știa părintele, profesorul Gala Galaction, ce știa!!…”Frumoasă floare” a Bisericii lui Hristos a fost, atît cît a trăit, și ”frumoase flori” a sădit în Biserica, în Grădina lui Dumnezeu și în multe inimi!

  Ceea ce mi se pare interesant și, poate, demn de reținut, în cazul Bătrînului NicodimBujor, este aceea că el a venit pe lume într-o zi de Sărbătoare (pentru ortodocși), pe 5 mai 1915, de Sfînta Irina și a plecat din lume tot într-o zi de Sărbătoare, pe 30 ianuarie 2011, de Sfinții Trei Ierarhi – trei arhierei și dascăli ai lumii creștine: Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul! Și ceea ce mi se pare și mai interesant este aceea că părintele Nicodim Bujor, dăduse examen și intrase cu brio la Școala deGeniuTimișoara, dar nu a urmat-o, ci, din pronie dumnezeiască, a urmat calea…monahismului și a ajuns un… ”monah de geniu”, ”un soldat de geniu” în Mănăstirea Cernica! El devenind un brav soldat al lui Hristos! Era îmbrăcat în Armele Luminii  și a trăit ca un Înger în Trup, fiind de-o bunătate și blîndețe arar întîlnite și de o curățenie sufletească care…te sfințea! Era un preot, un monah ”bolnav de iubire!” El chiar avea o vorbă, și anume: ”Aș vrea să pot răspîndi o EPIDEMIE, ca să-i îmbolnăvesc pe toți de SFINȚENIE!” Așa o dragoste mare avea, încît își doarea să aibă puterea ca, prin atingerea sa de noi să ne sfințească! Ceea ce se și întîmpla! Numai că noi, nedesfințeam, grabnic, de cum plecam de la sfinția sa, umplîndu-ne iarăși cu păcate, lucru pentru care părintele suferea, însă nu ne certa niciodată ci, de fiecare dată, de cum ajungeam la sfinția sa, ne curăța cu rugăciune și cu dragostae lui nemăsurată  plîngea la Dumnezeu și la Maica Domnului pentru noi! N-o făcea fățiș, la vedere, ci…în taină! Am simțit asta de nenumărate ori! Și am văzut lucrarea lui Dumnezeu săvîrșită

prin acest iscusit duhovnic! Și nu odată!… De cum intram pe ușă, ne lua pe fiecare în brațele lui primitoare și făcîndu-și mîinile căuș în jurul capului nostru, ne binecuvînta  cu binecunoscuta-i, UNICA, DUMNEZEIASCA sa binecuvîntare: ”Duhul Înțelepciunii, Duhul Răbdării și al Modestiei, Duhul Bărbăției și al Gîndului Curat …Toată Darea cea Bună și tot Darul cel Desăvîrșit să se pogoare de Sus, de la Părintele Luminilor!”, după care ne pecetluia cu Semnul Crucii și ne săruta pe frunte,sfințindune! Prin această Sfîntă Sărutare deveneam ai lui!…

  Părintele Nicodim Bujor, acest ”ilustru necunoscut”, era un erudit. Știa 4-5 limbi străine. Dar încă de cînd a intrat în Mănăstire a făcut foarte multa muncă fizică, lucrînd din greu pe lîngă Cantinele de Săraci de la Așezămîntul Sfinții Apostoli, unde alegea grîul pentru 20 de colive care se făceau săptămînal pentru pomenirea celor căzuți pentru apărarea Patriei și a neamului, plus că ajuta la tot ce era muncă fizică acolo. Ne spunea că acolo, în vremea aceea, mîncau 150 de oameni ai străzii, pe care, după ce el ajuta la prepararea mîncării, îi servea la masă!

 Părintele a întocmit  multe lucrări scripturistice necesare la stăreție (lucru despre care nu se vorbește încă nimic -deși au trecut deja 4 ani de la plecarea lui dintre noi-, ca și cum nu s-ar ști, deși acele lucrări există, din cite știu eu de la părintele Nicodim Bujor și ele pot da mărturie, la nevoie, despre activitatea intelectuală desfășurată de sfinția sa în cadrul Mănăstirii și nu numai!- și tot dumnealui s-a ocupat de editarea ziarului ”Cuvînt Bun” . A făcut parte, alături de marele Dumitru Stăniloaie (și de alții mai puțin cunoscuți mie!) din Rugul Aprins, al cărui CREZ era apărarea CREDINȚEI și a VIEȚIICREȘTINE, care erau amenințate de Comunism.

