Posts Tagged ‘acatist’

Începând de azi, până sâmbătă inclusiv: Rugă către Proorocul Ilie


Sfântul Prooroc Ilie era din cetatea Tesva, din Galaad, dincolo de Iordan. Sfântul Ilie este prăznuit în fiecare an la 20 iulie, zi ce marchează mijlocul verii pastorale. Oamenii credeau că Sfântul Ilie aduce ploaia, furtunile și grindina și tot el le adună și le depozitează în vistieriile lui Dumnezeu, și așa ne-a rămas în tradiție…Și pentru că se-anunță vreme de furtună și ploile, văd, nu mai încetează, să ne rugăm zic:

Ne rugăm ție, Sfinte Ilie, cel care ai fost ridicat la cer într-un car de foc, învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului în timpul Schimbării Lui la Față, acum sălășluind în lăcașurile Raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi rugăciunea mea și cererea mea, a copilei lui Dumnezeu (x), care alerg către mijlocirea ta. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și împreună cu noi, pentru țara noastră, România, și pentru poporul român, pentru încetarea ploilor prisositoare, a furtunii, a grindinii și a toată mânia lui Dumnezeu pornită asupra noastră!!

Sfinte Ilie, roga-L pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate, și cu Atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne îndepărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre lucrul bun! Mijlocește pentru noi, Sfinte al lui Dumnezeu, Ilie, cu puterea darurilor tale și cu trecerea pe care o ai înintea Domnului, -Care te-a ales și te-a sfințit-, să fim sănătoși la minte și la trup și credincioși lui Dumnezeu!

Ajută-ne, Sfinte Ilie, dă-ne dar din darul tău, ca și noi să fim de folos aproapelui nostru când acesta este la ceas de boală, de cumpănă sufletească și sufocat de datorii sau orice fel de necazuri, ori căzut în deznădejde și necredință!

Ne rugăm ție, Proorocule Făcător de Minuni, Ilie Tesviteanul, mijlocește înaintea Domnului și roagă-te să-i îndepărteze din calea noastră și a familiilor noastre pe vrăjmașii noștri, pe toți cei ce ne fură și ne batjocoresc! Să-i alunge Domnul din hotarele țării noastre, România, pe cei care  nu țin seamă de poruncile lui Dumnezeu! Iar noi, românii, să ne bucurăm de toate bogățiile pământului românesc și de toată darea cea bună pogorâtă asupra noastră de la Dumnezeu, și având toate cele de folos, să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, CEL în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Care te-a trimis întru ajutorul nostru! Amin. Amin!

Mulțumim Sfinte Ilie, Proorocul lui Dumnezeu! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului duh! Amin.

Protosinghelul Nicodim Bujor, Avraamul meu!!…


POD de DOR către… BATRÎNI

Protosinghelul  Nicodim Bujor, Avraamul meu

                                        (Autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica )

                                                           un…ILUSTRU NECUNOSCUT!

pr nicodim in rama cu luminare alba0001

  Înțeleptul spune: Cine nu are bătrîni să-și cumpere! Ei, bine! De nu l-aș fi avut pe părintele Nicodim Bujor, ar fi fost necesarmente trebuință să mi-l cumpăr! Dar, Dumnezeu în mărinimia Sa, mi l-a dăruit!! Așadar..gratis! De aceea, nu-mi mai rămîne decît să spun, cu recunoștință: Slavă, Ție, Doamne! Si Binecuvîntat fii bunule, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor, omule și brav soldat al lui Dumnezeu!

