Posts Tagged ‘Adonai’

Amicei mele, Dorina Stoica…


”M-a ajutat Dumnezeu si am ajuns la man. Sihastria. La chilia părintelui Ciprian ca de obicei lume multa. Am recunosut cateva persoane cunoscute virtual pe crestin orthodox.ro, pe google ori aici pe fb. Asa cum ma stiti sociabila, volubila si iubitoare de oameni, am intrat in vorba cu aceste persoane. Era si un barbat (nu-i spun numele din repect pentru crestinul din el). Daca i s-ar fi adresat un extraterestru probabil era mai putin mirat. Dar asta nu e tot! Sotia ori prietena (nu mi-a prezentat-o), s-a uitat la mine de parca eram gata, gata sa-i rapesc barbatul acolo in manastire. Pe langa faptul ca am o varsta sunt decent imbracata precum si serioasa. Ce urat! Fratilor, surorilor, sa nu faceti asa! E foarte urat si necrestineste.” de Dorina Stoica

      Oh, Dorina, ti se trag cam multe din pricina numelui..Ciprian (imi amintesc de disputele noastre, dure, de pe „creTin ortodox”, site-ul non-crestinilor -autentici; stiu ca ma risc iarasi in fata ta, spunind acest lucru, dar, mi-l asum!! „Prietenii, stiu de ce!!!”). S-apoi, nu stii ca acel domn, Ciprian, se afla la Bucuresti? Aaa, ai trecut doar prin fata fostei lui resedintze! Vino la Bucuresti ca il gasesti. Insa, si aici TRE` stat la coada!!! Stiu de la un amic de-al meu, care-i tine trena…

Dorina Stoica: Anto, parintele vine in fiecare post la Manastirea Sihastria. Dar aici nu e vorba de dumnealui. Era vorba de dragii nostri crestini, de prapatia dintre comunicarea virtuala si cea reala. Am fost si voi ramane o naiva! Voi continua sa fiu deschisa si normala chiar daca firescul pare nefiresc. Am de gand sa scriu pe blog despre aceasta neiubire si lipsa de comunicvare dintre noi, crestinii practicanti. Doamne ajuta.

   Anto: Si-apoi, Dorina draga, daca oamenii NU VOR sa comunice, nu-i putem obliga! Si tu, si eu, si oricare dintre noi, avem la un moment dat, starea aceea in care „n-avem chef” de intruziuni in starea noastra emotionala. Tu esti intr-o stare, la un anumit moment, altcineva de linga tine, este intr-o alta stare. Sintem diferiti!! Avem structuri emoționale/spirituale diferite… Cînd o să înțelegem asta, o sa fie PACE-n lume! pînă atunci, să stăm înarmați și pregatiți pentru orice fel de RĂZBOI!!…

Cind ne bagam ”in seama” cu cine nu trebe`, cam riscam. Sa-ti dau un exemplu personal, draga Dorina:

Mă aflam undeva, la o „coada”. Vine o batrinica. Se aseaza linga mine si ma cerceteaza…(ceea ce nu-mi plăcuse DELOC!!! -nu-mi plac oamenii ”blonzi cu ochii-albaștri!!!; Hah`!, hai, nu-mi sariți la jugulară!!! Vă spun ”creștinește” ca…vă iubesc pe toți de mă…topesc!! Iuhuuu!!! Hai, nu mai dați, sînt eu, Lăscăricăăă!! Mă știți doar!!- care-mi sfredelesc dedesubturile!!!), apoi, nitam-nisam, mă întreabă sec: „tu, de ce-ai venit? ( Opsss!!!) Ce te doare?” Eu, zimbesc (precum Gioconda lu` da Vinci) si-i raspund șugubăț, bătrînicii -cam in stilul meu, cind in loc sa mă sinucid, ma autopersiflez!!; un altfel de sinucidere!!!, si-i zic: iaca, ce să mă doară, mamaie! mă doare…BUZUNARU`! Mă doare la PORTOFEL!! Cum adica, te doare buzunarul? Cum adica, te doare la PORTOFEL?, sare femeia…apoi, dezlănțuindu-se ca un potop, varsă asupra mea o PLOAIE TORENȚIALA de sudalme, de cruci si stuchituri…după care, merge furioasă si mă pîrăște… Stai, femeie, mai încerc sa-i zic printre lansatoarele de racheta ale babei (imi cer scuze, de regula nu folosesc acest cuvint, dar femeia asta, chiar era BABĂ autentica, zgipturoiaca din aia de tună si fulgeră fara motiv!!) pe mine chiar ma doare BUZUNARUL, mă doare PORTOFELUL ca…E GOL, mamaieee!!