 Despre munca fizică pe care a trebuit să o exercite în cadrul Mănăstirii, părintele ne povestea cu umor că, de cum a sosit a fost repartizat la Arhondar (loc unde se primesc oaspeții), iar administratorul l-a întrebat dacă știe cumva ceva limbi străine și dacă da, care anume, iar el a răspuns:

–          Da știu! Știu germană, franceză, greacă, latină, ebraică. La care, administratorul i-a zis:

–          Ei, acum o să înveți o limbă nouă: tîrnăcop, sapă, hîrleț!…

Părintele Nicodim Bujor a slujit cu credincioșie  făcînd, așadar, fel de fel de munci fizice, chiar dacă structura lui fizică nu-l prea ajuta, dar și muncă intelectuală, pentru că intelectul -acest UNIC, dumnezeiesc DAR, îl ajuta mult!!!…

 Pe vremea aceea se avansa greu în treptele preoției (nu ca azi!!!, contra-cost; simonic!!) și el a trebuit să facă multă ascultare pînă să ajungă să capete ”medalia” de protosinghel, pe care a obținut-o după ani mulți de multă osteneală și slujire adusă lui Hristos, Maicii Domnului, Sfîntului Calinic și oamenilor! Cu ”medalia de protosinghel” a și rămas părintele pînă în ultima zi a vieții sale, medaliecu care va merge și în..CERURI și cu ea se va prezenta înaintea Tronului Slavei!!!… Căci Biserica Ortodoxă, căreia părintele i-a slujit cu credincioșie neștirbită timp de cîteva decenii bune, nu și-a mai găsit timp să-i acorde acestui duhovnic și învățător iscusit, acestui Avva, bravului soldat al lui Hristos, părintelui Nicodim Bujor, nicio altă…medalie! Niciun rang preoțesc! Slavă, Ție, Doamne!, că acum bunul, blîndul, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, se bucură în Ceruri de Slava Ta! Și aceasta ne este nouă, ucenicilor lui, mîngîiere! Și ne dă nădejde, totodată!

În 1955, Părintele Nicodim Bujor, a avut un însemnat rol, participînd activ, trup și suflet, la canonizarea Sfîntului Calinic, eveniment despre care ne relata, povestind cu mare revărsare de suflet. Trăia, de fiecare dată cînd ne povestea, fiecare moment al Actului Canonizării Sfîntului, față de care sfinția sa avea o mare-mare evlavie și cinstire! Cinstire pe care și-a manifestat-o încă înainte de canonizarea Sfîntului, alcătuind un Acatist de o dumnezeiască frumusețe stilistică! Ascultati, vă rog, simfonia duhovnicească revărsată din sufletul lui: ”Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, iar atingerea de Racla Sfintelor tale Moaște sfințește sufletele și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, cinstindu-te, cu bucurie îți cîntăm: Bucură-te Sfinte Ierarhe Calinic, cel ce de Dumnezeu ai fost înțelepțit”…

Tot Părintele Nicodim Bujor, prin pronia dumnezeiască, însemnase cîndva Cinstitul cap al Cuviosului Stareț Gheoghe de la Cernica, acest lucru fiind de folos mai tîriu -prin 2006 parcă- la identificarea și proslăvirea acestuia, la vremea canonizarii.

  L-am cunoscut pe părintele și pot spune și o spun cu bucurie, că am avut și am cu sfinția sa o legătură specială (lucru despre care vorbesc pe larg în cartea mea: Dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, un…ilustru necunoscut!” -publicata in aprilie 2015, de Hramul Sf Calinic și a cărei lansareaa fost făcută la mormîntul scumpului meu părinte, Nicodim Bujor, în Cimitirul Mănăstirii Cernica; ca un omagiu adus Părintelui meu drag, scump și sfînt, precum și Sfîntului Calinic, Sfînt pe care Părintele Nicodim Bujor îl prețuia nespus). Nu înțeleg ”taina„. Nici nu am încercat să o descifrez. Doar mă bucur de binefacerile ”prieteniei” noastre, și-atît! Pentru că, DA, pot spune, în adevăr, că părintele Nicodim Bujor îmi este un real prieten! Poate singurul pe care îl am!…Cum altfel să înțeleg grabnicul ajutor, sprijinul și ocrotirea de care mă bucur din partea lui, încă din prima zi în care l-am întîlnit? Căci, din prea-plin de duhovnicească dragoste, mi-a revărsat în inimă, îndrăznesc să zic…un strop de har

 –Îți mulțumesc, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor! Binecuvîntat fii între Sfinții lui Dumnezeu și Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Care mi-a dăruit mie bucuria de a te fi întîlnit și de a mă bucura de binecuvîntările sfinției tale!