 Protosinghelul Nicodim Bujor a fost și va rămîne una dintre prealuminatele stele ale Bisericii lui Hristos din Biserica Ortodoxă română! A fost un duhovnic iscusit, un preot și om de o rară noblețe sufletească și este autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica! A fost unul dintre preoții trăitori în Hristos și unul dintre duhovnicii iscusiți pe care Biserica Ortodoxă din România i-a avut dar pe care sinodalii n-au știut să-i prețuiască și…NU L-A PREȚUIT!! și, sfinția sa este cel care, cu un an înaintea canonizării Sfîntului Calinic de la Cernica, atunci cînd se zvonea că va urma canonizarea, a întocmit, într-o dudovnicească și îngerească limbă, unul dintre cele mai minunate Acatiste creionate vreodată. Și, cu toate că el a dat neamului rămânesc acest minunat Acatist (cinstindu-l, astfel, pe Sf Calinic și prin el pe Dumnezeu -Cel Care a pus Har peste Har în lucrările Sale, prin Sfinții Săi pe care ni i-a dăruit spre folos!), părintele Nicodim Bujor, el, autorul Acatistului, așadar, este un…”ilustru necunoscut!”

  L-am cunoscut pe părintele Nicodim Bujor în primăvara anului 2005, pe cînd sfinția sa avea 90 de ani! M-am bucurat cîțiva ani buni de binecuvîntarea de a-l fi cunoscut și-I mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că m-a bucurat pe mine -ingrata!- cu aceastăSfîntă Binecuvîntare!

 Părintele Nicodim Bujor s-a născut la Piatra Neamț și este al 8-ulea copil din cei 11 ai familiei. A studiat la Liceul Petru Rareș, liceu pe care l-a absolvit cu notă maximă, după care a s-a înscris la Scoala de Geniu din Timișoara, pe care a abandonat-o în favoarea teologiei. A fost închinoviat la Mănăstirea Cernica în anul 1935 ”la recomandarea și cu binecuvîntarea Preafericitului Patriarh, de la acea vreme, Nicodim Munteanu”, la propunerea lui Gala Galaction, care l-a și însoțit la Mănăstire și căruia părintele Nicodim Bujor i-a păstrat, în întreaga sa viață, o cinstire deosebită. Nu era dată să ne ducem la Părintele și, printre altele sau înainte de toate, să nu ne vorbească despre marele GalaGalaction, cel care ”l-a descoperit” pe tînărul Nicolae (Pr Nicodim de mai tîrziu și de-a pururi!) și, mai apoi, ”l-a recomandat” la…Dumnezeu, prezentîndu-l celor care administrau la acea vreme Mănăstirea Cernica.

 Părintele era mic de statură și subțiratic, drept pentru care, Secretarul Mănăstirii, cînd l-a văzut pe tînărul Nicolae (pe atunci), n-a putut să-și reprime mirarea, așa că l-a întrebat pe preotul și profesorul Gala Galaction (Grigorie Pișculescu era numele lui și era profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă și preot slujitor la Mănăstirea Radu-vodă din București.):

–          Ce va face el la Mănăstire? La care, marele Gala Galaction i-a răspuns concis:

–          Găina asta mică, să vedeți ce ouă multe are să facă!

Mulți dintre cei care au avut bucuria de a-l fi cunoscut știu ”ce multe ouă” a făcut acest

blind, bun și înduhovnicit preot al lui Dumnezeu. Iar eu știu și mai bine cite ”ouă” a făcut ”găina asta mică!!”, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel pe care eu l-am numit, Avraamul meu!

La închinovierea părintelui Nicodim Bujor ca monah în Mănăstirea Cernica, la depunerae voturilor monahale, marele Gala Galaction a mai spus:

–          Bucură-te Mănăstire, că frumoasă floare-ți vine!

Ce frumos!… Știa părintele, profesorul Gala Galaction, ce știa!!…”Frumoasă floare” a Bisericii lui Hristos a fost, atît cît a trăit, și ”frumoase flori” a sădit în Biserica, în Grădina lui Dumnezeu și în multe inimi!