Hmm, n-a fost chip sa ma mai salvez de ARTILERIA GREA și de OBUZELE  cotoroantei care, intre sudalme, imi arata mie, cinspe brătări de lemn cu iconite insirate pe ambele ei mîini (de care eu acas` vreo juma de tona!!!; aduse din China, ca si Patriarhia.Ro -cea careia citeva milioane bune de creștinopați i se inchină în ..tăcere absolută!!!- de la ”frații” noștri budiști, taoiști etc, pe care, unii dintre noi ii urăsc de moarte; nu e si cazul meu, eu..”colaborez” cu ei, după cum si mărturisesc public aici, acum; altii insă se lauda cu ”caii lor si cu caruțele lor!!!” aduse insa din..China, dc intelegi tu ce vreau sa zic!!), ca să-mi demonstreze mie ca ea e ”femeie care merge la..BISERICĂ!!” Dar, Doamne, mă întrebam, uitîndu-mă la sirurile de brățări pe care mi le baga insistent sub nas: unde o fi învățat să-și folosească Artileria Grea??? Si de unde atîta..”armament de distrugere în masă” în ”dotarea” acestei mămăițe, care ar fi trebuit, demuuult, să atingăp desăvîrșirea și să ne învețe și pe noi, cei mici, bunătatea, blîndețea, dragostea…frica de Dumnezeu și iubirea de semeni…

M-am dumirit, era doar o femeie care…”merge la Biserică!!” Și, DA, era  ”impodobită” cu ff multe brățări si cruci…

Ohh, Doamne, Dorina draga, stiu ca nu-ti place genul meu de abordare, dar… asta e! Hristos nu este FARISEU si…nici din FALTICENI nu e! EL, HRISTOS S-a nascut cu TRUP, din FEMEIE Evreica Maria si LUI, asadar, ii plac lucrurile cușere! C-asa-i la evrei!! Nu ca-n balcanii nostri, toleranti cu prostia si ipocrizia pina la epuizare!!! EL, Hristos, Mîntuitorul nostru (al tuturor; nu doar al meu sau al tau, sau al lui Cipri), este Franc! Cind n-a mai suportat fariseismul semenilor Lui, evrei, le-a spus in fata: ”farisei fățarnici!!” si alte cele… Niciodata NU STIM ce zace in omul de linga noi! De aceea ne-o luam in freza citeodata, cînd ne bagam ”în seamă” cu cine nu trebe`, asa cum ti-ai luat-o tu acolo la Sihăstria, unde nu te asteptai, si eu in ex de mai sus!! Cind ne ”bagam in vorba”, mai ales cu necunoscuti, ne-am si asigurat RAZBOIUL!

Iarta-ma!, Dorina. Sper ca te-ai mai destins nițel..daca nu, mai am…povesti!

molitva_kor01

Psalm (Da-mi, Doamne, timp de rugaciune!)


Doamne,

vin înaintea TA

cu-o rugăminte

și-ȚI cer

un lucru

omenesc,

dă-mi, Doamne,

TIMP de rugăciune

și

IARTA-MĂ!

Căci eu

mereu

TE RĂSTIGNESC!

molitva_kor01

(Antoaneta Rădoi, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Psalm


Doamne,

Dumnezeule Adonai,

Te caut!

Te caut

strig

mă frămînt

umblu

căutînd

și mă zbat

să răzbat

să Te găsesc!

Te-am găsit și…

totuși,

nu pot

să Te descriu!