 Despre părintele Nicodim Bujor, Avraamul meu, cum cu duiosă dragoste l-am numit eu, aș putea vorbi la nesfîrșit, findcă am multe experiențe de viață trăite, dar nu o voi face și aici! Cei interesați pot citi cartea mea, despre care am făcut cunoscut mai sus! Tot ce aș vrea însă să mai spun este aceea că, părintele a slujit în Mănăstirea Cernica vreme de mulți-mulți ani și a  slujit cu credincioșie, cu sfințenie, punîndu-și sufletul pentru Mănăstire, pentru Maica Domnului, pentru Sfîntul Calinic și pentru oameni!

 A fost multă vreme faorte-foarte bolnav, timp în care, avînd binecuvîntarea mai-marelui său, s-a retras din Mănăstire  pentru a-și urma drasticul tratament! A viețuit la o familie din Ploiești care a avut mare grijă de sfinția sa. Acolo l-am cunoscut și eu. Și pot spune că dacă nu ai fi știut că este bolnav, că suferă de o boală atît de cruntă, nu ai fi descoperit, pentru că părintele NU SE VĂITA NICIODATĂ! Și era primitor de oaspeți! Ne primea, totdeauna, cu bucurie și cu larghețe mare de suflet ”la orice oră din zi și din noapte!” Tăifăsuiam cu sfinția sa ore în șir și nu se sătura să ne vorbaescă despre sfinți, despre marii noștri cărturari, despre al său duhovnic, marele Gala Galaction, iar despre Sfîntul Calinic și despre Maica Domnului ne vorbea cu revărsare de suflet, îndemnîndu-ne să-i cinstim cu mare evlavie și să-i chemăm în ajutor! Despre Maica Domnului făcea mereu remarca: ”Toată guvernarea lumii a dat-o Hristos, mamei Sale, Fecioara Maria și cu ea, prin mijlocirea ei, vom rezolva multe lucruri!” (Pentru cine are urechi de auzit, sa audă!)

 Cu ceva vreme înainte de plecarea sa la Domnul, Dumnezeu a rînduit și părintele Nicodim Bujor a fost readus la Cernica și a viețuit în chilia sa, pe care stă scris: Pr. Nicodim!

 După o viață de sfințenie închinată lui Dumnezeu, Biseicii și mădularelor ei, oamenii, părintele Nicodim Bujor a trecut la Domnul, la 96 de ani, așa cum am mai spus, pe 30 ian 2011! Ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuia pe Sfinții Trei Ierarhi! Așadar, într-o zi de Sărbătoare venise pe lume și tot într-o zi de Sărbătoare pleca la Domnul! Și aceasta este pentru mine UN SEMN ce-mi dă nădejfe! Și nu-s singura!…

A plecat la Domnul! Acolo de unde și venise!…Și venise spre bucuria și mîntuirea multora, printre care, îndrăznesc să mă număr…și eu! Căci îndrăznesc la mîntuire, din pricina promisiunilor părintelui! Și pentru ale lui sfinte rugăciuni și promisiuni, îndrăznim -cred- noi toți, cei care am avut binecuvînatata bucurie de a-l fi întîlnit!

A fost înmormînatat, fără fast, în Cimitirul Mănăstirii Cernica…

S-a dus Părintele…tiptil…smerit! Așa cum a trăit! Și, la 4 ani de la plecarea lui la Domnul, ucenicii lui încă tac! Parcă înadins s-ar vrea ca el, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, acest Avva care a trăit smerit și care a lăsat națiunii ortodoxe un minunat Acatist -după care se slujește în Mănăstiri și Biserici ce poartă HRAMUL Sfîntului Calinic-, să rămînă un..”ilustru necunoscut!”

Prea multă discreție domnilor!! Dar…

                                                              Fiți iertați! Și…Iertați!

                                                                                           Autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Mama, de George Cosbuc


În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.

…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
– „Ce vezi?” întreab-o fată.
– „Nimic… Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
– „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,

Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!”

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

George Coșbuc

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,