  Ceea ce mi se pare interesant și, poate, demn de reținut, în cazul Bătrînului NicodimBujor, este aceea că el a venit pe lume într-o zi de Sărbătoare (pentru ortodocși), pe 5 mai 1915, de Sfînta Irina și a plecat din lume tot într-o zi de Sărbătoare, pe 30 ianuarie 2011, de Sfinții Trei Ierarhi – trei arhierei și dascăli ai lumii creștine: Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul! Și ceea ce mi se pare și mai interesant este aceea că părintele Nicodim Bujor, dăduse examen și intrase cu brio la Școala deGeniuTimișoara, dar nu a urmat-o, ci, din pronie dumnezeiască, a urmat calea…monahismului și a ajuns un… ”monah de geniu”, ”un soldat de geniu” în Mănăstirea Cernica! El devenind un brav soldat al lui Hristos! Era îmbrăcat în Armele Luminii  și a trăit ca un Înger în Trup, fiind de-o bunătate și blîndețe arar întîlnite și de o curățenie sufletească care…te sfințea! Era un preot, un monah ”bolnav de iubire!” El chiar avea o vorbă, și anume: ”Aș vrea să pot răspîndi o EPIDEMIE, ca să-i îmbolnăvesc pe toți de SFINȚENIE!” Așa o dragoste mare avea, încît își doarea să aibă puterea ca, prin atingerea sa de noi să ne sfințească! Ceea ce se și întîmpla! Numai că noi, nedesfințeam, grabnic, de cum plecam de la sfinția sa, umplîndu-ne iarăși cu păcate, lucru pentru care părintele suferea, însă nu ne certa niciodată ci, de fiecare dată, de cum ajungeam la sfinția sa, ne curăța cu rugăciune și cu dragostae lui nemăsurată  plîngea la Dumnezeu și la Maica Domnului pentru noi! N-o făcea fățiș, la vedere, ci…în taină! Am simțit asta de nenumărate ori! Și am văzut lucrarea lui Dumnezeu săvîrșită

prin acest iscusit duhovnic! Și nu odată!… De cum intram pe ușă, ne lua pe fiecare în brațele lui primitoare și făcîndu-și mîinile căuș în jurul capului nostru, ne binecuvînta  cu binecunoscuta-i, UNICA, DUMNEZEIASCA sa binecuvîntare: ”Duhul Înțelepciunii, Duhul Răbdării și al Modestiei, Duhul Bărbăției și al Gîndului Curat …Toată Darea cea Bună și tot Darul cel Desăvîrșit să se pogoare de Sus, de la Părintele Luminilor!”, după care ne pecetluia cu Semnul Crucii și ne săruta pe frunte,sfințindune! Prin această Sfîntă Sărutare deveneam ai lui!…

  Părintele Nicodim Bujor, acest ”ilustru necunoscut”, era un erudit. Știa 4-5 limbi străine. Dar încă de cînd a intrat în Mănăstire a făcut foarte multa muncă fizică, lucrînd din greu pe lîngă Cantinele de Săraci de la Așezămîntul Sfinții Apostoli, unde alegea grîul pentru 20 de colive care se făceau săptămînal pentru pomenirea celor căzuți pentru apărarea Patriei și a neamului, plus că ajuta la tot ce era muncă fizică acolo. Ne spunea că acolo, în vremea aceea, mîncau 150 de oameni ai străzii, pe care, după ce el ajuta la prepararea mîncării, îi servea la masă!

 Părintele a întocmit  multe lucrări scripturistice necesare la stăreție (lucru despre care nu se vorbește încă nimic -deși au trecut deja 4 ani de la plecarea lui dintre noi-, ca și cum nu s-ar ști, deși acele lucrări există, din cite știu eu de la părintele Nicodim Bujor și ele pot da mărturie, la nevoie, despre activitatea intelectuală desfășurată de sfinția sa în cadrul Mănăstirii și nu numai!- și tot dumnealui s-a ocupat de editarea ziarului ”Cuvînt Bun” . A făcut parte, alături de marele Dumitru Stăniloaie (și de alții mai puțin cunoscuți mie!) din Rugul Aprins, al cărui CREZ era apărarea CREDINȚEI și a VIEȚIICREȘTINE, care erau amenințate de Comunism.