Cuvintele-mi sînt

goale!

Dumnezeule Adonai,

îmi pari

cînd A FI,

cînd A NU MAI Fi!!!…

Și precum Shakespeare (și alții)

și eu

îmi pun,

încă îmi pun,

ades,

întrebarea:

”TO BE OR NOT TO BE?”…

Doamne,

Dumnezeule Adonai,

un singur răspuns

mi-ar fi

de-ajuns:

SĂ NU MAI DISPARI!…

Să nu mai dispari!.copac lac cismig 33

( Antoaneta Radoi, 10 iulie 2015; ”Psalm”, din volumul cu acelasi nume, in curs de aparitie)

Psalm


Doamne,

Dumnezeule Adonai,

fă să-mi fie gîndul

cuvînt,

și cuvîntul

limbă de foc

și flăcări!

Și dă-i, Doamne,

cuvîntului meu

PUTERE!!

Dă-i, Doamne,

cuvîntului meu

PUTEREA să ardă

ȘERPII

ce scot, neincetat,

spre mine,

limba lor cea vicleană! 

Dă-i, Doamne,

cuvintului meu

PUTEREA Focului!!!

 ardă

limba  cea vicleană

a VRĂJMAȘILOR mei!!

Că ei,

mereu își scuipă

peste mine,

copila Ta,

VENINUL lor!

Dă-i, Doamne,

cuvintului meu

PUTERE,

ori de nu…

toarnă,

Însuți Tu, Doamne,

peste vrăjmașii mei:

CĂRBUNI APRINŞI,

și pune-i pe fugă!

Căci Tu ești, Doamne,

Dumnezeule Adonai,

PARĂ de FOC,

peste

VRĂJMAȘII mei,

numai …

SĂ VREI!!

Te rog, Doamne:

SCAPĂ-MĂ,

cumva,

ASTĂZI,

de ei!

Amin.

banci faine in cismig

(Antoaneta Radoi -de la Vrancea, 10 iulie 2015

din volumul: ”Psalmi”, in curs de aparitie…)

Cuvînt despre..”Prigonitorii mei…”


 Cuvînt despre Prigonitorii mei

  Am scris această Carte, ca o Spovedanie a ..unui învins, ca ”omagiu” adus progonitorilor mei, cei care au proclamat anul 2014, ”Anului Omagial al Spovedaniei”, carte care, dacă dădeam o altă formă textului şi mai adăugam cîteva ataşamente, putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjuratnvreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE, a fărădelegii ( zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu și de iubirea de semeni ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, ”lucruri” despre care, se pare că Sinodalii Bor, nici n-au auzit darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre..”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor pe care le-am mai văzut şi auzit, pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tăticii noştri spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine! ”Scumpii mei tătici!!!”…

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul acesta, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte.  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2014. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi și, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor din Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!, iar eu, nu eram decît o…„oiţă rătăcită!!!” căreia ei, păstorii, au decis să-i..taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…JERTFEI…CAINICE! (De la Cain, cel care și-a sacrificat fratele, ucigindu-l din..invidie!!) Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -cel căruia ei slujesc, cu „credincioşie neştirbită!” Spre…orgasmica lor bucurie!! Iertați!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, o data la 3 luni, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii (faradelegii) 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată de imputerniciții zilei, ca să le dea lor bine şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! –Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei, m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu –un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o, dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale, din pricina acestor hulpavi- Sinodalii Bor!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Iar el, duhovnicul meu, e nevoit sa-l bea…pînă la ultima picătură!!!

  Am scris şi ce e scris rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta dragoste, însă nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe aceşti preoţi ai lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale, Ziduri Reci, fără suflare de viaţă, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă”, deși-i o carte, scrisă cu suflet din suflet şi cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar închiderea Magazinului  -deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” am făcut-o, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite -pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze-, cît şi exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult și să-i văd sătui și…fericiți!

 Vă ofer Cartea şi, tare m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte…umile păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste domniile voastre şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Prigonitorii - 19 noiembrie