Posts Tagged ‘apreciere’

Iata DIPLOMA, iata MEDALIA, iata…MEDALIATUL!!!


Iata DIPLOMA, iata MEDALIA, iata…PREMIATUL/PREMIANTUL!!! Pr Nicanor Lemne de la Silistea Snagovului, la 99 de ani, a fost Premiat cu Diploma si Medalia de ” Cetatean de Onoare al Comunei”, azi de Sf Nicanor!!.. Sa ne traiesti intru multi ani, scump parinte Nicanor Lemne! Ma bucur ca eu, ingrata (Antoaneta R), am putut fi impreuna cu parintele la acest minunat eveniment! O reala binecuvintare de la Dumnezeu!Fotografia postată de Antoaneta Radoi.

Fotografia postată de Antoaneta Radoi.
Fotografia postată de Antoaneta Radoi._MG_2522_MG_2514pr lemne si primaru diplomadetaliu bn medalie pr lemne
Reclame

Părintele Nicanor Lemne -de la Silistea Snagovului, Cetatean de Onoare al Comunei!!!


 pr nicanor lemne in casa sa cu ic pereti
  In curind, luna aceasta, iulie 2015, smeritul Părintele Nicanor Lemne, de la Silistea-Snagovului, unul dintre bunii și bravii soldati ai lui Dumnezeu, va fi medaliat cu premiul cel mare! Primarul Snagovului a decis sa-i acorde diploma de mare merit: ”Cetătean de Onoare al Orașului!”
  Acest BĂTRÎN (ÎNȚELEPT), un preot cu mult HAR, are 99 de ani. A slujit cu credinciosie Biserica lui Hristos si pe cei pe care i-a rinduit Dumnezeu in dreptul lui spre păstorire!
  Un preot cu HAR si cu multa, multă iubire de semeni.
  Am mai spus/scris (pe Blogurile mele, despre sfintia sa, un AVVA al zilelor noastre, in carne si oase!!, un AVVA in care acest cuvint ”Avva” se justifică la adevărata valoare; am scris despre sfintia sa și in cartea mea: ”Dragul, scumpul si sfintul meu Părinte, Nicodim Bujor…” -un leat al parintelui Nicanor Lemne, preot cu f f f mult har, care -si el!! dintre cei multi dragi ai mei- a plecat la Domnul, in 2011, la 96 de ani, si care este AUTORUL Acatistului Sf Calinic de la Cernica!!! ( ACATIST după care se slujeste in Bisericile cu acest Hram de mai mult de jumătate de veac!!!) dar care, din pacate si spre nerusinata rusine a mai-marilor BOR, este incă…”Un ilustru necunoscut!!, așa cum spun eu în cartea mea.
  Am avut binecuvintata bucurie sa-l cunosc pe Pr Nicanor Lemne si m-am bucurat vreme de citiva ani de bucuria aceasta! I-am facut cîteva VIZITE (nu atît de multe pe cît mi-aș fi dorit!!). Am băut cu/la părintele, în tindă, niște grozave cafele (făcute de mîna lui, pînă mai acum un an -acum nu mai vede, zărește doar….și ne recunoaște după voci…dar ne primeste totdeauna cu bucurie mare si cu bratele sufletesti si fizice larg deschise!!! Slava Tie, Doamne!), am tăifăsuit pe-ndelete in mai multe binecuvintate rînduri!!…Mi-a dat și un smerit interviu, cu f f multă reținere/smerenie, interviu pe care îl voi publica…cîndva!
  Nadadjduiesc sa pot participa la decernarea premiului acestui brav soldat al lui Hristos si sa ma mai bucur, inca o data, de binecuvintata iubire a lui Dumnezeu revărsată asupra mea, prin prezenta parintelui Nicanor Lemne in viata mea!
 Diploma aceasta de ”Cetățean de Onoare al Orasului Snagov”, care i se acordă, iată, după o slujire neîntreruptă, cu credincioșie, de peste 70 de ani a comunității silistene, este o REALĂ RECUNOAȘTERE! Felicitari Primarului și consilierilor Orasului Snagov, care au decis sa-i acorde acestui ”om al lui Dumnezeu”, onoarea ce i se cuvenea!
Să ne trăiești Părinte Nicanor Lemne! Să ne trăiești, Intru multi și binecuvîntați ani!
Mă plec, condescendent, inaintea sfinteniei voastre, părinte Nicanor Lemne!
Binecivintez pe Domnul, Dumnezeul meu, care m-a binecuvintat pe mine, ingrata, cu bucuria de a te fi intilnit/cunoscut!