 Despre munca fizică pe care a trebuit să o exercite în cadrul Mănăstirii, părintele ne povestea cu umor că, de cum a sosit a fost repartizat la Arhondar (loc unde se primesc oaspeții), iar administratorul l-a întrebat dacă știe cumva ceva limbi străine și dacă da, care anume, iar el a răspuns:

–          Da știu! Știu germană, franceză, greacă, latină, ebraică. La care, administratorul i-a zis:

–          Ei, acum o să înveți o limbă nouă: tîrnăcop, sapă, hîrleț!…

Părintele Nicodim Bujor a slujit cu credincioșie  făcînd, așadar, fel de fel de munci fizice, chiar dacă structura lui fizică nu-l prea ajuta, dar și muncă intelectuală, pentru că intelectul -acest UNIC, dumnezeiesc DAR, îl ajuta mult!!!…

 Pe vremea aceea se avansa greu în treptele preoției (nu ca azi!!!, contra-cost; simonic!!) și el a trebuit să facă multă ascultare pînă să ajungă să capete ”medalia” de protosinghel, pe care a obținut-o după ani mulți de multă osteneală și slujire adusă lui Hristos, Maicii Domnului, Sfîntului Calinic și oamenilor! Cu ”medalia de protosinghel” a și rămas părintele pînă în ultima zi a vieții sale, medaliecu care va merge și în..CERURI și cu ea se va prezenta înaintea Tronului Slavei!!!… Căci Biserica Ortodoxă, căreia părintele i-a slujit cu credincioșie neștirbită timp de cîteva decenii bune, nu și-a mai găsit timp să-i acorde acestui duhovnic și învățător iscusit, acestui Avva, bravului soldat al lui Hristos, părintelui Nicodim Bujor, nicio altă…medalie! Niciun rang preoțesc! Slavă, Ție, Doamne!, că acum bunul, blîndul, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, se bucură în Ceruri de Slava Ta! Și aceasta ne este nouă, ucenicilor lui, mîngîiere! Și ne dă nădejde, totodată!

În 1955, Părintele Nicodim Bujor, a avut un însemnat rol, participînd activ, trup și suflet, la canonizarea Sfîntului Calinic, eveniment despre care ne relata, povestind cu mare revărsare de suflet. Trăia, de fiecare dată cînd ne povestea, fiecare moment al Actului Canonizării Sfîntului, față de care sfinția sa avea o mare-mare evlavie și cinstire! Cinstire pe care și-a manifestat-o încă înainte de canonizarea Sfîntului, alcătuind un Acatist de o dumnezeiască frumusețe stilistică! Ascultati, vă rog, simfonia duhovnicească revărsată din sufletul lui: ”Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, iar atingerea de Racla Sfintelor tale Moaște sfințește sufletele și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, cinstindu-te, cu bucurie îți cîntăm: Bucură-te Sfinte Ierarhe Calinic, cel ce de Dumnezeu ai fost înțelepțit”…

Tot Părintele Nicodim Bujor, prin pronia dumnezeiască, însemnase cîndva Cinstitul cap al Cuviosului Stareț Gheoghe de la Cernica, acest lucru fiind de folos mai tîriu -prin 2006 parcă- la identificarea și proslăvirea acestuia, la vremea canonizarii.

  L-am cunoscut pe părintele și pot spune și o spun cu bucurie, că am avut și am cu sfinția sa o legătură specială (lucru despre care vorbesc pe larg în cartea mea: Dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, un…ilustru necunoscut!” -publicata in aprilie 2015, de Hramul Sf Calinic și a cărei lansareaa fost făcută la mormîntul scumpului meu părinte, Nicodim Bujor, în Cimitirul Mănăstirii Cernica; ca un omagiu adus Părintelui meu drag, scump și sfînt, precum și Sfîntului Calinic, Sfînt pe care Părintele Nicodim Bujor îl prețuia nespus). Nu înțeleg ”taina„. Nici nu am încercat să o descifrez. Doar mă bucur de binefacerile ”prieteniei” noastre, și-atît! Pentru că, DA, pot spune, în adevăr, că părintele Nicodim Bujor îmi este un real prieten! Poate singurul pe care îl am!…Cum altfel să înțeleg grabnicul ajutor, sprijinul și ocrotirea de care mă bucur din partea lui, încă din prima zi în care l-am întîlnit? Căci, din prea-plin de duhovnicească dragoste, mi-a revărsat în inimă, îndrăznesc să zic…un strop de har

 –Îți mulțumesc, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor! Binecuvîntat fii între Sfinții lui Dumnezeu și Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Care mi-a dăruit mie bucuria de a te fi întîlnit și de a mă bucura de binecuvîntările sfinției tale!

 Despre părintele Nicodim Bujor, Avraamul meu, cum cu duiosă dragoste l-am numit eu, aș putea vorbi la nesfîrșit, findcă am multe experiențe de viață trăite, dar nu o voi face și aici! Cei interesați pot citi cartea mea, despre care am făcut cunoscut mai sus! Tot ce aș vrea însă să mai spun este aceea că, părintele a slujit în Mănăstirea Cernica vreme de mulți-mulți ani și a  slujit cu credincioșie, cu sfințenie, punîndu-și sufletul pentru Mănăstire, pentru Maica Domnului, pentru Sfîntul Calinic și pentru oameni!

 A fost multă vreme faorte-foarte bolnav, timp în care, avînd binecuvîntarea mai-marelui său, s-a retras din Mănăstire  pentru a-și urma drasticul tratament! A viețuit la o familie din Ploiești care a avut mare grijă de sfinția sa. Acolo l-am cunoscut și eu. Și pot spune că dacă nu ai fi știut că este bolnav, că suferă de o boală atît de cruntă, nu ai fi descoperit, pentru că părintele NU SE VĂITA NICIODATĂ! Și era primitor de oaspeți! Ne primea, totdeauna, cu bucurie și cu larghețe mare de suflet ”la orice oră din zi și din noapte!” Tăifăsuiam cu sfinția sa ore în șir și nu se sătura să ne vorbaescă despre sfinți, despre marii noștri cărturari, despre al său duhovnic, marele Gala Galaction, iar despre Sfîntul Calinic și despre Maica Domnului ne vorbea cu revărsare de suflet, îndemnîndu-ne să-i cinstim cu mare evlavie și să-i chemăm în ajutor! Despre Maica Domnului făcea mereu remarca: ”Toată guvernarea lumii a dat-o Hristos, mamei Sale, Fecioara Maria și cu ea, prin mijlocirea ei, vom rezolva multe lucruri!” (Pentru cine are urechi de auzit, sa audă!)

 Cu ceva vreme înainte de plecarea sa la Domnul, Dumnezeu a rînduit și părintele Nicodim Bujor a fost readus la Cernica și a viețuit în chilia sa, pe care stă scris: Pr. Nicodim!

 După o viață de sfințenie închinată lui Dumnezeu, Biseicii și mădularelor ei, oamenii, părintele Nicodim Bujor a trecut la Domnul, la 96 de ani, așa cum am mai spus, pe 30 ian 2011! Ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuia pe Sfinții Trei Ierarhi! Așadar, într-o zi de Sărbătoare venise pe lume și tot într-o zi de Sărbătoare pleca la Domnul! Și aceasta este pentru mine UN SEMN ce-mi dă nădejfe! Și nu-s singura!…

A plecat la Domnul! Acolo de unde și venise!…Și venise spre bucuria și mîntuirea multora, printre care, îndrăznesc să mă număr…și eu! Căci îndrăznesc la mîntuire, din pricina promisiunilor părintelui! Și pentru ale lui sfinte rugăciuni și promisiuni, îndrăznim -cred- noi toți, cei care am avut binecuvînatata bucurie de a-l fi întîlnit!

A fost înmormînatat, fără fast, în Cimitirul Mănăstirii Cernica…

S-a dus Părintele…tiptil…smerit! Așa cum a trăit! Și, la 4 ani de la plecarea lui la Domnul, ucenicii lui încă tac! Parcă înadins s-ar vrea ca el, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, acest Avva care a trăit smerit și care a lăsat națiunii ortodoxe un minunat Acatist -după care se slujește în Mănăstiri și Biserici ce poartă HRAMUL Sfîntului Calinic-, să rămînă un..”ilustru necunoscut!”

Prea multă discreție domnilor!! Dar…

                                                              Fiți iertați! Și…Iertați!

                                                                                           Autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Mama, de George Cosbuc


În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.