Binecuvintare…


Prinsa in ultima vreme cu invatatul, fortuita de timpul scurt in care am de studiat/aprofundat Njde notiuni noi si TEHNICE (acestea ma omoara cu zile!!!, vorba ceea: „tehnica moderna pe mina canibalilor!!” Limba Chineza e mizilic, cred, pe linga „tehnica moderna!!” ), preocupata si muncind f f mult pentru obtinerea unui PROIECT bun pentru examenul de final pe care-l am de dat pentru Diploma de Absolvire a Scolii Nationale de Jurnalism (Hmm, sectia> cameramani-fotoreporteri!!!; io si fotoreporteru`, baba si kalasnikovu`!!..da, nah`, mai stii ce poa` sa iasa din mine???!!!!) evident ca nu am mai avut timp de iubitul meu Blog! M-am instrainat un pic, ca sa zic asa. Dar nu ca un ACT de VOINTA al meu, ci ca o TREBUINTA obligatorie daca ma pot exprina asa…Si eu i-am cam dus dorul!, dar..nah`…

Intrind asta-seara pe aici am constatat ca „m-a parasit” cineva. Nu stiu nici cine este, nici ce nume poarta.Si ceea ce este si mai interesant, e aceea ca, nu stiu nici ce HRAM purta prin BLOGUL meu! Nu se exprima, nu lasa „urme” ale trecerii pe aici, dar…sint sigura ca degeaba nu batea el HOTARELE Habitatului meu…

Nu aveam prea multi, PRETINI, asa ca plecarea, chiar si a unuia singur, imi aduce o adiere de mihnire, dar, Doamne, citi n-au plecat din viata mea pe nepusa-masa??!!! Citi n-au plecat fara un cuvint!!!…

Binecuvintarea Domnului Dumnezeu sa fie cu tine, omule care ai plecat! Oricine-ai fi tu! Iara voua celor care ati ramas, sa aveti parte de: „Toata darea cea buna si tot darul cel desavirsit, de la Parintele Luminilor! (Pr Nicodim Bujor)

IMG_6381

Cuvînt despre..”Prigonitorii mei…”


 Cuvînt despre Prigonitorii mei

  Am scris această Carte, ca o Spovedanie a ..unui învins, ca ”omagiu” adus progonitorilor mei, cei care au proclamat anul 2014, ”Anului Omagial al Spovedaniei”, carte care, dacă dădeam o altă formă textului şi mai adăugam cîteva ataşamente, putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjuratnvreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE, a fărădelegii ( zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu și de iubirea de semeni ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, ”lucruri” despre care, se pare că Sinodalii Bor, nici n-au auzit darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre..”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor pe care le-am mai văzut şi auzit, pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tăticii noştri spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine! ”Scumpii mei tătici!!!”…

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul acesta, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte.  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2014. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi și, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor din Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!, iar eu, nu eram decît o…„oiţă rătăcită!!!” căreia ei, păstorii, au decis să-i..taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…JERTFEI…CAINICE! (De la Cain, cel care și-a sacrificat fratele, ucigindu-l din..invidie!!) Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -cel căruia ei slujesc, cu „credincioşie neştirbită!” Spre…orgasmica lor bucurie!! Iertați!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, o data la 3 luni, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii (faradelegii) 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată de imputerniciții zilei, ca să le dea lor bine şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! –Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei, m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu –un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o, dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale, din pricina acestor hulpavi- Sinodalii Bor!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Iar el, duhovnicul meu, e nevoit sa-l bea…pînă la ultima picătură!!!

  Am scris şi ce e scris rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta dragoste, însă nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe aceşti preoţi ai lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale, Ziduri Reci, fără suflare de viaţă, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă”, deși-i o carte, scrisă cu suflet din suflet şi cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar închiderea Magazinului  -deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” am făcut-o, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite -pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze-, cît şi exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult și să-i văd sătui și…fericiți!

 Vă ofer Cartea şi, tare m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte…umile păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste domniile voastre şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Prigonitorii - 19 noiembrie