…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
– „Ce vezi?” întreab-o fată.
– „Nimic… Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
– „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,

Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!”

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

George Coșbuc

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,

Cafeaua mea!!….


Bună să vă fie inima, oameni buni! Haideți la o vorbuliță…_ITR5414

Vreau să vă vorbesc astăzi despre aventurile cafelei mele, de fiecare dimineață!! Invariabil, cafeaua mea, în loc să ajungă din ibric în ceșcuță, ajunge pe..aragaz!! Uăăhhh!! Și de-abia l-am văzut luminat!!…

Io nu prea stau prin bucătărie! Nu că nu mi-ar plăcea dar…În fine!

Singurul obicei SIGUR care mi-a rămas cu adresa BU-CĂ-TĂ-RIE!! e făcutul cafelei! Îmi place cafeaua făcută de mine și…musai la ibric! (N-o să intru în detalii!!, dar IBRICUL meu arată-ntr-un fel!!! L-am moștenit de la un parlamentar..am uitat cum îl cheamă, dar poate îmi amintresc și, musai vă spun! Și-o să vă povestesc și cum a ajuns ibricu` parlamentarului în bucătăria mea. Eu sînt o ..carte deschisă!! Oh, nu, nu vă grăbiți cu concluzionatu`, parlamentaru` nu-mi era (Dumnezeu să-l ierte pt păcatele ce le-o fi săvîrșit!! Neah`, toți parlamentarii săvîrșesc păcate!!, nu??? Uăhhhhhh, iaca nah`, că m-am deșteptatat instant!! Acu`, fix în momentul în care am scris cuvîntul ”păcate”, m-am luminat!!, am dezlegat misterul cafelelor mele! Vă explic îndată, numai aveți puțintică răbdare!! Să revenim!!) rudă…

De cum mă trezesc, nici bine nu mi se descîrpesc ochii, mă duc pe dibuite în bucătărie și pun ibricu` la foc. Cantitățile de zahar și cafea le știu pe dinafară, așa că NICIODATĂ nu dau greș! Greș dau numai cu ajunsu` în ceșcuță a cafelei din ibric!! Nu știu cu se face, că chiar cînd cafeaua dă în clocot, privirea-mi este atarsă de vreun lucrușor și mă duc io isteață să-l pun în ordinea lui firească. Pînă mă-ntorc, scumpa și mult-prețioasa mea cafea cu busuioc (??!!!; încercați și p-ormă commnetați!!!), e deja pe..aragaz!! Uăăăăăăhhhhhhhhh!!! Iară??? Doamnee, și de cîte ori mi-am promis că o s-o păzesc ca pe Sfintele Moaște!!!

Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu-mi dea cafeaua pe dinafara ibricului!! Oricît ma-ș strădui, cafeaua mea face zilnic, incursiuni, afară din ibcric și inspectează aragazu`! Bine că n-are pretenții  de incrusiune și mai mari, să mă mai trezesc că, în graba mea, mai fac urgent și o pauză de spălat bucătăria pe jos că nu știu ce fac!! Urăsc asta!! Nu că spălatul aragazului ar fi vreo treabă prea..plăcută mie! dar, dacă neisprăvita de cafea își face de cap și de lucru cu mine??!!!…

Dimineață, ca de obicei, pun ibricul pe foc și-apoi dau fuga să duc gunoiul! Zic să-l duc, c-apoi mă iau cu treaba și… Cînd să ies pe ușă, mă-ntîmpină un ditai pungoi cu gunoaie de la ușa vecinilor mei, proptită-n colțul ușii mele!! Uăăhhh!! Mă seacă!! …

Frate, la apartamnetul vecin, ușă-n ușă cu mine, s-au mutat niște chiriași de vreo 2 ani, și tot cam de atunci a început să troneze la ușă mari-mari saci cu gunoaie! La început nu am zis nimic. Am crezut că-s oameni din provincie care încă nu s-au dumirit cam cum stă treaba pe la bloc. Am încercat să-i atenționez blînd, punîndu-le în ușă un bilețel. Gunoaiele tronau mai departe, zilnic. Crezînd că hîrtia pe care-am scris bilețelul fusese prea mică, inobservabilă, am scris pe o colă A4, apoi, văzînd că situația cu gunoaiele puse-n ușă continuă, am scris pe o coală A3. Apoi am scris la..Administrația Blocului și..NIMIC!! Concluzia la care au ajuns unii: ”Nu vă luați după aia (adică io) că e dusă cu capu`!!!.. ”

Oameni buni, acuma, io nu că nu aș fi, cumva, dusă cu capu`! Cine nu-i dus cu capu`măcar și un pic??!! Că io-s dusă ceva mai mult decît limita permisă de regulament, asta-i o altă poveste, dar…să-mi plantezi, zi de zi, și chiar de mai multe ori pe zi, pungoaiele tale cu gunoi menajer în colțul ușii mele, asta chiar că mă face să mă duc cu..capul și-atunci să vezi tu, măi ciupercă parazitară, care pe cine?? …

Oamnei buni, le-am zis o dată, de două ori, de 99 de ori, cu duhul blîndeții și lor și administrației și proprietarilor și..femeii de serviciu!!  Preș de 2 ani, încheiați!! Ei, te pot înțelege, om cretinoid, o dată că ești de la…provincie și ești, poate, nou pe la oraș, altă dată că n-ai știut, altă dată că ți-a fost rău și că îți mirosea propria mizerie, dar nu aveai puterea fizică să ajungi pînă la Ghenă aflată la 5 pași (deși puterea să spargi ABSOLUT tot din casa, să faci praf o dată la 3 luni, tot, ABSOLUT tot, să faci țandari tot, observ că ai!! Dar, nu mă doare!! Vorba aia: ”nu e banii mei!!!”… Cu banii tăi, humanoidule, faci ce vrei!!! Dar nu cu nervii mei!!!) altă dată că aia-aia, dar…observ, secătură, că mă sfidezi din fotoliul merțanului tău prin parcare cînd mă vezi!!! Acum, că ai Merțan jo m…piș!! N-ai decît să te-nburicești, fanfaronule, pe cît vrei! Dar mută-ți mizeria de la ușa mea!!… Ori de nu, ia-ți matracuca și muta-te-ntr-o vilă cu 16 camere la Șosea, ca să-ncapă-ntraga voastră Șatră!! Nu de alta, da`, prea stați înghesuiți 4 gealați cu plod de țîță, într-o garsonieră de 16 metri pătrați cu tot cu bucătărie!! Sau…mutați-vă-n Merțan, că mai mult comffort aveți în el!! Plus că nah, îl puteți parca, în puii mei!, chiar și..ultracentral, unde observ că vă place să stați ”numa` așa de-al DREACU`!!!” (în zisa voastră!!)…

Așadar, dimineață, cănd ies pe ușă să mă duc la ghenă (care-i fix la 5 metri de la ușile noastre!!!), dau nas în nas cu…

Ei, nu vă grăbiți!! De astă dată nu mai era una bucată pungoaie cu gunoi, ci era una bucata pungă din aceea frumos ornamentată (cu moț, brand nu glumă!! că nah`, nu oricine-i încărcător-descărcător șef la Depozitul de Legume-fructe!!), cu tortițe din panglici colorate!! Ce mai, finețuri boierești!! Doar că, în interior, deasupra altor ”celea!!!”, trona pamperșelul proaspăt schimbat (cu conținut bogat) de la plodișca neisprăviților chiriași… Ei, chiar că mi s-a suit adrenalina-n cap!! Am dus gunoiul meu, m-am întors, am făcut rost de panglică roșie, am făcut o faină funduliță, am atașat-o pungii și am dus frumosul CADOU și l-am agățat cu sfoară la ușa administrației!!! Adminsitrație căreia îi făcusem anterior cerere scrisă, rugînd să-i atenționeze pe acești MUTANȚI și să-i înștiințeze cum că Ghena de gunoi nu e la ușa mea, nu e holul blocului, nu e palierul comun locatarilor, ci Ghena se află la 5 pași de ușa lor!! Ei aș, administratora nu a luat nicio măsură! Azi sper să ia!!!

Cînd m-am întors din peripluul meu (administrația e la subsol, două etaje mai jos de mine!!) în ibric dacă mai erau 3 degetare de cafea!! Restul…pe aragaz!! Ca de obicei!!

Hmm..să fie blestemele femeii de serviciu căreia îi spusesem că dacă cumva îndrăznește să pună mîna să ia punga din clanța în care-o agățasem, de ușa administratoarei, va avea de-a face cu mine??!!! (nu i-am vorbit niciodată atît de poruncitor!!) Să fie KARMA lui Ninosu??? ( Mi-am adus aminte acu`, instant, cum îl cheamă pe parlamentar, sau mai bine zis cum îl chema!!, că s-a dus la  Domnul!!< Domnul să-l ierte cu ibricu` lui cu tot!!!) …

Și, uite-așa, de ce, de ne-ce, cafeluța mea iar îi pe..aragaz!!

Psalm (Rugăciunea mea, un țipăt de pescăruț în…cădere!)


Doamne,

am auzit

că-n necaz,

BEȚIVUL

se-alină

cu …RĂCHIE!

EVLAVIOSUL

cu…AGHIAZMĂ!

Iar eu…

eu

încerc, Doamne,

să m-alin

cu…RUGĂCIUNEA!

Dar ea,

RUGĂCIUNEA mea,

nu-i, Doamne,

decît UN ȚIPĂT

de pescăruș

în… cădere!!!

Căci sufletu-mi e

străpuns

de..DURERE!!!

De-aceea vin,

Doamne,

ASTĂZI

înaintea TA,

și TE ROG

să-mi dai,

ASTĂZI,

MÎNGÎIERE!

Să pui Tu, DOAMNE,

ASTĂZI,

peste sufletul meu,

alifie de-aloe

și untdelemn sfințit,

și să-mi dai, Doamne,

ASTĂZI,

VINDECARE!

Căci TU ești,

Doamne,

CEL CARE,

pe toate le poți!

Numai

SĂ VREI!

Voiește, dar,

Doamne,

ASTĂZI!!!,

cu o COPILĂ a TA…

cuvint de folos cu luminare0000

(Antoaneta Rădoi -de la Vrancea, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Psalm (Da-mi, Doamne, timp de rugaciune!)


Doamne,

vin înaintea TA

cu-o rugăminte

și-ȚI cer

un lucru

omenesc,

dă-mi, Doamne,

TIMP de rugăciune

și

IARTA-MĂ!

Căci eu

mereu

TE RĂSTIGNESC!

molitva_kor01

(Antoaneta Rădoi, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Psalm (TE caut, Doamne, sa-Ti multumesc, si sa Te rog…)


anto bosulmf fes - Copy

Doamne,

în ne-ncetata-mi

suferință

n-am mai putut

nici să-ȚI vorbesc,

nici să mă rog

spre biruință

……………….

Căci MUTĂ-am fost,

și-n neștiință

n-am mai putut

nici să gîndesc!

Căci m-am aflat

în mare neputinţă!

Însă,TE-am căutat,

mi-am dat toată silința

să TE găsesc

și, iată, Doamne:

TE-am găsit!

Și-acum,

că TE-am găsit,

vreau gurii mele

să dau glas,

să-ȚI spună ea

ce sufletu-mi,

demuuult,

avu să-ȚI spună,

să-Ți spună simplu, dar,

din inimă căită:

MĂ IARTĂ, DOAMNE!

Eu, ÎȚI MULȚUMESC!

Și-aș vrea să știi,

că-n orice-mprejurare,

DOAMNE,

eu,

pe TINE, TE SLĂVESC!

Și-aș vrea

și-ȚI cer

și să TE ROG,

pe Tine, Doamne,

Primește și a mea căință!

Și Te mai rog,

și mi-aș dori,

de este cu putință:

Vorbeşte, Doamne,

cu al TAU copil…

MAI DES!

molitva_kor01

(Antoaneta Rădoi, din volumul Psalmi, în curs de aparitie)